BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Afaceri pe internet. Trei milioane pentru cupoane

    Intrarea la finalul anului trecut pe piata din Romania a
    Groupon, cea mai mare companie care vinde cupoane de reduceri din
    lume, n-a facut decat sa deschida si mai mult apetitul
    consumatorilor pentru astfel de oferte. Pe scurt, criza, veniturile
    mai mici si dorinta oamenilor de a economisi pentru vremuri si mai
    grele a dus la aparitia unei piete noi, care a prins elan de la bun
    inceput si a dat sperante multor afaceri mici din tara ca exista
    sanse sa se intoarca incasarile si clientii de altadata.

    Romanii au cheltuit aproape trei milioane de euro pe astfel de
    site-uri care vand cupoane de reduceri in primele trei luni din
    acest an. Numai in martie, sumele alocate in aceasta directie s-au
    ridicat la 1,13 milioane de euro, in crestere cu 62,9% fata de luna
    precedenta, cand nivelul a fost de 0,71 de milioane de euro,
    potrivit unui raport realizat de Byte Flux, o agentie de web si
    dezvoltare software care a lansat la inceputul acestui an
    agregatorul de oferte disponibile pe mai bine de 40 de surse de
    cupoane Redutti.ro.

    In acest ritm, piata ar urma sa incheie 2011 la o valoare de cel
    putin 12 milioane de euro, insa mai plauzibila pare o estimare spre
    15 milioane de euro, in conditiile in care perioada sarbatorilor de
    Paste si de Craciun aduc in mod traditional afaceri in crestere
    pentru comercianti, iar cupoanele de reduceri sunt deja folosite
    drept cadouri pentru persoane apropiate.Site-uri precum Groupon,
    FunDeal sau Zumzi publica zilnic una sau mai multe oferte cu
    reduceri de cel putin 50% fata de pretul obisnuit practicat de
    furnizorii de servicii, diminuare convenita cu acestia din urma
    dupa negociere.

    Din pret, vanzatorul de cupoane retine un comision care inseamna
    practic castigul, iar restul merge la furnizor. De regula,
    comisionul se invarte in jurul a 30-40 de procente din total, ceea
    ce inseamna, de cele mai multe ori, ca furnizorul serviciilor nu
    isi acopera nici macar costurile. Castigul in cazul din urma vine
    din simplul fapt ca firma atrage o baza de clienti si mizeaza pe
    fidelizarea lor, lucru care inca nu prea se intampla. Abordarea ar
    trebui sa fie insa cu totul alta, lucru care explica de ce ofertele
    actuale sunt in multe cazuri prost gandite. Logica ar fi ca ele sa
    acopere momente moarte ale afacerii, ore sau zile in care clientii
    nu vin si nu un interval de cateva luni in care consumatorii pot
    alege cand sa beneficieze de serviciu.

    Deocamdata, companiile care accepta sa publice oferte pe
    site-uri precum Groupon se gandesc mai degraba sa atraga cat mai
    multi clienti. Prin urmare, reducerile sunt impinse cat se poate in
    extrema de sus, iar preturile pentru servicii de altfel
    costisitoare ajung la valori modice de cativa lei. Spre exemplu,
    unul dintre cele mai vandute cupoane din acest an a fost un
    abonament la o sala de fitness care a costat un leu pentru opt
    sedinte. Lesne de intuit faptul ca aproape 3.000 de consumatori,
    cati au cumparat cuponul de reducere, au ajuns sa se calce la
    propriu pe picioare pe perioada valabilitatii ofertei.

    In total, numai in luna martie au fost vandute aproape 120.000
    de cupoane pentru putin peste 1.300 de oferte, adica in medie 90 de
    clienti pentru fiecare oferta si un pret de aproximativ 40 de lei
    pentru fiecare cupon. Cele mai multe dintre aceste oferte sunt
    pentru servicii de ingrijire personala, dovada si cheltuielile de
    peste 343.000 de euro pentru astfel de cupoane numai luna trecuta,
    urmate de servicii medicale, cu o cota de 30,5% din vanzarile
    totale de cupoane si excursiile in tara si in strainatate, care au
    cumulat in martie vanzari de 150.000 de euro, potrivit
    statisticilor agentiei Byte Flux. Oferta cu cele mai mari incasari,
    spre exemplu, a fost un implant dentar cu coroana ceramica pentru
    care consumatorii au platit 657 de lei in loc de 3.130 de lei,
    incasarile totale prin FunDeal.ro, site-ul care a publicat oferta,
    ridicandu-se la peste 76.000 de euro. Iar pe locul al doilea in
    clasamentul cupoanelor cu cele mai ridicate incasari a fost o
    corectie cu laser a miopiei sau astigmatismului; oferta in valoare
    de 2.050 de lei, la jumatate fata de pretul practicat de clinica, a
    fost cumparata de 129 de persoane, insumand aproape 63.000 de
    euro.

    In sine, cresterea pietei de cupoane de reduceri este perfect
    justificata. Mii de consumatori sau, mai bine zis, consumatoare
    petrec zi de zi cel putin zece minute pe astfel de site-uri in
    cautarea unor oferte. De multe ori ajung chiar sa cumpere cupoane
    pentru servicii de care altfel n-ar fi avut nevoie, lucru de care
    profita din plin vanzatorii de cupoane, care promoveaza valoarea
    economiilor pe care le poate face un consumator prin achizitia de
    cupoane, distragand atentia de la nevoia reala pentru respectivul
    produs sau serviciu. Mai exact, a fost vorba despre 3,4 milioane de
    euro luna trecuta, adica nici mai mult, nici mai putin decat triplu
    fata de sumele pe care clientii le-ar fi cheltuit in mod
    normal.

  • Wizz Air devine agresiv sau cat te costa sa fii lider

    Wizz Air a vandut anul trecut bilete de avion in valoare de 110
    milioane de euro in Romania, iar compania s-a impus, pentru prima
    oara, in fruntea clasamentului companiilor aeriene dupa numarul de
    pasageri transportati. Cresterea de mai bine de 35% fata de 2009
    vine pe fondul extinderii agresive atat pe aeroporturile din
    provincie, cat si pe Baneasa, unde maghiarii au adus in decembrie a
    cincea aeronava, au crescut frecventele catre destinatiile europene
    si au lansat noi zboruri catre Larnaca si Malaga. Asta nu a fost
    insa de-ajuns. Oficialii Wizz Air au fost atenti la orice miscare
    din piata, iar, dupa problemele cu care s-au confruntat concurentii
    de la Blue Air anul trecut, au acoperite imediat destinatiile
    ramase neoperate. A fost vorba de momentul cand Blue Air a renuntat
    la jumatate din flota de aeronave, pe fondul optimizarii
    contractelor cu firmele de leasing.

    Wizz Air, care a transportat anul trecut in jur de o cincime din
    totalul de aproximativ 10 milioane de pasageri din Romania, isi
    explica fluxul crescut de pasageri prin preturile scazute si prin
    numarul mare de zboruri. Preturile scazute sunt insa rezultatul
    unor negocieri stranse cu oficialii aeroporturilor pe care zboara
    compania, in cele mai multe cazuri aeroporturi mici, secundare. “Ne
    plac aeroporturile secundare. Insa noi nu le numim secundare, ci
    eficiente”, glumeste Attila Dankovics, noul director de marketing,
    vanzari si comunicare al Wizz Air, care o inlocuieste din acest an
    pe Natasa Kazmer, cea care a coordonat acest departament al
    companiei din 2003 si care a pus bazele operatiunilor din Romania.
    Bazele din Romania sunt amplasate la Cluj, Bucuresti, Timisoara si,
    mai nou, Targu-Mures, ultima fiind deschisa la 1 martie.

    Cea mai recenta problema se refera la cea dintai baza, maghiarii
    acuzand divergente cu directorii aeroportului, odata cu deschiderea
    unei discutii despre contractul existent si, deci, introducerea
    unor noi taxe de aeroport, “aproape duble”. Dintre cei 859.000 de
    pasageri care au zburat la si de la Cluj in 2010, jumatate au fost
    transportati de avioanele maghiarilor. “E o decizie haotica.
    Operatiunile noastre de la Cluj mergeau foarte bine, insa din
    nefericire, oficialii de acolo au crescut recent taxele si nu mai
    putem continua. E o veste proasta”, spunea Dankovics, vizibil
    afectat, la conferinta de presa in care s-a anuntat decizia.
    Asadar, noile conditii impuse nu mai coincid cu parametrii
    afacerilor Wizz Air. “Nu e vorba de santaj, dar, daca acceptam noii
    termeni, pretul biletelor ar creste, iar numarul de pasageri va
    scadea inevitabil.” Primul pas al companiei este reducerea
    capacitatii de transport pe aeroportul din Cluj cu 26%, prin
    mutarea unui avion din cele trei la Targu-Mures. “Vom vedea ce este
    necesar sa facem pentru ca orasul sa devina cat mai atractiv pentru
    companie”, mai spune Dankovics.

    Schimbarea inseamna mai exact anularea zborurilor de la Cluj la
    Dortmund, Roma, Düsseldorf si reducerea frecventelor catre Milano
    si Londra. “Daca un aeroport va creste taxele pentru orice motive,
    noi vom reactiona. E greu de inteles de ce aeroportul ar creste
    taxele in mijlocul crizei economice, pierzand sute de locuri de
    munca in regiune”, spune John Stephenson, vicepresedintele Wizz
    Air. In replica, David Ciceo, directorul general al Aeroportului
    International din Cluj-Napoca, declara ca aeroportul trebuie sa
    practice tarife “nediscriminatorii”, care sa acopere costurile de
    functionare. “Unele companii low-cost fac presiuni pentru asemenea
    tarife, iar noi si Consiliul Judetean nu suntem dispusi sa le
    acceptam”, a declarat Ciceo pentru BUSINESS Magazin.

  • Romania, data de FMI ca exemplu de “perseverenta politica si sociala” in fata crizei

    Un studiu facut de FMI in randul a 29 de tari care au luat
    credite de la Fond in perioada crizei, din 2008 incoace, arata ca
    finantarea respectiva a fost benefica pentru ele, intrucat le-a
    ajutat sa treaca peste socul crizei si sa evite o prabusire si mai
    accentuata a cererii interne si a importurilor. In majoritatea
    tarilor respective, finantele publice au fost cresterea economica
    se intoarce acum, constata FMI.

    “Pentru tarile care au apelat la sprijinul FMI inca din 2008-2009,
    problema era stabilizarea economiei si evitarea unor ajustari
    excesive de cheltuieli din cauza crizei ori a unor fluctuatii
    valutare daunatoare”, afirma James Roaf, intr-un interviu pentru
    publicatia institutiei, IMF Survey. Cele care au luat credite in
    2010-2011 aveau insa probleme profunde structurale, care le blocau
    accesul pe pietele financiare, explica Roaf.

    Romania a facut parte din primul val de state care au solicitat
    credit de la FMI in epoca de criza, din 2008 pana la jumatatea lui
    2009, alaturi de Letonia, Ungaria, Ucraina sau Serbia, in timp ce
    Grecia sau Irlanda au facut parte din valul ulterior.

    Roaf sustine ca studiul a aratat ca ponderea cheltuielilor sociale
    in totalul cheltuielilor a crescut in loc sa scada in aproape toate
    tarile cu programe convenite cu FMI. “In toate tarile, cei saraci
    sufera cel mai mult. Am lucrat cu guvernele pentru a proteja si
    chiar a creste cheltuielile sociale, spre a apara grupurile sociale
    cele mai vulnerabile”, declara expertul FMI.

    Mai mult, constata studiul, cheltuielile sociale au crescut cel mai
    mult tocmai acolo unde ponderea era cea mai mica inainte de
    incheierea acordurilor cu FMI.

    James Roaf atrage atentia ca, pentru tarile din Europa Centrala si
    de Est unde programele din 2008-2009 au expirat sau expira in acest
    an, cel mai important e sa evite “oboseala reformelor” si sa aplice
    in continuare politici pentru redresarea economiei si cresterea
    ocuparii populatiei.

    “Mare parte din cresterea economica inainte de criza in Europa
    Centrala si de Est era alimentata de majorarea exagerata a
    creditelor. Lipsite acum de creditele care stimulau consumul,
    tarile din zona trebuie sa se orienteze spre exporturi ca motor al
    cresterii viitoare”, afirma Roaf.

  • Goana dupa pretul corect: nu tot ce-i ieftin se vinde la reduceri

    Tot mai multa greutate capata marcile proprii ale magazinelor in
    strategiile de dezvoltare. Acum, consumatorii migreaza catre
    produse inferioare ca pret si “in cazul nostru se simte clar acest
    lucru: am inceput sa vindem volume mai mari din marcile proprii”,
    spunea anterior pentru BUSINESS Magazin Dusan Wilms, directorul
    general al Metro Cash & Carry Romania. El a precizat ca tinta
    companiei este sa dubleze cota detinuta de acest tip de produse.
    “In lupta cu competitia, marca proprie este o arma imbatabila.”
    Comerciantul german a fost primul care a facut romanilor cunostinta
    cu ideea de marca proprie, pe vremea cand jumatate dintre retelele
    internationale nici nu erau prezente pe piata.

    Acum Metro Cash & Carry are marci precum ARO, Fine Food,
    Horeca Select, H-Line, Rioba si Sigma. Ulterior, mai toate
    lanturile de magazine au inceput sa-si dezvolte oferta pe acest
    palier – de la Billa (cu Clever), Carrefour (No 1 si Carrefour).
    Intrarea discounterilor pe piata, din 2005 – Plus, Penny si
    Kaufland – a fost un alt moment in care marcile proprii au luat
    avant, pentru ca se pliaza pe profilul lor comercial, de a
    comercializa marfuri la pret redus. De fapt, marcile proprii sunt
    acele produse care apartin exclusiv si pot fi regasite doar in
    cadrul unei anumite retele, nu si pe rafturile concurentei. Aproape
    toate retelele de comert modern au si pe plan local astfel de
    produse.

    Intre cele mai recente lansari, reteaua de hipermarketuri Real a
    pus pe rafturi noi articole marca proprie, in cadrul gamelor Tip si
    Real Quality, in sortimentul de cereale pentru mic dejun. Noile
    game de cereale sunt produse in Romania, in colaborare cu
    producatori autohtoni. Cresterea vanzarilor pe aceste segmente este
    rapida, mai cu seama in ultima perioada, cand puterea de cumparare
    a scazut vizibil. Nu doar cresterea TVA, dar si inflatia au muscat
    din banii pe care ii cheltuiesc cumparatorii la piata, magazinele
    de la colt de bloc sau spatiile retelelor moderne. Asa se face ca
    “familiaritatea cu marcile proprii creste semnificativ, semn ca
    eforturile retailerilor de a le promova dau roade”, declara Bogdana
    Baltasiu, client service manager, divizia customer research in
    cadrul companiei de cercetare de piata Nielsen. Tot ea precizeaza
    ca retailerii trebuie sa se asigure ca marca proprie este in linie
    cu imaginea generala a magazinului si cu calitatea promisa, pentru
    a nu dezamagi.

    Motivul pentru care vanzarile la aceste bunuri cresc in
    detrimentul altora, este pretul. Mai mic decat in cazul brandurilor
    cu care concureaza, pe diferite paliere de pret (economic, mediu
    sau premium), pentru ca nu sunt purtatoare ale unei game importante
    de costuri. In vreme ce pentru producatorii internationali
    marketingul are o cota importanta din pretul afisat la raft,
    marcile proprii ale magazinelor nu trebuie sa suporte costul cu
    reclamele televizate. Prin urmare, pretul acestora poate fi mai mic
    cu cateva zeci de procente decat concurentii cu nume sonore.

    Desi comerciantii si-au asezat pe toate segmentele de pret
    propriile produse, chiar si in zona premium sau superpremium,
    “alegerea in functie de pret reprezinta principala motivatie a
    deciziei de cumparare, indiferent de categorie”, spune
    reprezentanta Nielsen. “Doua treimi dintre cumparatori cred ca in
    general calitatea marcilor proprii este la fel de buna ca a
    marcilor producatorilor”, spune Baltasiu, facand referire la
    studiul Shopper Trends, realizat de Nielsen in octombrie-noiembrie
    2010 pe un esantion reprezentativ la nivel urban.

    Studiul arata ca in topul preferintelor cumparatorilor se afla
    Winny (Cora), Carrefour, K (Kaufland), Nr. 1 (Carrefour) si Clever
    (Billa). Cele mai cautate sunt alimentele de baza (ca lapte, faina,
    ulei), produsele din hartie sau cele pentru ingrijirea locuintei.Un
    avantaj este si aspectul. 68% dintre respondentii la studiu sunt de
    parere ca ambalajele marcilor proprii arata la fel de bine ca si
    ale brandurilor cunoscute.

  • Dupa doi ani de strans cureaua, ne-a revenit pofta de cheltuieli?

    Noua din zece romani si-au facut lista de cumparaturi pentru
    2011. Este lunga si cuprinzatoare. Mai lunga si mai cuprinzatoare
    decat a altor europeni, care au decis ca inca mai trebuie sa amane
    momentul cand se pot hazarda cu cheltuielile. Sa puna bani deoparte
    vor doar 14% dintre romani, potrivit studiului “Observatoire
    Cetelem 2011”, un studiu al companiei franceze furnizoare de
    credite de consum Cetelem despre comportamentul consumatorilor in
    13 tari din Europa. Acest 14% nu e mult, dar e important pentru a
    mentine tendinta de crestere a economiilor depuse de populatie in
    banci, manifestata pe parcursul anului trecut. Astfel, Banca
    Nationala a Romaniei a anuntat ca volumul depozitelor la termen ale
    populatiei a crescut de la 72,4 miliarde de lei in ianuarie 2010 la
    82,8 miliarde de lei in luna ianuarie a anului curent, respectiv cu
    14%.

    Nu-i putem ajunge insa din urma pe cetatenii din Spania, Franta,
    Italia, Portugalia, Belgia sau Germania, care nu doar ca au un
    venit disponibil mai mare, dar sunt si mult mai cumpatati decat
    noi, fiindca sunt mai atenti la riscul reintoarcerii crizei si mai
    sensibili la programele de austeritate impuse de guverne in tarile
    cu deficit sau cu datorie externa mare. Britanicii, spre exemplu,
    sunt cei mai preocupati sa-si majoreze nivelul economiilor – 58%
    dintre respondentii sondajului Cetelem planuiesc ca in 2011 sa puna
    mai multi bani deoparte.

    Este o tendinta care se generalizeaza in Europa de Vest, in timp
    ce regiunea central si est-europeana pare pregatita sa iasa la
    cumparaturi si sa stearga cu buretele ultimii doi ani de renuntari.
    Daca 89% dintre romani declara ca anul acesta vor sa cheltuiasca
    mai mult, la un nivel apropiat de noi se mai afla slovacii – 85%
    declara ca intentioneaza sa cheltuiasca mai mult in 2011, ungurii
    (84%) si cehii (83%). Depasim cu mult si media europeana, de
    56%.

    Cum se explica insa faptul ca ne dorim atat de mult sa ne
    intoarcem la obiceiurile de consum dinaintea crizei, desi situatia
    economica nu ar incuraja deloc un astfel de comportament? “Romanii
    au mai putina experienta de consum decat ceilalti europeni. Sunt
    foarte vulnerabili la strategiile de marketing si isi doresc sa
    cumpere mult”, explica simplu sociologul Mircea Kivu.

    Faptul ca lectia crizei nu a fost invatata apare si in
    declaratiile celor care au realizat cercetarea. “Studiul
    demonstreaza ca nevoia de consum si proiectele consumatorilor nu au
    disparut, ci doar au fost amanate, pe fondul crizei. Evenimentele
    economice din ultima perioada au determinat o reducere si chiar o
    stopare a planurilor de achizitii in majoritatea tarilor europene,
    insa odata cu primele semne de revenire economica, si
    comportamentul consumatorilor incepe sa se schimbe”, crede Gilles
    Zeitoun, directorul general al Cetelem IFN, care reprezinta
    compania franceza in Romania. Practic, Zeitoun crede ca de indata
    ce romanii vor avea parte de o crestere a veniturilor, oricat de
    mica, toti banii vor fi intorsi in consum. Iar oamenii stiu deja si
    pe ce ar vrea sa cheltuiasca plusul de bani.

    Pe primul loc stau calatoriile si activitatile de timp liber,
    urmate indeaproape de schimbarea produselor electrocasnice si
    renovarea locuintei. In ceea ce priveste calatoriile, prefera
    totusi rezervarile de vacante pe ultima suta de metri, cand apar
    ofertele, si aleg distante mai mici. Dupa un concediu relaxant si o
    casa mai bine amenajata, romanii spun ca mai au nevoie de telefoane
    mobile – evident spre a le schimba pe cele vechi, caci in acest
    moment exista mai multe cartele SIM active decat numarul total de
    locuitori din Romania. Iar daca mai raman bani, oamenii au de gand
    sa faca o vizita si in magazinele cu mobila, echipamente
    electronice sau ustensile pentru gradina.

    Desi suntem mai pregatiti sufleteste decat alti europeni de o
    crestere a consumului, avem un prag valoric mai mic de la care un
    lucru poate fi considerat scump. Spre exemplu, daca pentru un tanar
    neamt, cu varsta de pana la 30 de ani, o calatorie devine
    costisitoare abia de la 389 de euro in sus, pentru un roman de
    aceeasi varsta, efortul este resimtit de la 104 euro in sus.
    Raspunsurile trebuie raportate evident la venituri, din moment ce
    in Germania salariul unui tanar ajunge sa fie si de 10 ori mai mare
    decat la noi.

  • Coca-Cola: In unele tari, folosim diferite tipuri de indulcitori, dar asta nu afecteaza in nici un fel calitatea produsului

    “Coca-Cola este produsa la aceleasi standarde superioare de
    calitate peste tot in Europa si in lume, avand la baza o reteta pe
    care o folosim de 125 de ani. In unele tari, folosim diferite
    tipuri de indulcitori, dar acest lucru nu afecteaza in nici un fel
    calitatea produsului. Siropul de fructoza-glucoza este unul dintre
    indulcitorii folositi in multe tari din intreaga lume, inclusiv in
    Statele Unite ale Americii”, se arata intr-un comunicat de presa
    remis BUSINESS Magazin.

    In Romania, in mod specific, la fel ca in multe alte tari din
    Europa, inclusiv Germania si Austria, zaharul este folosit ca
    indulcitor in procesul de productie pentru Coca-Cola, sustin
    oficialii companiei. Apoi, furnizorul de zahar este acelasi cu cel
    Austria.

    “Suntem surprinsi de presupusul rezultat al analizelor realizate
    pentru produsele noastre din Romania si vom investiga prin toate
    mijloacele acuratetea informatiilor si cauza acestei confuzii”, a
    declarat Ibolya Szabo, senior communication manager al Coca-Cola
    Europe.

    Potrivit Mediafax, marile companii multinationale care
    comercializeaza bauturi si mancare ambaleaza produse de diferite
    calitati sub acelasi nume in functie de tara europeana careia ii
    sunt destinate, arata rezultatele unei anchete a Asociatiei slovace
    a consumatorilor. Produsele controlate erau Coca-Cola, ciocolata
    Milka, piper negru si rosu Kotanyi, cafea instant Nescafe Gold,
    boabe de cafea Jacobs Kronung si cafea Tchibo Espresso.

  • Salupa lui Franks si Titanicul lui Gitenstein

    In afara de celebra gluma cu pacientul stabilizat, dar care nu
    s-a sculat inca din pat, Jeffrey Franks a mai facut una, la aceeasi
    intalnire din ianuarie cu sindicatele si patronatele. Ea a parut
    insa atat de ermetica, incat numai unul dintre patronii prezenti a
    zis ca a inteles-o: cea cu pozele simbolice – in prima aparea un
    mineralier rasturnat, a doua cu un mineralier ruginit, dar inca in
    functiune si a treia cu o salupa ultraperformanta, dar foarte mica.
    Prima voia sa fie economia Romaniei acum doi ani, a doua – cea de
    acum, iar a treia – economia romaneasca a viitorului. Gluma, a
    povestit acelasi patron, n-a fost gustata de sindicalistii
    prezenti, care a comentat ca nu vom mai incapea toti intr-o salupa
    atat de mica.

    Mineralierul a devenit apoi, in talmacirea ambasadorului Mark
    Gitenstein, un Titanic pe care navigatorii isi rearanjeaza
    sezlongurile – in cazul citat de el, in loc ca statul sa
    privatizeze total sau partial companiile din energie, un sector
    care are nevoie de investitii de 10 miliarde de dolari, vrea sa
    rearanjeze peisajul, creand cei doi campioni energetici, Electra si
    Hidroenergetica. Remarca lui Gitenstein venea la scurta vreme dupa
    ce FMI ceruse (iar Guvernul isi asumase) liberalizarea preturilor
    la gazelor si a energiei, ceea ce le-a prilejuit reprezentantilor
    Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania sa protesteze contra
    imixtiunii FMI in politicile statului roman si sa spuna ca Romania
    are un grad suficient de deschidere a pietei energiei. I-a
    contrazis insa, mai nou, Comisia Europeana, care a cerut Romaniei
    oficial, saptamana trecuta, sa liberalizeze preturile la
    energie.

    Ce au comun toate acestea? Un singur lucru, dar decisiv:
    politica fiscala a statului. Pe de o parte e vorba de capacitatea
    statului de a-si finanta cheltuielile, in conditiile in care
    resursele atrase la buget, venituri fiscale si nefiscale, au ramas
    cu cea mai mica pondere in PIB din UE, conform datelor prezentate
    de Consiliul Fiscal (32,4% in 2009), iar ponderea in total a
    veniturilor fiscale (impozite si contributii sociale) era tot in
    2009 cu 12% mai mica decat media UE, respectiv 27,1%, situand
    Romania pe penultimul loc din UE. De cealalta parte e vorba de
    cheltuieli, care sunt nu numai dezechilibrate (ponderea
    cheltuieilor sociale in totalul veniturilor, de 33% in 2009, situa
    Romania exact dupa tarile PIGS – Grecia, Irlanda, Spania si
    Portugalia; in 2010, ponderea a coborat totusi la 28%), dar si
    ineficiente: desi Romania a avut in perioada 2006-2009 cea mai mare
    alocare pentru investitii publice din UE, ca procent din PIB si din
    veniturile bugetare, calitatea infrastructurii, reflectata in
    perceptia investitorilor si in clasamente receptate de ei, de genul
    World Competitiveness Report, a ramas inferioara celei din tari
    unde s-a cheltuit mai putin, precum Polonia, Ungaria si
    Bulgaria.

    “In plus, lipseste prioritizarea si lipseste coerenta
    investitiilor publice, pentru ca acestea sunt foarte fragmentate in
    functie de ciclurile politice. Ar fi excelent daca un proiect ar
    putea depasi un ciclu politic”, comenteaza Ionut Dumitru,
    presedintele Consiliului Fiscal.

    O parte de vina pentru veniturile insuficiente la buget o poarta
    contribuabilii care fac evaziune fiscala, neprinsi de stat pentru
    ca sistemul de colectare e inca slab, precum si scutirile si
    exceptarile care priveaza statul de venituri realizabile. Ionut
    Dumitru sugera la un moment dat, in acest din urma sens, ca statul
    si-ar putea mari veniturile din impozitele pe stocul de capital (pe
    avere), din aplicarea unor taxe de mediu sau din redevente mai mari
    percepute companiilor energetice, insa deocamdata subiectul
    relatiei cu acestea din urma ramane tabu pentru Guvern, care nu mai
    vrea nici macar sa comenteze, de pilda, majorarile de preturi la
    benzina.

    Cealalta parte de vina pentru veniturile mici apartine insa
    companiilor de stat, a caror ineficienta face obiectul criticilor
    insistente ale FMI inca din anii ’90. Statistica nu lasa loc de
    dubii: la sfarsitul lui 2009 erau 722 de companii cu capital
    majoritar de stat, care contribuiau doar cu 6% la cifra de afaceri
    totala din economie, dar platile restante acumulate de ele, in
    special fata de buget, insemnau 27,1% din totalul arieratelor din
    economie. Tot companiile de stat au ramas si cei mai mari datornici
    la bugetele de asigurari sociale, totalul datoriilor restante catre
    bugetul general consolidat insumand peste 2% din PIB in iunie 2010.
    In top cinci – aceiasi de pe lista de supraveghere speciala a FMI:
    CFR, Compania Nationala a Huilei, Termoelectrica, Oltchim si
    CNADR.

    Pierderile si arieratele companiilor unde statul e actionar
    majoritar reprezinta “un risc potential pe termen mediu la adresa
    sustenabilitatii fiscal-bugetare”, apreciaza Ionut Dumitru, pentru
    ca preseaza asupra bugetului: pierderile lor au fost principala
    cauza pentru care in 2009, deficitul bugetar dupa standarde
    europene a fost revizuit de la 8,3% la 8,6% si pentru care, mai
    nou, UE a cerut Romaniei sa se alinieze acestor standarde atunci
    cand raporteaza deficitul bugetar. Or, daca indisciplina financiara
    din companii duce deficitul peste tintele convenite cu FMI si UE –
    4,4% in acest an si 3% din PIB la anul – atunci statul va avea o
    problema cu finantarea pe credit. “Deficitul nu trebuie sa ajunga
    la 3% fiindca asa vrem noi, ci fiindca altfel nu te mai poti
    finanta de pe pietele externe”, spune Ionut Dumitru. Sau, in
    termenii lui Jeffrey Franks, Romania nu e SUA sau Germania, ca
    sa-si permita luxul sa creasca deficitele ca sa stimuleze economia,
    fiindca investitorii nu stau la coada ca sa cumpere obligatiuni
    romanesti, cu rating slab, ci obligatiuni americane.

    Toate cele de mai sus explica foarte clar rezistenta din mediul
    politic si din opinia publica la ceea ce i se cere Romaniei:
    privatizarile sau lichidarile de companii inseamna someri in plus,
    liberalizarile de preturi inseamna scumpirea cosului zilnic,
    reducerea cheltuielilor sociale inseamna saracirea sau emigrarea
    multora, iar cresterea eficientei investitiilor publice se traduce
    prin scaderea accesului la bani al clientelei partidelor.
    Presedintele Consiliului Fiscal nu e, deci, din cale-afara de
    optimist cand spune ca reducerea la 3% a deficitului in 2012 i se
    pare un obiectiv “provocator” sau “foarte ambitios”. Optimist se
    arata, in schimb, ministrul muncii, Ioan Botis, care a folosit (si
    el) metafora Titanicului pentru economie, afirmand fara ironie ca
    datoria Guvernului e “sa-si gaseasca regimul cel mai bun de
    inaintare” si ca “Titanicul va ajunge cu siguranta la
    destinatie”.

  • Trecerea de la clasic la electric reinventeaza masinile

    Ora 19.00, München, centrul BMW Welt. In fata celui mai mare
    showroom al marcii germane, limuzinele Seria 7 si Seria 5 Gran
    Turismo formau un cerc aproape neintrerupt. Acestea aduceau de la
    hotel sau de la aeroport invitati din toata lumea la cel mai
    important eveniment al BMW din ultimii ani – organizat cu o zi
    inaintea prezentarii rezultatelor financiare ale companiei, in care
    nemtii urmau a anunta revenirea pe profit.
    Premiera din acea seara nu era insa un nou automobil. Ci un alt fel
    de automobil -unul electric, proiectat de la zero pentru noua
    tehnologie, nu doar adaptat. Asa s-a nascut “project i” in 2007,
    conceptul unui automobil electric reinventat sub sloganul “BMW i.
    Born electric”.

    Masinile electrice au fost criticate din cauza preturilor mari
    de achizitie determinate de bateriile scumpe, cu o autonomie care
    nu depaseste 200 de kilometri, si de timpul mare de incarcare a
    acestora, care nu scade sub opt ore pentru un plin complet decat
    atunci cand se apeleaza la tehnologii mult mai scumpe. “Atunci cand
    am demarat project i, in 2007, primul lucru care l-am facut a fost
    sa efectuam aceasta analiza si sa aflam cine va fi clientul pentru
    noile modele atat in Europa, cat si in Asia si in Statele Unite. Am
    vizitat marile orase de pe aceste continente si am discutat cu
    potentiali clienti ce ar dori sa conduca de acasa la serviciu, ce
    nu le place si ce schimbari ar trebui sa se faca pentru a le face
    viata mai usoara”, declara Urlich Kranz, seful “project i”. Asa s-a
    nascut ideea MegaCity Vehicle, care a devenit BMW i3, dar si pentru
    un hibrid plug-in, i8. Acesta din urma va putea merge in modul
    electric in oras si in afara in modul electric sustinut de motorul
    termic.

    “Daca cineva decide sa formeze un nou sub-brand, acesta nu poate
    fi format dintr-un singur automobil, ci dintr-o noua gama. Momentan
    am avut i3, iar acum am prezentat noul i8. Intre acestea mai este
    suficient spatiu pentru noi modele si chiar mai mici decat i3 sau
    mai mari decat i8. Nu este doar un singur automobil pentru un
    sub-brand, ci o intreaga gama”, explica Kranz. La cateva sute de
    kilometri distanta de centrul BMW Welt de la München, la Stuttgart,
    Mercedes-Benz a inceput “democratizarea high-tech-ului”, dupa cum
    au anuntat oficialii marcii la lansarea internationala a noilor SLK
    si C-Klasse facelift.

    A spune ca democratizezi o marca este un lucru foarte mare si
    doar o companie de dimensiunea Daimler isi putea permite sa faca o
    astfel de afirmatie. Clientii pot intelege gresit cuvantul
    “democratizare”, iar acest lucru poate avea un efect negativ asupra
    vanzarilor. Si totusi, la fel de simplu, democratizarea poate sa
    ajute la migrarea multor clienti de la marcile concurente, pentru
    ca orice sofer isi doreste o masina potrivita nevoilor sale, dar
    care sa fie echipata cu dotari demne doar de bugetele lor.

    Din 2007, de la aparitia “project i”, BMW a lansat proiectul
    MINI-E in 2008 – in cadrul caruia mai multe sute de masini au fost
    oferite potentialilor clienti pentru a primi feedback -, iar anul
    trecut a fost prezentat BMW ActiveE, unde sistemul electric a fost
    montat pe un BMW Seria 1.

    Seful “project i” povesteste ca, atunci cand au lansat MINI-E,
    au intrebat clientii care ar fi autonomia acceptabila pentru o
    astfel de masina. Rezultatul a fost ca 100 de kilometri reprezinta
    minimul acceptat, 150 de kilometri ar fi o valoare medie cu care
    multi s-ar multumi, dar una optima ar fi de aproximativ 200 de
    kilometri. “Oamenii stiu ca masinile electrice nu au aceeasi
    autonomie ca acelea cu motoare clasice, dar o autonomie de 150 de
    kilometri este suficienta pentru o rutina de zi cu zi. Nu putem
    spune inca ce autonomie va avea i3.”

    Daca prin sub-brandul “M” cei de la BMW pun in evidenta
    performanta masinilor, cu “i” se doreste evidentierea
    sustenabilitatii brandului cu un nou limbaj de design si o noua
    modalitate de a proiecta masini si de a atrage noi clienti catre
    BMW, iar totul porneste de la noul sistem de propulsie. Un sistem
    inovativ de propulsie inseamna mai mult decat un motor electric si
    o baterie.

  • Actiunile Oltchim, un pariu riscant

    Altii, din entuziasm si exuberanta, au intrat pe maxime si au
    vazut a doua zi nu numai ca actiunile lor valorau cu 15% mai putin,
    dar nici nu aveau cui le vinde pentru ca nimeni nu mai cumpara.
    Daca la inceputul saptamanii trecute de-abia reuseai sa gasesti
    niste ordine la vanzare ca sa poti cumpara titlurile “vedeta”
    Oltchim, miercuri toata lumea cauta usa de iesire si scara de
    incendiu ca dupa un cutremur la o uzina nucleara.

    Ce s-a schimbat intre timp in companie? Raspunsul cel mai
    probabil este ca nimic, teama si zgarcenia care-i caracterizeaza pe
    cei mai multi investitori amatori si-a spus cuvantul inca o data si
    de care au profitat speculatorii cu experienta.

    Ce va fi de acum incolo ? Majoritatea brokerilor dau din umeri
    si arata cu degetul la “baietii destepti” care au cumparat mai
    multe milioane de actiuni Oltchim si au urcat pretul in piata cu
    15% cu cateva zile inainte ca Ministerul Economiei sa emita
    vestitul comunicat prin care anunta demararea procedurilor de
    privatizare a combinatului din Valcea si care evident ca nu a fost
    publicat pe Bursa pentru ca nimeni n-a considerat de cuviinta ca
    este o stire care sa influenteze actiunile Oltchim. Cum, de ce, in
    ce fel? Probabil ca nu vom afla niciodata.

    Cert este ca actiunile Oltchim raman un pariu mai mult decat
    riscant, asemanator jocului de ruleta pentru ca, din punct de
    vedere financiar, compania se gaseste intr-o situatie disperata si
    asupra ei planeaza multiple incertitudini.

    O prima necunoscuta este daca Constantin Roibu, care se afla la
    carma Oltchim de 20 de ani, va reusi sa stranga fondurile necesare
    pentru a reporni sectia de petrochimie din Arpechim a carei
    inchidere provoaca pierderi anuale de sute de milioane de lei
    combinatului. Chiar daca aceasta va fi redeschisa, exista
    posibilitatea ca, din cauza datoriilor foarte mari pe care le-a
    acumulat intre timp, firma sa ramana in continuare pe pierderi.
    Numai restantele si arieratele Oltchim care trebuie platite intr-un
    an depasesc 1,1 miliarde de lei, iar compania a strans datorii
    inclusiv la banci si furnizori care totalizeaza 2,2 miliarde de
    lei.
    Statul nu vrea sa renunte la Oltchim pe gratis si a facut tot ce
    este posibil pentru a tine combinatul in viata. Oltchim da de lucru
    la mai bine de 4.000 de oameni si asigura activitatea unui intreg
    lant de firme din industria chimica.

    “Am ajuns sa caut materie prima pana in Taiwan”, spune Florin
    Pogonaru, proprietarul Prodplast Bucuresti, care-si baza productia
    de ambalaje din plastic pe materia prima venita de la Arpechim si
    Oltchim si probabil ca in situatia lui se gasesc multe firme.

    Daca se deschide sau nu se deschide Arpechim conteaza mai putin,
    miza privatizarii este mai importanta, iar jucatorii de pe Bursa
    sunt gata sa riste milioane de euro. Numai deunazi cativa
    investitori au cheltuit 4 milioane de euro pentru a cumpara 10% din
    actiunile Oltchim.

    Totusi, singurii interesati de preluarea companiei sunt in
    continuare nemtii de la PCC care au reusit sa atraga antipatii din
    partea reprezentantilor statului, cei de la care vor sa cumpere
    compania.
    Este interesanta Oltchim din perspectiva privatizarii ? Cu
    siguranta, dar privatizarea a mai fost “vanturata” prin fata
    investitorilor de vreo sase ori in ultimul deceniu si compania a
    ramas tot “nemaritata”.
    Ce poate sa faca diferenta acum este faptul ca Oltchim nu mai poate
    rezista prea mult chiar si cu sustinerea statului, iar FMI face
    presiuni pentru ca firma sa fie privatizata cat mai repede.

  • Optimistul din depozit – cum vede Catalin Olteanu-Heel revenirea consumului

    “Anul trecut am muncit mult mai mult pe aceiasi bani”, spune
    Catalin Olteanu-Heel, director general al FM Logistic. In anul
    fiscal care s-a incheiat la 31 martie, cifra de afaceri a companiei
    a fost de 20 milioane de euro, fata de 18 milioane de euro in 2009.
    Pentru ca preturile serviciilor logistice – trans-port, depozitare
    si altele, cum ar fi impa-chetari speciale – s-au redus, in medie
    cu 10%, “a trebuit sa bugetam mai multa munca”, spune Olteanu. El
    este de parere ca piata “se aliniaza pe alti parametri”, cerandu-se
    acum mai multa productivitate si eficienta. Dat fiind ca anul
    trecut FM Logistic a castigat doi noi clienti si are acum in
    portofoliu opt companii cu care lucreaza permanent pentru
    serviciile de depozitare (cele de transport fiind sezoniere),
    rezultatele financiare de anul trecut s-au mentinut la un nivel
    constant.

    Pentru serviciile de transport, “clientii vin si pleaca, in mod
    constant fiind in jur de 80-100 de firme care apeleaza la
    serviciile noastre”, spune Olteanu-Heel. Ca pretentiile cresc
    vazand cu ochii se vede limpede si din faptul ca s-a scurtat mult
    timpul de lucru pentru un nou contract. “Intr-o afacere normala,
    dura una-doua luni negocierea, inca una planificarea si apoi alta
    implementarea”, spune Olteanu, care precizeaza ca acum toate aceste
    etape se petrec in cel mult o luna si jumatate.

    Pentru mai multa munca este insa nevoie de mai multe
    <unelte>, iar FM Logistic a cumparat anul trecut 10 noi
    remorci, parcul ajungand acum la 55 de unitati. Pentru anul in
    curs, firma a mai bugetat 1,8 milioane de euro pentru inca 20 de
    remorci. In plus, operatorul logistic a investit intr-un nou spatiu
    de depozitare, la Petresti, in urma unei investitii de 15 milioane
    de euro. Chiar si asa, “acum nu avem spatiu gol, dar am creat
    premisele pentru a avea disponibilitati”, spune Olteanu. Pentru ca,
    de la o vreme, companiile care cer servicii de logistica intreaba,
    din start, “Ai spatiu gol?”, preferand sa lucreze cu operatori care
    au depozite libere, explica directorul FM Logistic.

    Stocul de spatii logistice moderne va atinge anul acesta un
    milion de metri patrati in Bucuresti, conform unui studiu realizat
    de King Sturge. “Nivelul chiriilor va ramane in jur de 4,0-4,25
    euro/mp, iar rata de neocupare va scadea foarte putin, de la 15% la
    14%”, spune Irina Iliescu, senior industrial negotiator in cadrul
    King Sturge Romania. Motivul tine de faptul ca tranzactiile se
    realizeaza, in continuare, mai degraba in scopul relocarilor, decat
    al extinderii.

    De regula, investitiile in spatii logistice nu pot fi bugetate
    inainte de a vedea precis care sunt nevoile clientilor. “Sunt
    companii din domeniul farma, de pilda, care au nevoie de conditii
    speciale de depozitare, cu temperaturi controlate, de -15 grade
    Celsius sau 2-8 grade Celsius”, explica Olteanu. Compania pe care o
    conduce a debutat anul trecut in zona de farmaceutice, iar
    timisoreanul spera ca numarul de contracte pentru firmele de profil
    sa creasca. El spune ca FM Logistic a demarat o investitie dedicata
    unui nou client si poarta negocieri cu inca o firma.

    Firma are doua spatii de depozitare, unul in Petresti si
    celalalt la Dudesti, langa Timisoara. Alegerea locurilor in care au
    fost construite depozitele n-a fost deloc intamplatoare, pentru ca,
    asa cum sunt asezate, asigura acces facil la forta de munca
    sezoniera. “A fost un caz cand am semnat un contract vineri seara,
    iar luni aveam inca 200 de oameni angajati punctual pentru
    proiect”, spune directorul FM Logistic, care are acum 700 de
    angajati permanenti, mai mult cu 7% fata de anul anterior. Olteanu
    povesteste ca sunt clienti care doresc impachetari speciale pentru
    actiuni de marketing care fac apel la latura emotionala a
    consumatorilor. Mai cu seama de sarbatori – iarna, in martie sau de
    Pasti – este nevoie de mult personal pentru a pune intr-un pachet,
    de exemplu, un cadou tematic. Pentru aceste proiecte punctuale,
    oamenii din satele invecinate depozitelor sunt disponibili,
    povesteste directorul firmei.