BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Josef Goschy, Unita: Am simtit pentru prima oara nevoia sa vorbesc cu un specialist

    “Sfatul consultantilor a fost sa le mentin la vanzare si sa nu
    scad sub un prag minim pe care l-am discutat impreuna”, spune omul
    de afaceri. Inca vrea sa le vanda si, chiar in contextul lipsei de
    lichiditati pentru investitii si al scaderii cifrei de afaceri, se
    declara impotriva mutarii operatiunilor financiare in alta tara.
    “Cine face afaceri in Romania trebuie sa raporteze in Romania. Eu
    sunt cetatean german si asa am invatat, sa platesc darile acolo
    unde fac afaceri”, spune proprietarul Unita Holding.

    Cititi si
    Cum te invata consultantii sa platesti impozite mai mici




    Iulian Dascalu, Iulius Group: Consider ca
    in business este foarte important sa externalizezi
    rational


    Marius Cristescu, Bega: Nu vom muta
    afacerile grupului Bega in jurisdictia altui
    stat


    Marcel Barbut, AdePlast: Voi continua sa externalizez serviciile de
    consultanta fiscala


    Adrian Mihai, Fan Courier: Nu am apelat la servicii de
    consultanta


    Radu Georgescu, Gecad: Specialistii pot face o diferenta de la cer
    la pamant


    Vasile Armean, Betty Ice: Nu cred in
    consultanta

  • Radu Georgescu, Gecad: Specialistii pot face o diferenta de la cer la pamant

    “Eu sunt foarte constient de ceea ce stiu si ceea ce nu stiu.
    Tocmai de aceea, dincolo de antreprenoriat si de businessul IT am
    apelat dintotdeauna la consultanti, pentru ca, pe respectivele
    proiecte si probleme, ei au stiut mai bine ce-i de facut si cum
    trebuie procedat”, declara Radu Georgescu.

    Antreprenorul a luat recent decizia de a-si reuni toate
    activitatile intr-o structura de holding, inregistrat ulterior in
    Cipru. Din punctul sau de vedere, sa admiti ca un consultant poate
    sa gaseasca solutii mai bune decat tine si sa apelezi la expertiza
    acestuia este cel mai bun lucru pe care il poate face un om de
    business. “Specialistii pot face o diferenta de la cer la pamant
    atunci cand intr-o companie exista o problema de rezolvat”, spune
    Georgescu.

  • Cum te privesc bancherii cand ai un milion de euro in cont

    “Traderii nu sunt niste diavoli, iar private bankingul nu
    inseamna evaziune fiscala”, spunea saptamana trecuta Frédéric
    Oudéa, presedintele Société Générale, intr-o conferinta organizata
    la Londra, facand referire la problemele de imagine cu care se
    confrunta bancherii si care au generat o reticenta considerabila a
    clientilor fata de serviciile lor.

    Capitalul de imagine pe care bancherii incearca sa-l creeze
    diviziilor de private banking isi gaseste deci doua explicatii:
    prima ar fi aceea ca evolutia segmentului de retail bancar
    traditional s-a oprit, iar a doua tine de nevoia bancilor de a
    atrage clienti care dispun de lichiditati importante.

    Cu toate acestea, bancile nu se grabesc sa recurga la
    compromisuri majore si sa relaxeze plafoanele de acceptare a
    clientilor care vor sau au nevoie de un bancher personal. Ba chiar
    dimpotriva. Monica Ionescu, sefa departamentului de private banking
    al UniCredit, explica aceasta “rigiditate” pe care o manifesta
    bancile prin faptul ca serviciile de private banking sunt prin
    definitie elitiste. Cand limita este fixata prea jos si accesul
    este prea usor, produsul nu mai este elitist din punctul de vedere
    al clientului si, de asemenea, devine si ineficient pentru
    banca.


    “Un bancher personal are un portofoliu restrans de clienti
    comparativ cu cel din alte arii de business, tocmai pentru ca este
    vorba de servicii de top. Limita noastra de acces la serviciile de
    private banking a fost aliniata cu cea a diviziei si a Europei
    Centrale si de Est. Comparativ cu 2008 am crescut pragul de intrare
    in categoria clientilor de private banking”, spune Ionescu. In
    prezent, pragurile minime de plasament initial de la care clientii
    bancilor din Romania pot apela la un bancher personal variaza intre
    40.000 si 300.000 de euro, in functie de banca.

    Pana acum, divizia de profil a UniCredit nu a pierdut niciun
    client, iar cresterea de active este de peste 60% fata de anul
    trecut. Cel mai mare cont administrat acum depaseste 35 de milioane
    de euro. “In urma aplicarii noilor limite de accedere la aceste
    servicii, numarul clientilor va fi in jur de 800. Asa cum spuneam,
    este foarte important sa mentinem calitatea serviciilor la
    standarde foarte ridicate”, adauga Monica Ionescu.

  • Bancherii n-au invatat nimic din criza

    Numarul locurilor de munca in sectorul financiar din SUA a
    scazut cu doar 8% fata de nivelul din septembrie 2008. Si doar o
    mana de fonduri de investitii cu grad ridicat de risc s-au inchis.
    Platile se intorc si ele la nivelurile de dinainte de criza, cu cei
    aproape 30.000 de angajati ai Goldman Sachs care se pregatesc
    pentru un salariu mediu de 700.000 de dolari fiecare in acest an.
    Nici reduceri masive de plati nu se anunta, potrivit unui raport al
    J.P. Morgan Securities. Executivii de la cele mai multe banci mari
    si-au pastrat pozitiile. Iar cotatiile bursiere au tot crescut de
    la minimele atinse iarna trecuta.

    Administratia Obama a propus schimbari in reglementarea
    sectorului financiar, dar chiar si sustinatorii acestor schimbari
    recunosc ca traseul lor in Congres va fi dificil. Deocamdata,
    bancile inca tranzactioneaza derivative nereglementate in ciuda
    rolului pe care acestea le-au avut in fiascoul de toamna trecuta.
    Schimbari radicale ca plafonarea veniturilor sau restrictii cu
    privire la dimensiunea grupurilor bancare inca intampina o
    rezistenta coplesitoare. Chiar si schimbari minore, ca solicitarea
    adresata bancilor de a fi mai transparente in ce priveste
    derivativele pe care le detin, sunt departe de a fi puse in
    practica.

    Survenita in aceleasi zile din 2008 cu salvarea gigantului de
    asigurari American International Group si cu vanzarea Merrill
    Lynch, prabusirea Lehman a fost apogeul unui weekend cataclismic al
    industriei financiare. In zilele ce au urmat, aproape toata lumea
    parea sa fie de acord ca Wall Street-ul era pe cale sa se schimbe
    radical. Si ca zilele in care cecurile de salarii de acolo aveau
    cate opt zerouri aveau sa se sfarseasca.

    In realitate, insa, autoritatile de reglementare si legiuitorii
    si-au petrecut mare parte a anului trecut incercand sa salveze
    industria financiara, nu sa o reformeze. Pe termen scurt,
    eforturile lor au si reusit. Citigroup si alte banci afectate au
    evitat falimentul, iar economia a evitat o depresiune.

  • Sfat anti-criza din Spania: Infiintati scoli-atelier!

    “Infiintarea scolilor – atelier, program de succes privind
    calificarea profesionala, a fost initiat in ’86-’87, timp in care
    peste 500.000 de tineri s-au format in aceste unitati, peste 60%
    dintre ei fiind integrati pe piata muncii”, a precizat Francisco
    Javier Orduna Bolea.

    Infiintarea scolilor – atelier aduce doua avantaje majore,
    respectiv imbunatatirea strategiei de invatare intr-un mediu real,
    in preajma locului de munca, ce nu pune accent pe invatarea
    teoretica si contributia la restaurarea patrimoniului national.

    “Aceste axe aduc imbunatatiri pentru societate in ansamblu. O
    axa devine strategie propriu-zisa pentru ca obiectele de patrimoniu
    sunt reastaurate si ridica potentialul turistic”, a adaugat
    acesta.

    Declaratiile au fost facute in cadrul Conferintei bilaterale
    romano-spaniola avand ca tema principala utilizarea Fondului Social
    European. “Fondurile europene ne ajuta la crearea locurilor de
    munca mai bine platite. Procesul de intoarcere e mult mai complex.
    Fondurile europene ar trebui sa fie un fel de catalizator. Cred ca
    in Romania, cu cat vor fi mai putine crize politice, cu atat
    situatia economica va fi mai buna. Sper ca in a doua jumatate a
    anului viitor sa iesim din criza”, a declarat ministrul muncii,
    Marian Sarbu.

    Acesta a subliniat faptul ca modelul spaniol, completat de
    imbunatatirea generala a conditiilor de munca, a nivelului de trai
    si a infrastructurii ar putea, in cativa ani, sa creeze conditiile
    necesare pentru intoarcerea romanilor din strainatate. Oficialii
    spanioli au sosit in Romania pentru a prezenta exemplul spaniol
    privind atragerea de fonduri europene prin Fondul Social European
    (FSE).

  • Dinastia Nonvalorilor

    Cu cateva zile in urma am citit in presa ceva cu totul strigator
    la cer. Conform spuselor domnului Gheorghe Pogea – ministrul de
    finante al Romaniei, “in 2015, salariul angajatilor din sectorul
    public va creste in medie pana la 3430 lei, in timp ce angajatii
    din sectorul privat vor castiga cu 31% mai putin, in medie
    aproximativ 2354 lei”. Diferenta de 25%, din prezent, dintre
    functionarii publici – cu salariul mediu de 2199 lei, si angajatii
    din sectorul privat – cu salariul mediu de 1758 lei, va atinge 30%
    in urmatorii ani.
    La o analiza corecta a datelor, se observa ca in 2015, decalajul
    dintre salariul mediu din sectorul public si cel privat va ajunge
    la 46%. S-a dorit in mod intentionat distorsionarea perceptiei
    asupra diferentei de salariu, lasand sa se creada ca decalajul va
    creste doar cu 6%, cand in realitate cresterea va fi de 21%.
    Intr-un final aceasta afirmatie are rolul de a “cosmetiza”
    deficitul bugetar in ochii FMI si a publicului roman.
    In noiembrie 2008, presedintele Romaniei si guvernatorul Bancii
    Nationale estimatau in mod eronat o crestere pozitiva a PIB pentru
    2009 si negau vehement necesitatea unui imprumut de la FMI.
    Realitatea s-a dovedit a fi mult prea departe de acele afirmatii cu
    o evidenta tenta politica:

    • PIB-ul din Romania a coborat cu 8,8% in 2009 pana in prezent,
    conform datelor furnizate de INS
    • in luna mai, FMI a aprobat un imprumut acordat Romaniei pe 2 ani
    in valoare de 13 miliarde euro in timp ce UE si-a dat acordul
    pentru o contributie de 5 miliarde de euro
    Pachetul de salvare a fost convenit in conditii austere, guvernul
    roman urmand sa ia toate masurile necesare pentru a se asigura ca
    deficitul bugetar pentru anul 2009 va fi mai mic de 7,3% din PIB.
    Aceste masuri ar trebui sa se traduca in reducerea cheltuielilor
    bugetare in special a celor destinate salariilor din sectorul
    public. In ciuda celor amintite, ministrul de finante este
    preocupat de cresterea considerabila a diferentei intre salariul
    din mediul public si salariul din mediul privat.

    Solutia magica pentru rezolvarea acestei preocupari o reprezinta
    cresterea aproape ireala a PIB pentru urmatoarea jumatate de
    deceniu. Potrivit domnului Pogea, PIB va creste de la 497 miliarde
    lei in 2009 la 944 miliarde lei in 2015, altfel spus, rata de
    crestere a PIB va fi de 5,6% in 2010 şi de 12% în urmatorii ani.
    Dar cu totii stim cat de precise si realiazbile sunt prognozele
    institutiilor guvernamentale. Asa ca nu-mi ramane decat se urez
    “vise placute” domnului ministru.
    O analiza mai detaliata a contextului maroeconomic si financiar
    prezent viitor precum si opiniile mele personale, le regasiti pe
    http://toniiordache.ro/

  • Faceti loc, vin francezii

    O jumatate de miliard de euro, trei companii si 12 procente.
    Acestia sunt cei mai importanti trei indicatori care descriu
    intrarea Groupama in Romania. Primul desemneaza investitia pe care
    francezii au facut-o, odata cu intrarea in piata, in 2007 (cea mai
    mare investitie de acest gen care a avut loc pana acum). Al doilea
    – numarul de companii achizitionate: BT Asigurari, OTP Garancia si
    Asiban, iar cele 12 procente reprezinta cota de piata pe care au
    reusit sa o adune.

    Pana acum cel putin, toti acesti indicatori arata ca vorbim
    despre una dintre cele mai agresive politici de expansiune care au
    avut loc pana acum pe piata de asigurari. Surprinzatoare pentru
    unii, de bun augur pentru altii, dar cu siguranta, motivanta pentru
    toti cei care, din aceasta saptamana, au in mod oficial un nou
    competitor, Groupama Asigurari.

    “In ultimii doi ani am avut o politica agresiva de extindere in
    Europa Centrala si de Sud-Est, pentru ca am gasit foarte multe
    oportunitati. Intrarea pe piata din Romania s-a facut in urma unor
    analize amanuntite, iar faptul ca are o populatie mare si, totusi,
    o rata relativ scazuta de penetrare a asigurarilor a fost un
    avantaj suplimentar”, sustine Jean Azéma, CEO al grupului Groupama,
    intr-o discutie cu BUSINESS Magazin.

    Rata mica de penetrare a asigurarilor este de ceva timp invocata
    ca fiind un avantaj si o oportunitate imensa pentru companiile de
    asigurari. Cu toate acestea, faptul ca se incapataneaza sa ramana
    redusa incepe sa devina o reala problema pentru asiguratori. In
    date exacte, daca ne referim la asigurarile de viata, gradul de
    penetrare a acestui tip de produse in Romania este inca foarte mic
    – 0,4% din PIB. Pentru comparatie, in Germania, gradul de penetrare
    a asigurarilor de viata este de 3,1%. In primul trimestru din 2009,
    volumul total al primelor brute subscrise pe piata de asigurari de
    viata a fost de circa 393 mil. lei.

    Dar, pentru Azéma, momentul cresterii nu pare prea departe nici
    in Europa Occidentala, nici in Est. “Exista convingerea ca am ajuns
    la punctul cel mai de jos si ca de acum incolo vor reincepe
    relansarea economiei, investitiile si ca va creste din nou
    consumul, ceea ce va ajuta si industria asigurarilor”, spune
    francezul. Desi recunoaste ca primele care vor simti revenirea vor
    fi statele vestice, crede ca intervalul pana la iesirea din criza a
    statelor emergente nu va fi foarte mare. “Totusi, aceste tari mai
    au cateva aspecte importante pe care trebuie sa le reglementeze,
    cum ar fi trecerea la moneda europeana sau probleme care tin de
    finantele publice”, adauga Azéma.

  • Busola Economica: Inflatie sau Deflatie?

    Pe de o parte, tinand cont de turbulentele cu care se confrunta
    economiile globale, cele mai multe fiind intr-o scadere
    considerabila, preturile tind sa scada ca urmare a reducerii
    cererii agregate. Pe de alta parte, din cauza politicii
    expansioniste fara precedent a bancilor centrale de a aduce un
    aflux de capital pe piata, analistii se asteapta la o presiune
    inflationista. Solutia la aceasta dilema inca reprezinta o
    provocare pentru multi investitori, deoarece strategia de a face
    investitii pe termen scurt este foarte mult corelata cu tendinta
    indicelui preturilor.

    Daca economia Statelor Unite va continua sa cunoasca turbulente
    in viitorul apropiat, atunci indicele preturilor de consum (IPC) va
    ajunge pe un teritoriu negativ. Intr-o economie in scadere, cu o
    cerere de produse si servicii in scadere, corporatiile vor reduce
    preturile doar ca sa ramana pe piata.

    De la inceputul anului, IPC a cunoscut o traiectorie stationara.
    Datorita politicii bancilor centrale de a injecta capital pe piata,
    atat consumatorii cat si corporatiile prin intermediari financiari,
    au putut avea acces la mai multe fonduri. Cu toate acestea, nivelul
    imprumuturilor consumatorul american s-a redus cu o suma record de
    21.6 miliarde de dolari. Creditul de consum a scazut cu 10 la suta
    in iulie pana la o rata anuala de 2.5 mii de miliarde dolari,
    marcand a sasea luna consecutiva de declin. O rata a somajului
    asteptata sa atinga 10 la suta, corelata cu o scadere masiva in
    bunastarea gospodariilor, va aduce incertitudini cu privire la
    cresterea viitoare a cheltuielilor la nivelul consumatorului
    american.

    Consensul general arata ca, pentru restul anului si 2010,
    cheltuielile de consum vor ramane la un nivel scazut. Din iulie
    2007, americanii au pierdut aproximativ 13.9 mii de miliarde dolari
    in avutie, ca urmare a deprecierii imobilelor si declinului
    pietelor bursiere. Pe deasupra, economia Statelor Unite a pierdut
    6.9 milioane de locuri de munca din decembrie 2007 pana in prezent.
    In consecinta, costul fortei de munca, unul dintre cele mai critice
    componente ale IPC, nu prezinta nici o presiune inflationista.

    Daca asemanam economia Statelor Unite cu o ambarcatiune aflata
    in deriva, am putea spune ca inca nu ii este decisa traiectoria.
    Vom avea mai intai deflatie pe termen scurt, urmata de inflatie pe
    termen lung? Este o posibilitate.

    Detalii privind ceea ce este probabil sa urmeze precum si
    parerea mea personala, le regasiti pe http://toniiordache.wordpress.com

  • Cum te pot ajuta indicii sa castigi pe Bursa

    Statisticile bursiere arata ca perdantii anilor trecuti au
    devenit performeri in 2009. Altfel spus, strategiile care au batut
    piata atunci cand erau cresteri, au adus mari pierderi atunci cand
    piata a intrat in declin. O privire la evolutia indicelui BET-FI
    din ultimii doi ani confirma acest lucru. Din august 2007, cand a
    inceput criza, si in februarie 2009, cand bursa a atins minimele,
    indicele celor cinci societati de investitii financiare (SIF-uri)
    s-a depreciat cu 90%, cea mai mare scadere din randul indicilor
    bursieri. Din martie, cand a a inceput raliul, si pana la finele
    lunii august, acelasi indice s-a apreciat cu peste 166%.

    Construirea unui portofoliu dupa chipul si infatisarea indicilor
    bursieri ii permite investitorului sa ia parte din plin la
    cresteri, si il scuteste de permanenta cautare a acelor actiuni
    care sa bata piata, pentru ca a devenit unul cu piata. Nu il
    fereste insa de scaderi atunci cand piata se corecteaza, insa cu un
    artificiu precum derivatele pe indici investitorul se poate proteja
    de scaderi.

    “Pe piata locala, oferta de indici bursieri “investibili” nu
    este foarte variata. Pentru a putea fi administrat, portofoliu unui
    investitor nu ar trebui sa cuprinda mai mult de zece actiuni.
    Astfel, candidatii perfecti pentru un portofoliu pe indici sunt
    indicele de referinta al bursei-BET si BET-FI”, este de parere
    Lucian Isac, directorul general al societatii de brokeraj
    Estinvest.

    Din componenta indicelui BET fac parte cele mai lichide zece
    companii listate. Astfel, un portofoliu ar trebui sa aiba o
    expunere de peste 40% pe actiuni bancare (BRD si Banca
    Transilvania), de aproape 30% pe actiuni petroliere (Petrom si
    Rompetrol Rafinare), dar si pe utilitati (Transgaz si
    Transelectrica) si farmaceutice (Biofarm). Indicele BET s-a
    apreciat cu 122% de la inceputul raliului pana la finele lunii
    august, raportand o pierdere de 58,6% de la inceputul crizei.

    ” Actiunile incluse in indici apartin unor emitenti lichizi, si
    care in perioada de criza au performat mai bine decat actiunile
    companiilor mici si putin lichide”, spune Radu Hanga, directorul
    general al BT Asset Management. Selectia emitentilor eligibili
    pentru a face parte dintr-un indice este realizata de un comitet
    specializat al Bursei de Valori Bucuresti. Comitetul analizeaza
    coeficientii de lichiditate, situatiile financiare, statutul
    juridic si transparenta emitentilor. Altfel spus, companiile din
    structura indicilor bursieri sunt printre cele mai lichide, mai
    performante si transparente din piata.

  • Claudiu Cercel, BRD: Recesiunea nu trebuie privita ca o calamitate pentru Romania

    “Zvonuri legate de dificultati la acest colos financiar circulau
    deja cu ceva timp inainte de ziua nefasta de 15 septembrie 2008.
    Foarte putini s-au asteptat insa ca Lehman Brothers sa fie “lasat”
    sa intre in faliment, avand in vedere implicatiile sistemice deloc
    greu de anticipat in cazul unui astfel de “hub” al lumii
    financiare. Cu atat mai mult cu cat institutii mari de pe aceeasi
    strada fusesera salvate prin interventii guvernamentale sau ale
    bancilor centrale. Probabil acei putini au fost un soi de
    “insideri”, si ma opresc aici cu acest fel de supozitii. Reactia?
    Desigur de ingrijorare. Ingrijorarea fata de efectele unui adevarat
    tsunami financiar. Valul pornise, dar nimeni nu stia cand va lovi,
    unde va lovi, ce efecte va avea si mai ales cat timp vor persista.
    Raspunsurile la ultimele doua intrebari inca nu le avem pe
    deplin.

    Acesta a fost un eveniment de tip “black swan”, adica cu o
    probabilitate considerata ca extrem de redusa in amonte, dar cu
    impact masiv. Am da dovada de autosuficienta sa spunem ca am fost
    in totalitate pregatiti, dar totusi BRD are un atu care deriva din
    cultura sa de prudentialitate. Am avut astfel reflexul de a judeca
    evolutiile posibile pe baza de scenarii, inclusiv de stress test,
    iar acest lucru ne-a ajutat in rezonabila masura sa “param”
    efectele adverse.

    Cele mai grele momente s-au consumat in timpul atacurilor
    speculative de pe piata valutara, consecutiv evenimentului Lehman
    Brothers. Dar a fost un context violent pe multe alte paliere:
    dobanzi cu doua sau chiar trei cifre, (ne)incredere intre banci,
    atacuri mediatice. Se pusese in miscare o adevarata fabrica de
    zvonuri, avand pe alocuri accente de razboi psihologic.

    Una dintre consecintele inevitabile ale crizei a fost
    restrangerea cererii de creditare, simultana cu, intr-o prima
    etapa, cresterea costurilor de finantare. Apoi, desigur, a crescut
    ponderea creditelor cu intarzieri la plata. Pe un plan mai general,
    volumetria activitatii bancare a inregistrat reduceri inevitabile.
    Recesiunea nu trebuie insa privita ca o calamitate pentru Romania.
    Este adevarat ca am trecut de la incredere exuberanta la
    neincredere – pe alocuri deprimanta – insa s-a intamplat asa si pe
    la case mai mari si poate in felul acesta vom retine in memoria
    colectiva, autoritati si cetateni, ideea de a ne crea plase de
    siguranta pe viitor (disciplina manageriala si consacrarea
    gestiunii pe baza de business plan, buffere de active lichide,
    politica fiscala si de venituri prudente etc) si de a iesi astfel
    din etapa naivitatilor individuale si institutionale.

    Totusi, nu trebuie sa uitam ca este prima criza din istoria
    Romaniei in care exista o lichiditate abundenta in sistemul
    financiar. Proiecte sa fie, ca de bani nu ducem lipsa!

    Accesul la finantare, in cazul BRD, nu s-a schimbat fata de
    situatia anterioara evenimentului Lehman Brothers. Liniile noastre
    de finantare, prin recurs la Grupul Société Générale, au fost
    dimensionate cu redundante generoase si de aceea nu am avut nici un
    fel de dificultati de trezorerie. Nici in cele mai dificile
    momente. De altfel, nu trebuie uitat ca BRD a fost singura banca
    care in momentele de stres din octombrie-noiembrie a adus resurse
    importante de valuta in tara, sumele suplimentar atrase fiind de
    peste 700 de milioane de euro. Eram intrucatva impotriva
    curentului.

    Intr-un mod poate mai greu de inteles, pe unii dintre actorii
    care in octombrie-noiembrie 2008 nu manifestau prea multa simpatie
    fata de moneda nationala si in general fata de evolutiile romanesti
    ii vedem astazi ca intermediari ai anuntatei emisiuni de
    euroobligatiuni a Statului Roman.

    Chiar cu riscul de a nemultumi pe unii dintre cititorii
    dumnevoasta, as spune ca acum clientul care ne contacteaza este
    mult mai apropiat de ceea ce fiecare dintre noi ne dorim ca
    bancheri: un client care este prudent, care socoteste de trei ori –
    poate chiar de mai multe ori – inainte de a porni spre
    parteneriatul cu banca si, desigur, spre materializarea proiectelor
    sale.

    Si ei, si noi invatam din aceasta criza. Dureros, ce-i drept,
    dar omenirea a facut salturi doar in urma unor crize sau provocari
    formidabile. Natura umana…

    In ceea ce ne priveste pe noi, intr-o astfel de meserie nu ai
    prea mult timp liber, indiferent de faza ciclului economic. Inveti
    sa traiesti cu asta, pentru ca este o alegere personala si incumba
    responsabilitate. Prin urmare nu s-a schimbat nimic pe acest
    plan.

    Altfel, managementul in conditii de vizibilitate aproape zero,
    asa cum inca avem in prezent, este mult mai complicat si are
    inevitabil doze mai mari de stres. Perioada actuala este insa cea
    mai buna carte de management. Una pe care o scrie fiecare dintre
    noi.

    Anul viitor va fi anul in care si tarile din Europa de Est vor
    depasi cea mai dificila etapa a crizei. Romania nu va face
    exceptie, mai ales ca unele semne pozitive se intrevad deja. Prin
    urmare, destul de probabil vom intra pe o traiectorie pozitiva. Vom
    avea insa nevoie de cel putin trei ani pentru a relua o crestere
    viguroasa.

    Acesti 3-5 ani reprezinta o oportunitate uriasa de gestiune
    chibzuita din partea autoritatilor publice care sa ne permita sa
    respectam calendarul de adoptare a euro. Este o miza enorma pentru
    Romania, stiut fiind ca a ajunge acolo inseamna a intra cu adevarat
    in zona disciplinei bugetare publice si a descatusarii sectorului
    privat pe baze sustenabile. Este o sansa uriasa de recredibilizare
    a Romaniei.”

    Cititi si Cover Story-ul editiei curente:

    Confesiunile managerilor dupa anul de criza

    Cititi mai jos cum au
    trait anul de criza si alti manageri si antreprenori locali:


    Liliana Solomon, Vodafone: Nu am fost
    niciodata un consumator exagerat


    Brent Valmar, Porsche Romania: Au
    existat oferte de pret sinucigase in piata


    Dragos Simion, Flamingo: A fost acelasi
    sentiment pe care l-am avut la 11 septembrie 2001


    Mariana Gheorghe, Petrom: Cred cu tarie
    in masurile dure si nepopulare


    Bogdan Georgescu, Colliers: Cand mi-am concediat colegii a fost cea
    mai grea zi din viata mea


    Radu Stoicoviciu, PricewaterhouseCoopers: Cred ca peste un an criza
    va fi depasita


    Tinu Sebesanu, Trend Hospitality : Cei
    care merg in minus ar trebui sa-si numere pierderile si s-o ia la
    goana!


    Cornel Marian, Oresa: Am prins ultimul
    tren pentru o tranzactie leveraged buy-out


    Bogdan Enoiu, McCann: Evident ca am si pierdut dar privesc cu multa
    relaxare problema asta


    Alexandru Costin, Adobe: Am investit
    nesabuit si m-am supraindatorat


    Marius Sfintescu, 3TS Capital: Au fost
    multe proiecte de investitii private equity
    abandonate


    Radu Georgescu, Gecad: Problema mea e ca lumea nu accepta starea de
    disperare


    Dorin Boboc, Allianz-Tiriac Pensii: Nu
    ne imaginam vreodata ca se va ajunge la aceasta
    amploare


    Florian Libocor, BRD: Sistemul bancar din Romania este unul
    solid


    Florin Talpes, Softwin: Industria IT din Romania a scazut cu 40% –
    60%


    Radu Timis, Cris-Tim: Criza va mai dura cel putin inca doi ani si
    jumatate


    Razvan Pasol, Intercapital: Au fost zile de groaza la BVB


    Adrian Stanciu, Human Synergistics: M-am speriat destul de rau


    Marius Stancescu, Riff Holding: Nu am putut anticipa amploarea
    dezastrului


    Toni Iordache: Lumea se astepta ca urmatoarea victima sa fie
    salvata