BusinessMagazin

Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • Digitalul online

    Va propunem un mic salt in timp: la ce v-ati gandit prima oara cand ati vazut  un computer personal? Daca memoria va joaca feste, incercati una dintre variantele urmatoare: „o excelenta masina de scris“ sau „un aparat minunat pentru jocuri video“.

    Cu toate ca, la inceput, putini s-au apropiat de adevar in ceea ce priveste intregul potential al noului aparat, PC-ul a reusit in doar cativa ani progrese remarcabile. A castigat teren si a devenit o prezenta obligatorie in domenii dintre cele mai variate. Iar acum da batalia pentru a cuceri si cele mai intime zone ale vietii utilizatorului. Unul din ultimele teritorii ale vietii personale in care PC-ul nu prea si-a facut simtita prezenta sunt cartile. Pana acum, nu s-a reusit mare lucru pentru ca studiile au dovedit ca ecranul computerului este dificil de urmarit si creeaza probleme ochilor daca utilizatorul petrece prea mult timp in fata lui. Utilizatorii de PC clipesc mai rar, aproape de doua ori mai rar decat cititorii de carti. Astfel, ochii se congestioneaza si creeaza tot felul de probleme, in special pentru utilizatorii mai in varsta. In plus, „scroll-ul“ pe ecran cu mouse-ul nu are nimic din intimitatea relatiei directe dintre cititor si paginile cartii sale.

    Digitalul incepe insa, incet, dar sigur, sa-si faca loc si pe acest segment de piata. Pe langa proiectul-gigant al Google, care vrea sa scaneze toate cartile importante ale lumii pentru a le reda in format digital, au aparut furnizori care vor sa faca cititul cartilor digitale mai usor si mai placut. Tinta lor: transformarea unui proiect mai vechi – hartia electronica – intr-un succes comercial.

    Totul a inceput in urma cu 30 de ani, in laboratoarele Xerox din Palo Alto (PARC), unde cercetatorii au pus la punct hartia electronica. Cum se „traduce“ acest concept? Practic, este vorba despre o hartie pe care se poate scrie de mai multe ori; fabricata dintr-un material plastic special, conducator de electricitate, este compusa din mici celule care reactioneaza la trecerea curentului electric prin ele, schimbandu-si culoarea intr-un mod  asemanator celui in care pixelii (punctele) de pe ecranul unui monitor formeaza imaginile digitale. Numai ca, spre deosebire de pixelii de pe monitor, care isi schimba culoarea folosind exclusiv procedee electronice (combinatii ale culorilor fundamentale – rosu, verde si albastru), celulele din hartia electronica contin componente organice – uleiuri sau, uneori, cerneala.

    In unele cazuri, plasticul este chiar flexibil – pentru a putea fi impaturit intr-un mod similar cu orice hartie obisnuita – si permite redarea de text la un aspect grafic foarte apropiat de cel al unei pagini tiparite. De fapt, spun specialistii, este o tehnologie cu multe asemanari cu imprimarea: poate folosi cerneala, iar literele se formeaza automat, dupa niste matrite prestabilite, cu ajutorul impulsurilor electrice. In plus, are un mare avantaj: permite utilizatorului sa citeasca mesajele fara ca ochii sa oboseasca, pentru ca suprafata de pe care se face lectura nu mai este luminata din spate, asa cum se intampla in cazul monitoarelor obisnuite. Reversul medaliei este ca, nefiind luminata, hartia nu este vizibila pe intuneric.

    In anii ‘90, prestigiosul institut de cercetare Massachusetts Institute of Technology (MIT) a dezvoltat o solutie proprie, formand compania E-Ink. In 2001, aceasta a semnat un acord de colaborare cu Philips, iar primele prototipuri „serioase“ s-au vazut in 2004. In joc au mai intrat IBM, Siemens si Fujitsu, dar si companii start-up precum  NTera si Sipix, care lucreaza la tehnologii similare. Unii incearca cu cristale lichide, altii cu cerneala electronica, insa pana acum nu exista nici un produs care sa fie raspandit la scara larga. Unul din cele mai recente imbolduri pe care le-au primit companiile implicate in aceste proiecte a venit din partea Sony. Japonezii au prezentat la Consumer Electronic Show, recent incheiat la Los Angeles, o suprafata digitala care permite citirea de texte, dar are si alte functii multimedia. 

    Sony Reader are dimensiunile unui CD – 17 x 12 centimetri si diagonala de circa 15 centimetri – si o grosime de 1,3 centimetri. Citeste poze, reda muzica, dar mult mai important este faptul ca „vede“ hartia electronica (e adevarat, doar alb-negru). Cu o singura incarcare a bateriei, utilizatorul poate citi, in medie, 7.500 de pagini. Totul incape in 250 de grame, nu cu mult mai mult decat greutatea unui telefon mobil inteligent. Textul este clar si usor de citit, iar faptul ca este alb-negru reuseste aproape sa pacaleasca ochiul, facandu-l sa creada ca este o hartie obisnuita. „Am crezut ca desenul pe care il vedeam este de fapt o folie de plastic aplicata deasupra ecranului – atat era de asemanator cu aspectul cernelii imprimate“, scrie un jurnalist al blogului IT american Gizmodo.us.

    Tehnologia hartiei electronice, odata maturizata si construita pe gustul marelui public, va reusi sa dea un impuls si industriei cartilor in format digital, spun analistii. Editurile, in loc sa tipareasca volumele si sa le vanda in librarii, le vor publica in format electronic si le vor vinde pe Internet sau pe CD si DVD. Chiar daca si in prezent exista o industrie a celor care vand carti in format digital, ele reprezinta o fractiune aproape neglijabila din industria mondiala a cartii, cel mai probabil din cauza dificultatilor pe care utilizatorii le au in mod curent de a sta prea mult timp cu ochii „pironiti“ in monitor.

    Astfel, hartia electronica se pregateste sa treaca dincolo de stadiul de inventie futurista si ameninta una din industriile cu cea mai lunga istorie: tipografia. Asta pentru ca ultimele descoperiri tehnologice reusesc sa elimine in buna masura principalele bariere care au blocat dezvoltarea publicatiilor digitale. Utilizatorul nu a fost niciodata dispus sa care dupa el un laptop sau o cutie de dimensiuni comparabile, doar pentru a putea citi stiri sau carti in parc. Ecranele echipamentelor mobile de buzunar sunt prea mici pentru acest lucru si toate monitoarele obosesc ochii. Hartia digitala este in schimb foarte usor de utilizat si nu foloseste lumina interna pentru ecran, ci este facuta astfel incat poate fi citita la fel de bine afara, la lumina soarelui sau in birou.

    Iar „aplicatiile“ practice nu s-au lasat prea mult asteptate. Prima publicatie pe hartie digitala a aparut anul trecut, unde altundeva decat in Japonia. Suprafata pe care este tiparita a fost fabricata de olandezii de la Philips, in colaborare cu E-Ink. Si Sony a venit cu ceva bani in acest proiect, pentru a avea reclama in aceasta publicatie digitala. Avantajele in cazul ziarelor pot fi multiple. Se lucreaza deja la primele prototipuri care permit utilizatorului sa citeasca ziarul in fiecare zi pe aceeasi hartie, conectand suportul pe care este prinsa hartia electronica la computer si descarcand continutul ziarului de pe internet. Prin urmare, adio drumuri la chiosc sau necazuri cu posta care nu aduce ziarul la timp. Pentru editori, avantajele sunt si mai mari. In primul rand dispar costurile de tipar, greselile pot fi corectate in timp real, iar compania nu mai trebuie sa-si faca probleme cu transportul si difuzarea.

    Au existat insa si cateva probleme in dezvoltarea tehnologiei. Cea mai mare dintre acestea a fost realizarea unei hartii electronice care sa poata fi rasucita sau indoita pentru a ocupa mai putin spatiu in geanta sau in buzunar.

    Principala diferenta intre ziarele pe hartie si cele electronice va ramane pentru mult timp de acum inainte pretul, spun specialistii. Cu siguranta hartia digitala nu va putea fi atat de ieftina pentru ca oamenii sa isi permita sa cumpere in fiecare zi un ecran nou, asa ca ziarele, odata citite, nu vor mai fi la fel de usor de aruncat la primul cos de gunoi iesit in cale. Si, bineinteles, cititorii de ziare va trebui sa se obisnuiasca sa gaseasca alte solutii pentru a spala geamurile sau a inveli borcanele de zacusca.

    Pana cand hartia electronica va deveni un accesoriu larg raspandit al computerului, se poate constata deja ca PC-ul foloseste la mult mai multe lucruri decat ne-am fi imaginat. In unele cazuri putem spune chiar ca epoca de tranzitie spre digital este foarte aproape de incheiere, daca nu s-a si terminat. Obiceiurile de a asculta muzica, de exemplu, sunt in curs de schimbare, iar multi dintre cetatenii epocii digitale s-au adaptat perfect.  Acasa, PC-ul a luat deja locul combinei stereo: cu un set de boxe corespunzator, reda muzica digitala la fel de bine ca orice alta aparatura HiFi de ultima ora. 

    Incepand cu primele CD-uri, aparute in anii ‘80, tehnologia a avansat atat de mult incat acum melodiile se vand in format digital mai bine ca oricand. Perioada dintre Craciun si Anul Nou, de exemplu, a adus un nou record de vanzari pe acest segment: utilizatorii au descarcat in mod legal de pe Internet un numar de 20 de milioane de melodii digitale, de trei ori mai multe decat in aceeasi perioada a anului 2004, conform unui studiu realizat de compania de cercetare Nielsen SoundScan. Vechiul record era de 9,5 milioane si fusese stabilit cu o saptamana inainte.

    Filmele au urmat imediat tendinta, iar acum sunt si ele pe Internet, fie ca este vorba de mici clipuri gratuite, de filme de lung metraj sau de show-uri de televiziune, piratate ori scoase la vanzare in mod legitim.

    De fotografii nici nu mai vorbim, pentru ca in numai doi-trei ani aparatele foto analogice aproape au disparut, in timp ce camerele foto digitale au ajuns atat de populare incat aproape nimeni nu mai este interesat sa cumpere un telefon mobil care nu are si o camera inclusa. Imediat dupa Kodak si Polaroid, Nikon a anuntat recent ca se va concentra pe segmentul mai profitabil al camerelor digitale, lasand la o parte aparatele vechi, cu film. Insa un domeniu in care abia recent a inceput sa bata „vantul schimbarii“ sunt stirile de televiziune. 

    PC-ul este gata sa ia si aici locul televizorului, avand in vedere ca gigantii media se inghesuie in ultimele luni sa lanseze pe Internet tot mai multe servicii de distributie a informatiilor de ultima ora. Marile posturi de televiziune, cum ar fi NBC, ABC sau CBS, ofera deja utilizatorilor stiri in format video pe Internet, iar CNN a lansat serviciul Pipeline, prin care cele mai importante stiri sunt prezentate online, in versiunea detaliata, fiecare informatie fiind cuprinsa in propriul clip video.

    Totusi, cel putin deocamdata, aceste servicii fac parte din categoria „premium“ si nu prea sunt disponibile decat contra cost. Marile televiziuni cu reputatie ofera si calitate, iar acest lucru se plateste. De regula, prin abonament lunar.  Exista chiar si o tendinta din partea marilor televiziuni de a oferi unele stiri video pe gratis, insa daca preferati sa aveti de unde alege, sa puteti accesa o arhiva sau sa schimbati dupa bunul plac unghiul din care este filmata stirea (facilitate oferita de pilda de serviciul CNN Pipeline), va trebui sa va faceti un abonament.

    Insa un mare semn de intrebare, ridicat pana si de specialisti, este daca toate aceste servicii sunt considerate cu adevarat utile de catre potentialii beneficiari. Practic, furnizorii de stiri video online au patruns cu oferte pe piata fara sa stie exact daca utilizatorii au nevoie de asa ceva, dar mai ales timp sau disponibilitate sa le urmareasca pe Internet.

    „Serviciile de stiri video online sunt destinate oamenilor ocupati care nu pot sta legati de programul de la televizor, dar care vor sa vada stirile care ii intereseaza atunci cand au timp“, a remarcat David Payne, vicepresedintele CNN News. „Din acest motiv am si lansat CNN Pipeline“, a mai spus acesta.

    Reteaua de televiziune ABC, de exemplu, difuzeaza o emisiune de stiri online, fragmentata in scurte clipuri video, incepand cu cateva ore inainte ca aceasta sa apara la televizor. Stirile video de la NBC apar pe Internet la scurt timp dupa ce au fost la televizor. In plus, daca sunteti mai mereu conectati la serviciile de stiri video online, puteti avea sansa sa urmariti chiar transmisiuni in direct de la diferite evenimente sau conferinte de presa, scrie presa internationala. Iar daca nici atunci cand stirile au fost difuzate online nu ati avut timp sa le urmariti, avantajul este acela ca le puteti gasi oricand in arhiva. 

    CNN Pipeline ofera spre descarcare scurte clipuri video continand cate o stire, pe care le si memoreaza intr-o arhiva. Serviciul este unul pe baza de abonament, ca si oferta ABC de altfel. Ideea de a imparti o emisiune de stiri de lunga durata, asa cum sunt cele de la televizor, in scurte clipuri video care sa fie difuzate pe Internet, a micsorat efortul pe care trebuie sa-l depuna utilizatorii pentru a urmari o stire video online. „Nu este cea mai buna metoda sa oferi programe intregi de stiri, pentru ca utilizatorii nu stiu ce informatii sunt prezentate la jumatatea materialului si nu au rabdare sa urmareasca pana la sfarsit sa vada daca ii intereseaza“, a explicat Payne.

    Pipeline pune la dispozitia utilizatorilor, pe site-ul www.cnn.com/pipeline, patru fluxuri video care contin stiri si evenimente la zi, in mare masura neprelucrate, din toata lumea. Clipurile video sunt transferate pe computerul utilizatorilor prin tehnologia „streaming“ (fisierele pot fi vizionate pe masura ce se descarca).

    Pe de alta parte, stirile video online ABC News Now sunt difuzate intr-un mod similar cu cele de la televizor. Exista o grila de programe, stirile fiind difuzate in functie de aceasta si intrerupte din cand in cand de reclame sau informatii de mare importanta (breaking-news). Astfel, daca se intampla sa nu fiti prin preajma computerului, veti pierde reportajele difuzate. Desi exista anumite arhive pe care ABC le pune la dispozitia clientilor, acestea nu contin chiar toate stirile care au fost difuzate. Insa nu doar stirile au inceput migratia spre Internet. 

    O armata de producatori IT si operatorii de comunicatii investesc masiv in ceea ce pare a fi noul trend in domeniul divertismentului interactiv, respectiv televiziunea in format digital prin Internet, IPTV, unul din segmentele cu potential exploziv de crestere in opinia analistilor. Televiziunea prin internet, spre deosebire de televiziunea traditionala, este receptionata prin aceleasi cabluri prin care utilizatorul acceseaza Reteaua. 

     Tehnologia permite inregistrarea de emisiuni la ore prestabilite, comandarea de programe „on-demand“, platite la bucata, si ofera imagini la o calitate comparabila cu DVD-ul.Televiziunea prin Internet nu este insa o noutate absoluta. In urma cu mai bine de zece ani, Deutsche Telekom lansa primul serviciu de televiziune prin linie telefonica. Liniile analogice nu au suportat insa cantitatea prea mare de date care trebuia transmise, asa ca proiectele nu au reusit comercial. Modernizarea tehnologiilor, convergenta catre era digitala si raspandirea internetului i-au facut insa pe marii operatori sa revina la aceste servicii.

    Noile servicii de televiziune pe Internet au castigat de asemenea popularitate, dar si in acest caz se pune aceeasi problema. Daca multi dintre utilizatori neglijeaza din lipsa de timp programele de televiziune, de ce ar acorda mai mult timp celor online? Unul dintre avantaje ar fi ca puteti urmari ce program doriti, indiferent daca aveti cinci minute la dispozitie sau o ora intreaga si puteti opri programul pentru a rezolva diferite probleme, urmarind emisiunea „printre picaturi“.

    Tranzitia emisiunilor TV clasice catre Internet este subliniata si de o decizie de data recenta a BBC, care va pune la punct un sistem de clasificare a programelor in functie de continutul lor, asa cum se intampla si in cazul emisiunilor difuzate la televizor. Astfel, chiar dinainte sa descarcati emisiunea respectiva, veti sti daca aceasta contine violenta, scene erotice sau limbaj vulgar si veti putea decide in consecinta daca doriti sau nu sa o urmariti.

    Devine astfel tot mai clar faptul ca PC-ul, profitand de avantajele tehnologiilor digitale, isi creste progresiv influenta in viata de zi cu zi a utilizatorilor. Ceea ce face ca, inevitabil, sa fie din ce in ce mai putini cei care inca il mai folosesc doar ca „masina de scris“ sau „la jocuri“.

  • E-BIBLIOTECA

    Google este dispus sa realizeze nu numai o biblioteca digitala accesibila oricui, ci chiar si un magazin online de carti, daca va avea acceptul detinatorilor de drepturi de autor. 

    NEGOCIERI: Chiar si un gigant precum Google are nevoie de aprobarile editorilor si autorilor pentru a putea transpune in format digital cartile lumii. Google Print a scanat pana acum cateva mii de carti si a pus o parte dintre ele si pe net, dar proiectul a fost temporar tras pe dreapta, dupa protestele autorilor si editurilor. 

    VANZARI: Oficialii Google spun ca baza lor de carti digitale nu va fi un obstacol pentru comerciantii de carti, ci din contra, un canal de marketing prin care se vor creste vanzarile de carti pe hartie. Deja, Google a convins universitati precum Oxford, Stanford sau Biblioteca Publica din New York sa participe la proiect. 

    CONCURENTA: In ciuda disensiunilor legate de cartile in format digital, au aparut primii rivali pentru Google Print. Open Content Alliance este sustinuta de Microsoft si Yahoo!, iar bibliotecile nationale europene au promis un proiect similar realizat pe batranul continent.

  • Cartea noului mileniu

    Cartea viitorului a ajuns in faza de prototip, iar proiectul PBOS (Processed Book Operating System) ne poate oferi o imagine functionala, pe web, a unui conglomerat informational care – desi nu mai miroase a clei si cerneala tipografica – se numeste, totusi, „carte“.

    Interesul meu pentru viitorul cartii intr-o lume din ce in ce mai informatizata nu este de data recenta si l-as plasa mai degraba in zona pasiunii decat in cea a profesiunii. Cufundat in imensitatea materialelor dedicate acestui subiect, am presupus – gresit, dupa cum constat – ca tematica este de actualitate si ca oricine se misca printre carti si computere este cat de cat familiarizat cu problemele pe care le ridica asa-numita „carte digitala“. Cand, la o emisiune televizata, un intelectual de frunte a expediat foarte scurt si dispretuitor subiectul, am crezut ca e un simplu accident.

    Curand insa, am constatat ca aceasta atitudine reprezinta norma si nu exceptia, chiar si in sferele cele mai inalte.  E o neintelegere combinata cu o mitologie de sorginte romantica ce invaluie cartea „traditionala“. Nu o spun eu, ci Joseph J. Esposito – unul dintre cei mai avizati comentatori ai fenomenului, cel care in calitate de director la Encyclopedia Britannica a condus proiectul care a realizat prima editie online a unei enciclopedii. Tot Esposito a publicat in 2003 un eseu cu largi ecouri, numit „The Processed Book“, care porneste de la premisa ca, de fapt, cartea nu este amenintata de noile tehnologii. Dimpotriva, eliberata de suportul ei traditional, va cunoaste o transformare care ii va reda locul nodal in lumea post-industriala. Insa pentru aceasta, nu doar definitia cartii trebuie revizuita, ci si intreg edificiul co-mercial pe care se sprijina. 

    In viziunea lui Esposito, cartea viitorului va avea mereu la baza o „carte primara“, insa ea va apartine in mai mare masura cititorilor decat autorului. Pe de-o parte, cartea se va constitui intr-un portal – adica intr-o cale prin care, pe baza cartii primare, cititorii pot ajunge la o multitudine de informatii conexe, incepand de la dictionare de limba, enciclopedii generale sau specializate sau oricare alte surse relevante.

    Notele de subsol, de pilda, pot trimite la textele complete ale unei opere citate, iar bibliografia poate fi extinsa la o intreaga biblioteca dedicata subiectului. Mai mult, textele critice sau explicative vor fi disponibile pentru fiecare fragment, iar „straturile“ de adnotari pot avea public-tinta diferit – de pilda explicatii pentru elevi, sau pentru cititorii avizati, sau pentru cei ce studiaza cartea primara ca text intr-o limba straina.  Pe de alta parte, „cartea procesata“ (cum o numeste Esposito) va fi un text auto-referential, nu doar prin posibilitatile extrem de comode de a urma referintele uzuale, cum ar fi cuprinsul, indexul sau trimiterile interne, dar si prin posibilitati cu totul noi de explorare. Probabil ca multe procedee din lingvistica computationala pot fi aplicate, dar chiar si cel mai simplu dintre ele – listele de frecventa ale cuvintelor – pot oferi o imagine inedita a cartii primare, mai ales cand pot fi comparate cu dictionare statistice ale utilizarii „normale“ in diferite epoci, eventual cu reprezentari grafice ale deviatiei standard etc. Cartea procesata poate deveni, la limita, comentariul cartii primare.  

    Mai exista si alte perspective posibile. Cartea ca platforma, de exemplu, care cuprinde si directia opusa portalului: referintele spre cartea primara, care se poate constitui eventual intr-un fundament pentru un intreg ansamblu de carti. 

    Cartea ca si componenta a unei masini este un alt aspect, care depaseste nivelul primar al „lecturii cu voce tare“ si se poate constitui intr-un instrument de studiu al pietei sau chiar marketing. In fine, cartea devine un nod intr-o complexa retea informationala. Indiferent daca o vom citi pe ecranul computerului, cu un aparat specializat sau chiar pe „hartie digitala, este cert ca nici autorii nu vor ignora noile posibi-litati care li se deschid.

  • IBM, cu ochii la prize

    Credeti ca ar fi un lucru de neimaginat ca o masina de spalat sa se „gandeasca“ la intreaga comunitate, oprindu-se pentru cateva minute atunci cand reteaua de electricitate este prea incarcata?

    Ei bine, intr-un viitor nu foarte indepartat, consumul de energie electrica de acasa va fi mai usor de tinut sub control. „Vinovate“ sunt (tot) noile tehnologii. Cativa specialisti americani si-au propus sa ii faca pe oameni sa reduca consumul de energie. Ideea de baza a proiectului este alertarea consumatorilor in timp real, in cazul in care au depasit o limita prestabilita de consum, dar si in cazul in care reteaua de electricitate este suprasolicitata, pentru a evita eventuale caderi ale acesteia. 

    „In acest test, consumatorii vor primi in timp real informatii despre costurile generate de consumul de energie si vor putea astfel sa optimizeze consumul in functie de informatiile primite“, au anuntat reprezentatii IBM, companie ce participa alaturi de Departamentul Energiei din SUA la acest proiect. „Oamenii vor putea sa stabileasca cata energie doresc sa consume pe luna si, de asemenea, sa fie anuntati cand anume sa-si modifice consumul“, spun oficialii IBM.

    300 de gospodarii din statele Washington si Oregon vor fi dotate cu noua tehnologie pentru reducerea consumului de electricitate. Departamentul Energiei al SUA planuieste sa premieze cu bani participantii la proiect care isi vor reduce consumul de energie gratie programului in cauza. Acelasi departament va investi in proiect 1,5 milioane de dolari, iar IBM va contribui prin donare de software, echipamente si servicii.

    Raspandirea unor astfel de tehnologii pe intreg teritoriul Statelor Unite i-ar putea scuti pe americani de plata a pana la 80 de miliarde de dolari in urmatoarele doua decenii, pentru ca nu ar mai fi nevoie de construirea unor noi statii de transformare si transport al energiei electrice. 

    Totul suna foarte bine, mai ales pentru ecologisti, insa se poate pune intrebarea „Unde se vor opri cercetatorii?“. De exemplu, daca astfel de tehnologii inteligente vor fi implementate si in televizoare, cati oameni vor accepta sa piarda, sa spunem, un meci de fotbal, numai pentru a nu suprasolicita reteaua de electricitate?

  • Planul de pe Net si socoteala de acasa

    Cam toata lumea a avut la un moment dat o idee de afacere,insa nu oricine stie cum sa puna la punct un plan de afaceri, un lucru greu de facut la un nivel profesionist.

    Site-ul Bplans.com, cu o interfata foarte prietenoasa, este o introducere pentru oricine vrea sa faca un plan de business pentru o companie mica sau mijlocie. Se pot gasi exemple de planuri de afaceri aproape pentru orice tip de idee, inclusiv pentru o spalatorie auto, o cafenea sau un restaurant. Vizitatorul poate afla factorii critici care pot influenta o afacere noua sau daca ideea lui se poate sau nu transforma intr-o afacere viabila. 

    Site-ul ofera, pentru cei care inca nu sunt siguri incotro sa se indrepte, o sectiune speciala despre afacerile start-up. Sectiunea despre planuri de afaceri mai contine printre altele si sfaturi despre cum se realizeaza strategii mai complexe si analize financiare.

    Pe langa o multitudine de exemple concrete de planuri de afaceri, site-ul are si cateva unelte online care sa-l ajute pe „micul“ antreprenor sa calculeze costurile initiale, fluxul banilor, dar si timpul de recuperare a investitiei.

    Daca plecam de la ideea ca afacerea exista deja, ce-i de facut? In primul rand, ramaneti tot pe site-ul Bplans.com. Pentru cei care administreaza deja o afacere, Bplans.com atrage atentia asupra celor mai intalnite greseli. Spre exemplu, intarzierea platii facturilor poate genera un blocaj financiar. In rest, cam tot ce ar putea fi spus despre modalitatile prin care poate fi crescuta o afacere sunt explicate in linii mari pe site-ul Bplans.com, intr-o forma care este pe intelesul oricui. 

    Se poate incepe direct cu sectiunea despre marketing si publicitate, care explica modul in care trebuie inteleasa si privita concurenta, precum si cum si de ce se face o cercetare de piata. Daca a venit momentul pentru cresterea unei afaceri, sectiunea specifica oferita de site explica cum poate un manager sa planifice mai bine bugetul companiei si cum sa-si inteleaga angajatii. Autorii site-ului Bplans.com nu au uitat, bineinteles, ca suntem in era Internetului si explica, tot in linii mari, cum si de ce un antreprenor trebuie sa-si faca oferta publica pe Retea si cum se face un magazin virtual. Site-ul contine si o sectiune de intrebari, 1.500 la numar, ale caror raspunsuri sunt oferite de mai multi experti in domeniu.

  • Cunostinte si relatii: se fac online

    Generatia Internet nu mai foloseste clasicul biletel cu numarul de telefon sau anunturile de la rubrica de mica publicitate pentru a obtine o intalnire – totul se face acum online, iar intalnirile in interes de business – pentru a atrage o investitie sau pentru a obtine un contract – se aranjeaza pe WWW.

    Ocaziile importante din viata, fie in interes de afaceri, fie personal, se gasesc astazi pe site-urile specializate, botezate de americani „retele sociale“ pentru ca permit contacte intre diverse categorii sociale, in functie de preferintele personale, cum ar fi muzica, sportul sau domeniul de activitate.

    Unele companii de pe Internet considera ca retelele sociale sunt urmatorul trend online, mai ales avand in vedere faptul ca numarul de astfel de pagini creste pe zi ce trece. Site-uri sociale, printre care si Friendster.com, Friendzy.com sau Orkut.com afiliat celui mai mare motor de cautare din lume, Google, permit stabilirea legaturilor de comunicare intre oameni care au aceleasi interese sau preocupari. 

    Sistemul nu este tocmai permisiv si a fost ales astfel tocmai pentru a transforma sistemul intr-un club aparent exclusivist. Unele pagini permit inregistrarea tuturor doritorilor, insa in site-urile serioase, precum Orkut, trebuie sa fii recomandat de un membru deja existent.

    In al doilea rand trebuie creat profilul propriu online, iar in unele cazuri refuzul de a da astfel de informatii personale poate impiedica accesul la informatii sau discutii. Un profil care contine informatii generale – nume, varsta, preocupari, si eventual si poze – dar si hobby-uri, interese, pregatire sau specializate in cazul celor de business. Odata creat profilul, utilizatorul poate comunica cu oricare alt membru al site-ului sau cu acei membri care accepta comunicarea cu necunoscutii, in functie de regulile de functionare.

    Pe langa asta, utilizatorul are multe posibilitati de a cunoaste oameni noi. Poate cunoaste incredibil de multi oameni doar stand la birou, in fata calculatorului, care pot fi filtrati instantaneu, astfel ca poate scapa rapid de cei care nu ii plac. Comunicarea este diversa si facila: mesageria interna, chat-ul si ravasele sau felicitarile virtuale. Unii utilizatori folosesc site-urile de dating nu neaparat sau nu tot timpul pentru a-si gasi perechea, ci si pentru a discuta online sau doar pentru a cunoaste persoane noi.

    Ideea de a face posibila comunicarea in domeniul virtual a apartinut initial  – ca toate afacerile mari din Internetul american – unor studenti. Ei au creat asa-numitele site-uri sociale care sa-i ajute sa intre in legatura unii cu ceilalti si sa formeze noi relatii de prietenie. Aceste retele destinate studentilor, dar si site-urile sociale de afaceri au potential ridicat sa devina o sursa semnificativa de venit, scrie presa internationala. Primul site social aparut pe Internet, Classmates.com, a fost lansat acum 10 ani si este inca operational. Acesta a fost creat pentru a facilita munca de cautare a celor care incercau sa reia legatura cu oameni cu care aveau un trecut comun (au urmat aceeasi scoala, au lucrat impreuna etc.).

    Retelele sociale sunt considerate adevarate harti ale relatiilor dintre oameni care indica modurile in care acestia interactioneaza unul cu celalalt. Insa, problema cea mai mare cu care se confrunta aceste retelele sociale in acest moment este lipsa de interes comercial. Website-urile sociale, cunoscute pentru faptul ca deservesc milioanelor de entuziasti si doritori de a-si face noi cunostinte, par a fi condamnate sa-si piarda clientii, in loc sa atraga sponsorii de care au nevoie, conform analistilor din domeniu.

    Website-urile retelelor sociale au milioane de utilizatori inregistrati si cu toate acestea, profiturile sunt foarte mici. Cu alte cuvinte site-urile sufera de aceleasi probleme cu care s-au confruntat si comunitatile online si anume foarte mult interes din partea utilizatorilor, dar nu suficienta publicitate.

    Unul dintre site-urile care a incercat sa ia masuri in privinta asta este MySpace.com, site care a adunat peste 2 milioane de membri. Astfel, utilizatorii au posibilitatea sa descarce muzica prin intermediul site-ului, direct pe calculator, si sa comunice cu prietenii in acelasi timp. In ciuda lipsei de venituri, investitorii par totusi siguri ca acest concept va conduce la profituri semnificative, conform specialistilor in domeniu.

    Un alt dezavantaj important al retelelor sociale este faptul ca nu exista o organizare a tuturor membrilor care acceseaza respectivele site-uri intr-o baza de date care sa fie usor de utilizat. Pentru a gasi o anumita persoana in toata lista de contacte, utilizatorii trebuie sa parcurga un proces lung si greoi si sa citeasca lista de persoane pana descopera numele cautat. Aceasta cautare este mult mai usoara daca se foloseste un motor de cautare. Thefacebook.com, un site social pentru studenti, a reusit sa atraga peste 2,8 milioane de utilizatori de la lansarea sa, anul trecut, iar investitorii au finantat acest proiect cu peste 13 milioane de dolari (aproximativ 10 milioane de euro), in primele luni de functionare. „Fondatorul“ acestuia este un student al facultatii americane Harvard, iar site-ul lui s-a dovedit a fi foarte popular.

    In ciuda dificultatilor, retelele sociale atrag utilizatori prin faptul ca fiecare site are o tema de comunicare prin care utilizatorii sa imparta un element comun. Insa, operatorii considera ca extinderea permanenta la care sunt supuse aceste portaluri ar putea duce la pierderea temei lor principale care ulterior sa determine scaderea numarului de utilizatori. In ceea ce priveste domeniul afacerilor, multi sunt de parere ca intalnirile de afaceri se fac mai usor printr-o retea sociala special proiectata pentru comunicarea intre profesionisti. Iar avantajul este faptul ca numarul site-urilor sociale destinate sectorului de afaceri este in permanenta crestere. Acestea sunt similare cu oricare alte site-uri sociale, conectarea fiind aceeasi, insa diferenta importanta dintre ele este aceea ca, pe site-urile de afaceri exista doar comunicare legata de acest domeniu. 

    In acest moment, majoritatea retelelor sociale destinate afacerilor ofera acces gratuit, insa analistii sunt de parere ca acest fapt se va schimba in curand, iar conectarea utilizatorilor se va face doar pe baza unui abonament. Ca si alte servicii de mesagerie online, cum ar fi Yahoo Messenger, retelele din domeniul afacerilor va trebui imbunatatite cu servicii diverse, care sa dovedeasca tot mai mult utilitatea acestora si sa pastreze interesul oamenilor de afaceri.

    Cu toate ca in acest moment nu inregistreaza profiturile asteptate, retelele sociale sunt privite insa ca o afacere extrem de profitabila. Din acest motiv, site-uri sociale aflate la inceput atrag investitii foarte mari, de parca acestea ar fi succesoarele unui site foarte important precum cel mai mare site de licitatii online, eBay. Insa nu se stie daca aceste site-uri vor putea oferi vreodata servicii mai profitabile decat cele de mail sau mesagerie online, scrie publicatia electronica Washington Post. Nu se stie insa cum vor atrage aceste retele sociale venituri, insa au toata atentia investitorilor. Principalele piete de utilizatori urmarite de aceste site-uri sociale sunt, in primul rand, cei care cauta prieteni, iar apoi comunitatile de afaceri. Cert este ca site-urile pentru intalniri sunt accesate anual de zeci de milioane de utilizatori, iar cele pentru afaceri sunt in general accesate de acei oameni care sunt in cautare de parteneri de afaceri, sau de locuri de munca, conform USA Today.

    Google, motorul de cautare numarul unu in lume, s-a lansat pe piata online a retelelor sociale cu site-ul www.orkut.com. Un oficial Google afirmase insa, la momentul lansarii, ca site-ul ar fi de fapt proiectul independent al unuia dintre inginerii companiei. Orkut.com este unul dintre site-urile sociale la care accesul utilizatorilor este permis doar pe baza de invitatie si care a reusit sa atraga investitii semnificative, fiind inca in perioada de test (beta), scrie CNET News. 

    Utilitatea acestor retele sociale a fost pusa sub semnul intrebarii de foarte multe ori, insa analistii sunt de parere ca acestea constituie o enorma baza de date, fiind deci un avantaj, intrucat se permite accesul mai usor la anumite informatii ale utilizatorilor. 

    Pentru companiile care cauta sa angajeze personal prin intermediul retelelor sociale, acestea constituie un avantaj pentru ca ofera foarte multe informatii despre un numar mare de utilizatori. Angajatorii au posibilitatea de a selecta candidatii dintr-o arie mult mai  mare decat daca ar fi organizat un interviu la care doar o parte dintre acestia sa se prezinte. Cu toate acestea, analistii sunt de parere ca tipul de locuri de munca ocupate de utilizatori ai site-urilor sociale ar trebui sa fie de un nivel specializat si care pot fi ocupate cu greu, prin clasicele metode de angajare. Pe cat sunt de populare, retelele sociale au la baza o constructie tehnica destul de rudimentara bazata in primul rand pe serviciile existente de mail. Site-urile ar trebui insa sa ofere utilizatorilor care comunica prin aceasta metoda alternative la serviciile de mail, facand astfel un pas inainte spre a deveni mai  populare si mai profitabile.

    In Romania, chiar daca piata Internet este inca la inceput, exista numeroase astfel de site-uri. Conform specialistilor in domeniu, adoptia Internetului a ajuns abia la 20%, spre deosebire de 60% in SUA. Succesul site-urilor de gen este asigurat in mare masura de un singur lucru: relatiile sunt cel mai important lucru in viata oamenilor, spune Calin Fusu, director general al Neogen, proprietarul celui mai popular site de intalniri din Internetul romanesc, Noi2.ro. „Estimez ca peste cinci ani, jumatate din mariajele din Bucuresti vor avea loc intre oameni care s-au cunoscut prin Internet“, afirma optimist Calin Fusu.

    „Tocmai de aceea, consider ca un astfel de site este o afacere de perspectiva“, a apreciat el. In cei trei ani de functionare ai site-ului Noi2.ro, exista informatii ca au avut loc aproximativ 1.000 de casatorii intre oameni care s-au cunoscut online, spune directorul Neogen. Multe parti ale ecuatiei unei afaceri de succes nu functioneaza inca in Internetul romanesc, spun oamenii din domeniu. „De exemplu, plata online prin card, desi este implementata de multi jucatori, mai are mult pana sa fie folosita in  masa in Romania“, a declarat Ionut Oprea, director de comunicare al fondului de investitii american Netbridge, proprietarul site-urilor Sentimente.ro si Aman2.ro.

    Asta inseamna ca si serviciile premium pentru utilizatorii simpli mai au de asteptat, deoarece marea majoritate nu sunt obisnuiti inca cu ideea cumpararii de servicii platind direct pe Internet. Timp in care companiile care au experimentat infiintarea acestui tip de servicii sunt obligate sa gaseasca alte modalitati de a scoate bani din asta. „Unele companii folosesc publicitatea online ca mod de sustinere a acestor site-uri, altele s-au transformat in companii de software si produc platformele necesare site-urilor pe care le vand tertilor, iar unele s-au multumit cu utilizatori mai putini, dar care platesc“, a explicat Ionut Oprea. 

    Despre utilizatorii site-urilor de intalniri, operatorii de astfel de site-uri sunt relativ de acord: nu sunt numai copiii de 14 ani, in cautarea primei aventuri. „In general sunt persoane active, mature, cu bani peste medie, dar care petrec multe ore la birou“, spune Calin Fusu. „Aproape 61% din utilizatorii Sentimente.ro au pana in 30 de ani“, spune Ionut Oprea. Cu toate acestea exista 25% din vizitatori care sunt peste 30 de ani, aproape 8% au intre 40 si 50 de ani si circa 6% peste 50 de ani, a explicat el. Si inca un element: aproximativ 58% dintre vizitatorii Sentimente.ro au studii superioare (facultate in curs sau terminata). Nu in ultimul rand trebuie tinut cont si de un alt element, 15% din vizitatorii Sentimente.ro sunt din alte tari decat Romania, procent care urca la 34% in cazul Noi2.ro si este de 33% in cazul Aman2.ro.

  • PE SCURT

    • Friendster, peste 17 milioane de membri

    POSIBILITATI: Friendster.com este un site social unde te poti intalni cu fosti colegi de liceu sau de serviciu, si astfel sa pastrezi legatura cu prietenii.

    FOTOGRAFII: Membrii acestui site au la indemana si un serviciu pus la dispozitia lor, prin care au posibilitatea sa faca schimb de poze intre ei.

    PROFIL: Contine toate informatiile personale despre tine – nume, varsta, descriere, hobby-uri, dar si tipul de persoane pe care vrei sa le cunosti.

    RESTRICTII: In cazul in care utilizezi site-ul doar pentru a pastra legatura cu un anumit grup de prieteni, profilul tau poate fi ascuns, astfel incat sa fie vazut doar de prietenii tai si nu de toti ceilalti membrii Friendster.

    • Orkut, un site exclusivist

    GOOGLE: Orkut.com este site-ul social afiliat celui mai mare motor de cautare din lume, Google.

    ORKUT: Google a creat acest site special pentru a crea si pastra relatii de prietenie intre oameni in lumea virtuala.

    RELATII: Utilizatorii au posibilitatea sa-i intalneasca pe site pe cei care au aceleasi interese, preocupari si hobby-uri ca si ei, insa Orkut permite si formarea relatiilor profesionale.

    CONECTAREA: Pentru a deveni membru Orkut trebuie in primul rand sa primesti o invitatie de la Google sau de la unul dintre membrii existenti ai site-ului. Dupa aceea pasii care trebuie urmati sunt simpli: trebuie creat un cont cu parola si gata.

    • Cine foloseste site-urile de dating

    Activi Cine este activ social, iese des in oras, are multi prieteni si o personalitate deschisa este si membru al unui site de dating, fie ca il foloseste in mod activ sau nu.

    Maturi Sunt oameni cu varsta mai mare decat media utilizatorilor de Internet, in general cu venituri superioare si cu o activitate profesionala foarte intensa (stau la birou mai mult decat media).

    Educati Circa 58% dintre vizitatorii site-urilor de dating au studii superioare – facultate in curs de terminare sau absolvita.

  • Pravalia globala

    Ca orice unelte, aplicatiile informatice poarta o incarcatura culturala discreta, dar semnificativa, care reflecta caracteristicile epocii. Aplicatiile de administrare a relatiilor cu clientii vorbesc despre anonimat si identitate in zorii erei informationale.

    Am avut o colega care avea un talent grozav de a raspunde la telefon. Avea un adevarat har al empatiei telefonice pe care la inceput nu l-am inteles. Era vorba de business si aveam impresia ca raspunsurile trebuie sa fie concise si precise, in vreme ce convorbirile ei erau de-a dreptul spectaculoase prin jongleria dibace a formulelor de adresare, prin jocul intonatiilor si, in cele din urma, prin personalizarea relatiei. Nu era doar amabila, era de-a dreptul prietenoasa, la modul sincer, si chiar daca nu putea rezolva problema clientului sau partenerului de la celalalt capat al firului, reusea sa stabileasca o relatie calda si umana.

    De la anecdotica la perspectiva istorica e un singur pas. Epoca industriala a fost a maselor anonime, in care oamenii erau piese ale unui angrenaj a carui reprezentare simbolica ramane banda de montaj. Epoca informationala este a vocilor distincte, iar diferenta este data de posibilitatile de exprimare, adica de afirmare a identitatii. Web-ul este o ilustrare, iar expansiunea blog-urilor si a retelelor sociale sunt simptomatice. Companiile moderne evolueaza si ele in aceasta directie si adoptarea unor instrumente de „social computing“ in medii lucrative nu face altceva decat sa puna in valoare identitatea asumata a „lucratorului“.

    Cum se impaca insa o lume a identitatilor cu inertia institutiilor impersonale? Raspunsul pe care industria l-a gasit se cheama „personalizare“ si se traduce printr-o tentativa de a impaca statistica cu identitatea, numita generic CRM (Customer Relationship Management) – adica administrarea relatiilor cu clientii. Aparent, este ceva complicat, iar consultantii au pus in seama acronimului o anume incarcatura mistica. 

    Nu fara un anumit temei, pentru ca spre deosebire de alte zone ale informaticii „utilitare“, CRM implica inaintea tehnologiei o re-orientare strategica si administrativa cu fata catre identitatea clientului.

    De fapt, CRM vine sa instrumenteze o anume nostalgie a vechiului „mom-and-pop convenience store“, adica a pravaliei de cartier in care relatia intre vanzator si cumparator era una personala. Vanzatorul isi cunostea clientii, le cunostea preferintele, pretentiile si posibilitatile si ii trata diferentiat in functie de acestea. Ideea de baza este ca tehnologia informatica actuala poate imita acest model patriarhal intr-un context economic global, in care diferentele dintre produsele din aceeasi clasa sunt atat de greu de sesizat incat calitatea relatiei dintre vanzator si cumparator devine tot mai adesea factorul determinant al vanzarii. Iar in acest punct lucrurile se complica, pentru ca aspectele economice se combina cu aspectele culturale pe care mentalitatile lumii industriale s-au obisnuit sa le neglijeze. 

    Un analist englez pe nume Helmar Rudoph a contrariat comunitatea IT mondiala cand a contrazis toate definitiile pompoase, afirmand ca de fapt „CRM nu este despre vanzari. Este vorba despre re-umanizarea relatiei dintre companie si client. Despre a afla de ce anume are acesta nevoie si, mai ales, de ce nu are nevoie“. Esenta intregii tehnologii o constituie un conglomerat informational care reprezinta „profilul clientului“ si care se constituie din totalitatea informatiilor pe care organizatia le poate subsuma unei identitati. Este esential ca acest profil sa fie unic in intregul sistem si sa fie disponibil nu doar angajatilor aflati in zonele de contact cu publicul, ci tuturor angajatilor. 

    Tehnologiile implicate sunt diverse, dar rezultatul trebuie sa fie convergent: clientul trebuie sa inceteze sa fie generic si sa devina cat se poate de particular. De pilda, cand telefonul suna la centrul de apel, numarul apelant este identificat si, cu putina sansa, profilul clientului apare pe ecranul „telefonistei“, iar abordarea personala – incepand cu numele si formula de politete adecvata – devine posibila. 

    Centrul de suport tehnic (de exemplu) va gasi imediat in istoricul achizitiilor detaliile produselor sau serviciilor. Departamentele de marketing vor putea concepe campanii personalizate, iar in zona strategica devin posibile analize de finete care sa fundamenteze decizii majore. 

    Ramane ca si noi, clientii, sa acceptam acest joc. De fapt, ne vom vinde o parte din intimitate – datele personale – in schimbul unor servicii mai bune, a unor oferte avantajoase sau macar in schimbul unei voci prietenoase la celalalt capat al firului. De mult nu mai citesc texte care incep cu „Stimate domn/doamna“…

     

  • Revolutia amatorilor

    Oamenii obisnuiti devin creatori media: exista blog-uri mai populare ca multe ziare, amploarea pe care a luat-o fenomenul „podcasting“ arata ca oricine poate, cu investitie minima, sa remixeze cu succes o piesa iar popularitatea productiilor video de amator este in crestere. O demonstreaza „Star Wars. Revelations“, un documentar realizat intr-un garaj care a fost descarcat de 3 milioane de curiosi.

    Calculatorul personal si tehnologiile digitale de ultima ora permit cu numai cateva click-uri crearea si editarea de continut digital, fie ca e vorba de jurnale personale, articole, emisiuni radio sau filme, care apoi circula pe Internet la fel de frecvent ca productiile protejate de legea drepturilor de autor si care au ajuns sa aiba o influenta comparabila cu a creatiilor marilor case media.

    In oricare dintre cazuri, tot ceea ce e necesar se gaseste pe Internet, de cele mai multe ori gratuit, cu mentiunea ca pentru realizarea de emisiuni radio e nevoie si de un MP3 player cu inregistrare, iar in cazul filmelor de o camera digitala capabila sa realizeze clipuri. Pentru ca toate aceste creatii nu sunt deocamdata capabile sa concureze efectele speciale de la Hollywood, ele au reusit sa se impuna mai ales prin creativitatea ideii care a stat in spatele lor.

    Boom-ul de fapt este al Internetului, iar ceea ce se intampla acum nu inseamna altceva decat evolutie: de exemplu jurnalele personale (weblogs, pe scurt blogs) sunt o alta forma a cunoscutelor forumuri de discutii – pentru ca opiniile pot fi comentate si de cititori in binecunoscutul stil forumistic.

    Despre jurnalele online se spune ca au existat din anii ‘80, sub diverse forme. Termenul de weblog a fost folosit prima oara in 1997. Formula prescurtata „blog“ a aparut prima oara in 1999. „Log“ – „inregistrare“ in limba engleza – era deja folosit in expresii precum „jurnalul de bord“ (captain’s log). In prezent, jurnalele au devenit un factor important in luarea de decizii, iar oamenii s-au invatat sa tina cont si de opinia altora, in special cand vine vorba de investitii.

    Dupa atentatele din 11 septembrie 2001, jurnalele personale ale celor care au dorit sa comenteze dezastrul si sa isi spuna opinia despre ce ar trebui facut in continuare au devenit peste noapte sursa de informatii pentru o lume intreaga. Din 2003, blog-urile au devenit tot mai populare si analistii sunt de acord ca au avut o infuenta semnificativa asupra alegerilor din SUA din 2004. Tot mai multe institutii si organizatii au inceput sa tina jurnale „oficiale“. „Blog-urile pot fi privite ca reactia societatii la mass-media orientate spre profit si controlate de grupuri de interese“, spune Ionut Oprea, director de comunicare al Netbridge Investments, care detine site-ul www.weblog.ro. Blogurile sunt, in general, comentarii absolut independente – pur si simplu parerea unui consumator despre un produs, serviciu sau despre o situatie oarecare. „Blog-urile nu sunt mass-media, chiar daca exista cateva produse media intitulate astfel. Ele se adreseaza unei audiente de nisa“, crede Ionut Oprea.

    Succesul blog-urilor confirma de fapt reusita unui gen de site nascut in anii ‘90, care a supravietuit chiar si crahului dot-com. Realizat tocmai din dorinta de a afla si parerea altora despre diverse produse si servicii, www.epinions.com si-a propus sa devina un ghid pentru achizitii, dar si pentru discutii politice. epinions.com prezinta parerile fiecarui membru al site-ului despre produse, fara a cenzura sau a modifica mesajele utilizatorilor – daca acestia respecta regulile.

    Site-ul a fost lansat de un grup de pasionati ai Internetului care detineau functii importante la Yahoo, Netscape si Excite. Pagina principala are motor de cautare pentru a descoperi rapid informatii despre produsul dorit, iar opiniile sunt impartite in categorii bine definite si usor de accesat. In total sunt afisate 12 categorii mari (de la auto pana la computere si de la electronice pana la carti), cu zeci de subcategorii fiecare, plus o sectiune suplimentara, cu topicuri precum „Educatie“, „Finante“, „Sport“ sau „Restaurante“.

    Urmatorul asalt a fost dat pe segmentul emisiunilor de radio. Ajutati de simple aplicatii software sau chiar de playerele de muzica digitala dotate cu functia de inregistrare, oamenii au inceput sa isi spuna parerea si in fisiere audio, au inceput sa remixeze melodiile asa cum le-ar fi placut lor sa sune si au creat chiar si spectacole, transmise apoi pe Internet. A aparut asa-numitul fenomen „podcasting“, termen care combina de fapt termenul „broadcasting“ cu cateva litere din denumirea faimosului player Apple, iPod. Se pare ca termenul a fost folosit prima oara de un VJ al MTV, Adam Curry, iar tehnologia ii apartine unui producator de software, care a si promovat folosirea podcastig-ului incepand din 2004. Oarecum gelosi pe succesul rivalilor de la Apple pe segmentul muzicii digitale, oficialii Microsoft au cerut ca „podcasting“ sa fie tradus ca „personal, on-demand broadcastig“, cu alte cuvinte productia proprie de continut digital, la cerere. Cu toate acestea, podcasting-ul ramane in mare parte specific fanilor de iPod.

    Podcasting-ul a devenit tot mai popular in SUA, incepand cu septembrie 2004. Este diferit de simpla accesare a blog-ului sau a muzicii digitale, pentru ca necesita o aplicatie speciala de decodare. Tot asa, pentru a descarca astfel de continut pe playerul digital, este nevoie de o aplicatie speciala.

    Radiourile, in speciale cele care transmit online, s-au adaptat rapid la noua tehnologie, realizand propriile servicii de podcasting. De exemplu BBC a lansat propriul serviciu podcast in octombrie 2004. Deja in mai 2005, radiourile incepeau sa transmita cele mai reusite emisiuni podcasting ale amatorilor.

    Incepand din iunie 2005, magazinul online de muzica al Apple, iTunes, cel mai utilizat instrument de acest gen de pe Net, a adaugat o sectiune unde se pot cumpara productiile amatorilor. In biblioteca de podcasting a Apple se afla acum peste 3.000 de productii de acest gen. In 24 de ore de la lansarea serviciului, mai bine de un milion de utilizatori au cumparat cel putin o astfel de productie. Fenomenul podcasting a inceput sa afecteze industria divertismentului pe mai multe niveluri. Oamenii deveniti peste noapte creatori de remixuri muzicale s-au trezit DJ in cele mai trendy cluburi. Distractia nu mai inseamna doar ascultarea celor mai in voga melodii, ci tocmai acceptarea creatiilor particulare ca o forma de arta. „Ii lasam pe oameni sa isi creeze propriile melodii si sa tina adevarate concerte in serile dedicate“, explica Raj Panjawani, unul dintre proprietarii Nowax, organizatie care si-a propus sa incurajeze oamenii sa creeze muzica si sa o aduca in fata unui juriu dur: alti oameni pusi pe distractie.

    La aproape zece luni de cand a devenit populara, tehnologia pentru podcast a fost adoptata rapid de casele media, Walt Disney, CNN sau ABC News fiind printre pionierii acestui domeniu. Postul de radio WNYC a lansat in ianuarie 2005 serviciul de podcasting, ajungand in martie la 86.000 de ascultatori pe saptamana. Dupa introducerea lui in sectiunea speciala a magazinului de muzica online al Apple, iTunes, serviciul a ajuns la 125.000 de ascultatori pe saptamana. „Podcasting-ul devine un fenomen, un canal media la care nu am fi avut acces altfel“, a declarat Phil Redo, vicepresedintele WNYC.

    Succesul podcasting nu face posturile de radio sa scape din vedere jurnalele personale online, asa-numitele blog-uri. Pentru a demonstra ca sunt deschise sugestiilor publicului, producatorii au instalat pe propriile site-uri astfel de solutii, care permit ascultatorilor sa faca sugestii privind emisiunile favorite sau sa comenteze  ceea ce au auzit la radio intr-o anumita zi. Posturile publice, precum BBC in Marea Britanie sau PRI (Public Radio International) in Statele Unite, au adoptat mai rapid decat cele comerciale astfel de tehnologii, spun specialistii in domeniu. „Incercam sa impingem emisiunile radio spre noi canale si in acelasi timp sa exploatam entuziasmul si eventualele surse cu informatii exclusive care sunt disponibile pe Internet“, spune Mary McGrath, producator executiv la PRI. Podcasting-ul ofera de asemenea o oportunitate imposibil de ignorat de segmentul publicitatii, pentru ca, la fel ca orice produs online, atinge audiente record si din orice colt al lumii, iar inserarea de publicitate in emisiunile de tip podcasting costa mult mai putin fata de reclama in timpul emisiunilor clasice de radio.

    Recent, miscarea s-a repetat in domeniul filmelor digitale. Au aparut atat jurnale video online, in care oamenii isi povestesc experientele in mod regulat, dar si tot mai multe productii video in format digital apartinand unor amatori care se doresc a fi mari regizori. Exista insa si productii de succes, care isi propun sa rivalizeze cu filmele caselor de productie atat prin stil, cat si prin realizarile grafice. Cel mai recent exemplu in acest sens il constituie „Star Wars: Revelations“, un documentar pentru fanii Razboiului Stelelor realizat intr-un garaj, care a fost descarcat de pe Internet in peste 3 milioane de exemplare in toata lumea, conform editiei online a BBC.

    Filmul are 40 de minute si a fost realizat de oameni la fel de pasionati de trilogie ca si cei care l-au vizionat. „Am incercat sa facem totul la cele mai inalte standarde de calitate“, a explicat Shane Felux, un american care nu e tocmai amator in privinta filmelor.  Cu software-ul pe care l-a avut la dispozitie, Shane a reusit sa imbine efecte speciale de cea mai buna calitate.

    „Cu cateva aplicatii de editare a filmelor, aplicatii cu efecte 3D si alte asemenea programe, filmul a fost usor de realizat acasa“, a spus el. Shane a recunoscut ca investitia totala in proiect poate fi calculata la 20.000 de dolari si ca aproape 200 de fani ai Razboiului Stelelor au contribuit la proiect.

    Pe de alta parte insa, Shane Felux, care a urmat studii superioare de regie si productie de film, recunoaste ca ceea ce a realizat a fost inspirat in mare masura de alte zeci de filme realizate de fanii Razboiului Stelelor, filme care au fost de asemenea facute in ateliere proprii, cu mijloacele disponibile oricui.

    „Epoca digitala inseamna ca ai toate uneltele la indemana pentru a obtine ceea ce vrei“, a explicat Shane. El a spus ca nu ar fi putut avea astfel de rezultate fara acces la tehnologie sau daca aceasta nu ar fi fost totusi accesibila si ca pret. In Romania, fenomenul jurnalelor personale incepe sa se faca simtit, existand deja un site specializat, denumit www.weblog. ro. Despre podcasting nu prea se vorbeste in Internetul romanesc, iar productie video se refera deocamdata in general la petreceri, nunti si botezuri.

    Despre www.weblog.ro putem spune ca a reusit sa atraga peste 2.200 de oameni pe zi in ultimele luni, aproape 70.000 in ultima saptamana, conform serviciului de monitorizare Trafic.ro. Site-ul incearca sa supravietuiasca fara reclama, pentru a da o nota de obiectivitate articolelor gazduite, insa incearca marea cu degetul gazduind un magazin online de tricouri personalizate. Discutiile sunt organizate in categorii, iar cele mai recente mesaje postate sunt vazute primele. Un altfel de serviciu de jurnale personale este disponibil studentilor pe http://weblogs.studentclub.ro/. Mai ales celor pasionati de Microsoft.

    Cele mai multe referinte la podcasting din Internetul romanesc sunt in forumurile de discutie, unde utilizatorii se intreaba cam despre ce este vorba. Pe site-ul Softpedia.com, una din cele mai mari biblioteci de software gratuit din lume, sunt disponibile la ora actuala circa sapte aplicatii diferite care permit crearea sau ascultarea de emisiuni podcast.

    Aceeasi cautare efectuata pentru „weblogs“ scoate la iveala peste 700 de astfel de aplicatii, care pot fi utilizate pentru crearea sau citirea de jurnale personale. „Blog-urile au fost adoptate pe Softpedia de ceva timp si sunt folosite de utilizatori din intreaga lume“, a declarat Alexandru Andreescu, specialist in Mac/Apple al Softpedia.com.

    „Noile tehnologii vor fi adoptate si in Romania, dar trebuie sa ne gandim ca pentru ele sunt necesare si echipamente speciale, precum playerul iPod, un web-server, eventual camera digitala. Vesnica problema cu puterea de cumparare“, a apreciat el. Astfel ca pe partea de podcast, romanii mai au de asteptat.

    „Desi nu sunt utilizate inca prea mult in Internetul romanesc, noile tehnologii nu trebuie ignorate. Valoarea lor ca mijloc de comunicare sau ca factor de influenta nu trebuie ignorata“, apreciaza Marian Pop, specialist in tehnologii digitale al furnizorului de servicii online Neogen.

    Blog-urile au aparut din nevoia de a echilibra pozitiile transante ale mass-media traditionale, spune el. Neogen nu are acum un plan concret de a lansa astfel de servicii, insa va tine cont pe viitor de preferintele utilizatorilor de Internet. Tehnologia podcasting si jurnalele video sunt la inceput de drum si in tarile avansate, spune oficialul Neogen.

    Mai exista si problema necesitatii unor servicii de acces la Internet in banda larga pentru doritorii de podcasting sau de productii video. In schimb, jurnalele pe web sunt mult mai accesibile, iar furnizorul de servicii online permite utilizatorilor crearea unui astfel de blog in sectiunea „Club“ de pe portalul Neogen.ro.

  • Parerea mea…“

    Oricine poate produce acum, cu ajutorul softurilor specializate si al Internetului, articole, fisiere audio, filme digitale.

    JURNALE: Fenomenul „blog“ – jurnalele personale online – a schimbat peisajul media din SUA, a influentat alegerile prezidentiale si a impus noi standarde pentru presa.

    AUDIO: Noua tendinta de viraj spre fisiere audio in format digital schimba situatia posturilor de radio, care reusesc insa sa tina pasul cu transformarile tehnologice, adoptand la randul lor fenomenul „podcasting“.

    VIDEO: Oamenii simpli au inceput sa creeze cu ajutorul camerei digitale si al aplicatiilor software disponibile pe Internet clipuri si filme tot mai avansate.

    „Blog-urile pot fi privite ca reactia societatii la mass-media orientate spre profit si controlate de grupuri de interese.“ Ionut Oprea, Netbridge Investments