Credit to the Edit!

Tiesto? Prefer mai degraba sa stau acasa. Timo Maas? Mi se pare la fel de distractiv ca si smulgerea unghiilor. Lumea ajunge inevitabil sa ma intrebe: „Atunci ce DJ iti place?“. Eu tind sa raspund, invariabil: „Greg Wilson“. 

E un DJ a carui influenta a fost atat de mare incat se mai vorbeste si azi despre el, in ciuda faptului ca s-a retras oficial din meserie de DJ in 1983, la doar  23 de ani.

Greg Wilson si-a facut un nume in nordul Angliei, unde rula ceea ce se numea la acea vreme electro-funk, un gen muzical al carui nume a fost scurtat ulterior la „electro“. Inainte de hip-hop, inainte de house, inainte de techno, aceasta era muzica de dans a negrilor care se asculta in underground.

Cu influente de rap, disco soul si funk, electro unea punctele dintre stilurile muzicale existente la acea vreme, dand dovada de un eclectism pe care-l consideram unic. Ceva neobisnuit pentru muzica vremii, era inspirat in egala masura de artisti albi si negri, in care trupe precum cea germana de „Krautrock“ Kraftwerk erau la fel de importante pentru definirea genului ca si artisti negri, mai funk, cum ar fi Sly Stone. Greu de imaginat, la inceputul anilor ‘80, electro era un gen muzical controversat.

Faptul ca folosea instrumente electronice si drum il facea sa para o blasfemie in ochii puristilor jazz si funk ce dominau la acea vreme scena muzicii negrilor. Un jurnalist de muzica refuza chiar sa spuna pe nume genului, preferand sa scrie doar EL*C*RO. Tocmai pe acest fond de purism si-a facut Greg Wilson un nume.
Greg Wilson va ramane cunoscut pentru edit-urile sale. Un edit este un fel de forma timpurie si mult mai primitiva a unui remix, ce presupune rularea in bucla si repetarea unor parti ale unor piese pe care publicul doreste sa danseze, eliminandu-le pe cele care nu „merg“ pe ringul de dans.

Edit-ul a aparut de nevoie, multe dintre hiturile vremii fiind prea scurte pentru gusturile dansatorilor, iar ideea de a lansa versiuni speciale si extinse ale pieselor pe discuri de 12 inci era abia la inceput, multe astfel de single-uri fiind de fapt importate din America si greu de gasit. Edit-urile lui Wilson erau la origine realizate cu ajutorul unui magnetofon, iar instrumentele de capatai erau lamele de ras si nu computerele. Pe langa taiatul si lipitul pieselor in locuinta proprie, Wilson era capabil sa creeze si edit-uri live in timp ce-si exercita meseria de DJ, folosind doua platane, doua exemplare din acelasi disc, un magnetofon si un casetofon. Munca sa implica folosirea a ceea ce azi pare a fi aparatura extrem de rudimentara: casete oprite la momentul potrivit pentru a permite rularea unei secvente scurte.

El a fost primul DJ britanic care a mixat doua discuri, primul care a folosit trei platane, pionierul ciudatelor si minunatelor sound-uri ce veneau din directia New York-ului la inceputul anilor optzeci. Crea „mash-ups“ sau „bootlegs“, care presupuneau mixarea versurilor unei piese cu muzica alteia, cu o generatie inainte ca ideea sa prinda la MTV. Si totusi, in ciuda faptului ca-si stabilise resedinta la Hacienda din Manchester si Wigan Pier (pe atunci cel mai exuberant club din toata Marea Britanie), Greg Wilson a intors spatele carierei de DJ in anul 1983, ca sa se concentreze pe munca sa de producator. In curand avea sa se confrunte cu probleme financiare serioase – o experienta prin care nu-ti inchipui ca ar putea sa treaca vreunul din DJ-ii superstaruri platiti cu sume exagerate din ziua de azi -, ajungand sa-i fie confiscate astfel masina, casa si, culmea, aparatura muzicala. Si totusi, douazeci de ani mai tarziu, inca se mai vorbeste despre el, Wilson revenind, in mod spectaculos, la munca de DJ in anul 2003.

Exista un motiv foarte bun pentru redescoperirea relativ recenta a lui Greg Wilson. Un hibrid eclectic de genuri si stiluri, muzica al carei pionier a fost, este intr-un perfect acord cu obsesia prezentului pentru muzica dance de la inceputul anilor optzeci (ascultati ultimul single al Madonnei daca tot nu ma credeti). Confirmandu-i importanta din acest domeniu, anul acesta s-a lansat un album cu versiuni Greg Wilson pentru piesele altor artisti, intitulat „Credit to the Edit“. Desi unele dintre piese au fost create in ultimii ani, multe dintre ele sunt vechi de aproximativ un sfert de secol, dar reusesc sa sune proaspat si incitant.

Aparatura pe care o foloseste ca DJ in ziua de azi este extrem de graitoare pentru modul sau de abordare a muzicii. Aflat intotdeauna pe creasta valului inovatiilor tehnologice, acesta a inclus si un laptop printre echipamentele sale. Isi ia cu sine insa vechiul sau magnetofon Revox si foloseste benzi taiate si lipite cu scotch. Aparatura pe care un Tiesto n-ar folosi-o nici mort.