În mod ironic, Bancorex care se dorea a fi „O bancă pentru Mileniul Trei“, după cum propriul slogan indica, a dispărut înainte de vremurile pe care le ţintea.
Prăbuşirea Bancorex a lăsat în urmă o pagubă de peste 2 miliarde de dolari, adică circa 6% din PIB-ul României la acea vreme şi a dus sistemul bancar în prag de colaps. Vinovaţii nu au fost găsiţi nici măcar în ziua de astăzi, la aproape 20 de ani de la faliment, iar factura Bancorex este plătită de noi toţi printr-o infrastructură deficitară din toate punctele de vedere.
Recuperarea creanţelor trenează de două decenii, sumele recuperate până acum fiind derizorii. Statul ar fi trebuit să recupereze circa 1,1 miliarde de dolari de la 647 de firme care au luat credite de la Bancorex şi pe care nu le-au mai rambursat niciodată.
De altfel, creditele garantate de cele mai multe ori cu garanţii fictive sau cu o valoare mult peste cea reală acordate în mod preferenţial au fost cauza principală a prăbuşirii Bancorex. Peste 5.000 de persoane cu conexiuni politice au beneficiat de credite preferenţiale de la Bancorex în valoare totală de circa 70 milioane de dolari, scria la acea vreme Ziarul Financiar.
Deşi din punct de vedere legal nu a intrat în faliment, Bancorex este asociată cu falimentul, în condiţiile în care creditele sale neperformante – găurile rele- au fost preluate de Autoritatea de Valorificare a Activelor Bancare (AVAB), în timp ce activele sănătoase au fost transferate BCR, încă în proprietatea statului, la finalul anului 1999.
Leave a Reply