Profit alternativ / Profit continuu

Distributia de electricitate a fost considerata mereu, indiferent de locatia geografica, o afacere profitabila. Teoretic, mai e si acum. Teoretic, pentru ca entuziasmul castigului rapid si sigur s-a „electrocutat“ in reglementarile impuse de autoritatile in domeniu.

Sa luam bunaoara cazul Germaniei, cea mai mare piata europeana de energie, in care in ultimii 10 ani s-a investit masiv in distributia de electricitate. Acum, insa, putini sunt cei care ar mai fi dispusi sa o faca, pe motiv ca tarifele impuse de autoritatile de reglementare pur si simplu nu le mai permit o intoarcere profitabila a capitalului investit. De cealalta parte, autoritatile vor ca investitiile de acest gen sa fie amortizate intr-o perioada cat mai lunga. Principiul de baza ar fi acela ca reteaua trebuie construita, intretinuta si dezvoltata prin taxe suportate de consumatori. Statul ar avea astfel posibilitatea sa-si incaseze taxele, iar investitorul sa se descurce fara tarife preferentiale. Acestea ar fi cateva dintre concluziile studiului „Situatia financiara a companiilor de distributie din Europa“, realizat de Uniunea Europeana a Energiei Electrice (Eurelectric) si dat publicitatii la sfarsitul lui septembrie 2005.

Analiza e cel putin descurajanta pentru o mare parte dintre distribuitorii de electricitate: business-ul nu mai este la fel de profitabil ca in trecut. Mihai Paun, consultant pe politici energetice al Eurelectric, spune ca lipsa unor garantii de recuperare a investitiilor e unul dintre motivele principale care au dus la scaderea volumului acestora la nivel european.  „Atat mediul politico-economic, cat si deciziile autoritatilor de reglementare sunt cruciale pentru ca un investitor sa inceapa un proiect“, explica Paun.

Principalele conditii? O rata rezonabila de recuperare a investitiei, definirea clara a conditiilor de operare pe piata, cresterea cooperarii intre operatorii de sistem si un mediu sigur pentru afaceri. Se „pliaza“ Romania pe aceste conditii? Momentan, o face doar atat cat companiile de distributie straine care intra pe piata prin privatizari sa isi poata face planurile de investitii fara emotii prea mari. Pe o piata care traieste inca predominant din consumatori captivi, investitia se poate recupera intr-un termen rezonabil. Chiar daca nu foarte scurt. E.ON, compania germana care a preluat de curand Electrica Moldova in urma unei tranzactii de 100 mil. euro, a decis sa investeasca (pe o perioada care nu a fost facuta publica), in fiecare an, cate 10 milioane de euro.

„Recuperarea investitiilor va avea loc cam in 20 de ani“, explica Henning Probst, managerul E.ON Moldova. Pentru amortizarea intregii investitii, insa, orizontul de timp creste. „Ne bazam pe o perioada foarte lunga de recuperare a banilor investiti in achizitie si majorarea de capital, mai ales ca deocamdata suntem intr-o pozitie de monopol pe distributie si asta nu se va schimba cu siguranta curand“, spune oficialul E.ON. Iar daca regulile se vor schimba, „noi putem trage obloanele si vinde, dar cu siguranta asta nu se va intampla“, zambeste Probst, adaugand ca, oricum, valoarea companiei va fi mult mai mare decat la preluare. „Distributia va mai fi inca o afacere profitabila, dar, bineinteles, sunt limite ale autoritatilor de reglementare care ingusteaza serios felia de profit pe care o obtin distribuitorii“, spune Henning Probst.

In ceea ce priveste capitolul „mediu de reglementare stabil“, parerile sunt impartite. „Prin mediu de reglementare stabil se intelege sa fie modele de reglementare simple, consistente, iar orice reglementare noua sa fie insotita de un studiu de impact“, spune Mihai Paun. La noi, momentan, reglementarile existente sunt extrem de restrictive, spun analistii pietei de profil. Ministerul economiei a schimbat recent modalitatea de incheiere a contractelor bilaterale, care vor fi, din 2006, publice si semnate pe o perioada de maxim un an. La nivel european, acest capitol e oarecum diferit. „Existenta contractelor pe termen mediu si lung incurajeaza investitiile, deoarece se considera ca riscul e mai mic“, subliniaza Paun. Raportul Eurelectric arata ca un numar semnificativ din companiile de distributie interogate nu reusesc sa isi acopere costurile de capital.

Dar cine e de vina? Conform aceleiasi surse, la nivel european totul a inceput o data cu liberalizarea: in perioada 1999-2001,  cand liberalizarea s-a tradus in preturi mai mici, mai ales datorita supracapacitatilor existente la momentul respectiv, dar si prin cresterea riscului investitiilor in generare. In combinatie cu lungi perioade de amortizare a investitiei, cu legislatie impredictibila si un cadru de autorizare nesigur, companiile de electricitate se gandesc de doua ori inainte de a investi. Eurelectric propune insa o varianta care sa impace pe toata lumea, mai putin consumatorii: investitiile in distributie ar trebui sa fie rezolvate la nivel national, prin finantare din taxe suportate de consumatori in plata facturii pentru intretinerea si imbunatatirea retelei.

Cum asta ar insemna facturi din ce in ce mai mari pentru clienti, in piete competitive in care pretul cel mai mic te impune in fata concurentei, aceasta varianta trece sistematic pe langa urechile investitorilor. Eurelectric mai spune ca  un model de regularizare bazat pe nivele clare ale preturilor si maxime admise nu va stimula investitiile. Iar daca eventual costurile au o valoare prea mare in raport cu pretul reglementat, exista riscul ca orice companie de distributie sa se abtina si de la investitii. In cazul Romaniei – o tara in care investitorii nu s-ar „arunca“ pe amortizari de zeci de ani – exista avantajul unei piete tinere, in faza de modelare, al carei viitor depinde in mare masura de modul in care va fi acceptata si implementata liberalizarea 100%, din 2007.