Category: Business Hi-Tech

Știri și articole interesante din afacerile în domeniul Hi-Tech – informații din domeniul IT, comunicații și altele

  • O iluzie rentabila

    Software-ul pentru virtualizare permite ca un singur calculator sa se comporte ca si cand ar fi vorba de mai multe si un server ca si cand ar fi mai multe – ceea ce deschide pentru companii mai multe avantaje.

     

    Mai ieftin. Pentru ca un server se comporta ca si cum de fapt ar fi mai multe, sunt necesare mai putine achizitii hardware. Cei de la VMware spun ca economia de bani se situeaza intre 29% si 64% fata de optiunea clasica.

     

    Mai simplu. Mai putine echipamente inseamna mai putine servere de intretinut. Software-ul de monitorizare urmareste permanent activitatea centrului de date si solicita resurse in mod diferit fiecarui server, in functie de nevoi, modificand automat solicitarile catre echipamente.

     

    Mai liber. Pana acum, producatorii de software si de hardware aveau o putere considerabila asupra cumparatorilor, care nu aveau alta varianta decat sa cumpere in continuare aceeasi marca de produse. Virtualizarea permite managerilor IT sa schimbe orice produs software sau hardware cu un altul.

  • WEBOSCOP: Cum sa intri la ora de istorie direct din pijama

    Intre uzul si abuzul de tehnologie, scoala incepe si ea sa se transforme, indepartandu-se de sistemul „benzii de montaj“ pe care s-a bazat atata vreme. Internetul ii ofera sansa sa devina mai personalizata, mai diversa si mai atractiva.

     

    E aproape ora 9. Profesorul de istorie e inca in pijama, dar avatarul sau – care poate sa imite figura lui Iulius Cezar si eventual poarta o mantie purpurie – intra in clasa sa, simulata intr-un spatiu virtual tridimensional similar celor care gazduiesc jocuri online precum World of Warcraft sau comunitati de genul Second Life. Elevii sunt si ei „acolo“, iar avatarurile lor isi pot permite frizuri fanteziste si n-au nevoie de uniforma. Lectia poate sa inceapa. E suficient un simplu clic pentru ca imagini dintr-un film documentar despre Roma antica sa fie proiectate pe tabla virtuala si multifunctionala, pentru ca referinte valoroase din web sa fie furnizate celor care doresc sa aprofundeze subiectul, ba chiar si un extemporal este posibil…

     

    Poate parea o fictiune dusa la extrem. Dar poate fi si o viziune a unui nou model de invatamant, iar in finalul articolului de saptamana trecuta am indraznit sa presupun ca „scoala virtuala“ poate fi o idee atractiva. Banuiesc ca nu pentru profesori, dar cu siguranta elevii ar fi incantati de o astfel de abordare. Este oare posibil? Se pare ca mijloacele tehnice sunt deja disponibile, insa nu ele sunt cele mai importante in acest scenariu. Pentru copiii din clasele mici, scoala este si un spatiu de socializare, iar tehnologia nu prea are ce cauta in sala de clasa. Desigur, si lumile virtuale au caracter social, insa diferenta este similara celei dintre jocul real si jocul pe computer. In vreme ce in jocurile electronice actiunile au consecinte simbolice, in viata reala jocul produce efecte sensibile, iar interactiunea cu mediul si grupul inseamna implicare intr-un angrenaj de o complexitate care nu va putea fi niciodata simulata de computere. Cred ca pana la o varsta nimic nu poate inlocui curtea scolii.

     

    Un alt aspect care este tot mai adesea luat in dezbatere este cel al eficientei tehnologiei – in special informatice – in procesul de invatamant. Un recent studiu realizat de un grup de cercetare tinand de Departamentul Educatiei din SUA releva ca nu se constata diferente in planul rezultatelor scolare intre elevii care au utilizat softuri educationale in sala de clasa si cei care nu au beneficiat de astfel de instrumente, ceea ce pune sub semnul intrebarii eforturile facute pentru a dota informatic sistemul scolar. Se vorbeste adesea de abuzul de tehnologie in procesul educational. De remarcat totusi ca studiul se refera la nivelul primar si secundar, in vreme ce abia de la nivelul liceului putem vorbi cu adevarat despre un interes constient al elevilor pentru propria educatie. Dar si la acest nivel persista intrebarea daca locul computerelor este in sala de clasa sau, mai degraba, in biblioteci sau in camera de studiu de acasa.

     

    Exista insa si o viziune mai optimista in privinta posibilitatilor pe care tehnologia informatica – si in special Internetul – le poate oferi sistemului educational, mai cu seama pentru nivelurile superioare. In principal este vorba despre o oferta diversificata de cursuri, flexibilitate si despre posibilitatea de personalizare, astfel incat cursantul sa urmeze un ritm propriu si chiar un traseu propriu. Mijloacele tehnice sunt in mare parte preluate din arsenalul retelelor sociale, incepand de la bloguri, forumuri si grupuri de discutii, in combinatie cu mesagerie instantanee, telefonie VoIP, video-conferinte, poate chiar spatii virtuale – toate vizand o comunicare eficienta si posibilitatea de a participa la proiecte de grup, folosind diverse sisteme colaborative si resurse informationale. Unii profesori cu experienta in aceste noi forme de invatamant afirma chiar ca reusesc sa-si cunoasca mai bine studentii prin interactiune online decat in paradigma clasica.

    Exista deja foarte multe proiecte de succes. Florida Virtual School ofera peste 90 de cursuri si dispune de 308 profesori si 180 de suplinitori. Virtual High School este o organizatie non-profit care reuneste 457 de scoli de pe toate continentele si are peste 9.000 de cursanti. Chiar daca nu ofera cursuri online, MIT pune la dispozitia publicului prin programul OpenCourseWare materialele de curs pentru majoritatea disciplinelor… Scoala virtuala nu mai este deja pura fictiune.

     

    …Ora se apropie de sfarsit. Un grup de elevi (reprezentarile lor, desigur) se ridica din banci si se indrepta spre profesor pentru un chat privat. Pumnalele isi fac aparitia, iar avatarul profesorului se prabuseste. „Si tu, Brutus?“ – intreaba teatral, in aplauzele virtuale ale asistentei. 

  • Si virusilor le place iPod

    Dupa ce au fost inventati pantofii sport cu iPod incorporat sau carcasa de protectie antiglont, norvegienii vin din urma cu cel mai nou accesoriu, primul iVirus.

     

    Saptamana trecuta, cei de la Apple au anuntat ca dupa cinci ani si jumatate au reusit sa vanda 100 de milioane de playere portabile iPod. Anuntul a fost umbrit intr-o mica masura totusi de cel al programatorilor de la Kaspersky Lab, care au anuntat ca au depistat primul virus la un iPod, botezat Podloso, ale carui origini se pare ca sunt in Norvegia. Virusul afecteaza doar iPod-urile care folosesc sisteme de operare Linux, adica o parte infima a celor 100 mil. vandute pana in prezent. Odata ajuns pe dispozitivul mobil, infecteaza toate fisierele .elf, un format specific sistemelor de operare Linux, iar orice tentativa de a accesa melodiile stocate pe iPod are ca rezultat afisarea mesajului „You are infected with Oslo, the first iPodLinux Virus“.

     

    Virusul nu reprezinta totusi o amenintare serioasa, tinand cont de faptul ca pentru a infecta fisierele are nevoie de ajutorul proprietarului. Daca fisierul care contine aplicatia periculoasa nu este deschis si rulat de proprietarul iPod-ului, ramane stocat in memoria dispozitivului si poate fi sters folosind interfata iTunes. Chiar si atunci cand dispozitivul este conectat la calculator, nu are puterea de a infecta PC-ul, indiferent de sistemul de operare folosit. Iar pentru a infecta un alt iPod, fisierul trebuie copiat manual, neavand proprietatea de a se autoreproduce. Cei de la Kaspersky spun ca virusul a fost creat mai degraba pentru a demonstra ca este posibil sa infectezi un iPod si nu neaparat pentru a declansa un atac la scara mare. Ron O’Brien, analist al companiei de securitate informatica Sophos, spune ca pe viitor atacurile asupra dispozitivelor mobile, cum sunt cele de ascultat muzica sau PDA-uri, s-ar putea inmulti. „Oamenii tind sa uite ca orice poate ascunde un virus, pana si un banal stick USB primit cadou. Oamenii le conecteaza la calculator fara a le scana in prealabil pentru virusi.“ Dispozitivele produse de Apple sunt deja la a doua mentiune venita din partea companiilor producatoare de programe antivirus, dupa ce anul trecut a fost descoperit un malware pe o parte a produselor iPod Video, cea mai scumpa gama de modele. Dar RavMonE.exe nu era un virus, ci reusea doar sa creeze o bresa de securitate ce putea fi ulterior exploatata.

     

    La momentul descoperirii, spre finalul anului trecut, Apple a venit cu o declaratie oficiala, imputand Microsoft slaba protectie. Acum, la cateva zile dupa descoperirea celor de la Kaspersky, ultimul comunicat oficial este in continuare cel care anunta vanzarea celor 100 de milioane de iPod-uri.     

  • Cu siguranta web 2.0

    Internetul tinde sa scape de suspiciunea ca e doar o unealta a insingurarii si un substitut al interactiunii reale cu oamenii. Varianta de a-ti da intalnire cu alte persoane pe orice site a ajuns cat se poate de reala.

     

    Vizitarea unei pagini de Internet inseamna in sine o experienta de consum solitara. E drept, exista retele sociale online, forumuri de discutii sau bloguri, unde oameni cu aceleasi preocupari ajung sa se cunoasca intre ei. Oricine ajunge sa recunoasca o persoana nu neaparat dupa numele adevarat, ci dupa „nickname“ sau avatar, acea reprezentare vizuala pe care si-o construieste un utilizator. Dar odata parasit un astfel de spatiu, toti ajung inapoi in anonimatul Internetului obisnuit. Cei de la Weblin schimba situatia si vin cu un nou serviciu web 2.0: un program care se instaleaza pe calculator permite celor ce folosesc Weblin sa-si realizeze un profil cu avatar, capabil sa-i insoteasca pe orice site pe care il vor vizita ulterior. De exemplu, intrand pe pagina de Internet a unui producator de masini, in partea de jos a ecranului vor aparea avatarurile tuturor celor ce folosesc Weblin si viziteaza site-ul in acel moment. Avatarurile intermediaza discutiile intre cei interesati de acea marca auto, cu replici care apar ca in benzile desenate, dar introduse din tastatura. Din acest punct de vedere, poate fi asemanat discutiilor pe forumuri, acestora din urma lipsindu-le insa caracterul comunicarii in timp real. Iar avatarurile dau impresia de realitate virtuala, pe care pana acum o putea crea doar jocul Second Life. Asemanarea cu celebrul joc virtual continua cu anuntul pe pagina de Internet a Weblin, care spune ca produsul de baza va ramane in continuare gratuit, dar ca pe viitor vor putea fi cumparate „kala“ pentru abilitati speciale, avataruri personalizate si diverse obiecte. Kala va fi moneda de tranzactie in Weblin, asa cum sunt dolarii „linden“ in Second Life. Cursul de schimb nu a fost inca stabilit. In spatele Weblin se afla Zweitgeist, o companie germana care a lansat acum cateva zile acest produs si care intre timp a si semnat un parteneriat cu Microsoft pentru a incorpora serviciul noului Windows Live Messenger. Acum, sansele de a gasi pe un site oarecare un alt avatar sunt minime. Ramane de vazut ce se va intampla dupa ce serviciul va deveni popular (nu se indoieste nimeni ca va fi altfel), iar pe site-uri care au mii de cititori simultan vor aparea multimi de avataruri carora le va deveni imposibil sa poarte o conversatie linistita.          

  • Puneti imprimanta aproape

    Pentru a-si putea pastra angajatii, companiile nu trebuie doar sa ofere un pachet salarial atragator sau un program de lucru flexibil. Studii recente au demonstrat ca trebuie sa acorde atentie detaliilor – computerele pe care lucreaza angajatii sau modul cum sunt asezate birourile.

     

    Daca ii intrebati pe fostii angajati dintr-o companie de ce si-au dat demisia de acolo, majoritatea raspunsurilor vor fi ca au gasit oportunitati mai bune de dezvoltare a carierei in alta companie sau ca au avut divergente de opinie cu seful. Exista insa si angajati ce demisioneaza din cauza mediului fizic de lucru, cu care nu se pot acomoda.

     

    „Surprinzator, dar in cazul anumitor companii ponderea angajatilor care pleaca din astfel de motive este extrem de mare, de aproximativ 60%“, constata Nick Cook, managing director in cadrul firmei de consultanta Haywards. „La decizia lor contribuie iluminarea proasta a birourilor, lipsa de comunicare cu colegii de serviciu din cauza asezarii nefavorabile a birourilor, designul spatiului de lucru sau problemele tehnice pe care le au cu computerele si celelalte tehnologii puse la dispozitie in birou.“

     

    In cazul uneia dintre companiile incluse intr-un studiu al companiei Haywards despre impactul conditiilor de lucru asupra moralului si a productivitatii angajatilor, un exemplu de nemultumire invocata de angajati a fost faptul ca imprimantele erau plasate in capatul cladirii, ceea ce insemna ca angajatii aflati in cel mai indepartat birou erau nevoiti sa strabata o distanta de aproape 60 de metri pentru a ajunge la imprimanta.

     

    „Poate ca acest detaliu nu pare un motiv suficient pentru ca angajatii sa-si dea demisia, insa daca se tine cont si de faptul ca departamentul de resurse umane are birouri imprastiate prin toata cladirea si ca Internetul nu functioneaza foarte bine, atunci apare intr-adevar o problema“, explica Nick Cook. „Problema se vede in final in scaderea productivitatii angajatilor, fapt care ar trebui sa atraga atentia directorilor din companie.“

     

    Mai multi specialisti in industrie considera ca trebuie tinut cont, din punctul de vedere al ergonomiei, inclusiv de aspecte care pentru directori pot parea marunte, dar care pentru angajati sunt importante – de la modul in care sunt asezate ferestrele, computerul si mouse-ul pana la programele cu care lucreaza angajatii pe computer, iluminarea si incalzirea biroului. Iar concluzia este ca modul cum este configurata infrastructura tehnica intr-un birou poate conduce la imbunatatiri vizibile si cuantificabile ale productivitatii angajatilor.

     

    Peste 36% dintre angajatii companiilor incluse in studiul Haywards au declarat, de pilda, ca iluminarea este o problema principala in mediul de lucru, a spus Nick Cook. In cartea „Introduction to Ergonomics“, Robert Bridger citeaza un studiu din anii ’90, prin care era masurat randamentul angajatilor din departamentul financiar al unei companii americane. In conditiile initiale, in care iluminarea birourilor era foarte slaba, productivitatea angajatilor care lucrau pe computer se reducea cu 10% dupa-amiaza, cand lumina naturala scadea. In schimb, dupa introducerea unui sistem mai bun de iluminare, productivitatea a crescut cu mai bine de 30% pe tot parcursul zilei, conform studiului amintit de Bridger.

     

    La fel de importanta pentru angajatii care isi petrec intreaga zi in fata computerului este si incalzirea in birou. Daca este prea cald, acestia sunt cuprinsi de o stare de oboseala si nu mai dau randament; in mod normal temperatura trebuie pastrata intre 18 si 22 de grade Celsius. „Pentru fiecare grad in plus fata de temperatura optima pentru un mediu de birou, ritmul de lucru al angajatilor este din ce in ce mai lent“, scrie Robert Bridger. Unele companii prefera sa economiseasca bani pentru electricitate inclusiv vara, cand este nevoie ca echipamentele de aer conditionat sa functioneze in permanenta, fara a realiza insa ca aceasta decizie afecteaza productivitatea angajatilor.

     

    Importante pentru configurarea corecta a unui birou sunt si echipamentele electronice si IT. O parte dintre angajatii care pleaca dintr-un anumit loc de munca acuza inclusiv faptul ca au lucrat pe computere invechite. Sau cu monitoare vechi. Spre deosebire de monitoarele LCD cu ecran plat, monitoarele traditionale ocupa foarte mult loc pe birou, lasand astfel angajatilor impresia ca lucreaza intr-un mediu extrem de aglomerat. In plus, monitoarele cu cristale lichide sunt indicate pentru ca nu sunt obositoare pentru angajati.

     

    Ajustarea echipamentelor si a mobilierului de birou pentru a corespunde necesitatilor angajatilor este un alt factor cu impact asupra satisfactiei si a productivitatii. Cum spune Leslie Fountain, expert in cadrul companiei de consultanta System Concepts: „Daca o companie cumpara acelasi tip de scaune pentru toti angajatii, atunci cu siguranta unul care are 2 metri inaltime si cantareste 150 de kilograme va fi nemultumit“. Pentru majoritatea companiilor care au birouri deschise, unde angajatii lucreaza in comun, extrem de importanta este organizarea spatiului. Spre exemplu, nu este indicata plasarea unei imprimante extrem de zgomotoase in preajma unui angajat care are nevoie de o concentrare deosebita. „Daca o companie configureaza gresit spatiul de lucru, trebuie macar sa le permita angajatilor sa faca schimbarile pentru a lucra in conditii mai bune“, completeaza Andy Nicholson, managing director al companiei de consultanta Hu-Tech Ergonomics.

     

    Iar aici intervine din nou tehnologia, intrucat telefoanele mobile pot ajuta angajatii sa comunice mai bine in conditii de mobilitate si flexibilitate, spre deosebire de telefoanele fixe, care sunt inevitabil zgomotoase, mai ales daca populeaza fiecare birou din companie si suna aproape continuu.

     

    Pe de alta parte, nu este neaparat adevarat ca o companie care adopta noi tehnologii beneficiaza automat de o productivitate a muncii mai ridicata. „Este o conceptie gresita ca o companie puternic tehnologizata este mai avansata decat altele. La birou este nevoie doar de o combinatie potrivita pentru a le permite angajatilor sa lucreze mai bine“, a spus Don Norman, director in cadrul companiei de consultanta Nielsen Norman Group. La fel de importanta este si configurarea aplicatiilor software instalate pe computere, astfel incat angajatii sa nu se incurce si sa piarda timp cu probleme intampinate la rularea unei aplicatii. „Uneori angajatii nu pot folosi un program software in mod optim daca nu sunt pregatiti pentru acel program, iar compania il instaleaza pe computere fara sa determine daca le este util sau daca trebuie instalat“, crede Nigel Heaton, consultant Human Applications. „Aceasta poate duce la o scadere a productivitatii si deci la o investitie de prisos.“

     

    In fine, Nick Cook de la Haywards crede ca o alta greseala pe care o fac marile companii este sa angajeze oameni noi fara a avea birouri si computere pregatite pentru ei: „Intr-o astfel de situatie este destul de dificil pentru angajati sa-si duca la bun sfarsit indatoririle, atata vreme cat din doua in doua ore cauta un birou unde sa lucreze“.

  • WEBOSCOP: Internet Killed the Video Star

    Dupa ce jocurile multi-user in retea au deschis calea si au perfectionat tehnologiile, lumile virtuale par sa fie pasul urmator in materie de socializare in retea. Second Life este o abordare, insa nu singura posibila, dupa cum demonstreaza varianta propusa de MTV.

     

    Doamnelor si domnilor, rock and roll.“ Daca acest banal citat are vreo valoare, este doar pentru ca e vorba de primele cuvinte adresate telespectatorilor de un nou post de televiziune, numit MTV. Era 1 august 1981, pe la ora prinzului, cand show-ul a inceput. Primul videoclip difuzat a fost un hit al formatiei The Buggles care, intimplator sau nu, purta titlul „Video Killed the Radio Star“. Si intr-adevar, MTV a impus videoclipul ca principal vehicul al muzicii pop, bulversand astfel industria muzicala, televiziunea si, in cele din urma, o intreaga cultura populara. Vreme de mai mult de douazeci de ani, MTV a fost etalonul televiziunii muzicale, atractia irezistibila pentru generatii de adolescenti, standardul pentru tot ce era „cool“ in materie de muzica si „teen lifestyle“.

     

    S-a schimbat ceva intre timp? In 2006, MTV Video Music Awards a inregistrat cea mai scazuta audienta din ultimii zece ani, un rezultat oarecum firesc pentru un post care a virat de-a lungul timpului dinspre o orientare strict video-muzicala spre una dominata de o specie ciudata de reality show. Cu siguranta „The Osbournes“ si, mai nou, „Laguna Beach“ au fost succese de amploare, insa este clar ca MTV si-a pierdut o buna parte din audienta traditionala, iar managerii postului au aflat foarte repede ca Internetul a devenit destinatia predilecta a adolescentilor de azi. Acolo este – mai mult sau mai putin legal – muzica noua, acolo este locul in care pot discuta despre muzica sau despre orice altceva (inclusiv despre personajele din „Laguna Beach“), acolo pot lega prietenii… MySpace, YouTube si blogurile au devenit mai „cool“ decat televiziunea, asa ca MTV a trebuit sa-si recupereze fanii… online.

     

    Prima tentativa a fost sa cumpere MySpace, insa Viacom (proprietara retelei MTV) a pierdut competitia cu News Corp., care a platit 580 de milioane de dolari pentru imensa retea de socializare. Au urmat alte esecuri: serviciul muzical pe baza de abonament Urge n-a avut nicio sansa in fata lui Apple iTunes, iar continutul video furnizat de Overdrive s-a dovedit mult mai putin atractiv decit YouTube. Era nevoie de ceva mult mai spectaculos, ceva care sa repozitioneze MTV ca „trendy“ in noul mediu. Ideea castigatoare a fost sa-i atraga pe tineri nu doar sa vada viata indestulata a personajelor din „Laguna Beach „The Real Orange County“, ci si s-o traiasca alaturi de ei, intr-o lume virtuala tridimensionala asemanatoare celei din Second Life. Succesul a fost spectaculos. Lansat in septembrie anul trecut, Virtual Laguna Beach (VLB) a atras in primele 10 saptamani nu mai putin de 300.000 de membri.

     

    Proiectat de Makena Tehnologies (care opereaza si spatiul virtual „There“), VLB este mai degraba un spatiu destinat socializarii, un fel de MySpace in trei dimensiuni si in timp real, unde tinerii din toate colturile lumii (prin intermediul reprezentarilor lor – avataruri) au sansa sa stea de vorba, sa participe la concursuri sau petreceri, poate chiar sa flirteze (idila nu trece dincolo de un sarut virtual). Spre deosebire de Second Life, in VLB utilizatorii au mai putine posibilitati de a modela mediul si proiectantii au un control mai strict in privinta economiei (da, exista si aici bani virtuali) si a comportamentului participantilor. MTV mai are in plan doua lumi virtuale: VMTV va fi orientata spre muzica, iar LogoWorld va viza comunitatile gay. Este greu de crezut ca MTV va putea sa obtina pe termen scurt venituri consistente din VLB, insa publicitatea este principalul joc economic al acestei lumi.

     

    Spre deosebire de Second Life, vizitatorii din VLB pot obtine bani virtuali asistand la prezentari comerciale, MTV stabilind deja relatii cu branduri importante precum Cingular, Pepsi-Cola, Paramount sau Secret (o marca de parfumuri, pentru care audienta preponderent feminina a VLB este o atractie importanta). Desigur, participantii pot cumpara online produse MTV (de la tricouri la DVD-uri) sau de la parteneri.

     

    Lumile virtuale par sa fie pasul urmator in materie de socializare in retea si este de asteptat ca si alte companii media sa incerce abordari asemanatoare. Interesant este insa ca si institutiile culturale sunt interesate de noul mediu, iar in Teen Second Life (varianta SL pentru adolescenti) bibliotecile par sa aiba succes. Unele ofera si cursuri. Scoala virtuala s-ar putea sa fie o idee atractiva…

  • Internet cu autobuzul

    Flote de autobuze dotate cu emitatoare WiFi din cateva tari subdezvoltate isi actualizeaza paginile web stocate si le transmit atunci cand ajung in zone rurale fara Internet.

    Solutia de a aduce Internetul cu mijloacele publice de transport in comunitatile fara acces Internet este deja folosita in India, Rwanda, Cambodgia si Paraguay. Ideea le-a venit celor care o folosesc acum – fondatorii companiei United Villages din Cambridge, Massachusetts si filiala din India – dupa ce au analizat care ar fi paginile de Internet cele mai vizitate de locuitorii satelor izolate din aceste tari. A rezultat ca pe respectivii locuitori ii intereseaza doar 0,003% din ceea ce contine in acest moment Internetul. Spre exemplu, oamenii din cateva mici localitati din India au aratat interes pentru imagini cu starleta din Bollywood Aishwarya Rai, melodii ale formatiilor indiene si rezultate din campionatul local de cricket. Orientarea cu precadere catre anumite zone si informatii din Internet le-a dat prilejul celor care au pus la punct acest sistem sa considere suficient pentru zonele rurale sa aduca doar cateva zeci sau sute de pagini web. De fiecare data cand autobuzele ajung intr-un sat vor transmite prin unde radio WiFi doar articolele nou aparute pe site-urile cele mai vizitate de localnici. Singura conditie este ca la randul lor, satenii sa aiba calculatoarele deschise, pentru a primi actualizarile paginilor web. In cele mai multe parti ale lumii, inclusiv in Romania, asigurarea accesului la Internet in regiunile rurale reprezinta o initiativa scumpa si neviabila economic, pentru ca investitiile in dezvoltarea unor retele de fibra optica sau cabluri de cupru care sa ajunga in sate nu si-ar acoperi costurile din abonamentele lunare. Cei de la United Villages spun insa ca dotarea autobuzelor cu cutii cu antene radio este o investitie ce se poate recupera din tarifele pentru Internetul offline. Mai ales ca in unele localitati cursele de transport in comun ajung de cateva ori pe zi si utilizatorii n-ar avea de ce sa se planga ca ajung la ei informatii vechi. Cerintele speciale pentru o anumita pagina web se taxeaza suplimentar, la fel ca trimiterea si receptionarea de e-mail-uri de pe un cont public. Cativa locuitori folosesc inclusiv site-uri de licitatii pentru a cumpara ingrasaminte agricole. Iar in mai multe sate in care exista un singur calculator, cel care stie sa il foloseasca in numele tuturor a ajuns o persoana cel putin la fel de importanta ca preotul sau invatatorul satului.

  • Oua prajite si sampanie

    Preparatele cu carne rosie sau cele din peste se asorteaza cu vinuri de aceeasi culoare. Un gurmand internaut va sti totusi ca exista mult mai multe reguli de neincalcat.

     

    O fosta jurnalista la Times, BBC si Sainsbury’s Magazine cu experienta in domeniul gastronomic a deschis recent un site care ii poate ajuta pe cei nesiguri in propriile gusturi culinare sa nu comita sacrilegii cand comanda vinul la un restaurant pretentios. Prima rubrica a site-ului e pentru cei ce nu au in veci sanse sa ajunga la fel de competenti ca somelierul restaurantului unde urmeaza sa cineze. Pe scurt, sunt facute recomandari pentru mai mult de douazeci de tipuri de bucatarii si preparate – cultura minima pe care Fiona Beckett spune ca ar trebui sa o stapaneasca oricine. Daca nu stiati ca preparatele din oua se asezoneaza cel mai bine cu vinuri spumante sau sampanie, poate ar trebui sa vizitati site-ul. Rubrica „Match of the week“ trateaza subiectul potrivirii intre preparate specifice si vinuri nu doar pe baza tipului de carne sau al legumelor, ci reprezinta sfaturi personale ale Fionei Beckett. „Instructiunile de utilizare“ sunt scrise pornind de la recomandari generale la cele specifice. De exemplu, pentru asezonarea preparatelor din miel este recomandat un vin Sauvignon. In functie de natura ingredientelor care stau alaturi de miel sunt recomandate vinuri ca Douro, de origine portugheza, sau sortimentul Quinta do Vale Dona Maria, al casei de vinuri Cristiano van Zeller. Iar rubricile site-ului au la baza mai multe abordari. Gasirea perechii perfecte poate porni si de la soiul de vin pentru care sunt facute recomandari de preparate ce l-ar insoti in mod fericit. O alta rubrica ofera sfaturi despre ce vinuri se potrivesc unor anumite ocazii, de la o simpla petrecere pana la o receptie oficiala, precum si forma paharelor care ar trebui sa il contina. Sunt discutate si alte tipuri de bauturi, cocteiluri si bere – nu chiar orice bere, pentru ca unul dintre soiurile recomandate este Deus, licoare despre care autoarea spune ca este un Dom Perignon al berii. Din cele cu preturi mai accesibile, dar cu nume la fel de exotice, site-ul recomanda in cateva cazuri marcile Kasteel Cru, Kriek sau Liefmans Frambozen. MatchingFoodAndWine.com are si o parte accesibila doar membrilor. Cei care se inscriu, platind in jur de 40 de euro anual, vor putea sa adreseze intrebari direct Fionei Beckett atunci cand sunt pe cale de a organiza o receptie sau o cina exclusivista. In plus, fericitii abonati vor primi si una din cele 15 carti pe care Beckett le-a publicat pana acum.

  • Lumea dupa standardul lor

    Japonezii au gasit un numitor comun pentru toate electronicele pe care le produc, formatul high definition. E directia in care merg toti ceilalti concurenti, dar Sony o face in stilul propriu.

     

    Sony e HD (high definition, n.red.) si HD inseamna Sony“, isi incepea discursul Fujio Nishido, presedintele corporatiei pentru tarile din Europa, in fata a 400 de jurnalisti si analisti europeni, adunati saptamana trecuta cu ocazia Sony Media Experience, evenimentul bianual de prezentare a directiei in care merge compania. „De la scaunul regizorului pana la fotoliul consumatorului de entertainment, suntem implicati in fiecare pas al acestei calatorii“, a zis Nishido, facand aluzie la faptul ca Sony este producator de electronice, dar si de continut, ca detinator al casei hollywoodiene de filme Sony Pictures.

     

    Nu e o directie neaparat noua; toti marii producatori de electronice au venit cu aceasta noua formula de a atrage consumatorii prin claritatea de detalii a imaginilor statice sau in miscare, de cateva ori mai buna decat cea de pana acum. In spatele acestui standard de imagine, Sony vine cu cateva tehnologii proprii pe care spera sa le impuna. Sony, pana nu de mult regele incoronat al electronicelor, a pierdut teren in fata unor concurenti care au mutat atentia consumatorilor de la hardware-ul avansat tehnologic la usurinta utilizarii, spre online sau la posibilitatea de a folosi produse complementare de la alti producatori. Sony s-a inconjurat de standarde tehnologice proprii – strategie motivata de unii prin aroganta uneia din cele mai vechi organizatii din industrie, dar justificata mai realist de faptul ca in acest fel un consumator prinde o oarecare dependenta de o singura marca sau ca alti producatori trebuie sa plateasca daca se folosesc de proprietatea intelectuala a inventiilor Sony. Fiindca una dintre interpretarile sloganului companiei, „like no other“, este ca Sony inventeaza formate pe care incearca sa le impuna in fata celorlalti producatori. Sony a refuzat formatul mp3, incercand sa impuna Atrac, este in continuare in razboiul noilor DVD-uri dintre HD-DVD si Blu Ray si pana si unitatile de stocare a fotografiilor digitale folosesc un standard mai putin popular fata de universalul SD (secure digital).

     

    Consola de jocuri PlayStation 3, lansata acum doua saptamani in Romania in acelasi timp cu lansarea europeana, este o suma de interpretari proprii ale Sony. Discurile de pe care pot fi citite jocurile in formatul de inalta definitie sunt Blu Ray, formatul concurent al HD-DVD. Una din functiile aparatului este ca se poate conecta la Internet, navigand ca de pe orice alt calculator printr-un browser special, iar biblioteca de productii cinematografice poate fi completata accesand un magazin online de muzica si filme al Sony – o concurenta la mult mai cunoscutul iTunes al celor de la Apple. Utilizatorii din Romania nu pot momentan accesa nici unul dintre aceste doua magazine, unul din oficialii Sony motivand lipsa serviciului in Romania prin penetrarea scazuta a Internetului in banda larga. O alta atractie a consolei o reprezinta „Home“, o lume virtuala similara concurentei „Second Life“, in care orice posesor al consolei poate patrunde. Muzica poate fi ascultata, dar cu conditia ca piesele sa fie in format Atrac3, Sony oferind un software pentru transformarea lor.

     

    La workshop-ul dedicat solutiilor video HD, participantii erau primiti intr-o camera in intuneric complet, in care se auzea doar vocea inregistrata vorbind despre istoria Sony in domeniul tehnologiilor video, in speta VHS si DVD. La finalul celor cateva minute, cortina care acoperea restul salii era data la o parte pentru a deschide accesul la o zona luminata puternic, cu oglinzi pe toata suprafata peretilor, scaune de plastic transparente si cateva produse ale companiei asezate pe socluri. Astfel sugereaza Sony trecerea de la experienta vizionarii de casete sau DVD-uri clasice la cele din zona High Definition. O zona pe care presedintele european al companiei o vede drept cheie in dezvoltarea viitoare a companiei, sprijinind aceasta afirmatie cu cateva cifre. In 2005, 35% dintre produsele vandute de companie ca valoare din cifra totala erau produse care afisau imagini HD. In 2008, compania estimeaza ca va ajunge sa dubleze acest procent. Iar majoritatea produselor Sony prezentate la eveniment afiseaza, ruleaza sau produc imagini HD. PlayStation 3 lansat vine cu jocuri la calitate HD, toata seria Bravia de televizoare LCD a Sony este compatibila cu acest standard, camera video pentru amatori inregistreaza la aceasta calitate, la fel ca si video player-ul cu discuri DVD Blu Ray.

     

    Cu acesta din urma, Sony pretinde ca a castigat prima runda a controversei. Informatiile prezentate de companie spun ca in Japonia 97% dintre video playerele din noua generatie vandute sunt pentru formatul Blu Ray, iar in Statele Unite, cu toate ca au fost lansate doar la sfarsitul anului trecut, au acaparat in decembrie in jur de 20%. O versiune speciala numita BDP S1E va fi lansata in Europa in mai si va ajunge, au spus reprezentantii Sony, simultan si in Romania. 

     

    Tot la acest eveniment a fost prezentat un video player de buzunar, NW A800 Walkman, la un an si jumatate distanta dupa ce Apple a lansat iPod-ul video. Cu gama walkman, Sony are ocazia sa vada insa acum si cum e de partea cealalta, a concurentilor care lupta sa ajunga liderul – in cazul de fata Apple. „Walkman“ insemna in anii ’90 ceea ce reprezinta in zilele noastre numele iPod – un nume generic dat oricarui aparat, indiferent de producator. Un oficial al Sony deplangea insa faptul ca persoanele care aud acest nume se gandesc la aparatele cu caseta sau cel mult la acelea mari si rotunde care ruleaza muzica de pe CD-uri, nicidecum la iPodurile Sony.

  • Replica Sony

    Video player – BDP S1E, primul DVD player Sony destinat pietei europene care foloseste formatul Blu Ray va ajunge in Romania din luna mai. Samsung ofera deja playere cu acest format, iar Panasonic are oferta formatului concurent, HD DVD.

     

    Consola de jocuri – Play Station 3 este principalul concurent al consolei Microsoft Xbox  si Nintendo Wii si vine cu jocuri la o calitate a imaginii de inalta definitie, posibilitatea de a fi folosit ca video player Blu Ray si accesul la o lume virtuala similara Second Life.

     

    Aparat foto – Anul acesta, Sony va lansa doua noi aparate din gama SLR. Unul dintre modele va fi pentru „amatorii pretentiosi“ si unul in zona high-end pentru fotografii profesionisti.

     

    Music player – NW A 800, un concurent pentru iPod cu o capacitate cuprinsa intre 2 GB si 8 GB. Aparatul poate fi folosit si pentru vizionarea filmelor, ecranul cu care este echipat fiind de doua ori mai mare ca acela al modelului Nano de la Apple.