Au cuvantul strainii

„Visul fiecarui avocat este sa realizeze la un moment dat propria sa afacere. Am pornit la drum pentru a crea o societate romaneasca de avocatura, vrem sa construim ceva pe baza experientei acumulate intr-o firma internationala“, spune Adrian Bulboaca, fara a exclude insa posibilitatea colaborarii cu alte companii straine. „Daca va exista interes pentru cineva din afara, suntem dispusi sa-i ascultam.“

Interesul firmelor internationale pentru piata romaneasca exista cu siguranta si e in crestere. O spun atat avocatii care activeaza in Romania, cat si publicatii europene de prim rang in domeniul juridic. „Este absolut firesc ca Romania sa intre serios in vizorul marilor case de avocatura europene si internationale, datorita perspectivelor pozitive pe care le prezinta economia“, spune Ion Nestor, senior partner si fondator al celei mai mari case de avocatura din Romania, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). „Exista diverse zvonuri si informatii care acrediteaza ideea intrarii in Romania a cel putin 4-5 jucatori importanti in acest an“, completeaza Gabriel Zbarcea, managing partner al casei de avocatura Tuca, Zbarcea si Asociatii.

Ideea este sustinuta si de publicatii din Londra, precum The Lawyer sau Legal Week. In urma cu doua saptamani, intr-o stire publicata pe site-ul thelawyer.com despre plecarea lui Bulboaca de la Linklaters, Romania este apreciata drept „the latest hot jurisdiction“ (cea mai recenta jurisdictie fierbinte).

Anul trecut cea mai mare firma de avocatura din lume, Clifford Chance, si-a unit fortele cu societatea Badea, Georgescu si Asociatii, intrand astfel pe o piata romaneasca a serviciilor de consultanta juridica estimata la peste 100 de milioane de euro. Clifford Chance este a doua firma din asa-numitul Magic Circle (care reuneste cele mai mari patru societati de avocatura din Londra) care intra in Romania. Linklaters a deschis un birou la Bucuresti inca din 2000.

Ca urmare, avocatii apreciaza acum ca in randul „suspectilor de serviciu“ care ar putea intra curand pe piata romaneasca se numara celelalte doua firme din Magic Circle – Freshfields Bruckhaus Deringer si Allen & Overy. Cu mari sanse este creditata si firma americana White & Case, care, potrivit unor surse, ar fi negociat anul trecut preluarea Tuca, Zbarcea si Asociatii, iar acum e printre favoritii unei viitoare asocieri cu Bulboaca si Asociatii. Printre nominalizati se numara si Baker & McKenzie sau DLA Piper.

Aderarea Romaniei la UE, cresterea economica sustinuta din ultimii ani si, nu in ultimul rand, intrarea multor corporatii pe piata romaneasca au adus aici mai multe firme straine de avocatura. Salans este prezenta inca din 1997, Cameron McKenna si-a deschis biroul in 1999. La Bucuresti sunt insa prezente si firme din jurisdictii care nu sunt anglo-saxone. Investitorii straini din tari precum Franta, Italia sau Austria au fost urmati si de avocati din aceste tari. Pozitii importante pe piata romaneasca au francezii de la Gide Loyrette Nouel – prezenti inca din 1998, firma germana Noerr Stiefenhofer Lutz sau firmele austriece Schoenherr (cu o istorie de zece ani in Romania) si – din 2005 – Wolf Theiss si Cerha Hempel Spiegelfeld Hlawati. De asemenea, italienii sunt reprezentati de societatile Sutti si Tonucci.

Mai nou, valul investitorilor spanioli – in special in real estate – ar putea aduce si societati iberice de avocatura in Romania. Anul trecut s-a infiintat Balms & Asociatii, societate de avocatura membra a Balm Group International, in cadrul unui parteneriat romano-spaniol. La inceputul anului, Garrigues, cea mai mare firma din Peninsula Iberica, si-a deschis biroul din Polonia si a anuntat extinderea in Europa Centrala si de Est. „Intentionam sa deschidem un birou in Romania si, probabil, unul in Bulgaria in 2007“, a declarat Jaime Fuster, responsabil cu extinderea regionala a Garrigues, firma cu incasari de peste 220 de milioane de euro in 2006.

Cine anume va intra, cu cine se vor alia si in ce moment va depinde de strategia fiecarei firme internationale, spun in unanimitate avocatii romani. Mai ales ca unele dintre acestea s-au „fript“ in deceniul trecut cand au deschis birouri in principalele tari din Europa Centrala si de Est si nu toate au adus rezultatele scontate.

„Piata serviciilor avocatiale din Romania nu justifica inca in mod real deschiderea de prezente locale pentru majoritatea marilor case de avocatura“, apreciaza Ion Nestor. Cu un volum anual de onorarii intre 2 si 6 milioane de euro, „cat par sa poata realiza in mod rezonabil aceste birouri“, e greu sa realizezi eficienta economica, crede Nestor.

In fapt, remarca Markus Piuk, avocat coordonator la Schoenherr, „piata de avocatura de business a fost estimata in Romania la 100 de milioane de euro, in timp ce Germania – care are aproape de patru ori mai multi locuitori – are in jur de zece firme de avocatura cu un venit anual de peste 100 de milioane de euro“.

Dar, pe langa eficienta economica, in strategia marilor actori din avocatura mondiala mai conteaza si un argument de marketing, anume prezentarea in fata clientilor globali a unei oferte cat mai largi de servicii, in cat mai multe jurisdictii. „Interesul acestor firme pentru piata romaneasca este justificat de nevoile pe care clientii lor le au in Romania“, evidentiaza Gabriel Zbarcea.

Pe de alta parte, multe firme internationale colaboreaza de ani de zile cu societatile locale, chiar pe baza de „semi-exclusivitati“, iar o parte din marile societati romanesti sunt membre in diverse aliante si retele mondiale. NNDKP, de exemplu, este membru al World Services Group – o asociatie mondiala a furnizorilor de servicii pentru afaceri – si fondator al South East Europe Legal Group (SEE Legal). Voicu si Filipescu are o asociere exclusiva cu reteaua Squire, Sanders & Dempsey LLP. Zamfirescu Racoti Predoiu este membra a International Lawyers Network, o retea ce grupeaza peste 5.000 de avocati din intreaga lume.

„Nu ma astept insa ca firmele straine sa dea buluc in Romania“, spune Gheorghe Musat, managing partner si fondator al Musat si Asociatii. In opinia sa, economia romaneasca nu este suficient de „incinsa“, chiar daca afacerile au sporit, atat numeric, cat si sub aspectul anvergurii. „Pe scurt, nu cred ca in 2007 vom fi asaltati de firmele internationale de avocati. Poate mai tarziu.“

Cu toate acestea, majoritatea oamenilor din piata se asteapta ca 2007 sa aduca cel putin un nume mare care sa deschida un birou la Bucuresti. „Pentru firmele mari conteaza existenta unei mase critice, care acum incepe sa se formeze“, crede Gabriel Biris, partener al Biris Goran, societate formata anul trecut prin plecarea unei echipe din cadrul biroului din Bucuresti al Salans. Biris se declara „convins ca in acest an va fi cel putin o noua intrare, daca nu doua-trei“.

Mai sceptic, Doru Catalin Bostina, avocat coordonator la Bostina si Asociatii, crede ca „firmele cu adevarat «mari» nu se vor grabi sa vina la Bucuresti cu mai mult decat cu gandul de a stabili niste «capete de pod» si niste parteneriate mai mult sau mai putin simbolice“. De altfel, principala bariera pentru intrarea avocatilor straini in Romania este chiar de ordin legislativ. Legea nu permite caselor de avocatura straine sa-si infiinteze birouri in Romania fara ca avocatii straini sa fie autorizati de barou, explica Bostina. Apoi, este necesar ca cel putin jumatate dintre parteneri sa fie romani. In aceste conditii, cea mai la indemana varianta este preluarea unui cabinet individual, cu maxim doi-trei avocati, pe care il pot asimila usor in organizatia internationala. Dupa aceea ar urma extinderea, prin recrutarea altor avocati. O alta varianta, ceva mai complexa, este preluarea unei firme de talie medie, care si-a creat deja un renume si este deja bine pozitionata. Cel mai recent exemplu este chiar intrarea de anul trecut a Clifford Chance prin asocierea cu Badea, Georgescu si Asociatii, firma ce avea la data respectiva 20 de avocati pe langa cei doi parteneri, Daniel Badea si Nadia Georgescu.

Inca de la anuntarea acestei fuziuni, Daniel Badea spunea ca „ne asteptam ca venirea celei mai mari firme de avocati sa atraga atentia si altor firme globale asupra pietei“. Si el un fost component al echipei de la Bucuresti a Linklaters, Badea avea de mult timp in plan asocierea cu Clifford Chance. Numai discutiile propriu-zise au durat circa 18 luni. Si aceasta deoarece fuziunile in domeniul avocaturii sunt mult mai complicate decat in lumea corporatiilor, subliniaza Mugur Filipescu, partener al casei de avocatura Voicu si Filipescu. Pentru ca avocatii tin mult la libertatea lor, la care nu renunta usor, fara perspectiva unor avantaje foarte clare.

Nici firmele romanesti nu stau cu mainile in san, in asteptarea unei fuziuni. Cateva au inceput deja extinderea teritoriala in alte mari orase din tara, si nu numai din tara. Bostina si Asociatii a cumparat anul trecut o firma de consultanta juridica in Elvetia, dupa ce deschisese deja birouri la Viena sau Nicosia, devenind prima casa de avocatura „multinationala“ din Romania. Doru Bostina nu exclude adaugarea altor puncte pe harta birourilor teritoriale. „Vom studia oportunitatile si vom decide in consecinta. Insa extinderea trebuie sa aiba o solida fundamentare economica si sa se justifice din punct de vedere financiar“, spune avocatul coordonator al firmei.

Ce va urma nu este greu de estimat. „Piata va creste rapid, Romania va avea 5-10 firme cu peste 100 de avocati si onorariile vor creste odata cu intrarea firmelor din lumea anglo-saxona“, crede Markus Piuk.

Iar data de 1 ianuarie 2007 ar putea marca nu numai aderarea Romaniei la Uniunea Europeana, ci si incheierea „perioadei romantice“ a avocaturii in Romania si inceputul unei transformari a profesiei, crede Doru Bostina. „1 ianuarie poate fi inceputul unui proces de durata, la capatul caruia avocatura va fi privita ca un business – organizat dupa principiile unei corporatii – si mai putin ca o profesiune liberala“, estimeaza Bostina.

In mod cert, evolutia pietei de consultanta juridica este si va fi strans legata de evolutia economica, crede Ion Nestor. „Daca economia va creste, piata avocaturii se va dezvolta in continuare si va atrage o pleiada de avocati si firme de avocatura straine“, spune reprezentantul NNDKP. Urmarea: „Este posibil sa vedem una-doua achizitii adevarate si pe piata noastra“. Pentru ca, spune Nestor, pana acum nu a fost vorba de adevarate preluari de firme de avocatura, adica tranzactii care „sa implice, ca intr-o actiune corporatista, plata unui pret… real pentru valoarea achizitionata“.

Marea lupta se va duce pentru atragerea si, mai ales, pastrarea avocatilor. Fiecare nou intrat se va stradui sa stranga in timp cat mai scurt o echipa solida. Miscarile de trupe nu sunt deloc o noutate in acest domeniu, in care „cel mai important activ al unei firme sunt avocatii“, dupa cum spune Gabriel Zbarcea. Iar in ultimii ani piata avocaturii de business a fost in fierbere, multi avocati trecand de la o firma la alta, in timp ce altii si-au pornit afaceri pe cont propriu. „Piata avocatiala este un organism viu“, spune Gheorghe Musat. El apreciaza ca in nicio industrie forta de munca nu este statica, cu atat mai putin in lumea avocatiala. „Deci vom mai vedea migratii de la o firma la alta“, crede Musat.

Odata cu cresterea pietei – si a economiei in general – specialistii in recrutari au devenit din ce in ce mai ocupati cu cautarea avocatilor, in conditiile in care toate marile firme de profil spun ca intentioneaza sa isi extinda echipa. „Head-hunterii sunt foarte ocupati, pentru ca, pe de o parte, exista un deficit real de avocati performanti pe piata, iar pe de alta parte firmele de avocatura sunt in diverse faze de constructie“, remarca Ion Nestor. De altfel, chiar NNDKP este de 18 luni intr-un proces de recrutare „si tot nu am terminat“, subliniaza Nestor.

Markus Piuk de la Schoenherr pune aceasta aglomerare a head-hunterilor pe seama „lipsei totale de avocati juniori cu o buna pregatire“. El remarca, de asemenea, ca piata de angajare a avocatilor este „a seller’s market“. „Avocatii spun ce (cat) vor si firmele de obicei dau“, explica Piuk.

In acest context, intrarea pe piata a unor noi firme straine nu va face decat sa tulbure si mai mult apele. „Marele risc este ca firmele internationale vor lua oameni din piata“, spune Mugur Filipescu de la Voicu si Filipescu. In acelasi timp, firmele nou infiintate lupta si ele sa-si intareasca echipa. Adrian Bulboaca a plecat de la Linklaters impreuna cu alti patru avocati definitivi si un stagiar. „La sfarsitul anului vrem sa fim macar 10-12“, si-a propus Bulboaca. In primavara anului trecut, Gabriel Biris si alti doi avocati ai Salans – Gelu Goran si Victor Constantinescu – fondau impreuna cu Daniel Visoiu firma de avocatura Biris Goran. Biris spune ca echipa a ajuns acum la 20 de avocati, fata de zece cat erau in total la inceput.

In general, despartirile din firmele de avocatura sunt mult mai dese decat asocierile. 2007 ar putea aduce insa o schimbare si din acest punct de vedere. „Vor fi mai multe «casatorii» decat «divorturi» insemnate anul acesta“, crede Gabriel Zbarcea. Ion Nestor apreciaza totusi ca „nu exista, cu mici exceptii, sciziuni fara ca undeva la orizont sa se prefigureze ulterior o fuziune, o consolidare“. De aceea, fara a da nume, Nestor face totusi o previziune: „Sunt convins ca vom vedea regrupari interesante in primele sase luni ale lui 2007“.