Digitalul online

Va propunem un mic salt in timp: la ce v-ati gandit prima oara cand ati vazut  un computer personal? Daca memoria va joaca feste, incercati una dintre variantele urmatoare: „o excelenta masina de scris“ sau „un aparat minunat pentru jocuri video“.

Cu toate ca, la inceput, putini s-au apropiat de adevar in ceea ce priveste intregul potential al noului aparat, PC-ul a reusit in doar cativa ani progrese remarcabile. A castigat teren si a devenit o prezenta obligatorie in domenii dintre cele mai variate. Iar acum da batalia pentru a cuceri si cele mai intime zone ale vietii utilizatorului. Unul din ultimele teritorii ale vietii personale in care PC-ul nu prea si-a facut simtita prezenta sunt cartile. Pana acum, nu s-a reusit mare lucru pentru ca studiile au dovedit ca ecranul computerului este dificil de urmarit si creeaza probleme ochilor daca utilizatorul petrece prea mult timp in fata lui. Utilizatorii de PC clipesc mai rar, aproape de doua ori mai rar decat cititorii de carti. Astfel, ochii se congestioneaza si creeaza tot felul de probleme, in special pentru utilizatorii mai in varsta. In plus, „scroll-ul“ pe ecran cu mouse-ul nu are nimic din intimitatea relatiei directe dintre cititor si paginile cartii sale.

Digitalul incepe insa, incet, dar sigur, sa-si faca loc si pe acest segment de piata. Pe langa proiectul-gigant al Google, care vrea sa scaneze toate cartile importante ale lumii pentru a le reda in format digital, au aparut furnizori care vor sa faca cititul cartilor digitale mai usor si mai placut. Tinta lor: transformarea unui proiect mai vechi – hartia electronica – intr-un succes comercial.

Totul a inceput in urma cu 30 de ani, in laboratoarele Xerox din Palo Alto (PARC), unde cercetatorii au pus la punct hartia electronica. Cum se „traduce“ acest concept? Practic, este vorba despre o hartie pe care se poate scrie de mai multe ori; fabricata dintr-un material plastic special, conducator de electricitate, este compusa din mici celule care reactioneaza la trecerea curentului electric prin ele, schimbandu-si culoarea intr-un mod  asemanator celui in care pixelii (punctele) de pe ecranul unui monitor formeaza imaginile digitale. Numai ca, spre deosebire de pixelii de pe monitor, care isi schimba culoarea folosind exclusiv procedee electronice (combinatii ale culorilor fundamentale – rosu, verde si albastru), celulele din hartia electronica contin componente organice – uleiuri sau, uneori, cerneala.

In unele cazuri, plasticul este chiar flexibil – pentru a putea fi impaturit intr-un mod similar cu orice hartie obisnuita – si permite redarea de text la un aspect grafic foarte apropiat de cel al unei pagini tiparite. De fapt, spun specialistii, este o tehnologie cu multe asemanari cu imprimarea: poate folosi cerneala, iar literele se formeaza automat, dupa niste matrite prestabilite, cu ajutorul impulsurilor electrice. In plus, are un mare avantaj: permite utilizatorului sa citeasca mesajele fara ca ochii sa oboseasca, pentru ca suprafata de pe care se face lectura nu mai este luminata din spate, asa cum se intampla in cazul monitoarelor obisnuite. Reversul medaliei este ca, nefiind luminata, hartia nu este vizibila pe intuneric.

In anii ‘90, prestigiosul institut de cercetare Massachusetts Institute of Technology (MIT) a dezvoltat o solutie proprie, formand compania E-Ink. In 2001, aceasta a semnat un acord de colaborare cu Philips, iar primele prototipuri „serioase“ s-au vazut in 2004. In joc au mai intrat IBM, Siemens si Fujitsu, dar si companii start-up precum  NTera si Sipix, care lucreaza la tehnologii similare. Unii incearca cu cristale lichide, altii cu cerneala electronica, insa pana acum nu exista nici un produs care sa fie raspandit la scara larga. Unul din cele mai recente imbolduri pe care le-au primit companiile implicate in aceste proiecte a venit din partea Sony. Japonezii au prezentat la Consumer Electronic Show, recent incheiat la Los Angeles, o suprafata digitala care permite citirea de texte, dar are si alte functii multimedia. 

Sony Reader are dimensiunile unui CD – 17 x 12 centimetri si diagonala de circa 15 centimetri – si o grosime de 1,3 centimetri. Citeste poze, reda muzica, dar mult mai important este faptul ca „vede“ hartia electronica (e adevarat, doar alb-negru). Cu o singura incarcare a bateriei, utilizatorul poate citi, in medie, 7.500 de pagini. Totul incape in 250 de grame, nu cu mult mai mult decat greutatea unui telefon mobil inteligent. Textul este clar si usor de citit, iar faptul ca este alb-negru reuseste aproape sa pacaleasca ochiul, facandu-l sa creada ca este o hartie obisnuita. „Am crezut ca desenul pe care il vedeam este de fapt o folie de plastic aplicata deasupra ecranului – atat era de asemanator cu aspectul cernelii imprimate“, scrie un jurnalist al blogului IT american Gizmodo.us.

Tehnologia hartiei electronice, odata maturizata si construita pe gustul marelui public, va reusi sa dea un impuls si industriei cartilor in format digital, spun analistii. Editurile, in loc sa tipareasca volumele si sa le vanda in librarii, le vor publica in format electronic si le vor vinde pe Internet sau pe CD si DVD. Chiar daca si in prezent exista o industrie a celor care vand carti in format digital, ele reprezinta o fractiune aproape neglijabila din industria mondiala a cartii, cel mai probabil din cauza dificultatilor pe care utilizatorii le au in mod curent de a sta prea mult timp cu ochii „pironiti“ in monitor.

Astfel, hartia electronica se pregateste sa treaca dincolo de stadiul de inventie futurista si ameninta una din industriile cu cea mai lunga istorie: tipografia. Asta pentru ca ultimele descoperiri tehnologice reusesc sa elimine in buna masura principalele bariere care au blocat dezvoltarea publicatiilor digitale. Utilizatorul nu a fost niciodata dispus sa care dupa el un laptop sau o cutie de dimensiuni comparabile, doar pentru a putea citi stiri sau carti in parc. Ecranele echipamentelor mobile de buzunar sunt prea mici pentru acest lucru si toate monitoarele obosesc ochii. Hartia digitala este in schimb foarte usor de utilizat si nu foloseste lumina interna pentru ecran, ci este facuta astfel incat poate fi citita la fel de bine afara, la lumina soarelui sau in birou.

Iar „aplicatiile“ practice nu s-au lasat prea mult asteptate. Prima publicatie pe hartie digitala a aparut anul trecut, unde altundeva decat in Japonia. Suprafata pe care este tiparita a fost fabricata de olandezii de la Philips, in colaborare cu E-Ink. Si Sony a venit cu ceva bani in acest proiect, pentru a avea reclama in aceasta publicatie digitala. Avantajele in cazul ziarelor pot fi multiple. Se lucreaza deja la primele prototipuri care permit utilizatorului sa citeasca ziarul in fiecare zi pe aceeasi hartie, conectand suportul pe care este prinsa hartia electronica la computer si descarcand continutul ziarului de pe internet. Prin urmare, adio drumuri la chiosc sau necazuri cu posta care nu aduce ziarul la timp. Pentru editori, avantajele sunt si mai mari. In primul rand dispar costurile de tipar, greselile pot fi corectate in timp real, iar compania nu mai trebuie sa-si faca probleme cu transportul si difuzarea.

Au existat insa si cateva probleme in dezvoltarea tehnologiei. Cea mai mare dintre acestea a fost realizarea unei hartii electronice care sa poata fi rasucita sau indoita pentru a ocupa mai putin spatiu in geanta sau in buzunar.

Principala diferenta intre ziarele pe hartie si cele electronice va ramane pentru mult timp de acum inainte pretul, spun specialistii. Cu siguranta hartia digitala nu va putea fi atat de ieftina pentru ca oamenii sa isi permita sa cumpere in fiecare zi un ecran nou, asa ca ziarele, odata citite, nu vor mai fi la fel de usor de aruncat la primul cos de gunoi iesit in cale. Si, bineinteles, cititorii de ziare va trebui sa se obisnuiasca sa gaseasca alte solutii pentru a spala geamurile sau a inveli borcanele de zacusca.

Pana cand hartia electronica va deveni un accesoriu larg raspandit al computerului, se poate constata deja ca PC-ul foloseste la mult mai multe lucruri decat ne-am fi imaginat. In unele cazuri putem spune chiar ca epoca de tranzitie spre digital este foarte aproape de incheiere, daca nu s-a si terminat. Obiceiurile de a asculta muzica, de exemplu, sunt in curs de schimbare, iar multi dintre cetatenii epocii digitale s-au adaptat perfect.  Acasa, PC-ul a luat deja locul combinei stereo: cu un set de boxe corespunzator, reda muzica digitala la fel de bine ca orice alta aparatura HiFi de ultima ora. 

Incepand cu primele CD-uri, aparute in anii ‘80, tehnologia a avansat atat de mult incat acum melodiile se vand in format digital mai bine ca oricand. Perioada dintre Craciun si Anul Nou, de exemplu, a adus un nou record de vanzari pe acest segment: utilizatorii au descarcat in mod legal de pe Internet un numar de 20 de milioane de melodii digitale, de trei ori mai multe decat in aceeasi perioada a anului 2004, conform unui studiu realizat de compania de cercetare Nielsen SoundScan. Vechiul record era de 9,5 milioane si fusese stabilit cu o saptamana inainte.

Filmele au urmat imediat tendinta, iar acum sunt si ele pe Internet, fie ca este vorba de mici clipuri gratuite, de filme de lung metraj sau de show-uri de televiziune, piratate ori scoase la vanzare in mod legitim.

De fotografii nici nu mai vorbim, pentru ca in numai doi-trei ani aparatele foto analogice aproape au disparut, in timp ce camerele foto digitale au ajuns atat de populare incat aproape nimeni nu mai este interesat sa cumpere un telefon mobil care nu are si o camera inclusa. Imediat dupa Kodak si Polaroid, Nikon a anuntat recent ca se va concentra pe segmentul mai profitabil al camerelor digitale, lasand la o parte aparatele vechi, cu film. Insa un domeniu in care abia recent a inceput sa bata „vantul schimbarii“ sunt stirile de televiziune. 

PC-ul este gata sa ia si aici locul televizorului, avand in vedere ca gigantii media se inghesuie in ultimele luni sa lanseze pe Internet tot mai multe servicii de distributie a informatiilor de ultima ora. Marile posturi de televiziune, cum ar fi NBC, ABC sau CBS, ofera deja utilizatorilor stiri in format video pe Internet, iar CNN a lansat serviciul Pipeline, prin care cele mai importante stiri sunt prezentate online, in versiunea detaliata, fiecare informatie fiind cuprinsa in propriul clip video.

Totusi, cel putin deocamdata, aceste servicii fac parte din categoria „premium“ si nu prea sunt disponibile decat contra cost. Marile televiziuni cu reputatie ofera si calitate, iar acest lucru se plateste. De regula, prin abonament lunar.  Exista chiar si o tendinta din partea marilor televiziuni de a oferi unele stiri video pe gratis, insa daca preferati sa aveti de unde alege, sa puteti accesa o arhiva sau sa schimbati dupa bunul plac unghiul din care este filmata stirea (facilitate oferita de pilda de serviciul CNN Pipeline), va trebui sa va faceti un abonament.

Insa un mare semn de intrebare, ridicat pana si de specialisti, este daca toate aceste servicii sunt considerate cu adevarat utile de catre potentialii beneficiari. Practic, furnizorii de stiri video online au patruns cu oferte pe piata fara sa stie exact daca utilizatorii au nevoie de asa ceva, dar mai ales timp sau disponibilitate sa le urmareasca pe Internet.

„Serviciile de stiri video online sunt destinate oamenilor ocupati care nu pot sta legati de programul de la televizor, dar care vor sa vada stirile care ii intereseaza atunci cand au timp“, a remarcat David Payne, vicepresedintele CNN News. „Din acest motiv am si lansat CNN Pipeline“, a mai spus acesta.

Reteaua de televiziune ABC, de exemplu, difuzeaza o emisiune de stiri online, fragmentata in scurte clipuri video, incepand cu cateva ore inainte ca aceasta sa apara la televizor. Stirile video de la NBC apar pe Internet la scurt timp dupa ce au fost la televizor. In plus, daca sunteti mai mereu conectati la serviciile de stiri video online, puteti avea sansa sa urmariti chiar transmisiuni in direct de la diferite evenimente sau conferinte de presa, scrie presa internationala. Iar daca nici atunci cand stirile au fost difuzate online nu ati avut timp sa le urmariti, avantajul este acela ca le puteti gasi oricand in arhiva. 

CNN Pipeline ofera spre descarcare scurte clipuri video continand cate o stire, pe care le si memoreaza intr-o arhiva. Serviciul este unul pe baza de abonament, ca si oferta ABC de altfel. Ideea de a imparti o emisiune de stiri de lunga durata, asa cum sunt cele de la televizor, in scurte clipuri video care sa fie difuzate pe Internet, a micsorat efortul pe care trebuie sa-l depuna utilizatorii pentru a urmari o stire video online. „Nu este cea mai buna metoda sa oferi programe intregi de stiri, pentru ca utilizatorii nu stiu ce informatii sunt prezentate la jumatatea materialului si nu au rabdare sa urmareasca pana la sfarsit sa vada daca ii intereseaza“, a explicat Payne.

Pipeline pune la dispozitia utilizatorilor, pe site-ul www.cnn.com/pipeline, patru fluxuri video care contin stiri si evenimente la zi, in mare masura neprelucrate, din toata lumea. Clipurile video sunt transferate pe computerul utilizatorilor prin tehnologia „streaming“ (fisierele pot fi vizionate pe masura ce se descarca).

Pe de alta parte, stirile video online ABC News Now sunt difuzate intr-un mod similar cu cele de la televizor. Exista o grila de programe, stirile fiind difuzate in functie de aceasta si intrerupte din cand in cand de reclame sau informatii de mare importanta (breaking-news). Astfel, daca se intampla sa nu fiti prin preajma computerului, veti pierde reportajele difuzate. Desi exista anumite arhive pe care ABC le pune la dispozitia clientilor, acestea nu contin chiar toate stirile care au fost difuzate. Insa nu doar stirile au inceput migratia spre Internet. 

O armata de producatori IT si operatorii de comunicatii investesc masiv in ceea ce pare a fi noul trend in domeniul divertismentului interactiv, respectiv televiziunea in format digital prin Internet, IPTV, unul din segmentele cu potential exploziv de crestere in opinia analistilor. Televiziunea prin internet, spre deosebire de televiziunea traditionala, este receptionata prin aceleasi cabluri prin care utilizatorul acceseaza Reteaua. 

 Tehnologia permite inregistrarea de emisiuni la ore prestabilite, comandarea de programe „on-demand“, platite la bucata, si ofera imagini la o calitate comparabila cu DVD-ul.Televiziunea prin Internet nu este insa o noutate absoluta. In urma cu mai bine de zece ani, Deutsche Telekom lansa primul serviciu de televiziune prin linie telefonica. Liniile analogice nu au suportat insa cantitatea prea mare de date care trebuia transmise, asa ca proiectele nu au reusit comercial. Modernizarea tehnologiilor, convergenta catre era digitala si raspandirea internetului i-au facut insa pe marii operatori sa revina la aceste servicii.

Noile servicii de televiziune pe Internet au castigat de asemenea popularitate, dar si in acest caz se pune aceeasi problema. Daca multi dintre utilizatori neglijeaza din lipsa de timp programele de televiziune, de ce ar acorda mai mult timp celor online? Unul dintre avantaje ar fi ca puteti urmari ce program doriti, indiferent daca aveti cinci minute la dispozitie sau o ora intreaga si puteti opri programul pentru a rezolva diferite probleme, urmarind emisiunea „printre picaturi“.

Tranzitia emisiunilor TV clasice catre Internet este subliniata si de o decizie de data recenta a BBC, care va pune la punct un sistem de clasificare a programelor in functie de continutul lor, asa cum se intampla si in cazul emisiunilor difuzate la televizor. Astfel, chiar dinainte sa descarcati emisiunea respectiva, veti sti daca aceasta contine violenta, scene erotice sau limbaj vulgar si veti putea decide in consecinta daca doriti sau nu sa o urmariti.

Devine astfel tot mai clar faptul ca PC-ul, profitand de avantajele tehnologiilor digitale, isi creste progresiv influenta in viata de zi cu zi a utilizatorilor. Ceea ce face ca, inevitabil, sa fie din ce in ce mai putini cei care inca il mai folosesc doar ca „masina de scris“ sau „la jocuri“.