Lumea stranie a lui Aleister Crowley

Se lasa seara pe varful Muntelui Omu si un bec solitar se aprinde clipind sa ne lumineze cabana. La tejghea, un tanar neamt, imbracat foarte ciudat, se chinuie sa se faca inteles de femeia care serveste farfurii pline cu ciorba fierbinte. Prietena mea se apleaca spre mine. „Arata de parc-ar fi in Tineretul Hitlerist,“ imi sopteste ea. Nu se-nseala. Imbracat cu pantaloni scurti de piele, cu bocanci militari in picioare si purtand o haina groasa de  ploaie facuta din doc, arata ca desprins din anii ‘20. Se alatura prietenilor lui asezati in fundul salii slab luminate si astfel observam ca toti sunt imbracati la fel. Nu e vorba numai de haine – tot echipamentul lor, de la plosti si tigai pana la rucsacii acoperiti cu blana – pare marcat de patina timpului, ca si cum ar fi fost furat dintr-un muzeu. Tineretul Hitlerist pare din ce in ce mai mult o presupunere corecta.

Ceva mai tarziu, cand intunericul s-a coborat deja asupra cabanei, grupul, format in exclusivitate din barbati, toti tunsi scurt si imbracati la fel, iese afara in noapte. „Sunteti cercetasi?“, ii intreaba prietena mea in momentul in care ajung in dreptul nostru. „Nu chiar“, raspund zambind. Ultimul dintre ei, destul de inalt si arian la infatisare, duce un steag negru facut sul. Se pare ca am dat peste un grup de neonazisti.

In miez de noapte, in timp ce grupul respectiv dormea la cativa metri in dreapta mea, un gand ciudat imi vine in minte. Fiecare dintre acesti baieti purta pe maneca hainei o banderola cu un simbol straniu – un soare de aur rasarind dintre munti, pe un fond negru. Cu cat ma gandesc mai mult, cu atat mi se pare mai cunoscut. Imi aduce aminte de o organizatie care a atins apogeul la inceputul secolului trecut. Cel mai renumit membru al sau a fost Aleister Crowley, un englez supranumit „Cel mai rau om din lume“. Imbinand elemente ale misticii estice, cu magia si adorarea diavolului, organizatia – cunoscuta drept Zorii de Aur (The Golden Dawn) – se caracteriza si printr-o doza zdravana de protofascism.

Dintr-o data, totul pare sa se lege: echipamentul de la inceput de secol, stilul nazist, steagurile negre si calatoriile pe timp de noapte pe varful unui munte din Transilvania. Aparent imi impart camera cu un grup de satanisti nemti.

Insa nu numai nemtii creduli (care ar lua de bun orice le-ar spune Hollywoodul despre Transilvania) au fost impresionati de Aleister Crowley si de Zorii de Aur. Boem al inceputului de secol, Crowley a reusit – oricat ar parea de nebuneste – sa impresioneze si o serie de intelectuali, cum ar fi WB Yeats. A avut o influenta profunda si asupra unei categorii de oameni de regula ceva mai greu de impresionat, astfel incat referintele la numele lui abunda in piesele celor mai mari muzicieni rock.

Se poate ca lumea muzicala sa fi fost atrasa de viata de excese si decadenta a lui Crowley, daca stam sa ne gandim ca rock and roll-ul a insemnat mereu crearea unui taram fantastic, unde constrangerile din viata de zi cu zi nu se mai aplica. Bisexual, dependent de heroina ce tinea sa fie cunoscut sub numele de „Fiara 666“, Crowley poate fi aproape considerat drept cel care a trasat calea hedonismului rock and roll, in calitatea lui de individ ciudat ce continua sa fie o sursa de inspiratie la peste jumatate de veac de la moartea sa din 1947.

Este, astfel, de asteptat ca heavy metalistii de genul lui Ozzy Osbourne sa fie cuceriti de un asemenea personaj. Ozzy, candva renumit pentru decapitatul liliecilor in direct pe scena (iar acum pentru dezvaluirea problematicei sale familii in fata publicului prin intermediului serialului The Osbournes de pe MTV), a compus un cantec intitulat „Mr. Crowley“, prin care il omagia. De asemenea, nu ar trebui sa surprinda pe nimeni faptul ca Marilyn Manson, idolul adolescentilor deziluzionati si frustrati din toata lumea, a marturisit ca Crowley este unul din scriitorii sai preferati, cantecele sale cuprinzand citate din opera acestuia. Nimic socant aici, dupa cum nu e nimic socant nici in faptul ca trupele scandinave de heavy metal isi fac timp sa dezvolte o fascinatie pentru acest om, atunci cand nu sunt ocupate sa-si acopere fetele cu machiaj din belsug.

Influenta lui Crowley s-a facut simtita si in cazul unor artisti mai mainstream. Figura lui se gaseste pe coperta LP-ului Beatles „Sgt. Pepper’s Lonely Hearts Club Band“ (pe randul de sus, langa Mae West). Apare si pe coperta unuia din albumele unui artist ale carui relatii inocente cu copii au fost scoase de sub semnul indoielii o data pentru totdeauna, Michael Jackson. LP-ul din 1991 al acestuia, „Dangerous“, are pe coperta un desen al lui Crowley, cunoscut si ca „parintele satanismului modern“.

Acum stim ca bietul Michael nu e pedofil, dar s-a gandit cineva la satanism? Fiti cu ochii in patru dupa un alt proces costisitor pe viitor…Poate cel mai ciudat lucru e acela ca Alphaville au compus un cantec despre sotia lui Crowley, iar chitaristul Led Zeppelin, Jimmy Page, a detinut la un moment dat intinsa proprietate de pe malul Loch Ness din Scotia, ce-i apartinuse candva lui Crowley. Un asemenea loc cunoscut pentru intamplari ciudate pare potrivit pentru un fost proprietar la fel de straniu. Inca ma mai uit prin ziare in cautarea unor relatari despre intamplari stranii petrecute in seara aceea in jurul momentului din Caraiman. Ma asteptam intrucatva sa gasesc simboluri stil Blair Witch Project in jurul crucii si exemplare din „Dangerous“ si „Sgt. Peppers“ aruncate peste tot pe podea. Daca auziti de niscaiva evenimente ciudate, dati-mi de stire…