BusinessMagazin

Category: Actualitate

Citește ultimele știri din domeniul afacerilor și din politică, din România dar și internaționale – rămâi la curent cu cele mai importante evenimente ale momentului.

  • KBC Securities, in mars spre Est

    KBC Securities, divizia de brokeraj a grupului belgian KBC, a reusit sa achizitioneze compania Equitas, cea mai mare firma de brokeraj online din Ungaria. Valoarea tranzactiei nu a fost data publicitatii.

     

    Guy Van Eechaute, CEO al KBC Securities, s-a declarat convins ca filiala locala a companiei va deveni in 2007 liderul pietei de brokeraj din Ungaria. La sfarsitul anului trecut, primul loc era ocupat de Erste Bank, cu o cota de piata de 17,1%. KBC Securities ocupa pozitia urmatoare, cu o cota de 13,7%, in timp ce Equitas era pe locul al noualea, cu 3,1%. In Europa Centrala si de Est, KBC este deja lider pe piata de brokeraj, detinand o cota de 30% din piata ceha, prin compania Patria, respectiv de 4% in Polonia. La sfarsitul anului trecut, compania a anuntat ca a cumparat in Romania firma de brokeraj Swiss Capital. Van Eechaute spune ca expansiunea va continua intr-un ritm foarte alert, in urmatoarele saptamani sau luni urmand sa fie realizate achizitii in tari din fosta Iugoslavie, Ucraina si Bulgaria.

  • Ciment de la Strabag

    Compania austriaca de constructii Strabag va construi in Ungaria o fabrica de ciment in valoare de aproape 130 de milioane de euro. Aceasta va fi situata in sudul tarii, langa orasul Királyegyháza, relateaza cotidianul ungar Napi Gazdaság.

     

    Cel mai probabil, constructia va incepe in luna septembrie, iar fabrica va ajunge sa opereze la sfarsitul anului 2009. Capacitatea maxima, de 850.000 de tone pe an, va fi atinsa la inceputul anului 2010, cand vor lucra aici 100 de persoane. Fabrica va fi amplasata pe o suprafata de 13 hectare de teren, achizitionata deja de filiala ungara a companiei austriece. In aceeasi regiune, in orasul Beremend, se mai afla una din cele mai mari fabrici de ciment din tara, controlata de HeidelbergCement.

  • Somajul, grija cea mai mare

    Slovacii considera ca problemele cele mai mari cu care se confrunta tara lor sunt somajul si situatia economica interna.

     

    Conform Eurobarometrului efectuat la solicitarea Comisiei Europene, 44% din cei chestionati considera somajul drept una din cele mai grave probleme ale tarii (un procent cu 4% mai mare decat media din UE), urmat de situatia economiei nationale – 36% din respondenti (fata de media UE de 33%). In schimb, doar 3% considera imigratia drept o problema majora, cu 18% mai putin decat media europeana. Nici terorismul nu este considerat o amenintare pentru Slovacia. Doar 6% din cetatenii acestei tari s-au declarat ingrijorati de terorism, cu 9% mai putin decat media din tarile Uniunii Europene.

  • Lenovo ar alege Polonia

    Producatorul chinez de calculatoare Lenovo este foarte aproape de o investitie in Polonia. Aceasta vine la doar cateva luni dupa ce americanii de la Dell au anuntat ca vor construi aici o fabrica de 200 de milioane de euro.

     

    Ministrul adjunct al economiei, Andrzej Kaczmarek, a declarat ca guvernul polonez a aprobat un program multianual de acordare de facilitati pentru un producator de calculatoare care intentioneaza sa investeasca 11,6 milioane de euro. El nu a indicat numele firmei, precizand doar ca acesta inca nu a luat decizia finala. O persoana care a participat la negocieri a dezvaluit insa pentru publicatia Puls Biznesu ca este vorba de Lenovo, care a achizitionat in anul 2005 divizia de PC-uri a IBM. Unitatea de productie ar urma sa fie ridicata in zona economica speciala Legnica, situata in partea de sud-vest a tarii. In noua fabrica, unde ar urma sa fie asamblate calculatoare, vor lucra 500 de persoane.

  • MANAGEMENT: Sunt angajat, dar ma tratez. La serviciu

    Afectati de costurile galopante ale serviciilor medicale, cei mai mari angajatori din SUA se orienteaza spre deschiderea unor centre medicale de prima asistenta in birourile si fabricile lor, ca o modalitate de a oferi servicii convenabile si ingrijire medicala gratuita sau la preturi reduse.

     

    In ultimii doi ani, companii precum Toyota, Sprint Nextel, Credit Suisse si Pepsi Bottling Group au deschis sau extins clinicile din sediile lor. Si multi angajatori fac sau au de gand sa faca si mai multe clinici: ideea a fost testata in urma cu 30 de ani, dar abandonat din cauza dubiilor referitoare la eficienta acestor institutii in raport cu costurile.

     

    Astazi e randul unui nou val de astfel de clinici, pe baza a ceea ce in trecut nici macar nu fusese un factor determinant: dorinta angajatorilor de a reduce costurile asigurarilor de sanatate pe care le platesc, oferind in schimb ingrijire angajatilor inainte ca acestia sa aiba nevoie de un consult la medicii din afara companiei. Mai mult de 100 din cei mai mari o mie de angajatori din America ofera acum servicii medicale primare la locul de munca – un numar care este previzionat sa depaseasca 250 pana la sfarsitul acestui an, potrivit lui David Beech, specialist in probleme de servicii medicale la firma de consultanta Watson Wyatt.

     

    Noile birouri medicale de la locul de munca sunt mai mult decat traditionalele clinici ocupationale pe care sute de fabrici le-au pastrat pentru accidentele la locul de munca sau pentru cazurile in care trebuia sa fie stabilite compensatii pentru lucratori. Angajatii pot acum sa traga o fuga pentru un control de rutina, injectii impotriva alergiilor sau a racelii, teste de sarcina sau monitorizari de rutina pentru maladii cronice precum diabetul si astmul.

     

    Cand e nevoie de medicamente cu reteta, unii angajatori aranjeaza ca medicamentele sa fie livrate chiar in ziua urmatoare la birou sau la fabrica, in vreme ce unii chiar tin deschise farmacii bine aprovizionate.

     

    Chiar si la clinicile mai de moda veche pe care le au companii ca General Motors, aproximativ 40% dintre serviciile oferite acum „ar putea fi caracterizate ca asistenta primara sau de urgenta“, spune dr. Joel Bender, director la GM Servicii Medicale. Dar de la aceste clinici mai traditionale, angajatii sunt de obicei trimisi la medicul lor de familie sau la un specialist din afara. In schimb, la centrele medicale corporatiste mai noi, scopul este pe cat posibil sa se rezolve toate problemele de sanatate ale angajatilor, fara a mai fi nevoie de ingrijire suplimentara din exterior.

     

    Astfel de servicii au mai fost incercate in trecut, atingand un varf in anii ‘70, dupa care au fost eliminate treptat, fiind considerate un mod de incarcare inutila a costurilor. In ultimii ani, totusi, dupa ce costurile asigurarilor de sanatate au crescut exponential si companiile s-au trezit cu facturi imense catre spitale de urgenta si centre de asistenta de urgenta, clinicile corporatiste au cunoscut un reviriment.

     

    Pentru angajati, clinicile de la locul de munca pot insemna consultatie medicala mai rapida si diminuarea costurilor suplimentare de sanatate, de vreme ce vizitele la acestea sunt de obicei gratuite sau necesita o taxa redusa. Unii lucratori si-ar putea face griji cu privire la confidentialitatea dosarelor lor medicale, dar angajatorii spun ca trateaza aceste informatii cu atentie si responsabilitate. Unele companii angajeaza operatori externi care sa deserveasca aceste clinici, oferind astfel inca un argument pentru confidentialitate.

     

    Pentru angajatori, clinicile de la locul de munca pot insemna castiguri in productivitatea muncitorilor si cheltuieli mai reduse cu asigurarile medicale. „O clinica necesara pentru cateva mii de angajati ofera probabil companiei economii in jur de 1,5-2 milioane de dolari pe an“, spune David Beech. „Mai departe, sunt lesne de anticipat cheltuieli reduse cu serviciile de urgenta ale spitalelor si cu medicii specialisti, ca si o mutare a medicilor ramasi fara pacienti in spitale catre aceste clinici.“

     

    Cea mai mare clinica de asistenta primara de pana acum s-a deschis pe 2 ianuarie in Texas, cand angajatii de la Toyota si familiile lor au inceput sa foloseasca un centru medical de 9 milioane de dolari deschis langa o fabrica de asamblat camioane din San Antonio. Spre deosebire de multe dintre noile birouri medicale – care sunt pline de rezidenti si in unele cazuri de doctori cu jumatate de norma – centrul de sanatate Toyota din San Antonio are doi doctori angajati full-time, un generalist cu jumatate de norma, un laborator de testare a sangelui si un centru de radiologie.

     

    Si totusi, chiar si clinici mai mici sunt de natura sa-i satisfaca pe angajati. Pentru birourile din Manhattan ale firmei de investitii Credit Suisse functioneaza un centru unde lucreaza numai asistente, un asistent al medicului generalist si un medic angajat cu jumatate de norma. John Probert, 42 de ani, trader la Credit Suisse, si-a rezervat recent cateva minute din programul lui zilnic de 10 ore si jumatate ca sa ia de la clinica firmei o reteta pentru o afectiune la gat. A si dus-o la farmacia din apropiere. „Ma omora gatul“, spune Probert. I-a convenit ca ingrijirea medicala nu i-a luat din timpul lui liber. „In loc sa faci asta intr-o sambata, poti doar sa dai o fuga la usa de alaturi si pe urma sa te intorci in ringul de tranzactionare.“

     

    Pepsi Bottling, un alt sustinator al clinicilor interne, incearca sa vina in intampinarea nevoilor medicale de baza ale celor 33.000 de angajati de la 46 de fabrici si 264 de centre de distributie din SUA. Compania are in acest moment 15 clinici si are de gand sa deschida inca 15 in urmatorii ani, potrivit lui David Kasiarz, vicepresedintele pentru servicii de compensare si beneficii.

     

    Angajatii Pepsi Bottling nu sunt taxati pentru serviciile respective, care includ de la injectii impotriva alergiilor si retete pana la consiliere pentru scaderea in greutate sau renuntarea la fumat.

     

    „Credem ca problemele de sanatate afecteaza performanta afacerii“, spune Kasiarz. „Soferii si oamenii nostri de vanzari definesc modul cum clientii privesc Pepsi Bottling. Avem nevoie sa-i tinem pe strada; avem nevoie sa-i mentinem sanatosi si fericiti.“ Surorile medicale si asistentii medicilor specialisti care conduc clinicile Pepsi Bottling sunt angajati de o subsidiara a Johns Hopkins University. „Este important ca aceasta activitate sa fie considerata ca independenta“, spune Kasiarz.

     

    „A avut loc o evolutie in aceasta industrie“, noteaza Stuart Clark, vicepresedinte executiv la Comprehensive Health Services, care opereaza cateva zeci de clinici traditionale in sediile companiilor. „Pe masura ce locul de munca devine din ce in ce mai sigur, prin training si proceduri de diminuare a riscului de accidente, clientii nostri au acces la clinicile lor pentru probleme care nu sunt legate de activitatea la locul de munca, precum tratamente pentru raceala, maladii cronice, controlul greutatii sau fumat.“

     

    Unele companii au eliminat clinicile de ingrijire primara, fie pentru ca nu le considerau eficiente din punctul de vedere al costurilor, fie din alte motive. Ford Motor, care obisnuia sa ofere ingrijire medicala de baza in anii ‘50 la marea sa uzina Rouge din Dearborn, Michigan, a constatat ca majoritatea angajatilor sai prefera sa mearga pentru ingrijirea primara la medicul de familie.

     

    Dar producatorii auto straini care opereaza in SUA, inclusiv Nissan si BMW, si care nu au beneficii medicale negociate la nivel de sindicat sau probleme legate de existenta unui mare numar de pensionari, imbratiseaza conceptul de clinica la locul de munca pentru angajatii lor. Toyota are in prezent farmacii sau servicii pentru prescrierea de retete la cele 11 fabrici de pe teritoriul SUA.

     

    O farmacie este unul dintre proiectele pe care le are in vedere si Qualcomm, compania de tehnologie wireless din San Diego. Compania, care a operat inca din 1998 o clinica intens folosita pentru cei 8.000 de lucratori din San  Diego, tripleaza acum suprafata acesteia si a extins orele de vizitare. Qualcomm spune ca priveste clinicile si serviciile medicale conexe ca un mod de a mentine loialitatea angajatilor – in special a miilor de ingineri.

     

    Dar, bineinteles, pentru Qualcomm si pentru alte companii mari, costurile raman intotdeauna principala preocupare. „Angajatorii sunt atat de afectati de costurile cu ingrijirea medicala, incat sunt gata sa adopte orice solutie“, spune Dee W. Edington, director la Health Management Research Center la Universitatea din Michigan. „Or, o optiune este sa gasesti modalitati de a avea grija de oameni inainte ca acestia sa se imbolnaveasca.“

  • IMOBILIARE: Companiile de consultanta imobiliara vin cu al doilea val

    Cresterea pietei imobiliare romanesti nu a scapat neobservata de investitorii straini. Dar nu numai de catre developeri, fonduri de investitii sau cumparatori privati, ci si de companiile de intermediere imobiliara.

    In doar doua luni, trei mari actori din domeniul consultantei imobiliare la nivel mondial – Cushman & Wakefield, Coldwell Banker si Jones Lang LaSalle – au anuntat ca vor intra in mod direct pe piata. Acestea se alatura celorlalti trei jucatori internationali care au intrat treptat in Romania pe parcursul ultimului deceniu – Colliers, CB Richard Ellis si DTZ.

     

    Cushman & Wakefield, una dintre cele mai mari companii de consultanta imobiliara din lume, a cumparat firma romaneasca Activ Consulting, cu care colabora de mai bine de un deceniu. Potrivit Ziarului Financiar, Cushman & Wakefield ar fi platit circa trei milioane de euro pentru achizitie.

     

    Activ Consulting, companie fondata de Razvan Gheorghe, era birou asociat al Cushman & Wakefield de 11 ani. De ce a decis Cushman & Wakefield sa faca pasul abia acum?

     

    „Pietele emergente din Europa Centrala si de Est se afla in planurile de expansiune ale clientilor nostri globali“, explica Paul Bacon, CEO al diviziei EMEA a Cushman & Wakefield.

     

    Compania americana are o prezenta solida in centrul si estul Europei inca de la inceputul deceniului trecut. Mai mult, Cushman & Wakefield a facut o miscare similara celei anuntate saptamana trecuta, cumparand biroul asociat din Rusia. In Romania americanii cumpara o companie foarte bine pozitionata mai ales pe piata spatiilor comerciale, acordand consultanta pentru 25 de proiecte de retail. Dincolo de valoare, tranzactia vine intr-un moment in care piata consultantei imobiliare se aglomereaza, dupa ce alti doi importanti actori globali din domeniu au anuntat ca isi vor deschide birouri in Romania.

     

    Blacksmith Embankment Global a cumparat drepturile locale pentru marca Coldwell Banker si a anuntat ca va deschide la inceputul anului viitor primul birou pe piata locala. La nivel international, Coldwell Banker are peste 3.800 de birouri si mai mult de 125.000 de oameni de vanzari, fiind una dintre cele mai mari francize din domeniul imobiliar.

     

    Pe de alta parte, Jones Lang LaSalle revine in 2007 pe piata romaneasca, dupa ce inchisese biroul din Bucuresti in urma cu sapte ani.

     

    Compania a fost prima corporatie multinationala din sectorul consultantei imobiliare cu prezenta in Romania inca din 1995. La finele deceniului trecut insa, Jones Lang LaSalle a decis sa-si restructureze operatiunile din estul Europei, iar printre birourile inchise s-a numarat si cel din Bucuresti.

     

    Aceasta nu a insemnat ca managerii biroului din Bucuresti – Michael Lloyd si Ioana Momiceanu – nu au ramas in piata imobiliara din Romania.

     

    Primul este CEO al Baneasa Investments, dezvoltatorul celui mai mare proiect imobiliar de pe piata locala (cu o valoare de 1,2 miliarde de euro), in timp ce Ioana Momiceanu conduce operatiunile locale ale unui alt gigant din domeniul consultantei imobiliare, CB Richard Ellis. Acum, Jones Lang LaSalle „a revenit la ganduri mai bune“ fata de piata romaneasca si si-a redeschis un birou. Acesta va avea la inceput circa trei-patru persoane. In schimb, Coldwell Banker are planuri mult mai ambitioase, vizand angajarea mai multor zeci de persoane, potrivit unor voci din piata.

     

    Aceste intrari pun presiune asupra celorlalte mari companii imobiliare din piata romaneasca, pentru ca vor incerca sa preia oameni de vanzari de la acestea.

     

    De exemplu, la Jones Lang LaSalle activeaza deja Carol Petrica, fost la Eurisko, si Roxana Stanciulescu, care anterior lucrase la CB Richard Ellis. Si Coldwell Banker a atras cativa dintre angajatii Eurisko. De altfel, la Eurisko, cea mai mare companie romaneasca de servicii imobiliare, s-au petrecut mai multe schimbari in ultima perioada. In toamna, Andrei Panculescu, fostul director general al companiei, a plecat pentru o pozitie de top management in cadrul companiei britanice Westhill.

     

    Saptamana trecuta principalul actionar si unul dintre fondatorii companiei, Ionut Dumitrescu, a anuntat ca a cedat pachetul majoritar de actiuni catre o companie inregistrata in Cipru, alaturi de el vanzandu-si o parte din participatie si un alt actionar important, Gabriel Marchievici. Practic, compania Fastahead controleaza acum 71% din capitalul Eurisko, Ionut Dumitrescu si Gabriel Marchievici cate un pachet de 10%, restul fiind detinut de Dan Vasilache.

     

    Agitatia vine pe fondul unei cresteri puternice a pietei imobiliare din ultimii ani, care a dus preturile la niveluri record pe toate segmentele. In plus, din ce in ce mai multi dezvoltatori anunta proiecte si tot mai multe fonduri de investitii isi manifesta interesul pentru achizitii in Romania. In acest context, anul trecut investitiile imobiliare s-au apropiat de pragul de 1 mld. euro. Valoarea ar putea fi de trei ori mai mare in acest an, potrivit lui Radu Lucianu, managing partner al Eurisko.

     

    Cum consultantii imobiliari sunt implicati in majoritatea covarsitoare a investitiilor din real estate, interesul jucatorilor straini pentru piata romaneasca este explicabil. Iar fiecare dintre companiile de consultanta, nou intrate sau cu vechime, se va lupta pentru o felie cat mai consistenta din piata.

  • Au cuvantul strainii

    Intr-o piata a avocaturii de business estimata la peste 100 de milioane de euro, anul 2007 pare a fi unul al clarificarilor. Dupa mai multe divorturi ar putea urma cateva mariaje, insa cu parteneri straini.

     

    Adrian Bulboaca (37 de ani), considerat unul dintre cei mai buni avocati romani in domeniul bancar, a plecat de cateva saptamani de la Linklaters pentru a fonda propria societate de avocatura. Diverse voci din piata spun ca Bulboaca nu va sta prea mult pe cont propriu, ci se va asocia cu o retea internationala de avocatura. Aceste voci il asociaza fie cu White & Case, fie cu Freshfields sau cu alte firme internationale de top. Care este insa varianta sa?

     

    „Visul fiecarui avocat este sa realizeze la un moment dat propria sa afacere. Am pornit la drum pentru a crea o societate romaneasca de avocatura, vrem sa construim ceva pe baza experientei acumulate intr-o firma internationala“, spune Adrian Bulboaca, fara a exclude insa posibilitatea colaborarii cu alte companii straine. „Daca va exista interes pentru cineva din afara, suntem dispusi sa-i ascultam.“

     

    Interesul firmelor internationale pentru piata romaneasca exista cu siguranta si e in crestere. O spun atat avocatii care activeaza in Romania, cat si publicatii europene de prim rang in domeniul juridic. „Este absolut firesc ca Romania sa intre serios in vizorul marilor case de avocatura europene si internationale, datorita perspectivelor pozitive pe care le prezinta economia“, spune Ion Nestor, senior partner si fondator al celei mai mari case de avocatura din Romania, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). „Exista diverse zvonuri si informatii care acrediteaza ideea intrarii in Romania a cel putin 4-5 jucatori importanti in acest an“, completeaza Gabriel Zbarcea, managing partner al casei de avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii.

     

    Ideea este sustinuta si de publicatii din Londra, precum The Lawyer sau Legal Week. In urma cu doua saptamani, intr-o stire publicata pe site-ul thelawyer.com despre plecarea lui Bulboaca de la Linklaters, Romania este apreciata drept „the latest hot jurisdiction“ (cea mai recenta jurisdictie fierbinte).

     

    Anul trecut cea mai mare firma de avocatura din lume, Clifford Chance, si-a unit fortele cu societatea Badea, Georgescu si Asociatii, intrand astfel pe o piata romaneasca a serviciilor de consultanta juridica estimata la peste 100 de milioane de euro. Clifford Chance este a doua firma din asa-numitul Magic Circle (care reuneste cele mai mari patru societati de avocatura din Londra) care intra in Romania. Linklaters a deschis un birou la Bucuresti inca din 2000.

     

    Ca urmare, avocatii apreciaza acum ca in randul „suspectilor de serviciu“ care ar putea intra curand pe piata romaneasca se numara celelalte doua firme din Magic Circle – Freshfields Bruckhaus Deringer si Allen & Overy. Cu mari sanse este creditata si firma americana White & Case, care, potrivit unor surse, ar fi negociat anul trecut preluarea Tuca, Zbarcea si Asociatii, iar acum e printre favoritii unei viitoare asocieri cu Bulboaca si Asociatii. Printre nominalizati se numara si Baker & McKenzie sau DLA Piper.

     

    Aderarea Romaniei la UE, cresterea economica sustinuta din ultimii ani si, nu in ultimul rand, intrarea multor corporatii pe piata romaneasca au adus aici mai multe firme straine de avocatura. Salans este prezenta inca din 1997, Cameron McKenna si-a deschis biroul in 1999. La Bucuresti sunt insa prezente si firme din jurisdictii care nu sunt anglo-saxone. Investitorii straini din tari precum Franta, Italia sau Austria au fost urmati si de avocati din aceste tari. Pozitii importante pe piata romaneasca au francezii de la Gide Loyrette Nouel – prezenti inca din 1998, firma germana Noerr Stiefenhofer Lutz sau firmele austriece Schoenherr (cu o istorie de zece ani in Romania) si – din 2005 – Wolf Theiss si Cerha Hempel Spiegelfeld Hlawati. De asemenea, italienii sunt reprezentati de societatile Sutti si Tonucci.

     

    Mai nou, valul investitorilor spanioli – in special in real estate – ar putea aduce si societati iberice de avocatura in Romania. Anul trecut s-a infiintat Balms & Asociatii, societate de avocatura membra a Balm Group International, in cadrul unui parteneriat romano-spaniol. La inceputul anului, Garrigues, cea mai mare firma din Peninsula Iberica, si-a deschis biroul din Polonia si a anuntat extinderea in Europa Centrala si de Est. „Intentionam sa deschidem un birou in Romania si, probabil, unul in Bulgaria in 2007“, a declarat Jaime Fuster, responsabil cu extinderea regionala a Garrigues, firma cu incasari de peste 220 de milioane de euro in 2006.

     

    Cine anume va intra, cu cine se vor alia si in ce moment va depinde de strategia fiecarei firme internationale, spun in unanimitate avocatii romani. Mai ales ca unele dintre acestea s-au „fript“ in deceniul trecut cand au deschis birouri in principalele tari din Europa Centrala si de Est si nu toate au adus rezultatele scontate.

     

    „Piata serviciilor avocatiale din Romania nu justifica inca in mod real deschiderea de prezente locale pentru majoritatea marilor case de avocatura“, apreciaza Ion Nestor. Cu un volum anual de onorarii intre 2 si 6 milioane de euro, „cat par sa poata realiza in mod rezonabil aceste birouri“, e greu sa realizezi eficienta economica, crede Nestor.

     

    In fapt, remarca Markus Piuk, avocat coordonator la Schoenherr, „piata de avocatura de business a fost estimata in Romania la 100 de milioane de euro, in timp ce Germania – care are aproape de patru ori mai multi locuitori – are in jur de zece firme de avocatura cu un venit anual de peste 100 de milioane de euro“.

     

    Dar, pe langa eficienta economica, in strategia marilor actori din avocatura mondiala mai conteaza si un argument de marketing, anume prezentarea in fata clientilor globali a unei oferte cat mai largi de servicii, in cat mai multe jurisdictii. „Interesul acestor firme pentru piata romaneasca este justificat de nevoile pe care clientii lor le au in Romania“, evidentiaza Gabriel Zbarcea.

     

    Pe de alta parte, multe firme internationale colaboreaza de ani de zile cu societatile locale, chiar pe baza de „semi-exclusivitati“, iar o parte din marile societati romanesti sunt membre in diverse aliante si retele mondiale. NNDKP, de exemplu, este membru al World Services Group – o asociatie mondiala a furnizorilor de servicii pentru afaceri – si fondator al South East Europe Legal Group (SEE Legal). Voicu si Filipescu are o asociere exclusiva cu reteaua Squire, Sanders & Dempsey LLP. Zamfirescu Racoti Predoiu este membra a International Lawyers Network, o retea ce grupeaza peste 5.000 de avocati din intreaga lume.

     

    „Nu ma astept insa ca firmele straine sa dea buluc in Romania“, spune Gheorghe Musat, managing partner si fondator al Musat si Asociatii. In opinia sa, economia romaneasca nu este suficient de „incinsa“, chiar daca afacerile au sporit, atat numeric, cat si sub aspectul anvergurii. „Pe scurt, nu cred ca in 2007 vom fi asaltati de firmele internationale de avocati. Poate mai tarziu.“

     

    Cu toate acestea, majoritatea oamenilor din piata se asteapta ca 2007 sa aduca cel putin un nume mare care sa deschida un birou la Bucuresti. „Pentru firmele mari conteaza existenta unei mase critice, care acum incepe sa se formeze“, crede Gabriel Biris, partener al Biris Goran, societate formata anul trecut prin plecarea unei echipe din cadrul biroului din Bucuresti al Salans. Biris se declara „convins ca in acest an va fi cel putin o noua intrare, daca nu doua-trei“.

     

    Mai sceptic, Doru Catalin Bostina, avocat coordonator la Bostina si Asociatii, crede ca „firmele cu adevarat «mari» nu se vor grabi sa vina la Bucuresti cu mai mult decat cu gandul de a stabili niste «capete de pod» si niste parteneriate mai mult sau mai putin simbolice“. De altfel, principala bariera pentru intrarea avocatilor straini in Romania este chiar de ordin legislativ. Legea nu permite caselor de avocatura straine sa-si infiinteze birouri in Romania fara ca avocatii straini sa fie autorizati de barou, explica Bostina. Apoi, este necesar ca cel putin jumatate dintre parteneri sa fie romani. In aceste conditii, cea mai la indemana varianta este preluarea unui cabinet individual, cu maxim doi-trei avocati, pe care il pot asimila usor in organizatia internationala. Dupa aceea ar urma extinderea, prin recrutarea altor avocati. O alta varianta, ceva mai complexa, este preluarea unei firme de talie medie, care si-a creat deja un renume si este deja bine pozitionata. Cel mai recent exemplu este chiar intrarea de anul trecut a Clifford Chance prin asocierea cu Badea, Georgescu si Asociatii, firma ce avea la data respectiva 20 de avocati pe langa cei doi parteneri, Daniel Badea si Nadia Georgescu.

     

    Inca de la anuntarea acestei fuziuni, Daniel Badea spunea ca „ne asteptam ca venirea celei mai mari firme de avocati sa atraga atentia si altor firme globale asupra pietei“. Si el un fost component al echipei de la Bucuresti a Linklaters, Badea avea de mult timp in plan asocierea cu Clifford Chance. Numai discutiile propriu-zise au durat circa 18 luni. Si aceasta deoarece fuziunile in domeniul avocaturii sunt mult mai complicate decat in lumea corporatiilor, subliniaza Mugur Filipescu, partener al casei de avocatura Voicu si Filipescu. Pentru ca avocatii tin mult la libertatea lor, la care nu renunta usor, fara perspectiva unor avantaje foarte clare.

     

    Nici firmele romanesti nu stau cu mainile in san, in asteptarea unei fuziuni. Cateva au inceput deja extinderea teritoriala in alte mari orase din tara, si nu numai din tara. Bostina si Asociatii a cumparat anul trecut o firma de consultanta juridica in Elvetia, dupa ce deschisese deja birouri la Viena sau Nicosia, devenind prima casa de avocatura „multinationala“ din Romania. Doru Bostina nu exclude adaugarea altor puncte pe harta birourilor teritoriale. „Vom studia oportunitatile si vom decide in consecinta. Insa extinderea trebuie sa aiba o solida fundamentare economica si sa se justifice din punct de vedere financiar“, spune avocatul coordonator al firmei.

     

    Ce va urma nu este greu de estimat. „Piata va creste rapid, Romania va avea 5-10 firme cu peste 100 de avocati si onorariile vor creste odata cu intrarea firmelor din lumea anglo-saxona“, crede Markus Piuk.

     

    Iar data de 1 ianuarie 2007 ar putea marca nu numai aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, ci si incheierea „perioadei romantice“ a avocaturii in Romania si inceputul unei transformari a profesiei, crede Doru Bostina. „1 ianuarie poate fi inceputul unui proces de durata, la capatul caruia avocatura va fi privita ca un business – organizat dupa principiile unei corporatii – si mai putin ca o profesiune liberala“, estimeaza Bostina.

     

    In mod cert, evolutia pietei de consultanta juridica este si va fi strans legata de evolutia economica, crede Ion Nestor. „Daca economia va creste, piata avocaturii se va dezvolta in continuare si va atrage o pleiada de avocati si firme de avocatura straine“, spune reprezentantul NNDKP. Urmarea: „Este posibil sa vedem una-doua achizitii adevarate si pe piata noastra“. Pentru ca, spune Nestor, pana acum nu a fost vorba de adevarate preluari de firme de avocatura, adica tranzactii care „sa implice, ca intr-o actiune corporatista, plata unui pret… real pentru valoarea achizitionata“.

     

    Marea lupta se va duce pentru atragerea si, mai ales, pastrarea avocatilor. Fiecare nou intrat se va stradui sa stranga in timp cat mai scurt o echipa solida. Miscarile de trupe nu sunt deloc o noutate in acest domeniu, in care „cel mai important activ al unei firme sunt avocatii“, dupa cum spune Gabriel Zbarcea. Iar in ultimii ani piata avocaturii de business a fost in fierbere, multi avocati trecand de la o firma la alta, in timp ce altii si-au pornit afaceri pe cont propriu. „Piata avocatiala este un organism viu“, spune Gheorghe Musat. El apreciaza ca in nicio industrie forta de munca nu este statica, cu atat mai putin in lumea avocatiala. „Deci vom mai vedea migratii de la o firma la alta“, crede Musat.

     

    Odata cu cresterea pietei – si a economiei in general – specialistii in recrutari au devenit din ce in ce mai ocupati cu cautarea avocatilor, in conditiile in care toate marile firme de profil spun ca intentioneaza sa isi extinda echipa. „Head-hunterii sunt foarte ocupati, pentru ca, pe de o parte, exista un deficit real de avocati performanti pe piata, iar pe de alta parte firmele de avocatura sunt in diverse faze de constructie“, remarca Ion Nestor. De altfel, chiar NNDKP este de 18 luni intr-un proces de recrutare „si tot nu am terminat“, subliniaza Nestor.

     

    Markus Piuk de la Schoenherr pune aceasta aglomerare a head-hunterilor pe seama „lipsei totale de avocati juniori cu o buna pregatire“. El remarca, de asemenea, ca piata de angajare a avocatilor este „a seller’s market“. „Avocatii spun ce (cat) vor si firmele de obicei dau“, explica Piuk.

     

    In acest context, intrarea pe piata a unor noi firme straine nu va face decat sa tulbure si mai mult apele. „Marele risc este ca firmele internationale vor lua oameni din piata“, spune Mugur Filipescu de la Voicu si Filipescu. In acelasi timp, firmele nou infiintate lupta si ele sa-si intareasca echipa. Adrian Bulboaca a plecat de la Linklaters impreuna cu alti patru avocati definitivi si un stagiar. „La sfarsitul anului vrem sa fim macar 10-12“, si-a propus Bulboaca. In primavara anului trecut, Gabriel Biris si alti doi avocati ai Salans – Gelu Goran si Victor Constantinescu – fondau impreuna cu Daniel Visoiu firma de avocatura Biris Goran. Biris spune ca echipa a ajuns acum la 20 de avocati, fata de zece cat erau in total la inceput.

     

    In general, despartirile din firmele de avocatura sunt mult mai dese decat asocierile. 2007 ar putea aduce insa o schimbare si din acest punct de vedere. „Vor fi mai multe «casatorii» decat «divorturi» insemnate anul acesta“, crede Gabriel Zbarcea. Ion Nestor apreciaza totusi ca „nu exista, cu mici exceptii, sciziuni fara ca undeva la orizont sa se prefigureze ulterior o fuziune, o consolidare“. De aceea, fara a da nume, Nestor face totusi o previziune: „Sunt convins ca vom vedea regrupari interesante in primele sase luni ale lui 2007“.

  • Top avocati romani

    Potrivit unui top realizat anul trecut de Ziarul Financiar, cele mai mari zece firme de avocatura din Romania au realizat in 2005 venituri de peste 45 de milioane de euro. Pentru anul 2006, principalii actori mizau pe cresteri de cel putin 25%.

     

    Nume

    CA (mil. euro)

    NNDKP

    7,0

    Bostina si Asociatii*

    6,4

    Linklaters

    6,0

    Musat si Asociatii

    5,4

    Salans

    4,3

    Popovici & Asociatii

    4,2

    Stoica & Asociatii

    4,0

    Tuca Si Asociatii

    3,2

    Voicu & Filipescu

    2,7

    Schoenherr si Asociatii

    2,6

     

    SURSA: ZF, PRIN CUMULAREA DATELOR DISPONIBILE PE PIATA


    *REALIZATA, POTRIVIT BOSTINA SI ASOCIATII, DIN ACTIVITATEA BIROULUI DIN BUCURESTI SI A CELOR SAPTE SEDII SECUNDARE DIN PROVINCIE


    NOTA: TUCA SI ASOCIATII A LUAT NASTERE LA 15 APRILIE 2005, ASTFEL CA CIFRA DE AFACERI ESTE CORESPUNZATOARE CELOR NOUA LUNI DE ACTIVITATE

  • Printre cei mai mari din lume

    In Romania sunt prezente doar doua dintre cele mai mari firme de avocatura din lume. Dar si alti jucatori din top au derulat aici afaceri, in parteneriat cu firmele locale.

     

    CLIFFORD CHANCE, cea mai mare firma de avocatura din lume, a intrat anul trecut pe piata romaneasca printr-o asociere cu firma locala Badea, Georgescu si Asociatii.

     

    LINKLATERS a fost primul mare nume al avocaturii mondiale care si-a deschis un birou la Bucuresti, inca din 2000.

     

    SKADDEN ARPS SLATE MEAGHER & FLOM –  cea mai mare firma americana de avocatura – a fost implicata, printre altele, in vanzarea unui pachet minoritar de actiuni Romtelecom catre OTE.

     

    FRESHFIELDS BRUCKHAUS DERINGER lucreaza, printre altele, la proiectul Nabucco. A consiliat NBG la achizitia Bancii Romanesti si OTE la privatizarea partiala a Romtelecom.

     

    LATHAM & WATKINS, a doua firma americana ca marime, nu a derulat aici mari proiecte.

     

    BAKER & MCKENZIE are o prezenta puternica in Europa Centrala si este una dintre firmele creditate cu mari sanse de a deschide in viitorul apropiat un birou in Romania. A consiliat, alaturi de Musat si Asociatii, banca ungara OTP in procesul de privatizare a CEC.

     

    ALLEN & OVERY e activa de mai multi ani in Romania, in parteneriat cu case de avocatura locale si a fost selectata acum un an consultant juridic international al Fondului Proprietatea.

     

    JONES DAY – firma americana a fost implicata in mai multe tranzactii internationale cu efecte si pe piata autohtona, precum achizitia Gillette de catre Procter & Gamble sau vanzarea diviziei Electricité de France de management al deseurilor, ASA Abfall.

     

    SIDLEY AUSTIN – in 2001, din fuziunea firmei de avocatura Sidley & Austin din Chicago cu Brown & Wood din New York a rezultat Sidley Austin Brown & Wood. La inceputul lui 2006, firma si-a scurtat numele, devenind Sidley Austin.

     

    WHITE & CASE a lucrat, impreuna cu Musat si Asociatii, in procesul Noble Ventures de la Washington si lucreaza cu Tuca, Zbarcea si Asociatii in procesul EdF contra Romania. A fost de partea unor vanzatori in tranzactia Astral-UPC.

     

    Locul

    Firma de avocatura

    Venituri (mil. euro)

    1

    Clifford Chance

    1.504,1

    2

    Linklaters

    1.365,4

    3

    Skadden ARPS Slate Meagher & Flom

    1.291,5

    4

    Freshfields Bruckhaus Deringer

    1.287,9

    5

    Latham & Watkins

    1.133,1

    6

    Baker & Mckenzie

    1.084,6

    7

    Allen & Overy

    1.075,0

    8

    Jones Day

    1.030,8

    9

    Sidley Austin

    901,7

    10

    White & Case

    839,1

     

     

  • Bucurestiul, motor in doi timpi

    In competitia cu restul tarii, Bucurestiul se situeaza pe pozitii fruntase in orice clasament economic. Interesul investitorilor si fondurile europene vor reduce decalajele, dar avansul luat de Capitala este practic imposibil de depasit.

     

    In Bucuresti exista, cred un grup de cercetatori de la Loughborough University, „cateva dovezi“ care indica faptul ca orasul tinde sa devina un asa-numit „world city“ – o aglomerare urbana de importanta mondiala. Pe acelasi plan cu capitala Romaniei se afla Detroit, Bratislava, Rotterdam, Seattle sau Haga, iar pe palierul imediat inferior se afla, printre altele, Edinburgh, Glasgow, Marsilia, Sankt-Petersburg sau Cape Town.

     

    Studiul universitarilor britanici, grupati in GaWC (Globalization and World Cities Study Group) defineste un „world city“ (sau „global city“) drept un oras a carui existenta influenteaza ceea ce se intampla in restul lumii in mod „direct si tangibil“, in plan social, economic, cultural sau politic. In topul GaWC se afla Londra, New York, Paris si Tokio, ca jucatori majori, urmati de San Francisco, Bruxelles, Zürich sau Moscova. Varsovia si Budapesta, pentru a plati si obolul comparatiei cu estul Europei, fac parte din categoria  superioara „minor world cities“.

     

    Ratiunile invocate de GaWC pentru statutul de „world city“ in cazul Bucurestiului se leaga de centrele de afaceri care s-au construit dupa 1989, de numarul destul de ridicat de companii de importanta mondiala prezente pe malurile Dambovitei sau de manifestarile culturale permanente sau ocazionale gazduite aici. Dar, probabil, cel mai interesant argument pentru includerea in clasamentul GaWC este numele orasului si recunoasterea sa internationala: nimeni nu va stalci niciodata Paris sau Londra, dar Budapesta si Bucurestiul vor suferi, pe mai departe, de o inevitabila infratire prin confuzie. 

     

    Pana sa ajunga oras de importanta mondiala, capitala Romaniei ocupa lejer pozitia de prim oras al tarii, din toate punctele de vedere: cu mai putin de zece procente din populatie, zona Bucurestiului produce o cincime din produsul intern brut si a atras in jur de jumatate din investitiile straine directe. PIB/locuitor este in cazul bucurestenilor dublu fata de cel national, chiar daca la jumatatea mediei europene. Din cele aproape 4.000 de companii inovatoare care activeaza in Romania, 21% se afla in Bucuresti, care concentreaza peste 41% din cheltuielile nationale de inovare.

     

    Iar tendinta de evadare din pluton a Bucurestiului se va mentine si in urmatoarea perioada. Cauzele actualei situatii sunt usor de intuit, cum relativ facila pare si anticiparea evolutiei regiunilor romanesti si a zonei Capitalei. Situatii asemanatoare sunt comune celor mai multe state ale lumii, unde orasele importante, de regula capitalele, dar nu numai acestea, au concentrat crema investitiilor, a puterii financiare si a vietii culturale.

     

    Ion Ghizdeanu, presedintele Comisiei Nationale de Statistica, spune ca disparitatile regionale si judetene care se inregistreaza in Romania sunt de natura istorica. „Dezvoltarea economica a fiecarei regiuni depinde in primul rand de cerere si in al doilea rand de starea infrastructurii, de toate tipurile, care sa faciliteze relatia productie-cerere“, spune Ghizdeanu.

     

    Bucurestiul, adauga Viorel Bitu, managing partner la compania de consultanta Synergizer, s-a dezvoltat incepand din perioada interbelica, dar mai ales in perioada ceausista. „Daca analizam unele planuri de genul «Bucuresti, port la Marea Neagra», putem constata ca ritmul imprimat de dictator s-a estompat dupa Revolutie. Totusi, dupa 1990 a existat o perioada in care interesul investitorilor s-a numit Bucuresti, ceea ce a dus la o accentuare a discrepantei pe fondul decaderii altor zone industrializate mai mult decat din cauza dezvoltarii Capitalei.“

     

    Raportul dintre interes si decadere invocat de Viorel Bitu este o caracteristica a economiilor din statele foste comuniste. De altfel, si cercetatorii de la GaWC au constatat ca ascensiunea Varsoviei, a Pragai sau a Budapestei, nu numai a Bucurestiului, a fost accentuata si de declinul economic general al tarilor respective, inregistrat dupa 1990; cu atat mai evident a fost, pe acest fond, avansul inregistrat de zonele aflate „pe val“.

     

    Bucurestiul pare a fi, in prezent, cea mai „pe val“ regiune europeana; cel putin asa cred analistii companiei de servicii imobiliare Jones Lang Lasalle, care calculeaza un indice european de crestere regionala, publicat in fiecare an. Studiul din 2006 indica Bucurestiul drept orasul european cu cea mai mare rata de crestere pentru urmatorii cinci ani, peste media celor 91 de orase europene analizate. Capitala Romaniei, cuprinsa in studiu pentru prima data, este trasa in jos, pe locul 58 in clasamentul Jones Lang Lasalle, de valoarea redusa a PIB/locuitor (in comparatie cu restul Europei) si de coeficientul privind mediul de afaceri.

     

    Asadar, premise si perspective bune pentru Bucuresti. Dar cum a actionat si cum va influenta Bucurestiul restul Romaniei? „Cred ca Bucurestiul este mai mult un motor decat o frana. E drept, un motor in doi timpi si nu in patru, ca Budapesta sau chiar Belgradul“, crede Viorel Bitu. Presedintele Comisiei Nationale de Prognoza spune ca Bucurestiul este pentru restul Romaniei ce a fost Germania pentru Europa, adica o adevarata locomotiva. „Dezvoltarea accelerata a zonelor cu potential, precum Bucurestiul sau zona Timisoarei, se propaga in celelalte regiuni, prin cererea adresata acestora pentru produse mai competitive sau forta de munca. In timp, investitiile devin mai scumpe in aceste zone si incep sa se orienteze catre regiunile adiacente“, comenteaza Ion Ghizdeanu.

     

    Oricum, pentru urmatorii ani, „locomotiva in doi timpi“ va continua sa isi pastreze statutul fruntas, chiar daca este de asteptat o reducere a decalajelor. „Zonele economice se dezvolta in raport cu potentialul acestora si nu in functie de statutul lor administrativ. Zona Timisoara–Arad este poate cea mai reprezentativa. Nu putem spune cand, dar este posibil sa se formeze si in Romania zone tip megalopolis, ca pe coasta de est a SUA. Iar prima va fi cea din jurul Bucurestiului“, apreciaza Ghizdeanu.

     

    „Totusi, discrepante vor exista mereu, dictate in principal de competitia preturilor, de economia de masa. Pretul benzinei nu poate fi mult diferit in Lotru fata de cel din Bucuresti, totusi diferenta de pret nu poate acoperi diferenta de profitabilitate, mult mai mare in Bucuresti datorita volumului vanzarilor. Ceea ce face ca decizia de a infiinta o benzinarie in Bucuresti sa fie mai atractiva decat investitia din Lotru“, explica Viorel Bitu. Prin urmare, conchide el, „in urmatorii 100 de ani nu cred ca alt oras din Romania va lua locul de lider al Bucurestiului“.

     

    Cat de mult conteaza pozitionarea geografica a afacerii? Nu prea, daca esti reprezentat in Bucuresti, spune Gheorghe Ciubotaru, directorul general si proprietarul companiei botosanene Electroalfa: filiala de productie din Bucuresti este cea mai activa si dezvoltata financiar din cele 11 pe care le detine compania. „Adaptabilitatea manageriala“ a permis Electroalfa sa depaseasca localizarea din extremul nordic al Romaniei si neajunsurile legate de aceasta, adevarata problema constituind-o in prezent forta de munca, de oriunde ar fi aceasta: in provincie, sustine Ciubotaru, exista bariere mentale care blocheaza relocarea fortei de munca si mobilitatea oamenilor. Pe de alta parte, crede el, provincia va acapara cea mai mare parte a investitiilor viitoare. Aceasta opinie se intemeiaza pe mai multe aspecte. In primul rand, investitiile din Bucuresti sunt mai scumpe si greu de realizat, pentru ca spatiile si forta de munca sunt putine si scumpe. In al doilea rand, planurile de dezvoltare a infrastructurii au ca tinta in principal provincia: aproape toate aeroporturile au devenit internationale, se dezvolta retele rutiere din Transilvania sau Moldova, se dezvolta parcuri tehnologice in mai toate orasele mari.

     

    Provincia, cum explica mai plastic brasoveanul Iuliu Miklos, patronul grupului de firme Mikim, iti permite sa „vezi lucrurile mai curat“, lipsite de cenusiul cu care este de multe ori asociat Bucurestiul. „Transilvania va deveni o tinta predilecta a investitorilor, din cauza apropierii geografice, dar si de mentalitati, cu vestul Europei“, apreciaza Miklos, care plaseaza Brasovul, intr-un top al dezvoltarii potentiale, pe locul al treilea dupa Timisoara si Cluj, la egalitate cu Constanta.

     

    Topul realizat de Iuliu Miklos se refera la mari aglomerari urbane romanesti, care au intrat oricum in atentia investitorilor, a marilor lanturi de retail sau a publicitarilor. Ce facem cu restul? „La o prima analiza s-ar parea ca principala solutie pentru reducerea decalajelor o reprezinta alocarea cu prioritate catre zonele sarace a resurselor financiare, atat publice, cat si europene. Dar poate mai important este climatul de afaceri, in care includem si atitudinea proinvestitionala a autoritatilor locale“, spune Ion Ghizdeanu.

     

    „Totusi, romanii se dovedesc repetenti la capacitatea de a dezvolta si sustine programe, deci personal sunt sceptic ca exista o sansa practica de a sustine prin programe politice dezvoltarea unor zone“, spune Viorel Bitu de la Synergizer. Scepticismul lui Bitu nu este impartasit de Gheorghe Ciubotaru sau de Iuliu Miklos, care mizeaza fie pe initiative locale si cresterea gradului de independenta administrativa, fie pe deplasarea naturala a interesului investitorilor, mereu in cautare de ceva mai convenabil pentru afacerea lor.

     

    Inima economica a Europei o constituie o zona denumita Blue Banana, care incepe undeva in sudul Marii Britanii si coboara spre Milano. Zona, care nu tine cont de granite sau separari de orice alta natura, include Londra, Bruxelles, Frankfurt, Basel si Zürich si inseamna una din cele mai mari concentrari mondiale de bani, industrie si oameni. Concentrarea activitatilor este o realitate dovedita chiar si de simpla reprezentare pe harta a PIB/capita realizat de diversele regiuni: cu cat este mai mare distanta fata de inima economica a Europei, cu atat indicatorul scade. Iar din acest punct de vedere, asa-numitul indicele de perificitate al Romaniei – cat de periferica este pozitia sa in raport cu nucleul economic al continentului – este aproximativ acelasi cu cel al Spaniei. Foarte frumos deci. Cand se vor apropia si restul indicatorilor?