Category: Arta si societate

  • Road movie a la roumaine

    Luati unsprezece romance frumoase de pica, puneti-le sa viseze la glorie, adaugati un impresar dubios si o femeie de afaceri straina (Charlotte Rampling), urcati-i pe toti intr-un autobuz cu destinatia Paris, zguduiti bine vehiculul si lansati in urmarirea lui un sot disperat (Mircea Diaconu). Rezultatul este un „road movie“ care, data fiind starea dezastruoasa a soselelor din Romania, nu poate fi decat o comedie.

  • Interzis obezilor

    Proiectul de lege stipuleaza ca autoritatile sanitare ale statului urmeaza sa fixeze criteriile pe care va trebui sa le respecte restaurantele, pe baza consultarilor cu Consiliul pentru Obezitate din Mississippi. Acest stat american se situeaza pe un loc fruntas cu privire la numarul de persoane cu exces ponderal, conform ultimelor date centralizate la nivel federal, locuitorii sai fiind totodata printre cei mai putin interesati de practicarea exercitiului fizic. Initiativa legislativa (care insa nu este creditata cu sanse prea mari de adoptare) demonstreaza ingrijorarea provocata de o problema care costa sistemul public de sanatate 220 de milioane de dolari anual. In Mississippi, doua treimi din populatia adulta sufera de exces ponderal, iar 30% dintre locuitori sunt obezi. Initiatorii proiectului sustin ca astfel doresc sa atraga atentia asupra problemei. Criticii, pe de alta parte, sustin ca legislativul statului ar face mai bine sa caute metode prin care sa-i determine pe oameni sa faca mai multa miscare, in loc sa transforme un pranz la restaurant intr-un pacat capital.

  • Balsoi Teatr revine in 2009

    Data redeschiderii a fost amanata fata de termenul estimat initial, dupa ce inginerii care aveau sa se ocupe de consolidarea si renovarea teatrului au constatat ca peste 75% din structura cladirii este instabila. Infiintat in anul 1776 de catre Imparateasa Ecaterina cea Mare, Balsoi Teatr functioneaza in sediul actual din 1825, gazduind printre altele, premiera baletului „Lacul lebedelor“ din 1877. Pentru consolidarea cladirii – un proces foarte dificil, data fiind valoarea istorica a acesteia – au fost angajati peste 1.000 de muncitori, iar cheltuielile se cifreaza la 18 miliarde de ruble (circa 495 de milioane de euro) si sunt suportate de catre guvernul Rusiei. Balsoi Teatr se va redeschide cu spectacolul de opera „Ruslan si Ludmila“ de Mihail Glinka, in aceeasi luna noiembrie a anului viitor fiind programat si un concert al orchestrei si corului operei La Scala din Milano.

  • Vacanta cea mai buna, la scoala

    ISTORIE: Infiintata in 1551, transformarea institutiei intr-un adevarat orasel universitar a inceput in 1954, ajungand in prezent sa reprezinte un exemplu de arhitectura moderna si functionala, unul dintre principalele motive pentru care UNESCO a decis includerea sa in patrimoniul mondial.

    ARTA: Pe langa Muzeul de Arte si Stiinte, universitatea va mai avea nu peste multa vreme un muzeu de arta contemporana, care va gazdui cea mai mare colectie de arta contemporana a Mexicului. Iubitorii de muzica pot participa la concerte oferite de catre Orchestra Filarmonica a Universitatii, organizate in Sala Nezahuacoytl, despre care se spune ca are cea mai buna acustica din toata America de Sud.

  • Bilblioteci si discoteci

    Volumul reuseste sa transforme niste concepte, situatii sau intamplari cu implicatii  tehnice in fragmente de literatura adevarata, in care ce se spune este aproape la fel de important ca felul cum se spune.

    Pornind de la constatarea declinului bibliotecilor in favoarea discotecilor, autorul da o posibila explicatie a bizarului titlu al volumului sau: “Visul meu secret este  sa-mi mut cursul despre utopie, dintr-o sala vecina cu biblioteca Facultatii de Litere, intr-o discoteca. (…) Mai ramane sa-mi dezvolt urechea muzicala si sa ma decid daca-mi trec partitura pe rap ori pe heavy metal”.

    Mircea Oprita, “Discoteca din Alexandria”, Editura Limes, Cluj, 2007

  • Manual de gandire patriotica

    Dupa “Testamentul francez”, marele sau boom literar, si pana la “Iubirea omeneasca”, aproape toate cartile sale au cunoscut o versiune romaneasca.

    Ultimul volum, tiparit de Humanitas, este (inca) o dovada de iubire pentru Franta si spiritul francez a acestui emigrant rus, nascut in Siberia in 1957 si care a cerut azil politic in Franta in timpul unei calatorii in 1987.

    In acelasi timp, constituie un prilej de le aminti francezilor ca tara lor, in sens spiritual, este un teritoriu ce se cere mereu descifrat si cu care toti au motive serioase de a se mandri. Finalul cartii contine un citat din De Gaulle (“Acum, cand josnicia ne ineaca, ei – adevaratii francezi – privesc Cerul fara a pali si Pamantul fara a rosi”) si este continuat cu un sfat imperativ: “Aceasta este tara pe care va trebui sa stiti s-o iubiti si s-o aparati, domnule viitor presedinte.” Pana una-alta, Sarkozy o iubeste doar pe Carla Bruni.

    Andrei Makine, “Franta pe care uitam s-o iubim”, Editura Humanitas, Bucuresti, 2008

  • Ce te face sa deschizi portofelul

    Premisa de la care porneste Gitomer in aceasta “Carte rosie” (care, in ciuda pretului ei mare raportat la numarul de pagini, s-a vandut in editia originala in 300.000 de exemplare intr-un an dupa aparitie) este ca intreprinderile consacra prea mult timp si prea multi bani pentru formarea si instruirea oamenilor de vanzari. In viziunea specialistului in marketing si vanzari, institutiile ar trebui mai degraba sa incerce sa priceapa de ce cumpara oamenii.

    Sa afle care sunt motivele si contextele care ii imping sa bage mana in buzunar si sa opteze pentru un anume produs, tinand cont ca “oamenii urasc sa li se vanda ceva, dar in schimb adora sa cumpere”. Dezvaluind mecanismul proceselor de vanzare si de cumparare, autorul ne confrunta cu o noua filozofie a vanzarilor, intemeiata pe gandul ca, decat sa incerce sa vanda ceva, vanzatorul ar trebui sa creeze ambianta menita sa-l incite pe client sa cumpere, prin mici trucuri. Iata reactia de pe Amazon.com a unui oarecare Tim: “M-am apucat sa pun in practica toate cunostintele si experienta lui Jeffrey. Cate un pic zilnic. Drept rezultat, am izbutit sa aplic proiecte in valoare de mai bine de 40 de milioane de dolari pentru compania noastra, la doar doi ani dupa ce am fost angajat pe un post in departamentul de marketing si vanzari”.

    Iata cateva dintre directiile pe care Gitomer se concentreaza: “Gandeste-te la modul in care soliciti o intalnire. La felul in care concepi un mesaj telefonic. La modul in care procedezi dupa ce ai facut oferta de vanzare. Cum incepi o prezentare. Cum ii propui posibilului client sa cumpere. Cum ii raspunzi unui client furios. Cum obtii o recomandare. Sau o declaratie din partea unui client. Ce induce teama de esec si cum poate fi depasita descurajarea produsa de respingere?”.

    Jeffrey Gitomer, “Cartea rosie a solutiilor in vanzari”, Editura Niculescu, Bucuresti, 2007

  • O pelicula din finala Oscarurilor

    Cu sapte nominalizari la Oscar, ecranizarea dupa romanul lui Ian McEwan "Atonement" ("Remuscare"), al doilea lungmetraj al lui Joe Wright, a deschis in august 2007 festivalul de film de la Venetia, facandu-l pe regizor, la doar 35 de ani, cel mai tanar deschizator al unui astfel de eveniment din intreaga istorie. Dupa curajul de a ecraniza un roman extrem de bine sedimentat in constiinta cititorilor din lumea intreaga, "Mandrie si prejudecata", Wright se apleaca acum asupra unei alte celebre opere literare, la fel de influente, chiar daca mult mai recente: "Atonement", romanul care i-a adus lui Ian McEwan al doilea premiu Booker din cariera.

    Briony (Saoirse Ronan) are 13 ani. In linistea conacului Tallis, fata isi petrece vremea scriind o piesa de teatru, pe care ar vrea s-o prezinte la dineul organizat de parintii ei in cinstea fratelui Leon. In jurul lui Briony se consuma mici drame (divortul unchilor "din nord", ale caror iritante odrasle sunt trimise la resedinta Tallis pana la disparitia scandalului din presa), au loc mici razboaie (baiatul menajerei, Robbie, duce o lupta cu sora lui Briony, Cecilia), planurile se dau peste cap si asa mai departe, intr-un adevarat asediu al sensibilitatilor micii eroine, care face ce face si devine adevaratul personaj negativ al filmului cand i se pare ca vede mai mult decat se intampla si spune in gura mare mai mult decat i se pare.

    Film fara indoiala important (cu toate acestea, fanii cartii lui McEwan vor fi dezamagiti), drama de epoca, poveste de dragoste si de razboi, "Atonement" este unul dintre cele mai bune filme din 2007, fiind inclus pe listele de "the best" si "must"-uri semnate de nenumarati critici din lumea intreaga. Lansarea lui la Venetia nu a impresionat juriul condus de celebrul Zhang Yimou, dar "Atonement" a tinut multa vreme prima pagina a ziarelor din lumea intreaga cu o scena foarte comentata, in care Keira Knightley sare intr-o fantana (pentru a recupera un vas) si iese de-acolo uda toata, cu vaporoasele-i desuuri devenite deodata aproape transparente. Aceasta scena i-a preocupat pe jurnalistii din lumea intreaga, chiar daca filmul lui Wright merita atentie din cu totul si cu totul alte motive.

    Ce se intampla de fapt in "Remuscare"? La prima vedere nimic. O adolescenta cu imaginatia prea bogata si poate o idee prea multe frustrari acuza de viol un nevinovat, cu niste consecinte care vor constitui coloana vertebrala a sensibilei drame a lui Wright. Complicata retea de motivatii si reactii, paienjenisul de decizii si consecinte, amalgamul de mici evenimente aparent neimportante in complicatul edificiu al scenariului lui Christopher Hampton s-ar fi prabusit si destramat poate fara sprijinul esential al umerilor slabi ai micutei Saoirse Ronan (o transcriere aproape exacta a pronuntiei numelui de origine irlandeza al actritei ar fi "sirse"), nominalizata pe buna dreptate la Oscarul pentru cea mai buna actrita in rol secundar.

    Gesturile ei bruste, miscarile cand prea lente, cand prea rapide, privirea uneori prea fixa, micile ticuri si pozitia aparent franta a membrelor, stangacia ei fizica exprima atat de perfect ceea ce se intampla in imaginatia micii Briony, incat scriitorul Ian McEwan a fost entuziasmat de interpretarea tinerei actrite. Personalitatea lui Ronan si modul ei special de "a fi" Briony le-au pus la lucru pe Romola Garai (Briony la 18 ani) si Vanessa Redgrave (Briony la batranete), care au fost nevoite sa adopte o interpretare oarecum coerenta cu comportamentul si reactiile din copilarie ale personajului lor.

    "Totul porneste de la cuvant" ar putea fi descrierea cea mai buna atat a subiectului filmului, cat si a fragilelor mecanisme care o fac pe Briony sa comita o infioratoare greseala. "Daca scrii o poveste si folosesti cuvantul , n-ai nevoie de mai mult ca sa ti-l imaginezi ; intr-o piesa e cu totul diferit", spune la un moment dat Briony, devenind fara sa stie regizoarea unei drame cu final neasteptat, in care protagonista este propria-i familie. "Care-i cel mai urat cuvant pe care ti-l poti imagina?", intreaba ea dupa ce citeste o scandaloasa scrisoare trimisa (din greseala) de Robbie (James McAvoy) Ceciliei (Keira Knightley). Astfel, intelegem si acceptam intrucatva rationamentul lui Briony, pentru care intre o infractiune descrisa in cuvinte si infractiunea insasi nu exista, cel putin aparent, nicio diferenta.

    Wright urmareste iuresul de consecinte ale marturiei lui Briony cu o extraordinara intuitie, folosind miscarile camerei, luminile, decorurile si personaje secundare de parca ar vrea sa transforme spectatorul intr-un martor direct la evenimente. Regizorul reuseste astfel un fel de descriere la persoana I, tehnica pe care o tradeaza arareori si care il obliga (uneori inutil) sa refilmeze aceeasi scena de mai multe ori pentru a prezenta punctele de vedere ale diferitelor personaje. Adevarat puzzle pentru atentia spectatorului, subiectul filmului se dezvaluie astfel in etape, cu sinceritatea subiectiva a fiecaruia dintre personaje drept sursa de informatii. Ajutat imens de imaginea lui Seamus McGarvey (acrobat al tipurilor de iluminare in "Orele"/"The Hours") si de extraordinara coloana sonora a lui Dario Marianelli (amandoi nominalizati la Oscar), Wright evadeaza din conacul Tallis o data ce Robbie pleaca pe front, dovedind ca isi stapaneste perfect arta in orice conditii.

    Probabil cea mai impresionata scena din film (in ceea ce priveste logistica) este evacuarea din Dunkirk, unde regizorul nu a strigat "Stop!" timp de patru minute si jumatate. Cu sute de figuranti implicati, nenumarate obiecte de recuzita, in aer liber si cu personajul lui James McAvoy in centrul atentiei, scena nu depaseste in anvergura o scena similara din "Children of Men"/"Copiii tatalui", dar iti taie fara doar si poate suflarea. "Imi place sa ma dau mare", a ras regizorul la un moment dat, intrebat despre aceasta surprinzatoare (si pana la urma nenecesara) decizie. Dar adevarul sta mai degraba in spatele unei presiuni frecvente in lumea filmului: Wright avea acces la spatiu, la numarul de figuranti si la recuzita respectiva pentru numai doua zile, iar impartirea scenei in mai multe secvente ar fi prelungit nepermis de mult perioada de filmare. Cu o zi pentru repetitii si trei duble, regizorul a rezolvat problema si s-a incadrat perfect in program, reusind in acelasi timp una dintre cele mai socante scene din 2007.

    Daca va rata Oscarurile cu "Atonement" (si acest lucru este foarte posibil, pentru ca filmul concureaza cu mult mai puternicele "There Will Be Blood" si "No Country For Old Men"), Joe Wright ar putea recupera cu urmatorul sau proiect, genul acela de poveste care face sa saliveze orice membru al Academiei Americane de Film. Este vorba de "The Soloist", un film inspirat din viata unui genial violonist si violoncelist, care trebuie sa renunte la studiile din cadrul prestigioasei academii Juilliard din cauza schizofreniei, ajungand sa cante pe strazile Los Angelesului. Cu Jamie Foxx (Ray) in rolul muzicianului si o distributie formata din nume mari, Wright a pus mana inca o data pe un subiect impresionant. Pana atunci, "Atonement" ramane unul dintre cele mai importante filme ale lui 2007.

    “ATONEMENT”/”REMUSCARE”. R: JOE WRIGHT. D: SAOIRSE RONAN, ROMOLA GARAI, VANESSA REDGRAVE, KEIRA KNIGHTLEY, JAMES MCAVOY, JUNO TEMPLE, HARRIET WALTER, PATRICK KENNEDY, BENEDICT CUMBERBATCH. DIN 15 FEBRUARIE.

    Ea e Saoirse

  • Ciocolata belgiana in combinatie cu patiserie frantuzeasca

    Produsele magazinului plasat in zona Dorobanti din Capitala sunt structurate in colectii, in functie de sezon si de ocazie. Retetele prajiturilor si ale torturilor au fost realizate de catre maestrul patiser francez al ciocolateriei Cadé, Alain Chartier, campion al lumii la Tort Glacé in 2006.

    Cadé se adreseaza persoanelor cu venituri cel putin medii, care au nevoie de idei noi pentru a face un cadou.

  • Carrefour: Avem un catalog special pentru Valentine’s Day

    Reteaua Carrefour, ce are acum 11 magazine, a inregistrat anul trecut vanzari (incluzand TVA) ce au ajuns la 866 milioane de euro, fata de circa 609 milioane de euro in 2006.