Succesul unei tehnologii vine in trei trepte. Prima este trecuta atunci cand oamenii inceteaza sa o priveasca din perspectiva tehnica. Nu ne mai intereseaza cum functioneaza sistemul de televiziune, ne intereseaza doar utilitatea sa. A doua treapta este ubicuitatea. Dar succesul este deplin atunci cand tehnologia intra in sfera implicitului si devine invizibila. De exemplu, Flash. Probabil ca fiecare computer din lume este echipat cu un Flash Player, dar putini sunt cei care stiu acest lucru.
Una dintre tehnologiile care se indreapta spre raspandirea globala se cheama GPS. Probabil ca opt oameni din zece identifica GPS-ul cu navigatorul auto, al noualea nu stie despre ce-i vorba, iar al zecelea cunoaste semnificatia acronimului: Global Positioning System. Faptul ca a trecut de prima faza a succesului reiese din faptul ca foarte putini sunt cei pe care-i intereseaza cum functioneaza. E vorba de o “constelatie” de sateliti orbitali (intre 24 si 32) care emit semnale ce permit receptoarelor GPS sa-si determine pozitia si viteza. De aici incep detaliile. Teoretic, semnalele de la trei sateliti ar fi suficiente, insa intervine un parametru foarte sensibil: timpul. Determinarea distantei receptorului fata de un satelit se face pe baza diferentei de timp dintre emisie si receptie. Fiind vorba de viteza luminii, orice imprecizie induce erori majore, motiv pentru care receptoarele “asculta” semnale de la cel putin patru sateliti. De aici incolo incep matematicile.
Pana aici am vorbit despre GPS ca despre o tehnologie, desi denumirea generica a acesteia este GNSS (Global Navigation Satellite System). De fapt, ceea ce folosim este un serviciu numit Navstar GPS, dezvoltat de Departamentul Apararii din Statele Unite. Oarecum similar cu internetul, sistemul GPS a devenit un serviciu public, care poate fi folosit de oricine – exista insa anumite limite, dincolo de care uzul este exclusiv militar. Spre deosebire de internet, administrarea revine fortelor aeriene americane, iar costurile sunt acoperite de guvernul SUA. Problema este ca aceste costuri sunt imense, iar U.S. Air Force se pare ca nu mai reuseste sa le faca fata. Un raport publicat recent de GAO (U.S. Government Accountability Office – un organism independent care supervizeaza eficienta cu care sunt folositi banii publici) exprima dubii privind sansele administratorilor sistemului de a inlocui in timp util satelitii vechi si deja uzati. Conform aceluiasi raport, exista posibilitatea ca anul viitor, pe masura ce vechii sateliti vor incepe sa cedeze, sistemul sa nu mai poata furniza serviciul fara intrerupere si la nivelul normal. Problemele care ar surveni in acest caz ar fi extrem de serioase, mai ales daca tinem seama ca alternativele sunt limitate. Sistemul rusesc GLONASS nu functioneaza inca la intreaga capacitate si nu este complet compatibil cu Navstar. Dincolo de aspectele militare, e suficient sa ne gandim ca intregul sistem de telefonie celulara CDMA se bazeaza pe marcile de timp emise de GPS. Sistemul european Galileo va fi finalizat abia in 2013, iar problemele sistemului american cu siguranta ii va determina pe adversarii acestuia sa-si reconsidere pozitiile.
Cu siguranta, indisponibilitatea sistemului GPS ar pune in mare dificultate numeroase domenii, incepand cu transporturile navale si aeriene. Ce am pierde noi, utilizatorii obisnuiti, in afara navigatoarele auto? Probabil sansa de a beneficia mai devreme de o intreaga pleiada de aplicatii pe care previzibila raspandire a receptoarelor GPS ni le promite. De exemplu, GPS Tour este un gen de aplicatie care furnizeaza printr-un dispozitiv mobil informatii si prezentari multimedia pre-inregistrate, in functie de locatia utilizatorului. Posibilitati interesante se deschid insa la intersectia dintre sistemul de pozitionare si web. Un proiect (inca in faza incipienta) este WikiGPS, care intentioneaza sa aduca in ecuatie colaborarea pe baza locatiei, de la simpla semnalare a unui blocaj de trafic pana la sisteme sociale similare cu “hospitality exchange”. Retele de socializare extinse in lumea reala exista deja, insa determinarea locatiei pe baza unui sistem GPS le-ar aduce un plus de atractivitate (cele actuale utilizeaza de obicei localizarea prin triangulatie GSM). Ne putem imagina multe altele.
Chiar daca Navstar GPS va trece printr-un moment mai dificil, tehnologiile de localizare vor continua sa castige popularitate, iar aparitia unor sisteme alternative sau complementare le va asigura in curand ubicuitatea.
Leave a Reply