BusinessMagazin

Author: adison

Recolta buna la Bursa

Actiunile listate au revenit in ultimele saptamani in zodia maximelor istorice, confirmand astfel inca odata ca toamna se numara si castigurile de la Bursa. Valoarea totala a companiilor cotate la Bursa a crescut de la inceputul lunii august cu nu mai putin de 1,5 miliarde de euro, atingand saptamana trecuta 14,5 miliarde de euro. Iar multi dintre brokeri afirma ca inca mai este loc de cresteri.

Bursa nu s-a dezmintit nici de data aceasta, ca fiind de departe ce mai buna forma de plasament de pe piata, in conditiile in care in ultimele doua saptamani s-a putut castiga cat din dobanda unui depozit bancar pe un an intreg.

Scaderea dobanzilor la depozite, revenirea in forta a investitorilor straini pe piata si apropierea termenului de privatizare a BCR au fost tot atatea motive de crestere.

Multi dintre actualii investitori asteapta un nou flux de bani noi din depozite bancare catre bursa, in conditiile in care dobanzile bancare au ajuns la un nivel la care nu doar par mici, dar nici macar nu mai acopera rata inflatiei.

Peste toate acestea s-a suprapus o revenire a investitorilor straini, care era asteptata de brokeri inca din vara. Nimeni nu stia insa cat de hotarat vor intra acestia la cumparare.

Nu in ultimul rand, sumele tot mai mari vehiculate in privinta valorii BCR i-au facut pe multi dintre analisti si investitori sa isi reconsidere calculele privind valoarea de piata a SIF-urilor, fiecare dintre acestea detinand cate 6% din BCR. Pachetele de actiuni sunt inregistrate la valoarea contabila, dar valoarea reala a bancii este, se pare, de pana la de cinci ori mai mare.

“Este se pare un entuziasm legat de sperantele privind un pret bun in privatizarea BCR. Este clar ca au intrat bani din strainatate, iar atata timp cat din strainatate vor intra bani, piata se va mentine pe crestere”, spune Rares Nilas, directorul BT Securities. SIF-urile au fost cele care au condus cresterea din ultimele saptamani, tragand astfel in sus intreaga piata.

Majoritatea investitorilor au parut sa ignore reluarea discutiilor privind modificarea modalitatii de impozitare a castigurilor de pe Bursa, care le-a dat nu odata palpitatii jucatorilor, in primavara, sau situatia macroeconomica, ce se afla in prezent sub estimarile de la inceputul anului, cu o scadere de productiei industriale inregistrata pe parcurul mai multor luni.

“Piata a crescut datorita intrarilor de bani de la fondurile din strainatate. Majoritatea investitorilor straini platesc impozite doar in tarile lor de origine si asta este cauza pentru care incertitudinile legate de modul de impozitare nu au fost vizibile in ceea ce priveste evolutia preturilor”, explica Adrian Caramiha, director de operatiuni la societatea de brokeraj Eastern Securities.

De la finalul lunii august, cand a inceput ultimul val de cresteri pe Bursa, indicele BET, care urmareste cele mai tranzactionate zece companii de pe piata a urcat cu aproape 15%, in timp ce saltul BET-FI, indicele societatilor de investitii financiare, s-a apropiat de 20%.

Cresterea exploziva pe SIF-uri a inceput inca de la mijlocul lunii iulie, cand pragul de detinere a fost ridicat de la 0,1% la 1%. De atunci, SIF-urile au castigat un impresionat 45%, majorarea valorii de piata a acestora depasind 100%, de la inceputul anului.

Daca in urma cu aproximativ sase luni, cand piata inregistra ultimele maxime mai toti brokerii spuneau ca actiunile sunt exorbitant de scumpe, de data aceasta cei mai pesimisti dintre ei spun ca preturile atinse saptamana trecuta sunt cele “corecte”.

“Nu sunt semne ca piata se va opri din crestere. Banuiesc ca pretul asteptat pentru BCR se afla la originea maximelor atinse saptamana trecuta. Preturile la care au urcat actiunile au ajuns, teoretic, la un nivel comparabil cu rezultatele financiare anuntate de companii la jumatatea anululu si poate pe SIF-uri mai este loc de crestere”, spune Alin Brendea, director de operatiuni la Prime Transaction.

De la inceputul toamnei, cea mai mare crestere dintre actiunile listate a apartinut Rompetrol Rafinare (Petromida), care au urcat cu 23% in ciuda reluarii vizitelor la Parchet a omului de afaceri Dinu Patriciu, principalul actionar al grupului Rompetrol. Acesta este audiat de procurori intr-un dosar in care este acuzat de manipularea bursei, dupa ce, in primavara, omul de afaceri a fost retinut de procurori pentru 24 de ore in cadrul unei anchete privind privatizarea rafinariei Petromida.

Pe urmatoarele locuri in privinta castigurilor s-au aflat trei dintre SIF-uri: Muntenia, Oltenia si Moldova, cu avansuri de cate 20%. Actiunile producatorului de medicamente Antibiotice Iasi au urcat cu 17%, “impulsionate” de pretul mare – 200 milioane de dolari – pe care cehii de la Zentiva au anuntat ca il vor plati pentru celalalt producator de medicamente de la Bursa: Sicomed.

Constructorul de vile Impact Bucuresti a adus actionarilor un castig de 17% in aceasta perioada, dupa ce pe piata a circulat un raport al uneia dintre cele mai mari societati de brokeraj care recomanda cumpararea acestor titluri.

Bancile au ramas de aceasta data in a doua jumatate a plutonului in privinta castigurilor, cu o crestere de 14% in cazul Bancii Transilvania, 11% in cazul BRD si 10% in cazul Carpatica.

Indicele BET al celor mai tranzactionate actiuni nu a trecut deocamdata de maximele istorice de la finalul lunii martie, in principal din cauza actiunilor Petrom, in cazul carora s-au inregistrat vanzari mai puternice, unul din fondurile de investitii de pe piata marcandu-si probabil profiturile inregistrate in ultimii ani. In aceste conditii actiunile Petrom au avut una dintre cele mai slabe performante de pe piata, cu o crestere de doar 1% in ultima luna.

Investitiile straine de la Bursa de Valori au atins luna trecuta 33,6 milioane de euro, cea mai mare valoare de la inceputul anului. Strainii au cumparat luna tercuta actiuni in valoare de peste 59 milioane de euro, in timp ce vanzarile au totalizat aproape 25,5 milioane de eruo.

Spre deosebire de anii anteriori strainii au putut sa directioneze mai multi bani catre SIF-uri, ceea ce s-a si intamplat, alimentand astfel cresterile de pe intreaga piata.

Valul de investitii straine dupa mai multe luni slabe pare sa nu se fi incheiat, brokerii afirmand si in primele zile ale lui octombrie ca vad pe piata intrari importante de capitaluri straine.

Spre deosebire de anii anteriori, strainii au putut sa directioneze mai multi bani catre SIF-uri, ceea ce s-a si intamplat, alimentand astfel cresterile de pe piata.

Strainii sunt atrasi de potentialul pe care il au portofoliile SIF-urilor in conditiile in care banca de investitii americana Goldman Salchs, a evaluat BCR intre 3,8 si 5,8 miliarde de euro, iar SIF-urile detin cate 6% din BCR.

La o valoare a bancii de 4,9 milirde de euro, pachetele de 6% din BCR pe care le detine fiecare dintre cele cinci SIF-uri ar valora cate 294 m ilioane de dolari, adica aproximativ tot atat cat valoreaza fiecare dintre SIF-uri pe Bursa. in afara de pachetul de actiuni de la BCR, SIF-urile mai detin insa fiecare cate 5% din BCR, unele fiind actionare la Bancpost, Banca Transilvania, Petrom si alte cateva sute de societati.

Verdictul final asupra valorii nu este cea a analistilor de la Goldman Sachs ci va fi pretul cel mai mare pe care investitorii inscrisi in cursa pentru privatizarea bancii il vor oferi.

Daca majorarea din primavara a preturilor actiunilor de pe Bursa era pusa de brokeri pe seama cresterii interesului fondurilor straine de investitii pentru intreaga zona central si est-europeana, nu acelasi lucru se poate spune si acum cand piata de la Bucuresti creste, in timp ce bursele de la Budapesta sau Varsovia inregistreaza corectii severe. Brokerii spun ca actiunile listate la Bucuresti incep sa fie preferate de fondurile de investitii, in detrimental celor din tarile din primul val de aderare la Uniunea Europeana.

“Evolutia diferentiata a pietelor din regiune se datoreaza probabil faptului ca asteptarile investitorilor fata de potentialul de crestere. Exista diferente destul de mari in privinta crestrerii economice si a nivelului de dezvoltare a pietei de capital”, spune Liviu Giugiumica, presedintele BRD Securities, societatea de brokeraj a BRD – SocGen.

Raportul Comisiei Europene privind Romania si clarificarea modului in care vor fi impozitate castigurile de pe Bursa vor ramane decisive in urmatoarele saptamani. Iar asta in conditiile in care o nota proasta de la Bruxelles va taia din apetitul investitorilor straini, iar impozitele mai mari si mai greu de aplicat asa cum sunt prevazute de proiectul codului fiscal ar putea deturna banii investitorilor romani spre alte plasamente, cum ar fi cele imobilare, in cazul carora, cel putin la prima vedere, impozitul pe care Ministerul de Finante vrea sa il aplice pare mai mic.

……………….

“Este clar ca au intrat bani din strainatate, iar atata timp cat din strainatate vor intra bani, piata se va mentine pe crestere.” – Rares Nilas, BT Securities

October 10, 2005
Cine este Philippe Bernard?

In douazeci de ani de cariera, Philippe Bernard a ajuns de pe pozitia de media planner pe cea de presedinte al Initiative pe regiuni: Europa, Orientul Mijlociu si Africa.

INCEPUTURI: Si-a inceput cariera ca media planner la Havas, in anii ””80. S-a mutat apoi la agentiile de publicitate franceze RSCG si Havas, inainte de a se alatura echipei Lowe – pe atunci Lintas Group – in calitate de Account Executive.

PROMOVARE: A fost repede promovat pe pozitii de Senior Account. La scurt timp, a fost desemnat sa conduca agentii cheie si zone strategice in cadrul retelei europene, cum ar fi Belgia, Franta, Spania si Marea Britanie.

MANAGEMENT: Bernard a fost numit in functia de presedinte al operatiunilor Lowe in Europa in 2001. In paralel, a fost si presedinte al Lowe Franta.

IN PREZENT: Actualmente, este presedintele Initiative pentru Europa, Orientul Mijlociu si Africa (functie pe care o detine din aprilie 2004). Inainte de a ocupa aceasta pozitie, Bernard a fost presedintele Lowe&Partners Worldwide pe Europa.

RESEDINTA: Londra

EXPERIENTA: A lucrat pentru clienti ca Unilever, Nestle, Coca-Cola si Air France.

PLUSURI: Clienti castigati de Initiative in 2005: Johnson Wax, Easy Grap (operator de turism pe Internet), BMW Portugalia, CreditSuisse Worldwide, Samsonite.

MINUSURI: Printre clientii pierduti de Initiative se numara Unilever Europe (400 de milioane de dolari), care a trecut anul trecut la Mindshare (WPP) ; Maybelline, L”Oreal USA (75 milioane de dolari), care a fost castigat in primavara de ZenithOptimedia (Publicis). Iar IPG a pierdut Bank of America si parte din General Motors, informeaza AdWeek

October 10, 2005
Romania mai are de recuperat

Abia se mai asezase ierarhia marilor grupuri de publicitate din lume, ca apele incep din nou sa se tulbure. O achizitie si o consolidare sunt gata sa prinda contur in viitorul apropiat. Vor avea ecou si in Romania?

La sfarsitul anului trecut, cand gigantul de publicitate WPP a cumparat grupul Grey si agentia MediaCom, miscarea a fost calificata drept tranzactia anului in industria de publicitate. In urma achizitiei, volumul de activitate al WPP – care detine MindShare si Mediaedge:cia – a ajuns la 48 de miliarde de dolari, ceea ce a clasat conglomeratul britanic pe locul intai in topul agentiilor de media (conform topului RECMA pe 2004). Astfel, WPP i-a suflat prima pozitie grupului francez Publicis (care detine Starcom MediaVest si ZenithOptimedia).

Asadar, anul 2005 a inceput cu o noua ierarhie in industria mondiala a serviciilor de media. Dar “azi poti fi in top, maine nu”, comenteaza Philippe Bernard, presedintele Initiative pe Europa, Orientul Mijlociu si Africa (Initiative face parte din grupul Interpublic, care mai detine Universal McCann si care ocupa locul trei in acelasi clasament RECMA, dupa Publicis). Intr-o discutie cu BUSINESS Magazin, Philippe Bernard isi argumenteaza afirmatia: comunicarea este un domeniu extrem de dinamic, in care “tranzactiile par ca nu se termina niciodata”. Cu alte cuvinte, o noua achizitie sau o noua consolidare poate oricand produce schimbari in varful clasmentului. El ofera ca exemplu oferta de cumparare pe care Aegis, cel mai mare grup independent de media din lume a primit-o recent de la Publicis. Conform Advertising Age, Aegis – care detine Carat si Vizeum – ocupa locul al saptelea in lume, cu venituri de 18,6 miliarde de dolari in 2004.

Dar cresterea business-ului nu se traduce numai prin achizitii, ci si prin consolidari. Vorbind despre compania pe care o reprezinta, Bernard spune ca insasi Interpublic se afla in plin proces de restructurare. Concret, Interpublic a luat prin primavara decizia infiintarii unei entitati care sa reuneasca toate afacerile sale de media – Initiative, Universal McCann si Magna Global – sub aceeasi umbrela : IPG Media (de notat ca Magna Global are ca obiect de activitate productia de programe TV, product placement, etc). Dar reunirea acestor entitati sub IPG Media nu va echivala cu o fuziune, subliniaza Bernard, “desi acestea vor lucra impreuna”. “In industria de media, fuziunea este foarte dificil de realizat. Pe de o parte, agentiile pot detine conturi direct concurente, deci ar fi conflict de interese. Pe de alta parte, culturile difera foarte mult de la o agentie la alta”, spune Bernard.

Concret, care este avantajul acestei concentrari? Bernard enumera reducerea costurilor de cercetare si impartasirea acelorasi instrumente si proceduri de lucru. Ceea ce este esential in acest business – spune reprezentantul Initiative – in special in contextul cresterii investitiilor in cercetarea New Media (care include Internet-ul si telefonia, medii publicitare ce cresc intr-un ritm galopant). Procesul se va incheia la anul, estimeaza Bernard, iar la capatul acestuia “IPG va ramane in topul primilor trei jucatori”, subliniaza el.

Care vor fi consecintele acestei concentrari in Romania? Nu vor fi, spune Bernard. “Initiative si Universal McCann vor continua sa lucreze separat” (este normal, dat fiind faptul ca cele doua agentii ofera servicii pentru branduri concurente, de exemplu Universal McCann gestioneaza contul Connex, iar Initiative – contul Orange, n.r). Iar situatia nu este particulara in Romania, ea fiind aceeasi in toate pietele, adauga Bernard.

Vorbind despre Romania, ca volum de business, Bernard spune ca este “strategica” ca dimensiune, fiind una dintre cele mai mari piete din regiune. Dar ca maturitate, Romania mai are “de recuperat”, comparativ cu tarile vecine. Iar “atunci cand va face acest lucru”, va juca un rol “important” in planul de afaceri al Interpublic, subliniaza el.

Pana atunci insa, industria isi continua consolidarea. Iar atata timp cat gradul de competitivitate este crescut in aceasta industrie, procesul concentrarii nu se va incheia. De pilda, Interpublic s-a gandit la concentrarea business-ului sau – crearea IPG Media din aceasta primavara – inca de acum 4 ani. “Dar procesul acestei concentrari a fost accelerat recent”, spune Bernard. Care sa fie motivul acestei “accelerari”? Consolidarea WPP, o data cu achizitia Grey si MediaCom? Eventuala consolidare a lui Publicis in urma achizitiei Aegis?

Problemele financiare ale Interpublic care au tinut prima pagina a presei de specialitate internationale? Bernard spune ca nu este nici o legatura intre acest demers de consolidare si pierderile grupului (Advertising Age spune ca Interpublic a pierdut conturi in valoare de circa 3,8 miliarde de euro de la inceputul acestui an, n.r.). “Este o miscare prin care vrem sa fim mai competitivi”, rezuma el. Cat de competitivi, ramane de vazut. – Larisa Ghitulescu

CITAT:

“In publicitate, achizitiile par sa nu se termine niciodata” – Philippe Bernard, Initiative

October 10, 2005
Unghi de filmare

Inainte de revolutie, cand televiziunea era numai una si, de voie, de nevoie, te uitai la toate emisiunile, am observat un artificiu de imagine menit sa intareasca eticheta “de bine” sau “de rau” aplicabila unui loc (deh, era epoca angajamentului pe fata in media). Eticheta aplicabila Romaniei in ultima perioada se vrea din ce in ce mai de bine. Intrebarea e daca o sa ne si descurcam cu atata bine pe cap de locuitor.

Artificiul de imagine de care vorbeam mai sus este simplu; sa spunem ca trebuia facut un reportaj despre o ferma agricola. Daca materialul era de rau, operatorul filma de sus in jos, cu precadere drumurile pline de noroi, cizmele de cauciuc manjite si peretii stropiti ai cladirilor; cateva cadre erau de ajuns pentru a induce un sentiment dezolant. Daca era de bine, unghiul camerei se schimba, de jos in sus, astfel incat cerul albastru, un copacel inflorit si partea nestropita a zidurilor sa dea impresia de bine.

Timp de nici nu mai stiu cati ani camerele video care au filmat Romania au luat imagini “de sus in jos”, prezentand in tonuri sumbre amalgamul economic si politic local. De o bucata de vreme atat liderii locali cat si organizatiile internationale au inceput sa schimbe unghiul.

Exemplu: Capacitatea Romaniei de a inregistra progrese in procesul de aderare la UE este tratata cu mult optimisim de catre oficialii europeni, existand insa riscul unor probleme in cazul in care Bulgaria nu va recupera intarzierile acumulate. Premierul Calin Popescu Tariceanu dixit. Si in continuare: statul vecin se confrunta cu probleme “care au atins un nivel extrem de ingrijorator” in ceea ce priveste crima organizata.

Alta: Petromidia si Banca Transilvania sunt printre cele zece companii est-europene cele mai vizate pentru a fi preluate de grupuri occidentale. Raiffeisen Zentralbank dixit.

Si inca: Banca Comerciala Romana ar putea fi vanduta, intr-un scenariu considerat realist, cu 4,9 miliarde de euro, reprezentand de 3,8 ori valoarea contabila estimata pentru acest an. Valoarea tranzactiei privind pachetul de 62% scos la vanzarea de statul roman ar fi de circa trei miliarde de euro, putand fi cea mai scumpa tranzactie de acest tip realizata in Europa Centrala si de Est. Banca de investitii Goldman Sachs, cea mai influenta de pe Wall Street dixit.

Si nu am terminat: Romania ocupa locul doi in regiunea Europei Centrale si de Est si a Comunitatii Statelor Independente din punct de vedere al nivelului investitiilor straine atrase anul trecut, devansata doar de Federatia Rusa, depasind astfel tari precum Ungaria si Cehia. Raportul Mondial al Investitiilor realizat de Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare (UNCTAD) dixit.

In final inca doua, care nu sunt de bine-bine, ci mai degraba de binisor spre acceptabil:

Prima – Romania este pe locul 19 intr-un top realizat de fundatia germana Bertelsmann, care analizeaza ritmul dezvoltarii economice si democratice din 119 state si pe pozitia 24 in functie de managementul politic. Romania se plasa, in 2003, pe pozitia 21 la prima categorie analizata si pe locul 25 in ceea ce priveste managementul politic. Pentru comparatie, Bulgaria ocupa locul 16 in ierarhia realizata in functie de avansul economic si democratic iar in cazul managementului politic coboara o pozitie, pana pe 21.

A doua – Bucurestiul ocupa locul 83 intr-un top al primelor 127 de orase care ofera cele mai bune conditii de viata, realizat de Economist Intelligence Unit, divizia de informatii a grupului The Economist. la egalitate cu Bucurestiul se plaseaza si orasul chinez Guangzhou. Ratingul primit de capitala Romaniei a fost de 29%, nivel ce marcheaza pragul superior al intervalului care arata ca, desi traiul zilnic este destul de bun, exista totusi o serie de probleme. Dintre orasele din Europa de Est, cel mai bun rezultat a fost obtinut de Budapesta, cu 14%, care s-a plasat pe locul 57, urmata pe pozitia 59 de Praga, cu 16%, si pe 62 de Bratislava, cu 19%. Aici simt nevoia unei paranteze: chiar daca studiul celor de la EIU a fost realizat inainte de ploile recente care au dus la inundarea mai multor zone din Bucuresti, tot nu inteleg cum se impaca “pragul superior al intervalului….” cu ceea ce vedem si traim in fiecare zi in Bucuresti. De curiozitate, cautati pe Internet poze din Guangzhou si o sa vedeti ca, daca nu cumva chinezii s-au apucat sa infrumuseteze orasul in Photoshop, adaugandu-i, intr-o veselie, zgarie nori, World Trade Centre-uri si poduri maiastre, intre cele doua orase parca nu incap comparatii.

Cam asta e, filmat de jos in sus: i-am luat pe bulgari, avem companii pe care trebuie sa le pazim ca pe butelii, am putea realiza o privatizare ce n-a vazut Estul, vin si ceva investitori iar in vremuri mai secetoase putem zice ca traim chiar acceptabil. Dar sa potrivim camera asa, pe la mijloc si sa spunem ca aderarea la UE este mai mult decat cursa dintre Romania si Bulgaria, ca privatizarea BCR ar trebui sa aduca si bani dar si o schimbare in mediul bancar romanesc, care trebuie sa devena mai prietenos cu mica afacere sau ca indiferent de evolutia in topuri, administratiile si politicenii trebuie inca sa invete sa faca administrare si politica, iar cetatenii sa fie cetateni. Iar binele relativ de acum sa-l privim cu prudenta, pentru ca, cel putin in zona Vrancea a economiei se acumuleaza de o bucata de vreme tensiuni care ne-ar putea asigura un loc si in topul seismelor economice. Dixit.

…………………

Timp de nici nu mai stiu cati ani camerele video care au filmat Romania au luat imagini “de sus in jos”, prezentand in tonuri sumbre amalgamul economic si politic local.

October 10, 2005
Cat de ieftin poate fi leul?

Dobanzi pentru credite in lei de 8-10%, greu de imaginat in urma cu doar cateva luni, se regasesc de acum in oferta celor mai multe dintre bancile romanesti. Startul a fost dat de jucatorii mai mici, dar nu a durat prea mult pana cand aproape toata piata a preluat miscarea.

“Vom merge pe o strategie agresiva si pentru finantarile in moneda nationala”, spunea intr-un interviu acordat Business Magazin in urma cu doua saptamani vicepresedintele Volksbank, Gerald Schreiner, admitand ca banca nu mai poate acorda pentru moment credite in valuta. Austriecii de la Volksbank, ca si alti bancheri “blocati” acum de masurile bancii centrale de limitare a creditelor in valuta, pregatesc o majorare a capitalul social, pentru a putea continua si finantarile in valuta. Pana atunci insa, lupta se duce pe alt front: al crediteler in lei, unde bancherii de la Volksbank au operat succesiv mai multe scaderi de dobanzi. Astfel ca acum, un credit in lei pe termene lungi costa pana la 8,5% pe an – fiind, practic, si una dintre cele mai mici dobanzi din piata.

Ar putea totusi cobora dobanzile si sub acest nivel? Schreiner spune ca este greu de crezut, pentru ca “nivelul dobanzilor depinde si de cel al inflatiei, nu se stabileste dupa cum vrem noi”. Astfel ca, acum, la Volksbank dobanzile la creditele ipotecare si la cele pentru nevoi personale pe termene lungi, in lei, au coborat pana la 8,5% pe an. La creditele in lei pentru nevoi personale, pe perioade mai scurte, de maxim 5 ani, bancherii de la Volksbank au coborat pana la putin sub 10% pe an.

Miscarea austriecilor de la Volksbank nu este insa nici pe departe singulara in piata.

Mare parte dintre bancile romanesti au operat astfel de scaderi la dobanzile pentru creditele la lei, de la inceputul lunii octombrie, ajungand la minime greu de imaginat cu cateva luni in urma. Cand, la inceputul anului, Alpha Bank si ING au au coborat cu dobanzile pentru creditele ipotecare in lei la 13-14%, miscarea a echivalat cu un cutremur pe piata. Dupa primele doua saptamani din octombrie, o astfel de dobanda se situeaza deja in “palierul de sus” al pietei.

Acum, grecii de la Alpha Bank Romania percep o dobanda fixa pe primii doi ani la creditul imobiliar Alpha Housing de 6,9% pentru imprumuturile in euro, 7,9% la finantarile in dolari si 8,9% in cazul creditelor in moneda nationala.

La fel de incredibil, dar si de adevarat, in unele cazuri dobanzile la lei merg acum chiar si sub cel al devizelor. Banca }iriac, spre exemplu, a anuntat reducerea dobanzilor la creditele in moneda locala pana sub cele percepute la valuta, dupa ce anterior coborase dobanzile platite la depozitele in lei pana la 3,5%-5% pe an. Banca a lansat de asemenea un credit imobiliar in lei, cu dobanda de 9,3% pe an, fixa in primii trei ani, mai mica decat cea la euro.

Si bancherii de la Bancpost – aflati si ei intr-o situatie “delicata” in privinta finantarilor in valuta – au apasat pe pedala creditarii in moneda nationala. De la inceputul lui octombrie in portofoliul bancii, care conform declaratiilor oficiale nu mai poate acorda credite in valuta decat persoanelor care obtin venituri in moneda straina respectiva, figureaza credite noi in lei. Mai precis, este vorba de imprumuturi pentru locuinte cu dobanzi de 8,9% pe an si 9,5% pe an in cazul ratelor fixe pe un an si, respectiv, cinci ani. Pentru dobanzile variabile, grecii de la Bancpost s-au oprit la 14% pe an. Banca a redus, de asemenea, dobanzile la creditele de consum in jurul nivelului de 13% pe an.

Astfel de scaderi de mare amploare au venit, cel putin pana in acet moment, mai degraba din partea bancilor mici. La varful topului bancar, dobanzile la lei pentru un credit imobiliar sau ipotecar raman inca la niveluri mult peste ce e de gasit de acum in piata. Dintre primii trei jucatori – BCR, BRD si Raiffeisen – doar cel din urma a “umblat” la dobanzile pentru lei, anuntand scaderi de trei-patru puncte procentuale, d ela inceputul lui octombrie. Astfel ca, un imprumut in lei pentru locuinte costa, la Raiffeisen 13,5% pe an, fata de 15% pana acum. Tot cam atat costa un credit in lei si la BCR, unde dobanda variaza intre 13-14% la creditele cu dobanda fixa pe anumite perioade, si 16,5% la creditele cu dobanda variabila.

Ramane insa de vazut cat de mult vor mai putea mentine “greii” topului bancar dobanzile atat de sus – pentru ca lupta se duce deja pe palierul de dobanzi sub 10%, cel putin in cazul creditelor de lunga durata.

ING Bank, spre exemplu, a redus cu 0,5 puncte dobanda la creditul ipotecar Avantaj Plus, pana la 9,25% pe an, rata fixa pentru primii doi ani de rambursare. Dupa aceasta perioada, banca isi rezerva dreptul sa modifice rata annuala aplicata, in functie de conditiile pietei. Pentru varianta Optim a creditului ipotecar, cu dobanda fixa pentru primii cinci ani, banca aplica o dobanda ceva mai mare, de 13%.

Si CEC, banca ce dispune de mari lichiditati in lei, se lupta acum cot la cot cu ceilalti concurenti, venind pe piata cu dobanda de 9,75% pe an pentru creditele ipotecare, fixa in primii trei ani. La creditele de consum, CEC practica acum dobanzi de pana la 14%-15% pe an.

Exemplele pot continua, si cu siguranta miscarea nu se va opri aici: aproape zilnic alte banci anunta ca mai scad un punct-doua din dobanzile pentru creditele in lei. La fel de adevarat, odata cu diminuarea pretului unui imprumut, scade proportional (daca nu si mai puternic) randamentul pe care bancile il ofera pentru depozitele in moneda nationala. Nu rare sunt deja situatiile in care pentru leii depusi de omul de rand intr-un depozit la banca, dobanda nu mai depaseste nici 5% – cu mult sub inflatia previzionata pentru anul asta. Si pe undeva in apropierea celei anticipate pentru anul viitor.

Cat mai pot insa scadea dobanzile la credite? Guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu vorbea recent despre “dobanzi care vor intra pe palierul corespunzator unei inflatii de 5%”. Guvernatorul crede ca sunt indeplinite conditiile pentru a fundamenta calculele de dobanda pornind de la proiectiile de viitor, iar “BNR incurajeaza aceasta tendinta”. Bancherii spun insa altceva: sa scada intai inflatia pana aici, si apoi vor maicobori si ei dobanzile. Pana atunci, tot experienta ramane mama invataturii, iar ei isi fac calculele privind la prezent.

……………………..

Ramane de vazut cat de mult vor putea mentine “greii” topului bancar dobanzile atat de sus, pentru ca lupta se duce deja pe palierul de dobanzi sub 10%

October 10, 2005
A douasprezecea porunca

Liberalii au ajuns prizonierii propriului discurs electoral. A face acum compromisuri echivaleaza cu sinuciderea politica. Pentru ca nu toate definitiile si toate proverbele se aplica oriunde si oricum.

Exista, bunaoara, ulcioare care merg in nestire la apa fara a se sparge, carute care nu se impiedica de buturugile mici si oameni care alearga dupa doi iepuri, izbutind sa-i prinda pe toti. Asa si cu politica. Va fi fiind ea, in general, arta compromisului, dar nu in Europa de Est. Nu in Romania. In fostele tari comuniste, demonizarea compromisului este un fapt de viata – cel putin la nivelul discursului public. Din acest punct de vedere, Santayana merita o statuie. “Compromisul”, spunea el, “este odios firilor pasionale, pentru ca le apare drept o predare; iar firilor intelectuale, pentru ca seamana confuzie.”

Explicatia se cuvine a fi cautata in istorie. Falsitatea discursurilor si atitudinilor oficiale fiind atat de evidenta, in spatiul privat a aparut o contra-reactie la fel de puternica. Astfel, pentru un important segment al unei nascande societati civile, “Sa nu te minti!”si “Sa nu faci compromisuri!” au devenit porunci la fel de puternice precum cele din Decalog. Atitudinea nu a disparut odata cu prabusirea comunismului. Dimpotriva. Pe masura ce noul regim promova o atitudine tot mai impaciuitorista, de “reconciliere cu trecutul”, refuzul compromisului de orice fel, la nivelul societatii civile, a cunoscut o exacerbare. Arta compromisului a devenit arta intransigentei morale. Asa a ajuns Corneliu Coposu personaj de legenda si asa au reusit taranistii sa traga dupa ei, in 1996, Conventia Democrata la guvernare.

Intransigenta morala este, insa, o sabie cu doua taisuri. Odata creat un orizont ideal de asteptare, orice pacatoasa de realitate nu poate decat sa dezamageasca. Ceea ce s-a si intamplat, cu rezultatele electorale cunoscute din 2000. PNTCD a cazut victima propriului refuz de a accepta, cel putin la nivel declarativ, compromisul. Pentru moment, se parea ca romanii se lecuisera definitiv de orice aspiratie la intransigenta morala. Mai mult, segmente tot mai importante ale societatii civile din porta-vocea mass media incepusera sa semnalizeze ca “dracul nu mai e chiar atat de negru”. Din (ne)fericire, regimul PSD din perioada 2000-2004 a dovedit ca este. Ca urmare, orizontul de asteptare al intransigentei morale a fost reactivat.

Alianta “Dreptate si Adevar” nu a facut altceva decat sa raspunda acestei asteptari. Cel putin in teorie. Si, din nou, discrepanta dintre teorie si practica incepe sa-si faca simtite efectele. Daca in prezent liberalii continua sa scada in preferintele electoratului, in vreme ce presedintele continua sa se bucure de un nivel ridicat de popularitate, e pentru ca, la nivelul imaginarului public, Basescu a reusit performanta de a monopoliza intransigenta morala. Situatia nu poate continua la nesfarsit in aceeasi parametri. Ceva, undeva, trebuie sa crape. Stransi cu usa, liberalii au inceput deja sa caute alternative.

Aici intra in scena deja faimoasele “grupuri de interese” care incearca fiecare, dupa puteri, sa-si promoveze propria-i agenda. Unul dintre acestea militeaza, cu o asiduitate demna de o cauza mai buna, pentru un guvern “de larga sustinere populara”, PNL-PSD, singurul – ni se spune – capabil de stabilitatea necesara pentru a promova pachetul de reforme premergator intrarii Romaniei in UE. Nu intamplator ni se reaminteste, scolareste, rolul pozitiv al compromisului in politica si ni se ofera exemple dintre cele mai diverse, de la cazul Germaniei pana la cel al Bulgariei. Alternativa face cu ochiul multor liberali, daca nu din alte motive, macar pentru ca reduce din capacitatea de santaj a presedintelui si, implicit, a PD-ului. Din nefericie pentru liberali, iarna nu-i ca vara, si nici Romania nu-i Germania (sau Bulgaria). Oricat de frumos ar “suna” pe hartie un asemenea scenariu, in realitate transpunerea lui in practica ar echivala, pentru PNL, cu o sinucidere politica.

Iar asta multumita, in buna masura, chiar discursului electoral promovat in 2004 de catre PNL. Dupa ce ai intretinut si hranit un orizont de asteptare din care compromisul este exclus, nu te poti schimba peste noapte, ridicandu-l la rang de politica. Reactia electoratului la sugestia unei posibile fuziuni PC-PNL reprezinta din acest punct de vedere, un bun indicator a ceea ce s-ar putea intampla in cazul unei aliante PNL-PSD. Situatia devine si mai ingrata pentru liberali, din cauza existentei PD – un partid care de abia asteapta sa functioneze pe post de supapa a excesului de intransigenta morala. Dezamagirea, inevitabila intr-un asemenea scenariu, ar avea, prin urmare, unde sa se defuleze.

Si asta tocmai din cauza celei de-a douasprezecea porunci – “Sa nu faci compromisuri!” – inca proaspata in mintile alegatorilor. La fel ca in vremea comunismului, cand realitatea devine sufocanta, ultimul bastion al supravietuirii il reprezinta apelul la principii. Cand ti se limiteaza pana la neputinta posibilitatea de a circula peste granita, cand pretul benzinei, al energiei termice sau electrice creste intr-un ritm alarmant si se reintroduce taxa pe “fumarit”, nu-ti mai ramane decat sa te refugiezi in ideal. Iar intr-o lume ideala, compromisurile sunt inacceptabile. Intr-o lume ideala, nu te poti face frate cu dracul doar pana treci puntea.

………….

La fel ca in vremea comunismului, cand realitatea devine sufocanta, ultimul bastion al supravietuirii il reprezinta apelul la principii

October 10, 2005
Telefonul mobil, privit cu alti ochi

La inceputul anilor ”90, pe cand telefoane mobile aveau doar cativa, totusi destui ca sa poata transforma o calatorie cu trenul intr-un chin sonor, am scris un articol oarecum iritat pe aceasta tema. In esenta, ceea ce am spus atunci era ca ar trebui sa fie dotati cu telefoane mobile numai instalatorii, echipele de medici care fac transplant de organe (ambele categorii sunt din cele care, pentru binele societatii, trebuie sa poata fi urmarite tot timpul) si cei ce comit adulter.

In rest, cu deosebire in cazurile unde niste domni altfel discreti se apuca sa racneasca in trenuri si in aeroporturi pe teme de burse, preturi la otel si credite bancare, a avea un telefon mobil a fost la inceput in primul rand un semn de inferioritate sociala. Caci oamenii cu adevarat puternici au 20 de secretare care le triaza mesajele, pe cand cei ce au nevoie de celulare sunt manageri de nivel mediu, nevoiti sa fie disponibili in orice moment daca ii suna seful, sau speculatori marunti ai caror banci vor sa-i anunte ca nu mai au bani in cont.

De atunci, situatia in cazul celor ce comit adulter a cunoscut doua schimbari: intr-o prima faza, au fost constransi sa renunte la noul instrument, fiindca imediat ce si-au cumparat unul, jumatatile lor au capatat imediat temei pentru legitime banuieli. Intr-o faza ulterioara, situatia s-a intors pe dos inca o data, fiindca, din moment ce toata lumea isi procurase intre timp telefon mobil, a avea unul incetase sa mai fie o dovada irefutabila ca posesorii isi inseala jumatatile.

Acum, iubitii si amantele pot folosi telefonul mobil, dar numai atata vreme cat nu au o relatie ascunsa cu cineva care intr-un fel sau altul e o persoana publica, pentru ca in acest caz telefoanele lor vor fi sigur ascultate. Nu s-a schimbat insa nimic in privinta chestiunii de inferioritate sociala (inca n-am vazut nici o poza cu George Bush cu mobilul lipit de ureche).

S-a intamplat ca astfel de telefoane au ajuns acum instrumentul (excesivei) comunicari intre mame si fiice, al liceenilor care copiaza la examene si al unei fotomanii compulsive. Generatia tanara nu mai poarta ceas de mana, fiindca poate sa vada pe telefonul mobil cat e ora. Daca adaugam aparitia mesajelor text, actualizarea stirilor in timp real, conexiunile fara fir la Internet si la e-mail, vedem ca, in cele mai sofisticate forme ale sale, telefonul celular functioneaza nu numai ca un jurnal, dar si ca un computer de buzunar. Iar cu aceasta avem de-a face cu un fenomen de importanta fundamentala in termeni sociologici si tehnologici.

Se mai poate trai oare fara celular? Dat fiind ca “a trai pentru telefonul mobil” implica participarea totala la prezent si o dorinta frenetica de contact care ne lipseste de sansa de a gusta un moment de reflectie solitara, cei carora le pasa cu adevarat de libertatea lor (atat interioara, cat si exterioara) ar putea totusi sa profite de multimea de servicii oferite de aparat, fara a-l folosi ca telefon. Cel mult, ar putea sa-l deschida numai atunci cand trebuie sa cheme un taxi sau sa sune acasa ca sa anunte ca trenul cu care vin are intarziere de trei ore – dar nu ca sa fie sunati (iar asta inseamna sa tina telefonul inchis tot restul timpului).

Cand sunt criticat pentru ca eu chiar obisnuiesc sa procedez asa, le raspund cu un argument foarte trist. Atunci cand tatal meu a murit, cu mai mult de 40 de ani in urma (deci inainte sa se fi inventat telefonul mobil), eram intr-o calatorie si nu am fost anuntat decat cu multe ore intarziere. Ei bine, acele ore de intarziere n-au schimbat nimic. Situatia n-ar fi fost alta daca as fi fost anuntat in zece minute. Cu asta vreau sa spun ca posibilitatea comunicarii instantanee, permisa de telefonul mobil, are prea putina legatura cu marile teme ale vietii si mortii, e inutila pentru cineva care il studiaza pe Aristotel si nu-i ajuta nici celui care se preocupa de existenta lui Dumnezeu.

Ar insemna, prin urmare, ca telefonul mobil nu prezinta nici un interes pentru un filozof (cu exceptia cazului in care i-ar permite sa poarte cu el o bibliografie de 3.000 de carti despre Malebranche)? Dimpotriva. Anumite inovatii tehnologice au schimbat viata omeneasca pana la un asemenea punct incat au devenit subiectul investigatiei filozofice. Ganditi-va doar la inventia scrisului (de la Platon la Derrida), sau la aparitia razboaielor de tesut (vezi Marx).

Dar, in mod curios, au fost cercetate prea putin din unghi filozofic alte mutatii tehnologice cu insemnatate vadita: automobilul, de pilda, sau avionul (chiar daca unii au reflectat la schimbarea ideilor noastre despre viteza). Explicatia este ca, daca nu suntem soferi de taxi, de camion sau piloti de avion, folosim aceste vehicule doar din cand in cand, pe cand scrisul sau mecanizarea celor mai multe din activitatile cotidiene au schimbat radical fiecare moment al vietii noastre.

In Italia, profesorul Maurizio Ferraris a publicat luna trecuta o carte despre filozofia telefonului mobil. Desi titlul (“Unde esti? Ontologia telefonului celular”) ne-ar putea face sa credem ca este doar un amuzament usurel, Ferraris extrage din subiect o serie de reflectii extrem de serioase, implicandu-ne astfel intr-un joc filozofic in buna masura fascinant.

C.2005 UMBERTO ECO/L”ESPRESSO (DISTRIBUIT DE THE NEW YORK TIMES SYNDICATE)

Umberto Eco este autorul romanului “Baudolino”, precum si al cartilor “Numele trandafirului” si “Pendulul lui Foucault”. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in numarul BUSINESS Magazin care apare la 26 octombrie.

October 10, 2005
OpenWorld, pe scurt

Oracle OpenWorld s-a desfasurat intre 19-22 septembrie la centrul de conferinte Moscone Center din San Francisco. Evenimentul a inclus conferintele anuale ale PeopleSoft si JD Edwards, companii preluate recent de Oracle.

PARTICIPANTI. 35.000 de persoane au asistat live la eveniment si 50.000 de vizitatori s-au inregistrat pe site-ul OpenWorld pentru a participa online.

ORGANIZARE. Au avut loc peste 800 de sesiuni de discutii pe diverse teme, fiind organizata si o expozitie cu cateva mii de standuri cu partenerii si clientii Oracle.

RECORD. “Acesta este intr-adevar cel mai mare eveniment din istoria Oracle si suntem foarte multumiti ca putem gazdui mii de clienti si parteneri la aceasta editie”, a spus vicepresedintele de marketing al companiei, Karen Gainey.

October 10, 2005
Noutati la OpenWorld

La evenimentul Oracle OpenWorld, compania a anuntat o serie de parteneriate noi si schimbari de strategie.

BRANDING. Oracle a anuntat la San Francisco debutul unui program de branding la nivel mondial, “Powered by Oracle”. Programul isi propune sa promoveze solutiile partenerilor care sunt construite pe tehnologie Oracle sau ruleaza aplicatii ale acestei companii.

DELL. Parteneri de aproximativ trei ani, Oracle si producatorul de computere Dell si-au extins acordul de distributie globala cu inca doi ani. Astfel, Dell va continua sa ofere servere si echipamente de stocare cu software Oracle preinstalat, fiind extinsa si gama de aplicatii distribuite.

IMM. Interesul in crestere al furnizorilor de tehnologie pentru clientii de tip IMM s-a concretizat intr-un parteneriat de distributie intre Oracle si compania americana Ingram Micro. Ingram va distribui catre companii mici si mijlocii din peste 100 de tari baze de date si solutiile din gama Oracle Fusion Middleware.

October 10, 2005
Colectie de Orac(o)le

Nu, nu era un concert rock. Cu toate ca muzica urla din toate puterile in acelasi ritm cu orga exploziva de lumini, iar pe peretii transformati in ecrane curgeau siluete digitale in toate directiile, ceea ce era pe cale sa inceapa nu era un concert, ci o conferinta de business in adevaratul sens al cuvantului.

Fiecare dintre cei peste 10.000 de oameni care au reusit sa prinda un scaun in cea mai mare sala a centrului de conferinte Moscone Center din San Francisco a simtit din plin basii in stomac in clipa in care “announcer-ul” l-a invitat in scena pe Larry Ellison, seful gigantului software Oracle.

“Am auzit ca nu mai exista nici o camera de hotel libera in San Francisco“, si-a inceput Ellison discursul. “Acum inteleg de ce”, a spus el aruncand o privire in jurul salii pline. Si totusi, ceea ce vedea el nu era totul. In alte sali ale centrului de conferinte, alti aproximativ 25.000 de participanti ii urmareau discursul pe ecrane digitale uriase. In total, la OpenWorld au fost prezenti 35.000 de oameni, aceasta fiind, dupa spusele organizatorilor, cea mai mare conferinta de business din istoria orasului San Francisco. Oras care, spun localnicii, dupa ce grosul industriei (mai ales cea cinematografica) s-a mutat spre sudul mai insorit, catre Los Angeles, traieste din doua lucruri: turism si gazduirea de evenimente de business.

Personaj carismatic, Ellison atrage ca un magnet audientele cu ocazia fiecarei aparitii publice. Nici de data asta n-a fost altfel, avand in vedere ca OpenWorld este cel mai important eveniment anual organizat de Oracle, iar de la seful companiei se astepta un discurs care sa traseze liniile de baza ale strategiei de viitor a producatorului de software.

Iar asteptarile analistilor n-au fost inselate. Timp de mai bine de o ora, business-man-ul in varsta de 61 de ani, care are drept hobby-uri masinile rapide, avioanele si yachting-ul, a vorbit despre prioritatile companiei sale in urmatorii doi ani, dar si despre modul in care se va modela peisajul industriei IT in aceasta perioada. Seful Oracle a atins si subiecte precum integrarea companiilor cumparate in ultimul timp (compania a cheltuit aproximativ 18 miliarde de dolari in ultimul an pentru achizitionarea de firme rivale), relatia cu SAP, cel mai mare concurent, dar a aruncat o privire si inspre tehnologiile viitorului.

Cel mai important lucru pentru Oracle in urmatoarele 24 de luni? Construirea de software bazat pe standarde deschise (“open standards” sau “open source”, practica prin care o companie produce aplicatii IT fara a pastra exclusivitatea asupra tehnologiilor proprii si da posibilitatea altor producatori sa foloseasca si sa se interconecteze cu produsele respective – n.r.)

“Standardele deschise sunt extrem de importante pentru ca le dau clientilor libertatea de a alege: daca vor, ei trebuie sa poata deconecta, de exemplu, mediul Java construit de noi si sa cupleze foarte usor aplicatia concurenta a celor de la IBM“, a spus Ellison.

“Unul din miturile din jurul ideii de open source este ca acest gen de software este scris de o mana de ciudati care lucreaza toata ziua la Radio Shack (lant de magazine care vinde aparate electrice si electronice – n.r.), iar seara se duc acasa, intra pe Internet si incep sa scrie linii de cod. Numai ca acest lucru nu e adevarat, si unul din cele mai bune exemple este Linux”, a spus el.

Ramanand la capitolul “aplicatii”, Ellison a criticat strategiile managerilor IT care nu iau in calcul, alaturi de automatizarea proceselor de business, si analizarea eficientei proceselor respective. Conceptul “business inteligence” tocmai la asta se refera. Un software care se ocupa de automatizarea tranzactiilor cu clientii, de pilda, ar trebui sa stie sa-i raporteze managerului si alte informatii esentiale pentru bunul mers al afacerii – de pilda, daca o anumita tranzactie nu cumva depaseste bugetul alocat unui departament. De asemenea, un software care inregistreaza numarul de apeluri prin care clientii solicita asistenta tehnica ar trebui sa se dovedeasca mai inteligent de-atat si sa fie atent ca nu cumva numarul de solicitari sa devina mai mare decat numarul de noi clienti atrasi, caz in care trebuie data alarma, pentru ca e clar ca ceva nu merge bine.

“Conceptul de business inteligence are un rol simplu: sa ii faca pe oameni sa-si modifice comportamentul. Ajuta-i pe oameni sa stie in ce situatie se afla si ei vor reactiona”, a conchis Ellison.

Intrebat care va fi situatia peste 5 ani in ceea ce priveste competitia cu principalul sau rival, compania germana SAP, Ellison a spus ca piata s-ar putea schimba semnificativ in aceasta perioada. “Ar fi bine sa ne batem doar cu SAP, ar fi mai simplu. Dar trebuie sa luam in calcul si alti competitori, iar Microsoft este unul dintre cei cu cel mai mare potential. Ecosistemul aplicatiilor IT va fi mult mai divers si mai complex peste cinci ani.”

Cei 35.000 de participanti la Oracle OpenWorld s-au inghesuit in San Francisco si din alte motive. Printre cei care au tinut asa-numitele “keynotes” (discursuri esentiale) s-au numarat si inlocuitorul lui Carly Fiorina la conducerea Hewlett-Packard, Mark Hurd, seful celui mai mare producator de cipuri electronice Intel, Paul Otellini, sau directorul executiv al Sun Microsystems, Scott McNealy.

Aflat la prima iesire importanta in public de la numirea sa la conducerea HP in luna martie, Mark Hurd a tinut sa transmita industriei un mesaj clar: la carma companiei a venit o mana-forte, care va urmari cu incapatanare obiectivul esential – simplificarea si eficientizarea afacerii, devenita de-a lungul timpului prea complexa si prea greu de administrat.

“HP este o companie complexa, si multi spun ca a devenit atat de complexa incat este greu sa mai faci afaceri cu ea”. Insa in prezent se fac simplificari la toate nivelurile, a spus el. “Transformam compania, ne concentram mai mult pe cerintele pietei. Vom face sa fie mai usor pentru dumneavoastra sa faceti afaceri cu noi”. Cum va reusi acest lucru, mai concret? Principalele trei obiective sunt comunicarea mai usoara cu HP si in interiorul HP, predictibilitate mai mare a actiunilor companiei si scaderea preturilor, a spus Hurd.

Este adevarat insa ca obiectivele nu sunt foarte simple. Lumea se complica cu fiecare an care trece, iar mediul IT devine tot mai greu de administrat. “In urmatorii cinci ani, vor fi create mai multe date decat in intreaga istorie. Informatii care ar putea umple 37.000 de biblioteci, fiecare de marimea celei a Congresului american, vor fi create anual in urmatorii cinci ani”. In conditiile in care creste ametitor cantitatea de date cu care companiile IT trebuie sa opereze, nici competitivitatea nu va scadea. Ba dimpotriva.

“In Europa, o treime dintre clientii noi ai companiilor de telefonie mobila renunta la operatorul lor inainte de sfarsitul primului an de contract. Iar o convorbire in care clientul solicita rezilierea dureaza, in medie, aproximativ 2 minute. Asta inseamna ca ai mai putin de 1 minut si jumatate ca sa-l convingi sa ramana. E foarte dur.”

Iar pentru ca peisajul sa fie si mai putin incurajator, adesea companiile de IT trebuie sa faca o treaba cel putin la fel de buna ca pana acum desi clientii lor au bugete din ce in ce mai mici. “Cu aparitia etichetelor inteligente RFID (mici emitatoare radio care se pot atasa pe orice obiect pentru a oferi, la cerere, informatii – n.r.), miliarde, daca nu mii de miliarde de noi echipamente se adauga la reteaua mondiala de computere. Este foarte bine ca exista atat de multe informatii, dar este nevoie ca ele sa poata fi accesate si administrate in timp real si de catre toata lumea”.

Iar ceea ce HP si-a propus sa faca este sa captureze toate aceste date si sa le transforme in informatii care pot fi folosite eficient. “Din pacate, trebuie sa facem asta cu bani mai putini”, a admis Hurd.

Pentru a raspunde provocarilor actuale, HP se va schimba in bine, a spus seful companiei. “Vom spune clar ce vrem sa facem si vom face ceea ce spunem. Scopul meu la HP este sa cream produse si servicii care sa va ajute in business si in viata. Si vom face asta mai bine ca oricine altcineva din lume”, a incheiat el.

La randul sau, Paul Otellini, presedinte si director executiv al celui mai mare producator de cipuri din lume, Intel, a vorbit despre provocarile lumii tehnologice de azi. “Intre 2000 si 2002, valoarea totala a bursei de la New York a scazut cu 80%. Multi analisti si comentatori au decretat ca tehnologia a murit”. Numai ca, intre timp, lucrurile s-au schimbat. “Cresterile au inceput din nou in industria tehnologiei. Cum a fost posibil? Prin investitii, atacarea de piete noi, mobilitate si inovatie”.

Iar ceea ce sta la baza tendintei de dezvoltare a industriei este, de fapt, “batranul” PC. “A durat 18 ani pentru ca PC-ul sa se vanda la nivelul de 100 de milioane de bucati pe an. Dar dupa aceea a mai fost nevoie doar de 6 ani pentru ca vanzarile sa se dubleze”, spune Otellini. Azi suntem la 200 de milioane de unitati pe an, iar estimarile indica 250 de milioane de PC-uri vandute in anul 2009″.

Mobilitatea este un alt concept care capata tot mai multa importanta, lucru dovedit de cresterea vanzarilor de laptop-uri. “Vanzarile de microprocesoare mobile reprezinta astazi 35% din total. In anul 2000 reprezentau doar 18%, de doua ori mai putin. Iar tehnologia Wi-Fi a fost foarte importanta pentru sustinerea acestei cresteri”, a spus Otellini, mentionand ca San Francisco este aproape sa devina primul oras din lume a carei suprafata este acoperita 100% de puncte de acces Wi-Fi (prin unde radio) la Internet.

Si Scott McNealy, presedinte si director executiv al companiei producatoare de echipamente si servicii IT Sun Microsystems, a vorbit despre provocarile la care este supusa industria in ultimii ani. Uneori, devine clar ca vechile modele nu mai merg si este nevoie de inovatie, a spus McNealy care, imbracat in blugi, a fost cel mai neprotocolar vorbitor de la OpenWorld. Inclusiv prin tonul mai glumet al discursului. “Haideti sa avem un moment iPod, spunem uneori la Sun atunci cand avem nevoie de idei. Cel mai bun prieten al lui Larry (n.r. – Ellison) – in afara de mine, bineinteles – este Steve Jobs, un om care s-a reinventat de atatea ori”, a spus McNealy despre inventatorul celebrului player muzical iPod.

Si daca tot ajunsese la subiectul iPod, McNealy a inceput sa faca presupuneri despre ce fel de muzica asculta pe propriul player muzical unii dintre liderii de companii IT prezenti la OpenWorld. De glumele sale nu a scapat nici Larry Ellison – printre melodiile despre care McNealy spune ca se afla cu siguranta pe iPod-ul sefului Oracle se numara “Hey Big Spender” (aluzie la pasiunile costisitoare ale lui Ellison) sau “I”m Too Sexy”. Ajuns si la melodiile de pe iPod-ul sau, McNealy a trecut in revista cateva titluri in ton cu ideea sa despre ofensiva companiei Sun pe piata IT – “Here Comes the Sun”, “We Will Rock You”. McNealy nu l-a uitat nici pe Mark Hurd de la HP, pe care a inceput sa il imite “adaptandu-i” discursul spre amuzamentul salii: “La ce ne trebuie o strategie? Avem nevoie de actiune!”

Revenit la un ton mai serios, McNealy a spus ca dezvoltarea rapida de tehnologie, de care industria are nevoie, trebuie facuta luand in seama cerintele noi ale lumii moderne. “La un moment dat am trait in Epoca de Fier. Acum suntem in Epoca Participarii. Oricine are un telefon cu camera, un blog, oricine cumpara online sau foloseste un messenger, toti sunt oameni care participa.” Pentru directorul executiv al Sun, adevarata cauza a lumii IT trebuie sa fie eliminarea fenomenului “digital divide” (divizarea digitala). “Vrem sa dezvoltam infrastructura si sa cream comunitati. Vrem ca oamenii sa nu ramana in urma, ci sa urce toata lumea la bord si sa foloseasca tehnologia pentru a comunica si a pune in comun informatii”.

Iar reinventarea este cu atat mai necesara intr-o lume cum este cea a IT-ului, in care echipamentele si aplicatiile se invechesc si sunt inlocuite in timp foarte scurt. “Tehnologia are durata de viata a unei banane pe raft”, a constatat McNealy. “Tot ce cumparati de la noi, de la HP sau de la IBM, va fi invechit peste 18 luni. Sau, in caz contrar, va fi cumparat de Oracle”, a glumit seful Sun.

Dupa ce a cumparat PeopleSoft si Siebel cheltuind peste 16 milioane de dolari, plus alte cateva companii mai mici, Larry Ellison spune ca va lua o pauza in urmatoarea perioada si se va concentra pe integrarea noilor veniti. Totusi, seful Oracle ramane fidel principiului “niciodata sa nu spui niciodata” si atrage atentia ca achizitii s-ar mai putea vedea in urmatorii cativa ani, cand obiectivul sau este unul mai ambitios ca niciodata: dublarea cifrei de afaceri a companiei, pana la aproximativ 30 de miliarde de dolari pe an.

Obiectiv realist sau doar strategie de marketing? Este putin cam devreme pentru a sti raspunsul, dar clubul select de manageri IT reuniti la OpenWorld cel putin a dat unda verde pentru optimism. Chiar daca industria se complica iar banii sunt mai putini, ei spun ca ideile sunt destule si concluzia clara: tehnologia nu a murit, iar cresterile s-au intors.

October 10, 2005