Category: Cover story

  • TEHNOLOGIILE PERMISE

    Din urmatoarea lista de tehnologii de comunicare pe care angajatii din companiile studiate au voie sa le foloseasca in scopuri profesionale, e-mailul e cel mai utilizat, fiind permis in 99% dintre companii.

     

    E-mail  99%

    Voice mail        97%

    Dispozitive handheld wireless    81%

    File Transfer Protocol   72%

    Forumuri de discutie     69%

    Newsgrupuri     50%

    Instant messaging          48%

    SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005

     

    LEGILE ORGANIZATIEI

    Cele 1.000 de companii cuprinse in studiu au proceduri scrise referitoare la securitate, pastrarea datelor, interdictii de folosire si altele pentru comunicarea electronica. Dintre aceste tehnologii, e-mail-ul este cel mai „legiferat“, cu proceduri in 83% dintre companii.

     

    E-mail  83%

    Voice mail        50%

    Dispozitive handheld wireless    35%

    Instant messaging          28%

    File Transfer Protocol   34%

    Forumuri de discutie     27%

    Newsgrupuri     17%

    SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005

     

    REGULAMENT PENTRU E-MAIL

    Doar 74% dintre companii penalizeaza incalcarea procedurilor interne pentru folosirea e-mail-ului. Procentul companiilor care includ in procedurile interne urmatoarele categorii de probleme:

     

    Folosirea e-mail-ului pentru anumite scopuri      86%

    Reguli privind continutul permis 76%

    Consecinte pentru incalcarea regulilor    74%

    Dreptul de proprietate asupra continutului mesajelor      73%

    Limita maxima a casutei postale 60%

    Durata maxima de pastrare a mesajelor 45%

    Reguli privind pastrarea mesajelor         39%

    Criptarea mesajelor      32%

    SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005

     

    E-MAIL-UL IN AFACERI

    E-mail-ul a devenit, in timp, principalul instrument de comunicare in afaceri. Organizatiile cuprinse in studiul AIIM/KCI folosesc posta electronica astfel:

     

    Raspunsuri la intrebarile clientilor           91%

    Discutii despre operatiuni sau strategii de produs           84%

    Schimb de facturi, declaratii si informatii de plata           75%

    Schimb de informatii confidentiale sau sensibile  71%

    Negocierea contractelor si a intelegerilor           70%

    Discutarea problemelor de resurse umane          63%

    Completarea de documente solicitate de oficialitati         51%

    Raspunsuri catre organizatii de reglementare      47%

    Raspunsuri la litigii         34%

    SURSA: AIIM/KCI SURVEY, 2005

  • DESPRE E-MAIL

    Daca am pune in balanta avantajele si dezavantajele comunicarii prin e-mail, am constata ca exista un risc mare ca ea sa incline catre dezavantaje, direct proportional cu ineficienta cu care este utilizat. Robert Cooke de la Human Synergistics International, care a studiat subiectul, descrie lucrul prin e-mail drept „dezintegrarea electronica a proceselor interpersonale“.

     

    DE BINE

    • costuri extrem de reduse, tinzand la zero
    • mesajul poate fi transmis simultan la mai multi utilizatori fara eforturi suplimentare
    • transmiterea mesajelor este aproape instantanee, indiferent de distanta; e-mail-ul e un instrument esential pentru organizatii complexe, cu multe filiale sau pentru multinationale
    • prin e-mail se pot trimite documente atasate in diferite formate, de la documente de organizatie la fotografii personale
    • e-mail-ul inlocuieste cu succes forumurile online, sedintele in sala de conferinte sau sedintele in sistem tele-conferinta
    • comunicarea prin e-mail reduce birocratia corporatista si creste viteza de lucru

    DE RAU

    • e folosit fara discernamant, un numar mare de mesaje fiind inutile si consumatoare de timp
    • favorizeaza transferul de responsabilitate: o sarcina, o data comunicata, e trecuta la capitolul „probleme rezolvate“
    • e adesea folosit ca document de „acoperire“ ori instrument de constrangere (prin trecerea sefului in Cc)
    • aspreste comunicarea („E foarte usor sa fii dur, sarcastic si nesimtit atunci cand nu trebuie sa-i spui cuiva toate lucrurile astea in fata“, spune Adrian Stanciu de la Ascendis) si lasa loc de interpretari nebanuite de expeditor, pentru ca nu transmite mimica, limbajul trupului si intonatia vocii

  • CUM SE DESCURCA CEI MAI MARI

    Managerii romani n-au gasit o solutie miraculoasa pentru a scapa de tirania e-mail-ului pentru ca ea nu exista. Sefii marilor companii au strategii diferite: unii isi gestioneaza singuri e-mail-ul, unii au si asistenti si majoritatea au dispozitive portabile pentru a-si citi mesajele cand nu sunt la birou, potrivit USA Today.

     

    FARA E-MAIL: Pare greu de crezut, dar exista manageri de top care ignora mail-ul. John Dasburg, fost CEO al Burger King si mai apoi presedinte al DHL Airways, declara acum doi ani pentru USA Today: „Nu-mi citesc mesajele pentru ca mereu vin teancuri-teancuri“. Nici presedintele Starbucks, Howard Schultz, nu se simte prea legat de e-mail – spune ca nu se compara cu discutiile fata in fata. Hank Paulson, presedinte si CEO al Goldman Sachs: „Nu folosesc niciodata e-mail-ul, dar sunt avid utilizator de voicemail. Ma descurc cu cateva sute de voicemail-uri pe zi“.

     

    CU UN ASISTENT: Cei mai multi manageri de top din lume nu-si citesc singuri mail-ul. John Doerr, unul dintre investitorii care au pariat de timpuriu pe companii precum Netscape, Sun Microsystems, Amazon.com sau Google, crede ca cel mai bun lucru pentru managementul Inbox-ului e sa ai un bun asistent care sa-ti sorteze mesajele. Insa ponderea mesajelor de care se ocupa secretara difera de la caz la caz. Bill Gates, presedintele Microsoft, are o „lista alba“ de mesaje care pot ajunge la el, printre care se numara si e-mail-urile interne ale companiei. Restul ajung la un asistent. Michael Dell, CEO al Dell, face cam acelasi lucru.

     

    CU TREI ASISTENTi: Carlos Ghosn, CEO al Renault si Nissan, isi imparte luna intre Paris si Tokio, luptandu-se cu diferentele de fus orar, si se descurca multumita celor trei asistente (una in Franta, una in Japonia si una in Statele Unite – e si sef al operatiunilor Nissan pentru SUA), care ii filtreaza toate documentele si ii sorteaza e-mail-urile, potrivit Fortune.

     

    PE CONT PROPRIU: Ted Leonsis, vicepresedinte al America Online Inc., primeste peste 300 de mesaje pe zi si raspunde singur la toate. Mai intai dimineata, de la 5:45 la 7:00, apoi incepand cu 17:30 si, intr-o ultima sesiune zilnica, la 23:00, inainte de a merge la culcare: „Viata mea e o permanenta dorinta de a gasi gol folderul cu mesaje de citit“.

     

    MARATON PE E-MAIL: Marissa Mayer, vicepresedinte Google pentru Search Products and User Experience, e unul dintre putinii executivi de top care spune ca nu se simte coplesita de e-mail, desi primeste 700-800 de mesaje pe zi – si doar la o parte raspunde asistenta. Foloseste o aplicatie simpla, numita Pine, si are sesiuni-maraton de scris mesaje, uneori sambata si duminica. „Pur si simplu stau si scriu mesaje 10 sau chiar 14 ore continuu“, dupa cum declara ea luna trecuta pentru Fortune.

     

    SURSE: USA TODAY, FORTUNE

  • E-birocratia

    Ca si
    dinamita, e-mail-ul isi arata – daca e manuit fara grija – si
    potentialul distructiv. Nu ucide, e adevarat, dar costa. Fara el
    afacerile s-ar lega mai greu. Cu el, insa, stresul creste si capata
    noi forme, productivitatea scade si companiile sunt nevoite sa
    achite nota de plata, avand pe deasupra si manageri nevrozati din
    pricina ca-si petrec 3-4 ore pe zi cu nasul in Inbox. Un avocat de
    afaceri, Daniel Badea, pare convins chiar ca 14 ore pe zi e-mail-ul
    e „sursa raului din viata noastra“.

    EXERCITIU DE
    IMAGINATIE: E luni dimineata. Deschideti
    computerul, apoi programul de e-mail, urmariti cum se umple
    Inbox-ul si va ganditi ce simpla era viata, totusi, fara e-mail. Va
    trece la un moment dat prin minte sa le cereti angajatilor sa
    lucreze fara e-mail timp de o saptamana – veti scapa si dvs., si ei
    de cosmarul e-mail-ului. De ce n-o faceti?

    Cu greu am putea estima ce impact ar avea o saptamana fara e-mail
    asupra afacerilor unei firme din Romania, pentru ca studii
    extensive despre rolul e-mail-ului nu s-au facut aici. Dar
    americanii, potrivit unei cercetari facute in 2005 pe 1.000 de
    companii, au ajuns la concluzia ca afacerile se negociaza acum
    intr-o naucitoare proportie de 70% prin e-mail.

    Iar, din raspunsurile pe care 20 de manageri romani le-au dat la
    intrebarile BUSINESS Magazin, reies cat se poate de clar doua
    lucruri: e-mail-ul e absolut indispensabil in afaceri (Florin
    Talpes de la Softwin a folosit chiar cuvantul „dependenta“ pentru a
    descrie relatia lui cu posta electronica) si se numara, la aproape
    toti managerii care au raspuns, printre primii trei factori de
    stres personal. Un impact destul de serios al unui maruntis pe care
    dictionarul explicativ il descrie in doar doua cuvinte: „posta
    electronica“.

    Un studiu facut de Oracle in 2003 arata ca probabilitatea de a
    folosi e-mail-ul pentru a comunica e de doua ori mai mare decat cea
    de a utiliza telefonul – iar 53% dintre respondenti au spus ca
    productivitatea lor scade cand nu au acces la casuta postala.

    Pe langa faptul ca e un drog tehnologic – sau poate tocmai de aceea
    – e-mail-ul e, in acelasi timp, un nesatios devorator de resurse,
    fie ca e vorba de servere ori de timp pierdut. Curatenia din Inbox,
    adica sortarea sau stergerea mesajelor, e una dintre principalele
    cauze ale statului la birou peste program. Ca sa nu mai vorbim de
    prima zi de lucru de dupa vacanta, pe care cei mai multi angajati
    si-o petrec citind, raspunzand, stergand si impartind pe categorii
    sutele de e-mail-uri care le inunda Inbox-ul. E natural atunci ca
    managerii sa ia decizia de a investi in tehnologie, de a redacta
    proceduri de lucru cu e-mail-ul in organizatie sau de a impune
    angajatilor restrictii, urmarind prin acestea cresterea eficientei
    muncii (45% dintre cazuri, potrivit unui studiu AIIM/KCI din 2005),
    cresterea profitului si a performantelor (10%) si reducerea
    costurilor (25%).

    UN FLUVIU DE MESAJE. Chiar fara masuratori
    riguroase cum sunt cele facute de organizatiile straine
    specializate, managerii romani stiu din experienta proprie ca
    e-mail-ul este o binecuvantare, dar si o pacoste, in primul rand
    din pricina volumului mare de mesaje primite. Cu e-mail-ul iti
    incepi ziua, prin el discuti afaceri, concepi proiecte, tii
    legatura cu oamenii-cheie din companie, stabilesti intalniri,
    capeti informatii si stabilesti termene. Dintre cei 20 de manageri
    care au raspuns unui chestionar initiat de BUSINESS Magazin, doar
    trei spun ca primesc zilnic mai putin de 100 de mesaje. Media tinde
    mai degraba spre 150-200.

    O
    parte dintre ele sunt necesare, o parte nu. Cele inutile se impart
    in doua categorii: SPAM si mesaje de la colegi sau prieteni care
    apasa butonul „Send“ fara sa-si puna problema ca un e-mail trimis
    fara rost inseamna cateva minute irosite pentru destinatar.
    Mesajele SPAM ocupa ceva volum in Inbox-urile managerilor
    intervievati de BUSINESS Magazin. Dintre cele 300 de mesaje pe care
    Radu Georgescu, presedintele GeCad, le primeste zilnic, circa 200
    sunt SPAM. Liviu Dragan, directorul general al TotalSoft, spune ca
    are de sters zilnic cam 50 de e-mailuri SPAM, adica jumatate din
    mesajele primite. Dar SPAM primeste orice om care are un cont de
    e-mail – inclusiv Bill Gates, care spunea amuzat acum cativa ani ca
    parte dintre SPAM-urile lui sunt de la finantatori care-i ofera
    imprumuturi si parte sunt mesaje prin care i se explica cum s-ar
    putea imbogati rapid.

    Dar nu SPAM-ul pare a fi cea mai mare problema – cei care s-au
    specializat in managementul Inbox-ului spun ca mesajele
    nesolicitate oricum pot fi sterse fara remuscari inainte de a fi
    deschise. Adevarata problema sunt anumite mesaje care vin de la
    prieteni si colegi, si care consuma absolut inutil timpul unui
    utilizator. Pe primul loc la aceasta sectiune ar fi mesajele Cc:
    (Carbon copy) ori Bcc: (Blind carbon copy), la care destinatarul e
    doar o terta parte despre care expeditorul crede ca trebuie
    informata. (Bogdan Georgescu, directorul general al companiei
    imobiliare Colliers International, spune ca jumatate dintre
    mesajele inutile pe care le primeste sunt de la proprii angajati,
    dar ca, desi a cautat, nu a gasit inca o solutie pentru a scapa de
    mesajele inutile.) Urmeaza mesajele de tip „corporate junk“, apoi
    e-mail-urile de tip „FYI“ (for your information, adica „spre
    informare“), cele care ar trebui adresate altcuiva, ca sa nu mai
    vorbim de link-urile trimise fara vreo explicatie, de bancuri sau
    de fisiere PowerPoint cu peisaje, flori si filozofii de viata.

    Irinel Burloiu, business development manager la Intel, spune ca
    primeste in fiecare zi minimum 300 de mesaje, dintre care 70% sunt
    inutile, si ca nu reuseste sa raspunda la toate in timp util
    (pentru a raspunde intrebarilor trimise de BUSINESS Magazin prin
    e-mail, Irinel Burloiu si-a luat un ragaz de sase zile).

    Daniel Badea, partener in societatea de avocatura Badea, Georgescu
    & Asociatii, are doar 40% mesaje inutile pe zi, dar chiar si
    asa crede ca e-mail-ul e sursa raului din viata noastra, prin
    „deadline-urile scurte, presiunea profesionala si vestile proaste“
    pe care le aduce.

    INBOX-UL MASURAT IN UNITATI DE TIMP. Tradus in
    minute, un Inbox inundat in fiecare zi de 200-300 de mesaje da
    expresia cantitativa a locului pe care e-mail-ul il ocu-pa in viata
    managerilor romani. Media zilnica a timpului petrecut cu e-mail-ul
    de catre cei 20 de manageri care au raspuns BUSINESS Magazin e de
    3-4 ore. Calculul il poate face oricine: la 200 de mesaje pe zi,
    daca ai nevoie in medie de un minut pentru fiecare – unele pot fi
    sterse instantaneu, la altele e nevoie de 10 minute – timpul alocat
    ajunge la 200 de minute, adica peste trei ore de lucru.

    Unii oameni de afaceri isi verifica mesajele la anumite intervale,
    altii permanent – la cateva minute, spune Daniel Badea, partener in
    societatea de avocatura Badea, Georgescu & Asociatii, care
    adauga ca are Inbox-ul la indemana 14 ore pe zi, fie pe computer,
    fie pe Blackberry.

    Badea da piept cu 150-200 de mesaje in fiecare zi, din care 40%
    sunt inutile, isi verifica e-mail-ul si in weekend, si in concediu
    si spune ca toate astea i se par „prea mult“, dar nu vede ce
    altceva ar putea face. Cu e-mail-ul incepe, de obicei, si ziua de
    lucru – uneori chiar inainte de a ajunge la birou. Dintr-un studiu
    facut recent de America Online and Opinion Research Corporation si
    citat de The New York Times reiese ca 41% dintre respondenti isi
    verifica e-mail-urile dimineata, inainte de a ajunge la birou.
    Peste 25% spun ca nu li s-a intamplat sa stea niciodata mai mult de
    cateva zile fara sa-si verifice e-mail-ul, iar 60% spun ca si-l
    verifica si in vacanta. Si 4% marturisesc ca isi citesc
    e-mail-urile in baie.

    CAT PUTEM REZISTA FARA MAIL? „Exista o anumita
    dependenta de e-mail“, spune despre felul in care lucreaza cu
    e-mail-ul Florin Talpes, directorul general al Softwin. „Am
    sentimentul ca ceva important a venit pe e-mail cu nevoie imediata
    de raspuns si ca, necitind e-mail-ul, fac ceva rau.“

    Acest tip de comportament pare si cel mai frecvent printre
    managerii romani. Dupa o zi fara e-mail, Mihai Mateescu, director
    general al Baneasa Investments, spune ca se simte „ingrijorat de a
    nu pierde ceva important si ingrijorat de muntele de mesaje care ma
    asteapta“. Iar Paul Marasoiu, directorul companiei de consultanta
    hoteliera Peacock Global Hotel Management, spune ca 12 ore departe
    de Inbox sunt deja prea multe, ca nu a lasat nici un e-mail fara
    raspuns in primele 24 de ore si ca, din nefericire pentru familia
    sa, utilizeaza e-mail-ul si in weekend-uri si concedii. „Chiar daca
    eu as rezista o vreme fara e-mail, probabil nu ar rezista el fara
    mine, dat fiind ca am creat aceasta obisnuinta si nu imi pot lasa
    partenerii fara raspuns“, spune Marasoiu. Si Irinel Burloiu, de la
    Intel isi verifica mesajele in weekend: nu poate „rezista nici
    macar o zi fara e-mail“.

    E-MAIL-UL SI BOLILE ASOCIATE. Este e-mail-ul chiar
    un factor de stres demn de luat in serios? Categoric da, pentru cei
    mai multi manageri. Blocarea e-mail-ului timp de o saptamana ar fi
    chiar mai traumatizanta decat un eventual divort pentru o treime
    din directorii IT intervievati, dupa cum arata un studiu realizat
    de compania americana Veritas si citat de USA Today.

    Dar nu despre directorii IT e vorba neaparat aici. Managerii care
    au raspuns BUSINESS Magazin plaseaza aproape invariabil e-mail-ul
    printre primele trei cauze de stres. Undeva „dupa discutiile cu
    departamentul contabil“, pentru directorul general de la Colliers
    International, Bogdan Georgescu, dar „in top 3“. „Pe locul trei
    dupa telefon si ceas“, pentru Calin Ilie, director general al Ibis
    Constanta. „Probabil undeva in primele trei locuri, mai ales ca mai
    sunt unii care iti dau telefon si iti spun «vezi ca ti-am trimis un
    e-mail, raspunde-mi la el cat mai repede»“, spune Marius Ghenea,
    fost CEO al Flanco. Pe locul al patrulea, dupa „ineficienta unor
    colaboratori, telefonul mobil, mediul de afaceri din Romania“,
    pentru Adrian Popescu, CEO al TMK. Sunt insa si manageri care cred
    ca stresul cu care este asociat e-mail-ul e exagerat. Adrian
    Stanciu, partener in Ascendis si Human Synergistics, zice ca
    Inbox-ul „nu e factor de stres, ci de antistres“, Radu Georgescu de
    la GeCAD spune cam acelasi lucru („nu e factor de stres, ci mijloc
    de comunicare“).

    PUR SI SIMPLU AFACERI. Supraincarcarea
    Inbox-urilor e o pacoste pentru unii, dar e generatoare de business
    pentru altii – de la cursurile de management al timpului pana la
    carti, software de arhivare, filtre impotriva SPAM si companii care
    fac consultanta organizationala.

    La cursurile de management al timpului furnizate de companiile
    romanesti de training se inscriu anual circa 2.000 de manageri,
    conform informatiilor furnizate de Octavian Pantis, managerul
    filialei romanesti a companiei de training si consultanta TMI.
    Pantis spune ca a atras jumatate din acesti manageri anul trecut si
    ca pe o parte dintre ei i-a si facut sa planga. Nu i-a batut, nici
    nu le-a ruinat afacerile. Mai rau: le-a demonstrat ca pierd zilnic
    mai mult timp citind si trimitand e-mailuri decat petrec –
    saptamanal – cu familia. „Unora le dau lacrimile, se sperie rau de
    tot“, spune trainerul. „Sunt unii care petrec in medie pe saptamana
    doua ore cu copilul.“ Cursul de management al timpului este cel mai
    bine vandut curs al companiei si singurul la care se in-scriu in
    primul rand managerii de top – „pentru ca ii doare“, explica
    Pantis.

    Managerul TMI spune ca solutia la problema e-mail-ului este in
    afara acestuia, sau, altfel spus, e-mail-ul prea incarcat e un
    simptom al altor probleme. „Daca mediul din organizatie ar fi
    sanatos, ar scadea volumul de e-mail-uri“, conchide Pantis. „La fel
    cum Peter Drucker spunea ca sedintele sunt un simptom al
    dezorganizarii, un volum mare de e-mail-uri este un simptom al
    altor probleme.“

    Iar e-mail-ul, „cea mai semnificativa si mai transformatoare forta
    din business-ul de azi“ – dupa cum il descriu autorii studiului
    AIIM/KCI – poate fi stapanit, totusi. Mihai Stanescu, business
    & life coach in cadrul companiei romanesti de coaching RoCoach,
    crede ca Inbox-ul va fi mai putin aglomerat daca managerii vor
    invata sa delege. El povesteste cum un marketing manager proaspat
    investit intr-o multinationala, cu care Stanescu lucreaza in
    prezent, a reusit sa reduca la 30% numarul e-mail-urilor primite
    parcurgand doi pasi strategici: in loc sa-si mai petreaca aproape
    intreaga zi dand mai departe e-mail-uri catre cei care munceau
    efectiv la proiectele pe care ea doar le coordona, a redirectionat
    expeditorii catre acestia, scapand astfel de jumatate din
    mesaje.

    „Managerul nu trebuia sa faca verificarea initiala, ci cea finala“,
    explica Stanescu. A doua etapa a presupus construirea unei
    proceduri interne, prin care angajatilor li se sugera sa-si rezolve
    problemele prin intalniri fata in fata, telefonul sa fie folosit
    doar cand intalnirile nu sunt posibile, iar e-mail-ul sa intervina
    doar in ultima instanta. Mihai Stanescu spune ca acest al doilea
    pas a insemnat „reorientarea stilului de
    management catre unul de leadership“. Iar rezultatele s-au vazut:
    Inbox-ul managerului a fost mai putin incarcat cu inca 20%. „In
    asemenea hal s-au potolit lucrurile si au inceput sa mearga, incat
    a putut lua in brate inca un departament, castiga de trei ori mai
    multi bani si e un om cheie in companie“, povesteste Stanescu. Dar,
    pe langa timpul irosit de manager, trebuie luat in calcul si timpul
    irosit de organizatie, in ansamblul ei.

    Un bun inceput ar fi ca regulamentul intern al unei companii sa
    cuprinda si o politica a utilizarii e-mail-ului, cu referire la
    conditiile in care e indicata utilizarea „Cc:“-ului si a butonului
    „Reply To All“. In „Cc:“ nu trebuie trecute decat persoanele
    implicate in proiect sau care au nevoie de informatiile respective.
    Daca e folosit cu discernamant, „Cc-ul“ e un instrument deosebit de
    util. Ruxandra Stoian, consultant si director in cadrul
    PricewaterhouseCoopers (PwC), primeste zilnic circa 40 de
    e-mail-uri in care adresa ei apare in „Cc:“, dar asta nu o
    deranjeaza, pentru ca alternativa ar fi sedintele de informare sau
    primirea si citirea unor informatii tiparite. Cat despre „Reply To
    All“, Stoian spune ca a cazut, ca toti utilizatorii de e-mail, „in
    capcana «Reply-to-All» cand nu era cazul si m-am amuzat in egala
    masura cand au facut-o altii“.

    Timpul economisit de toti cei dintr-o organizatie inseamna, de
    fapt, bani economisiti. Filiala germana a companiei de training si
    consultanta TMI a dezvoltat de curand un instrument – E-mail
    Efficiency Study – cu ajutorul caruia pot fi cuantificate
    pierderile pe care le au firmele din cauza ineficientei cu care
    angajatii folosesc e-mail-ul. Octavian Pantis, managerul filialei
    romanesti, a calculat ca o companie romaneasca avand 100 de
    angajati si 20 de manageri, toti utilizatori de e-mail – platiti cu
    4 euro/ora, respectiv 7 euro/ora – ar economisi 133.000 de euro
    anual daca ar utiliza mai eficient e-mail-ul.

    Pentru acest calcul a fost folosit un Inbox standard de 50 de
    e-mail-uri pe zi: 20 de e-mail-uri care necesita raspuns, doua
    e-mail-uri de tip newsletter, SPAM si altele. TMI a calculat, de
    asemenea, un timp mediu de citire si de redactare a e-mail-ului,
    precum si un timp de cautare a mesajelor in foldere. Extinzand
    calculul pentru o companie cu 6.000 de angajati (Gheorghe
    Constantinescu, CEO la Petrom, spune ca 7.000 de angajati ai
    companiei utilizeaza calculatorul), ar putea fi economisiti 6
    milioane de euro anual doar printr-un management mai eficient al
    e-mail-ului.

    In final, ceva pentru amatorii de cifre: in cinci luni, pe serverul
    trustului de presa Publimedia International au ajuns 35 de milioane
    de mesaje, dintre care 25 de milioane au fost blocate automat de
    filtre, fiind virusi si SPAM. Diferenta de 10 milioane de mesaje,
    impartita la cele 300 de calculatoare din institutie si la zilele
    din intervalul de cinci luni, da o medie de 300 de e-mail-uri
    zilnice pentru fiecare computer. In economia timpului, procesarea
    lor inseamna multe ore. In economia bugetului, inseamna bani.

    Va propunem un exercitiu simplu: impartiti salariul dvs. lunar la
    9.600 de minute lucratoare (dupa schema: opt ore de lucru pe zi,
    cinci zile lucratoare pe saptamana). Asa puteti afla cati bani
    pierde compania atunci cand cititi bancul zilei.

  • GHID DE SUPRAVIETUIRE

    In Inbox-ul managerilor intervievati de BUSINESS Magazin, mesajele inutile au o pondere de 40-50%, iar chestiunea supraaglomerarii cu mesaje nu are cum sa se rezolve de la sine niciodata. Expertii in Outlook spun ca managerii sunt cei care trebuie sa-si construiasca strategii de reducere a numarului de e-mail-uri si, implicit, a timpului si a stresului generate de gestionarea casutei postale.

     

    REGULA DE GRAD ZERO: O regula de baza in gestionarea e-mail-ului este aceea ca la sfarsitul zilei casuta postala sa ramana goala. Iar o idee proasta care le vine la indemana multor manageri in timpul zilei este aceea de a folosi Inbox-ul pe post de „to do list“. Este naucitor, stresant si derutant, atentioneaza consultantul Octavian Pantis de la TMI, pentru ca poti uita care iti sunt prioritatile.

     

    ORE FIXE: O mare parte a stresului provocat de e-mail poate fi inlaturata daca verificarea casutei postale se face la ore fixe, spun expertii, si nu dimineata, imediat dupa sosirea la birou. Este de asemenea important ca expeditorii sa cunoasca orele la care un manager isi verifica e-mail-ul si sa devina constienti ca, pentru chestiuni urgente, exista alte canale de comunicare.

     

    NICIODATA „TO DO LIST“: Utilizarea Inbox-ului pe post de agenda a zilei e paguboasa, pentru ca distrage atentia de la prioritatile zilei, dezorganizeaza si induce si mai mult stres. Octavian Pantis de la TMI spune ca nu e o idee prea buna sa-ti incepi ziua cu verificatul e-mail-ului. „Multi folosesc prima jumatate de ora dupa ora 9:00 pentru verificatul e-mail-ului, in loc sa faca ce e important“, spune consultantul. „Cand ii intrebi ce fac in ziua respectiva, raspund ca nu stiu, depinde ce le spune e-mail-ul sa faca.“ Acesta este un comportament reactiv. Comportamentul proactiv presupune sa-ti incepi ziua cu ce stii tu ca e important, lasand verificarea e-mail-ului pentru micile pauze din program.

     

    E-MAIL-URI SCURTE: De un paragraf, daca e posibil. Calin Ilie, managerul Ibis Constanta, spune ca solutia lui pentru o comunicare eficienta e sa raspunda „foarte fugitiv, chiar telegrafic la e-mail-uri“. Mesajele-carnat, lungi cat un scroll de sapte ecrane, prin care angajatii incearca deseori sa-si rezolve disputele, ar trebui inlocuite cu discutiile fata in fata, crede Pantis de la TMI. E-mail-ul este un mediu de comunicare saracacios, care lasa loc la tot felul de interpretari, de vreme ce limbajul trupului, mimica fetei si intonatia nu sunt transmise odata cu cuvintele. Astfel de mesaje nu fac decat sa complice problemele.

     

    SOLUTIA PARADOXALA: Marius Ghenea, fost CEO al Flanco, scrie in general „mesaje de raspuns mai lungi, in speranta ca asa vor fi mai complete si nu voi primi inca un reply pe aceeasi problema“. In completarea acestei solutii, Ghenea spune ca a incercat sa-si achizitioneze echipament cat mai performant si sa-si perfectioneze viteza de dactilografiere. Intr-adevar, raspunsul lui Ghenea pentru BUSINESS Magazin a umplut doua coli si jumatate de tip A4, in timp ce raspunsul standard din partea intervievatilor nu a depasit o pagina.

     

    UN MESAJ, O IDEE: Pentru comunicarea de rutina in interiorul companiei, un mesaj nu trebuie sa cuprinda mai multe idei – de genul „petrecerea de la ora 17“ si „conferinta de miercuri“ – pentru ca destinatarul poate uita una dintre informatii si nici nu poate salva mesajele in foldere separate.

     

    SUBIECT RELEVANT: Subiectul mesajului trebuie sa fie clar; trebuie evitate formularile de tipul „urgent“, „salut“ sau „FYI“ („for your information“ – pentru informare).

     

    TAXA PE MESAJ: Un director executiv american, Michelle LaBrosse de la Cheetah Learning – o companie de training in management – si-a anuntat la un moment dat cei 100 de angajati ca va cere 5 dolari de la oricine ii va trimite un mesaj fara rost. Planul a functionat: cei mai multi angajati au incetat cu totul sa-i mai trimita mesaje.

     

    IGNORAREA: Daca un lucru e important, veti mai auzi macar o data de el, spun specialistii in Outlook. Ca atare, va puteti permite sa ignorati o parte a mesajelor, mai ales pe cele care vin de la colegi care s-au transformat in adevarati spammeri. Pentru lucruri importante puteti fi contactat si altfel.

     

    INAPOI LA TELEFON: Atat consultantii cat si unii dintre managerii intervievati sugereaza sa dam telefon in loc sa trimitem mesaje ori de cate ori se impune, pentru ca e-mail-ul nu este facut pentru chestiuni urgente si nici pentru probleme delicate.

     

    FILTRAREA MESAJELOR: Adrian Stanciu de la Ascendis si-a construit cateva strategii de management al propriului Inbox. Una presupune etichetarea din start a multor expeditori drept SPAM – si Stanciu spune ca nu mai deschide niciodata mesajele acestora.

     

    CORPORATE JUNK: De multe ori, faptul ca Inbox-ul angajatilor unei companii este supraincarcat este si din vina companiilor, care folosesc de obicei e-mail-ul pe post de avizier, informand angajatii despre noile proceduri, noii angajati, sarbatoritii zilei sau alte informatii incadrabile in categoria „corporate junk“ sau „corporate SPAM“. „Aceste informatii nu au ce cauta in e-mail“, spune Pantis. „Ar trebui sa existe un spatiu comun, special amenajat pentru astfel de informatii, pe care angajatul sa le poata citi cand vrea si are timp, cum era pe vremuri avizierul.“

     

    REDUCEREA NUMARULUI DE „CC“-URI: Inbox-ul se aglomereaza si din cauza mesajelor trimise dupa practica „Cc:“-ului. Adrian Stanciu spune ca si-a construit o strategie in perioada in care era manager general la Xerox si primea circa 120 de mesaje pe zi, „cele mai multe junk de corporatie“: „Ca sa pot supravietui, imi creasem o regula in Outlook: mi se livrau in Inbox toate mail-urile care veneau de la seful meu sau la care eram singur pe linia de «To:» sau pe linia de «Cc:»“, povesteste consultantul de la Ascendis. „Toate mesajele cu mai multi pe linia de «To:» le stergeam automat. Pe cele la care eram pe linia de «Cc:» impreuna cu mai multi, le parcam intr-un folder de carantina timp de trei saptamani. Daca in trei saptamani cineva ma suna sa ma intrebe de vreunul din acele e-mailuri, ma prefaceam ca nu l-am primit si-l rugam sa-l retrimita. Pe restul le stergeam dupa 3 saptamani. A functionat perfect si de-atunci o tot recomand ca metoda de management de Inbox.“ 

     

    DELEGAREA SI PROCEDURILE: De multe ori Inbox-ul e aglomerat de mesaje in care se comunica sarcini care trebuie executate de altcineva. Un manager trebuie sa-si determine angajatii sa trimita mesajele la destinatarii potriviti, dar si sa creeze un set de proceduri pentru reducerea numarului de mesaje inutile.

  • CINCI INTREBARI PENTRU HABER

    Desi locuiti in Silicon Valley, ne-ati spus ca ati votat la ultimele alegeri din Romania.

    Am votat cu Basescu, dar nu a fost doar atat. In ziua alegerilor am scris e-mail-uri la sutele de oameni pe care ii cunosc si i-am implorat sa mearga sa voteze. Am intrat orbeste pe chat-ul Yahoo! si i-am indrumat pe toti romanii care erau online sa voteze pentru Basescu, sa isi ia prietenii si sa ii duca sa voteze pentru el. Asta, fara sa il cunosc pe Basescu si fara sa critic regimul vechi. He, he, he! Daca ma gandesc bine, poate din cauza mea a castigat Basescu. In plus, vreau sa ii ajut pe noii ministri din educatie si IT, desi nu ii cunosc. As vrea poate sa predau un curs de business la ASE ca sa impartasesc din experienta mea.

    Despre situatia de dupa alegerile prezidentiale din SUA ce credeti?

    Ma bucur ca Bush a fost reales. Nu imi place politica lui dar, in acest moment, e omul potrivit la locul potrivit. Cred ca terorismul musulman este cel mai mare pericol mondial. Fanatismul, lipsa de educatie si imbecilizarea populatiei in Irak, Iran sau Siria sunt ca un viespar. Cu fanaticii e ca si cu viespile. Daca ii ignori, or sa te atace cand nu te astepti, dar daca ii ataci tu, ai sansa sa ii opresti. Cred ca, in timp, democratia si libertatea – asa cum s-a intamplat in Romania si Ucraina – o sa schimbe si realitatile din tarile musulmane. 

    Dar in mediul de afaceri romanesc ce ati schimba?

    Sunt foarte optimist ca aici lucrurile se schimba accelerat si business-ul devine din ce in ce mai transparent. Cred ca initiativele de e-Guvernare au fost bune si, de asemenea, apropierea de Uniunea Europeana este extrem de importanta. Mentalitatea trebuie sa se schimbe in continuare. Trebuie sa trecem de la principiul „Hai sa vedem cat furam“ la „Hai sa vedem cat putem construi“. Trebuie sa trecem de la „sa moara capra vecinului“ la „capra ta cu capra mea pot sa faca dragoste si multe caprioare mici“. As fi de acord sa intru in consiliul de administratie al unor companii serioase pe care sa le ajut in management.

    Ce fel de relatii aveti cu prietenii? Credeti ca oamenii bogati, ca dvs., vor sa-si ajute cu bani prietenii?

    Prietenii ocupa un loc important in viata si preocuparile mele. As putea spune ca istoria vietii mele s-a bazat in mare parte pe ajutorul dat altora. Cum trebuie ajutati? In trecut, am dat combinat la prieteni milioane de dolari, dar asta nu i-a ajutat asa cum credeam. Cred ca trebuie aplicata zicala „decat sa ii dai cuiva un peste, mai bine invata-l sa „pescuiasca“. Din pacate, multi prieteni considera ca datul banilor este solutia.

    Ati spus mai demult ca pentru a avea succes o data trebuie sa incerci de zece ori. Cei mai multi nu mai gasesc energie dupa noua incercari ratate.

    He, he, he… pai din alea ratate inveti cel mai mult. Asa e natura umana. Oare, pana sa invatam mersul, nu cadem de foarte multe ori? Cei care nu incearca esueaza sigur, cei care incearca au o sansa la zece, cei care sunt foare buni sau foarte norocosi au sanse mai multe. As adauga ca nu exista afacere sigura. Nici macar furtul si misculatiile nu sunt sigure.

  • CEL MAI BOGAT ROMAN DIN SUA

    George Haber, romanul a carui prima afacere a fost o discoteca improvizata in Oradea anilor ‘70, e acum un nume „de casa“ in Silicon Valley, locul in care s-au inventat microprocesorul, computerul personal si mouse-ul. Acolo Haber a construit companii,  le-a vandut, acolo a ratat o afacere „la cheie“ cu Bill Gates si o listare la Bursa. Si tot acolo a strans o avere, estimata la o suta de milioane de dolari, care i-a adus reputatia de cel mai bogat roman din Silicon Valley si, probabil, din intreaga America.

    Prima afacere a facut-o insa aici, in Oradea, in anii ‘70 – o afacere mica, de ocazie. Era, pe vremea aceea, elev in clasa a XI-a si canta, alaturi de cativa prieteni, printre care Adrian Pintea – devenit intre timp actor – intr-o trupa de rock. Intr-o seara de vineri, s-a trezit fara trupa. Adrian Pintea plecase din oras iar tobosarul fusese luat in armata. Si-a adus de-acasa magnetofonul si cateva benzi si a incropit o discoteca, prima din Oradea. Club Arlus a dat vibratie unui oras in care distractiile erau putine si de regula proletare. Ii calcau pragul, la sfarsit de saptamana, sute de adolescenti oradeni, inclusiv fiii notabilitatilor locale. Asa a ajuns liceanul Haber „cel mai mare star al orasului“, dupa cum isi aminteste el, bucurandu-se „de toate beneficiile aferente faimei – bani, fete, distractii“.

    Dar pe langa „bani, fete, distractii“, discoteca oradeana a insemnat pentru George Haber si altceva: o prima lectie improvizata de afaceri. Privind retrospectiv, isi da seama ca atunci a inteles prima data ca nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. „Daca le dai oamenilor ce vor si ii faci fericiti, se pot face si bani“, crede el acum. Discotecile pe care le-a organizat in liceu si facultate l-au invatat ca „banii adevarati ii faci cand clientii se intorc la tine“ – iar clientii se intorc numai daca „le oferi ceva placut si interesant“. 

    Si discoteca din Oradea chiar facea bani pentru acea vreme. Erau seri in care la Arlus se vindeau si 1.100 de bilete, numar record si-n zilele noastre. „Faceam cam 100 de lei pe seara, fiecare. Pe vremea aia erau bani seriosi, dar nu prea stateau la noi. Ieseam cu gasca, cu fete, la mici, la bere si-i spargeam pe toti“, isi aminteste DJ-ul oradean Stefan Varga.  Aceasta este prima lectie de afaceri a lui George Haber. Ca businessman adevarat avea sa se desavarseasca mult mai tarziu, in Silicon Valley cand a creat CompCore – cea dintai companie importanta.  Erau anii ‘90, vremea dot-com-urilor, epoca in care prin garaje, camere de camin ori laboratoare studentesti s-au nascut idei revolutionare ca browserul, portalul sau motorul de cautare. Multi au venit atunci in Silicon Valley sa faca milioane de dolari, putini au ramas – printre ei, George Haber, un roman care intre timp si-a castigat locul in lumea buna a IT-ului de performanta. 

    Haber s-a nascut in 1954 intr-o familie de evrei marcata de experienta devastatoare a Holocaustului: mama lui supravietuise Auschwitz-ului, iar tatal, electrician, fu-sese deportat intr-un lagar din Ucraina. In adolescenta a invatat, de la ei, „cea mai va-loroasa lectie“, una pe care spune ca n-o va uita niciodata: aceea ca „poti sa iei cu tine doar ceea ce inveti si stii“ – ca obiectele nu sunt „pentru totdeauna“. Si tot in adolescenta a iesit la iveala si inclinatia lui spre inginerie, daca se poate numi asa dezmembrarea unui televizor – primul din cartier, mandria familiei Haber. Toti vecinii le treceau pragul „sa se uite la televizor“, pana intr-o buna zi cand George l-a desfacut. „Sa vad cum merge“, explica el acum. „Cand tata a venit acasa, era sa lesine“. Domnul Haber i-a spus fiului atat: „Tu l-ai desfacut, tu il pui la loc!“. Aventura s-a incheiat cu happy-end, dupa cateva zile, dar experienta s-a dovedit folositoare: Haber a reusit sa-si construiasca propriile amplificatoare si difuzoare, indispensabile pentru cariera de rocker. 

    Dar anii de liceu s-au sfarsit, iar George a plecat in Israel, multumita presedintelui american Jimmy Carter, care acordase in 1975 Romaniei clauza natiunii celei mai favorizate, cerand in schimb regimului Ceausescu sa permita plecarea evreilor si a sasilor din tara.

    Israelul a fost primul mare soc caruia Haber a trebuit sa-i faca fata: „Dintr-un copil cu zeci de prieteni si bani, am ajuns un analfabet care nu stia sa vorbeasca, sa citeasca si nu intelegea mentalitatea locala“. A trecut insa peste asta. 

    Avea nevoie de bani pentru a se putea duce in vizita acasa si sa poata urma facultatea de electronica – domeniul care il atragea. Asa ca a inceput sa munceasca si s-a inscris, in cele din urma, la o facultate tehnica israeliana, Technion, locul in care a inteles ca, la urma urmei, Israelul e plin de oameni asemenea lui. S-a mutat apoi intr-un camin studentesc si viata lui a redevenit frumoasa. Doar ca in week-end, cand colegii plecau acasa, la familiile lor, ramanea din nou singur. Era trist. „Si, cum nu imi place sa fiu trist, am hotarat sa caut o discoteca“, povesteste el. Isi inchipuia ca va gasi pe cineva care sa aiba nevoie de o mana exersata. „Si asa am ajuns sa deschid si in Haifa, in Israel, cea mai de succes discoteca.“ Veneau la dans cate o mie de oameni, iar Haber era omul-discoteca: el facuse amplificatoarele, el crease orgile de lumini si tot el era, fireste, si DJ-ul. 

    In biografia lui, discoteca din Haifa e o a doua lectie de afaceri: clientii trebuie sa cumpere cu placere ceea ce le oferi. Si daca destinul lui de businessman a inceput in discoteci – mai intai in Oradea, apoi in Haifa -, se poate spune ca acestea i-au marcat decisiv si destinul personal. Si-a cunoscut sotia tot la discoteca, in Haifa – pe atunci ea era studenta la arhitectura. S-au casatorit repede si, dupa un an, lui Haber i s-a nascut primul copil, care are acum 22 de ani. „Este la facultate, studiaza electromecanica si are o pasiune deosebita pentru automobile si electronica.“

    Dupa un stagiu militar de doi ani in armata israeliana, ca ofiter de aviatie, a acceptat, fara sa se gandeasca prea mult, o oferta de munca in California, unde i s-a nascut, un an mai tarziu, cel de-al doilea copil, o fetita.

    A trebuit sa mai treaca insa cinci ani pana cand George Haber sa inceapa constructia primei sale companii importante. CompCore Multimedia a inceput „cu investitie zero“, povesteste el, si a ajuns sa dezvolte o tehnologie, familiara tuturor in prezent: rularea de filme pe computer, care, in timp, a evoluat in asa-numitul standard DVD. „Pot sa spun cu mana pe inima ca DVD-ul a fost, in parte, dezvoltat de noi“, spune Haber, care califica drept „extraordinara“ experienta de a crea o companie din nimic, de a o extinde si de a o aduce in pozitia de „lider mondial, care a participat la crearea celui mai popular mod de rulare a filmelor“.

    CompCore ajusese, la sfarsitul anilor ‘90, suficient de interesanta pentru a fi scoasa la vanzare. A cumparat-o Zoran, care continua sa fie un important furnizor de tehnologie pentru divertismentul digital, cu 80 de milioane de dolari. Haber detinea, in momentul tranzactiei – care a coincis cu nasterea lui Benjamin, cel de-al treilea copil al sau -, 40% din actiunile CompCore, primul sau start-up de succes. 

    Se poate spune ca Haber a fost un vizionar? El nu crede ca ar fi. „Nu pot sa spun ca am intuit ca tehnologia e viitorul“, recunoaste el acum. A vrut, pur si simplu, sa faca ceva ce-i placea, „si tehnologia era exact asta“. 

    Dupa CompCore a urmat GigaPixel, al doilea start-up. De data asta n-a mai in-ceput cu „investitie zero“, ci cu sase milioane de dolari investiti de partenerii de la Silicon Graphics, un nume deja cunoscut, pe atunci, „in Valley“. De GigaPixel se leaga multe satisfactii, dar si cea mai usturatoare dintre infrangerile lui Haber. GigaPixel dezvolta, pentru Microsoft, un procesor grafic de care Bill Gates avea nevoie pentru consola de jocuri X-Box, unul dintre cele mai cunoscute produse ale corporatiei. Potrivit intelegerii, Gates si Haber ar fi urmat sa prezinte impreuna, pe aceeasi scena, X-Box. GigaPixel era pe cai mari; omul de afaceri de origine romana pregatea listarea companiei pe Bursa printr-o oferta publica initiala, valoarea acesteia fiind estimata atunci la doua miliarde de dolari. 

    Insa cu trei zile inainte de lansarea consolei, totul s-a naruit pentru Haber. Pentru X-Box, Bill Gates deschisese, in secret, doua fronturi. Alcatuise doua echipe Microsoft, care concurau intre ele si care lucrau pentru procesorul grafic cu doua companii diferite: unii cu GigaPixel, ceilalti cu Nvidia. 

    Iar GigaPixel a pierdut o competitie in care nici macar nu stia ca intrase. „Si uite asa am pierdut miliardele“, isi aminteste George Haber. „Dar cateva luni mai tarziu am fost cumparati de 3DFx pentru circa 180 de mi-lioane de dolari“ – astfel au facut o multime de bani si investitorii, si inginerii din companie, si Haber, care la momentul tranzactiei detinea 30% din actiuni. Ironia face ca, dupa doi ani, 3DFx – care achizitionase compania lui Haber – sa fie cumparata chiar de Nvidia. Si o a doua ironie: procesorul grafic pentru X-Box e facut acum pentru acelasi Microsoft, tocmai de rivalul Nvidia, compania ATI. Dar afacerile lui Haber in Silicon Valley nu s-au incheiat cu vanzarea GigaPixel. A urmat Mobilygen, al treilea start-up al omului de afaceri. Compania, la care Haber este si in prezent actionar cu 10% si chairman, a pornit cu 15 milioane de dolari investitii atrase, dintre care zece milioane de la Kleiner Perkins Caufield & Byers, firma care de-a lungul timpului a finantat companii de prima marime precum Sun, Compaq sau AOL.

    Valoarea Mobilygen, care dezvolta tehnologii multimedia pentru producatorii de telefoane mobile, e acum in crestere, crede Haber. O va vinde si pe asta? „Nu ma grabesc. Deocamdata, am adus un presedinte si un director general foarte buni si sunt foarte multumit de evolutia companiei“, spune el. In doi-trei ani, estimeaza omul de afaceri, va valora cateva sute de milioane de dolari. Iti trebuie, ca sa consolidezi o companie, „cel putin trei ani“, insa daca o tii „mai mult de zece ani e moarta“. Ciclul in care o companie trebuie vanduta, asadar, „este intre trei si zece ani de la infiintarea sa“, spune Haber. Dar pe langa cel mai important pariu actual – Mobilygen -, omul de afaceri are actiuni si e membru in consiliile de administratie la alte sase companii din Silicon Valley, dintre care numai una e listata. In plus, e actionar si consilier in cateva start-up-uri din IT. „Invat managerii acestor companii, aflate la inceput, cum sa isi faca prezentarile pentru a atrage investitori sau parteneri“, spune Haber, pentru ca „banii nu sunt totul“.

    Indiscutabil, George Haber este acum mai mult american decat roman. Cu toate acestea, urmareste destul de atent industria software romaneasca. „Admir oameni de afaceri precum Florin Talpes de la Softwin, Octavian Ionescu de la SmarTree si Careware, Romeo Macaria de la Recognos sau Paul Chiriac de la Insidesoftware.“

    Totusi, de ce nu investeste oare George Haber si in Romania? Pentru ca pana acum nu i s-a ivit ocazia, crede Florin Talpes, directorul Softwin si presedintele Asociatiei Nationale a Industriei de Software si Servicii (ANIS). „George inca nu a primit o propunere care sa il convinga sau atraga“, spune Talpes. In plus, adauga acesta, omul de afaceri din Silicon Valley are o afacere foarte promitatoare care „ii consuma in buna masura atentia“ si nu se afla intr-o cautare activa de oportunitati in Romania.

    Romeo Macaria, director general la compania clujeana Recognos, care a colaborat cu Haber, livrand aplicatii web pentru Mobilygen, ar vrea ca Haber „sa investeasca in cercetarea hardware: proiectare de componente sau programare de cipuri“. Macaria isi aminteste chiar ca omul de afaceri de origine romana a analizat acum trei ani potentialul de cer-cetare din zona Ardealului. „Insa pana acum investigatiile sale nu s-au materializat“, adauga el. Explicatia pentru care Haber n-a cumparat nimic in Romania pare insa alta. El marturiseste ca n-ar cumpara o companie „nicaieri in lume“, nu pentru ca n-ar exista unele foarte bune: „cred ca firea mea este fire de constructor si imi place sa creez cultura si atmosfera“.

    E drept, Haber n-a investit in Romania. Asta insa nu-l impiedica sa faca voluntariat, oferind consultanta companiilor romanesti de hi-tech, sa vina in Romania la schi si la prieteni, sa mobilizeze disperat romanii la vot prin e-mail si prin chat-uri (cum a facut la prezidentialele de anul trecut), sa fie la curent cu muzica romaneasca (ii plac Parazitii, BUG Mafia si cantaretii de jazz Attila Weinberger si Ecaterina Teodorache), sa-si propuna sa-i ajute pe ministrii romani care se ocupa de IT, desi nu-i cunoaste, sa-si doreasca sa intre in consiliile de administratie ale unor companii romanesti sau sa se ofere sa predea un curs de afaceri studentilor de la ASE, dupa cum a declarat intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin. 

    In definitiv, multi romani l-ar putea considera pe George Haber modest in comparatie cu cativa dintre cei mai bogati oameni de afaceri din Romania. O suta de milioane de dolari este o suma mica, raportat la multele sute ale altora. Lucrurile nu stau insa chiar asa. Haber are zeci de milioane de dolari cu care se „joaca“ in diverse investitii si actiuni la companii publice. Cu alte cuvinte, Haber este bogat la propriu, nu la modul virtual. Iar experienta sa de business chiar poate reprezenta un model.

  • COMPANIILE LUI GEORGE HABER

    Pana acum, George Haber a construit de la zero trei companii. Pe primele doua le-a vandut deja, iar cea de-a treia se afla in plin proces „de maturizare“.

    CompCore Multimedia

    INCEPUTUL: Este prima afacere importanta a lui Haber. Compania, creata in 1993, producea software si hardware pentru compresia si decompresia video. Afacerea a pornit cu investitie initiala zero.

    CLIENTII: Printre clienti s-au numarat atat producatori de computere (Dell, Packard Bell), cat si producatori de procesoare grafice.

    VANZAREA: In 1996, compania a fost cumparata de Zoran pentru 80 de milioane de dolari. In momentul tranzactiei, Haber detinea 40% din afacere.

    REZULTATE FINANCIARE: Inainte de a fi vanduta, CompCore avea vanzari de zece mi-lioane de dolari pe an si un profit de 50%.

     

    GigaPixel

    INCEPUTUL: Haber a atras in GigaPixel investitii de sase milioane de dolari. Compania, infiintata in 1997, producea procesoare grafice vandute in placi grafice si in console de jocuri, precum PlayStation.

    PARTENERI: GigaPixel a negociat cu Microsoft sa furnizeze tehnologia necesara pentru placa grafica a X-Box. Cu aceasta ocazie, Microsoft a investit in companie 15 milioane de dolari.

    VINZAREA: In 2000, 3DFx a cumparat compania pentru 180 de milioane de dolari. Haber avea in momentul tranzactiei 30% din companie.

    REZULTATE FINANCIARE: Compania avea venituri de 15 milioane de dolari, insa nu ajunsese pe profit in momentul realizarii tranzactiei.

     

    Mobilygen

    INCEPUTUL: Mobilygen este cea mai importanta afacere actuala a lui Haber. Este chairman in cadrul Mobilygen, companie care produce tehnologie multimedia pentru telefoanele mobile si pentru player-ele muzicale de tipul iPod.

    INVESTITII: A atras investitii de 15 milioane de dolari, dintre care zece milioane au venit de la Kleiner Perkins Caufield & Byers – companie care a finantat, printre altii, corporatii ca America Online (AOL), Compaq sau Sun.

    VALOAREA: Potrivit estimarilor lui Haber, Mobilygen va ajunge sa valoreze cateva sute de milioane de dolari in doi-trei ani. Antreprenorul detine 10% din companie.

  • PRINCIPIILE HABER

    DESPRE BANI: „Nu banii aduc fericirea, ci fericirea aduce bani. Daca le dai oamenilor ce vor si ii faci fericiti, se pot face si bani“.

    DESPRE SUCCES: „Ca sa reusesti in afaceri si in viata, trebuie sa incerci de zece ori. Noua incercari vor fi ratate, dar una va fi de succes“.

    DESPRE START-UP-URI: „Ca sa consolidezi o companie, iti trebuie cel putin trei ani. Insa daca o tii mai mult de zece ani, e moarta. Ciclul in care ea trebuie vanduta este intre trei si zece ani de la infiintare“.

    DESPRE INVESTITII IN ROMANIA: „Nu cred ca as cumpara o companie. Nici in Romania, nici in alta parte din lume. Asta nu din cauza ca nu exista companii foarte bune. Dimpotriva. Insa cred ca firea mea este fire de constructor si imi place sa creez cultura si atmosfera in care toti se simt bine“.

  • ISTORIA SILICON VALLEY

    Legendara Silicon Valley e o zona din apropierea orasului californian San Francisco si are 2,4 milioane de locuitori, cele mai importante orase fiind Santa Clara, Mountain View, Palo Alto si San Jose. 

    CRIZA DE LA STANFORD: In anii ‘50, Universitatea Stanford se confrunta cu pro-bleme financiare iar conducerea institutiei a incercat sa rezolve problema inchiriind o parte din terenurile aflate in proprietatea sa catre companii high-tech pe o perioada de 99 de ani. Astfel a aparut Parcul Industrial Stanford, stramosul actualului Silicon Valley. Practic, era un centru tehnologic unde se puteau experimenta inventiile de la Stan-ford – de aceea au putut inchiria terenuri doar companiile high-tech. Aici si-au stabilit cartierele generale, in timp, firme precum Eastman Kodak, General Electric, Admiral Corporation, Lockheed, Hewlett-Packard.

    PRIMELE SUCCESE: Silicon Valley este locul unde s-au facut inventii cruciale in istoria tehnologiei. In 1971, Intel a lansat aici primul microprocesor din lume. In 1976, Apple Computer producea primul computer personal. Tot aici au aparut primul video ga-me Pong, imprimanta cu jet de cerneala, video recorder-ul sau mouse-ul.

    START IN ERA INTERNET: Febra dot-com a inceput in 1995, an in care Netscape Communications s-a listat prin oferta pu-blica de actiuni, valoarea companiei crescand la aproape doua miliarde de dolari. Mizand pe un succes „à la Netscape“, multi investitori si-au incercat norocul in domeniul Internet, fapt care a dus la o supraevaluare a bursei companiilor Internet. 

    MOMENTUL DE VARF: In 2000, din topul celor mai bogati 400 de americani realizat de Forbes, 43 – adica peste 10% – locuiau in Silicon Valley. Averea lor totaliza 184 miliarde de dolari, iar zilnic „in Vale“ apareau cate 60 de noi milionari. Febra dot-com a dezvoltat o adevarata  „economie a hazardului“ – era epoca in care secretarele primeau actiuni si conduceau automobile Porsche pe strazile din Silicon Valley.

    MOMENTUL ADEVARULUI: Totul a inceput sa scartaie in 2001, cand indicele Nasdaq (care masoara evolutia bursiera a companiilor IT) a cazut cu 50%. Companiile din domeniul Internet s-au prabusit si chiar giganti ca HP, Cisco sau Intel au resimtit unda de soc a „seismului“ bursier. Efectele imediate: concedieri si scaderea drastica a profiturilor.