Nume: Outplacement
Varsta: Circa 40 de ani pe continentul American si cu vreo 10 ani mai putin pe cel European
Descriere: “Cel mai trist program pe care o firma il poate livra” (descrierea apartine unui prestator de “outplacement”)
Ocupatie: Asista restructurarile facute de angajatori, ajutandu-i pe disponibilizati sa isi gaseasca mai usor un loc de munca.
Avere (valoarea pietei): 2-3 miliarde de dolari la nivel mondial si cateva milioane de euro in Romania.
Daca rasfoiesti contractul de munca al unui angajat dintr-o tara dezvoltata, alaturi de salariu, masina si telefon vei gasi, aproape inevitabil, garantarea inca unui bonus: serviciul de “outplacement” – in traducere libera, garantia ca firma se va ingriji ca angajatul sau sa nu ramana pe drumuri daca il va concedia din considerente economice.
In Romania, contractele de munca arata asemanator doar daca sunt incheiate de companii multinationale, sau de cele care au printre decidenti fonduri de investitii sau expatriati.
“Din pacate, companiile romanesti nu iau in calcul nici trainingul sau consultanta pentru business, daramite un program de tranzitie in cariera”, spune Irina Manole, director executiv la DBM Romania, firma specializata in servicii de “outplacement” si de tranzitie in cariera. Teoretic, codul muncii obliga angajatorii sa ofere suport si consultanta angajatilor disponibilizati. Dar putini sunt cei care actioneaza sub impulsul legii.
Totusi, patru-cinci companii tot castiga serios din outplacement, iar reprezentantii lor spun ca piata incepe sa se contureze, mai ales o data cu marile privatizari (vezi Petrom, urmeaza BCR si CEC). Restructurarile, privatizarile, achizitiile si fuziunile sunt evenimente care lasa in urma lor disponibilizati, adica tocmai “materia prima” pentru prestatorii de servicii de “outplacement”.
Conform unor surse din piata, una dintre companiile de automotive din Romania a investit 2 milioane de euro intr-un astfel de program (incluzand salariile compensatorii). Cifrele inaintate de companii drept costuri pe persoana consiliata variaza de la 200 de euro la 10 -12.000 de euro, in functie de factori precum marimea companiei, volumul disponibilizarii, nivelul de pregatire si pozitionare in organizatie al disponibilizatilor, dar si politica companiei. Prin extrapolare, inmultind numarul companiilor cu media proiectelor mai mari pe an ale fiecareia (3-4), putem ajunge la o valoare de cateva milioane de euro a pietei.
Miza companiilor care cumpara acest serviciu pentru angajatii lor este imaginea si bunul renume in piata, un numar redus de litigii si, pe termen lung, motivarea angajatilor ramasi in companie.
Asa au gandit si managerii SAB Miller, cand au preluat fabricile Aurora si Timisoreana, sau cand au inchis fabrica Ursus de la Pitesti. Irina Manolescu, directorul executiv al filialei DBM din Romania, s-a ocupat, timp de patru luni si jumatate, de “indulcirea” concedierii celor 185 de disponibilizati de la Aurora Brasov. Acesta a fost primul mare proiect al companiei infiintate in mai 2004. Filiala romaneasca a companiei-mama cu 230 de birouri in 55 de tari si o cifra de afaceri de 3,2 miliarde de dolari la nivel global si-a propus pentru 2005 o cifra de afaceri de 200.000 de euro. Irina Manolescu are in acest moment in derulare inca un program de outplacement pentru 200 de angajati ai unei companii din aceeasi industrie a berii si alte noua-zece programe individuale.
Daca ii intrebi care sunt sansele ca piata sa creasca, specialistii in outplacement spun ca integrarea Romaniei in Uniunea Europeana isi va pune amprenta si pe acest sector. “Multe afaceri se vor remodela”, explica Marius Balasoiu, managerul companiei de resurse umane Business Intelligence Agency (BIA). Iar Mirela Vlascu, senior HR consultant la compania de resurse umane AIMS leaga de aderare preocuparea companiilor pentru imagine si reputatie. Privatizarile si fluxul de capital strain vor aduce cu sine si reevaluarea strategiilor companiilor implicate, atentioneaza Andreea Calin, senior HR consultant la AIMS.
Prioritare vor fi calitatea si eficienta, care vor fi atinse, printre altele, si prin disponibilizari. Primul proiect de outplacement al AIMS a fost solicitat de un producator auto, altul decat Dacia Renault, in 2000, si a presupus disponibilizarea in masa a 700 de angajati (conform Codului Muncii, disponibilizarile in masa sunt cele care afecteaza peste 10% din angajati). Din 2000 pana astazi, numarul persoanelor consiliate este de peste 2.500, conform companiei.
“Statistic, anual suntem abordati pentru un proiect care implica un numar mare de “blue collars” (n.r. – angajati), de obicei peste 150 de persoane si pentru cateva proiecte de consiliere pentru “white collars” (n.r. – manageri), maximum cinci – sapte persoane”, spune Mirela Vlascu.
Balasoiu de la BIA anticipeaza ca nevoia de outplacement se va resimti si in sectorul lohn-ului (n.r. – exportul fortei de munca), dat fiind fenomenul de migrare a companiilor spre pietele cu forta de munca mai ieftina decat Romania. “Probabil ca si o parte a marilor regii autonome ar putea dori asa ceva”, continua Balasoiu.
Serviciile de outplacement au intrat in Romania odata cu marile privatizari, spun reprezentantii companiilor din piata. Intai, pe banii strainilor.
“Primele programe de acest gen au fost facute cu asistenta unor firme de consultanta din afara Romaniei, in momentul in care marii investitori au restructurat mamutii economici ramasi din marea glaciatiune comunista”, povesteste Marius Balasoiu, managerul BIA. Compania de consultanta in domeniul resurselor umane Pluri Consultants sustine ca a realizat primul program de outplacement din Romania, in 1996, cu o rata de succes de peste 80%. Proiectul a vizat 130 de persoane, disponibilizate de catre o companie internationala din domeniul bunurilor de larg consum, care a vrut sa reduca progresiv din cei 1.100 de angajati ai sai. Scopul companiei, care cumpara in paralel unitati de productie si isi moderniza facilitatile, era clar: eficientizarea.
Astazi, pe langa cele 15-20 de proiecte mari si alte cateva zeci de proiecte mici anuale, gestionate de companiile de profil, “mai exista servicii furnizate de oganizatii non-guvernamentale si non-profit care primesc finantare prin PHARE, Banca Mondiala sau prin programe guvernamentale ale altor tari”, spun reprezentantii Pluri Consultants. Dar acestea sunt “birocratice”, iar fondurile alocate sunt in scadere. Exista si servicii furnizate de stat, “majoritatea fiind insa pasive, de reducere a somajului”, conform aceleiasi surse.
Totusi, respectul companiilor fata de angajati si preocuparea lor pentru imagine sunt in crestere, spun specialistii romani in outplacement. Acest lucru are la baza doua fenomene: pe piata patrund tot mai multe companii cu filosofii de business orientate catre capitalul uman, iar criza tot mai mare de forta de munca duce la o nevoie de recuperare a capitalului uman, inclusiv prin proiecte de outplacement, spun reprezentantii Pluri Consultants.
Dar argumentul suprem in favoarea serviciilor de outplacement ar putea fi pur si simplu povestea disponibilizarii minerilor – din punct de vedere al resurselor umane, o privatizare fara succes.
Leave a Reply