BusinessMagazin

Author: adison

  • Cele mai vandute laptopuri din Romania (GALERIE FOTO)

    “Majoritatea celor care isi cumpara un notebook se orienteaza
    mai intai dupa pret si mai apoi dupa brand si caracteristici
    tehnice”, spune un vanzator de la un magazin de produse electronice
    si electrocasnice din Capitala. Omul afirma ca la ora actuala se
    vand mai bine notebookurile ieftine in dauna celor mai scumpe si ca
    pe ansamblu, vanzarile “au scazut mult fata de anii anteriori”,
    fiindca “romanii nu mai au bani”.

    Potrivit companiei de cercetare de piata IDC, piata romaneasca a
    laptopurilor va ajunge anul acesta la 180 de milioane de euro, mai
    putin cu 120 de milioane fata de anul trecut. “2009 se dovedeste
    extrem de dificil pentru vanzarile de laptopuri”, comenteaza
    Catalin Neagu, trade marketing manager pentru Sony Vaio, precizand
    ca de la inceputul anului, vanzarile de laptopuri au scazut cu
    peste 40% fata de anul trecut.


    Cauza caderii vanzarilor tine de reticenta consumatorilor de
    a-si procura produse care nu sunt de necesitate imediata; decizia
    de cumparare este fie amanata, fie se opteaza pentru alternative
    mai ieftine. “Cred ca piata de laptopuri are nevoie de cel putin
    doi, trei ani pentru a atinge si a depasi nivelul de 500.000 de
    unitati realizat in 2008”, adauga Neagu, previzionand pentru acest
    an vanzari de aproximativ 300.000 de unitati si o reluare treptata
    a ritmului de crestere a pietei incepand cu 2010.

    Pentru comparatie, in 2008 vanzarile de notebook-uri erau in
    crestere cu 56%. Primele trei branduri in topul celor mai vandute
    erau Acer, Asus si Dell, care impreuna aveau o cota de piata de
    aproximativ 60%. “In castigarea cotei de piata, Acer a mizat in mod
    strategic pe design, dar si pe pret, conceptul Gemstone fiind un
    succes de piata”, declara Bogdan Iftemie, directorul de vanzari al
    Acer, companie care a vandut anul trecut 107.826 de laptopuri.

  • Cele mai scumpe MBA-uri din Romania

    Taxele pe care le percep scolile de management care ofera
    programe de tip MBA (Master of Business Administration) sau EMBA
    (Executive Master of Business Administration) in Romania au
    reprezentat dintotdeauna un subiect aprins de discutie. Ele faceau
    din aceste programe o tinta cu atat mai pretioasa, cu cat era
    inaccesibila pentru cei mai multi dintre cei ce doreau sa urmeze o
    astfel de specializare. Vorbim de cateva mii sau zeci de mii de
    euro pentru un ciclu, care in general se intinde pe o perioada
    cuprinsa intre 10 luni si doi ani.

    Partea buna pentru cei ce au astazi o diploma de MBA sau EMBA
    este ca, in majoritatea cazurilor, costurile au fost suportate de
    companiile angajatoare, fiind vazute ca o investitie in beneficiul
    lor. Pana aici, toate bune si frumoase – si pentru cursanti, si
    pentru scolile de management. Problema a aparut abia dupa ce criza
    a impus impartirea investitiilor in cele cu adevarat cruciale
    pentru existenta sau succesul unei afaceri si cele ce pot fi
    amanate. “Comparativ cu situatia din anii precedenti, cand
    aproximativ 60% din studenti au beneficiat de plata cursurilor de
    catre companiile la care lucrau, anul acesta ponderea a scazut la
    10%”, afirma Lucian Botea, coordonatorul adjunct al programului MBA
    al Universitatii DeSales. E clar deci, ca nu vorbim despre
    activitati cruciale.


    Cel mai scump program derulat in acest moment este un EMBA
    oferit de WU Executive Academy, din cadrul Universitatii Economice
    si de Afaceri din Viena, care costa 35.000 de euro si dureaza 14
    luni. Specializarea este general management, iar anul trecut a avut
    30 de absolventi, adica incasari de putin peste un milion de euro.
    Pe langa cursurile propriu-zise, in program sunt incluse si
    calatorii de studiu in strainatate: o calatorie de noua zile in
    Minneapolis, SUA, unde au loc vizite la companii ca Reuters, JP
    Morgan Chase sau NASDAQ si o calatorie de sase zile la Viena, cu
    vizite la Erste Bank, OMV si Immoeast. De altfel, astfel de
    calatorii sau stagii practice fac parte, mai nou, din programa
    celor mai multe scoli.

  • Ghetoul cu extraterestri

    Surpriza surprizelor genului SF de anul acesta, “District 9” a
    venit de nicaieri. Sau, mai bine zis, a venit din Africa de Sud,
    ceea ce echivaleaza cu “nicaieri”, cel putin in viziunea
    Hollywoodului. Cu un buget de 30 de milioane de dolari, efecte
    speciale destept de clasice si o poveste noua, “District 9” a stat
    doua saptamani pe locul intai in box-office-ul american si are
    toate sansele sa se descurce la fel de bine in cel international de
    la inceputul lunii octombrie, dovedind ca un film SF nu trebuie sa
    aiba un mega-buget si un mega-studio in spate ca sa
    impresioneze.

    Despre ce e vorba in acest debut in lungmetraj al
    sud-africanului Neill Blomkamp? Intr-o istorie paralela a
    umanitatii, anul 1982 surprinde o ditamai nava extraterestra
    plutind deasupra orasului Johannesburg. Evenimentul pune pe jar
    intreaga umanitate, impartita intre temerile unei eventuale invazii
    si entuziasmul contactului pasnic cu o civilizatie evident mult mai
    dezvoltata. Doar ca echipa care patrunde in nava descopera sute de
    mii de extraterestri bolnavi, cu un comportament cvasianimalic, pe
    care autoritatile decid sa-i campeze in Districtul 9, un ghetou in
    toata puterea cuvantului.


    Aici intra in scena protagonistul cu nume imposibil, Wikus Van
    De Merwe (interpretat tot de un debutant, Sharlto Copley),
    angajatul unei corporatii, MNU, contractata sa gestioneze spinoasa
    problema a extraterestrilor, din ce in ce mai numerosi si disperati
    din cauza conditiilor de viata crancene din ghetou. Idealist si
    empatic, Wikus are cele mai bune intentii, dar incursiunea lui in
    Districtul 9, de unde trebuie sa-i evacueze pe extraterestri, ii va
    schimba viata (si aspectul) pentru totdeauna.

    Fara vreun actor celebru, cu un regizor debutant, un buget de
    film independent si o poveste total noua, acest SF neconventional
    reuseste sa convinga din toate punctele de vedere si te lasa dorind
    mai mult. Nicio grija, se face si “Districtul 10”!

    Unii dintre spectatori vor vedea acest film numai pentru
    efectele speciale, dar “District 9” poate functiona pe multe alte
    niveluri. Comentariul politic si social (trimiterea titlului la
    celebrul District 6, unde nu aveau voie decat persoanele de culoare
    alba), comedie cu surprize si film de actiune la cel mai inalt
    nivel, toate se intalnesc in debutul lui Blomkamp, accesorizat cu
    una dintre cele mai neverosimile (dar si emotionante) prietenii
    umano-extraterestre, dar si cu un destin total iesit din comun
    pentru protagonistul Wikus.

  • Cum sa reduci costurile intr-o companie

    Problema multor firme este ca si-au dat seama de importanta
    reglarii costurilor putin prea tarziu, cand afacerile incepusera sa
    scada deja, din cauza crizei, cu 10%, 20% sau chiar mai mult. Or,
    eficient trebuie sa fii mereu, inclusiv in perioade de boom
    economic, pentru ca eficienta este exact ceea ce face diferenta
    dintre o firma bine pregatita sa faca fata oricaror conditii
    economice si una fara o cultura a administrarii corecte a
    costurilor.

    Retailerul Altex a inceput un program de aducere la eficienta a
    costurilor, odata cu restructurarea initiata de Dan Ostahie,
    presedintele companiei, in decembrie 2008. “Nu puteam asista la
    reducerea vanzarilor continuand sa consumam aceleasi resurse”,
    explica oficialii Altex decizia restructurarii. Cea mai mare
    companie din comertul local cu electronice si electrocasnice,
    Altex, a redus numarul de angajati cu un sfert, de la circa 2.000
    la 1.500 de persoane, si a micsorat salariile personalului din
    sediul central cu 20%. Firma a renuntat si la un etaj de birouri
    din cele doua in care functiona anterior sediul central si a
    renegociat chiriile pentru mai multe magazine. Astfel, costurile
    operationale au scazut cu 43% in prima jumatate a lui 2009, fata de
    aceeasi perioada din 2008. Au aparut insa si cheltuieli imediate,
    cum sunt cele cu salariile compensatorii platite oamenilor
    disponibilizati.


    De la Fabryo, spune Aliz Kosza, CEO al producatorului de lacuri
    si vopsele si cea care s-a ocupat de restructurarea afacerii
    detinute de fondul de investitii Oresa Ventures, nu s-au facut
    concedieri, pentru ca firma foloseste leasingul de personal: in
    perioadele de varf, numarul angajatilor este completat prin
    leasing. “E o metoda eficienta intr-o astfel de industrie, care te
    ajuta sa nu renunti la propriii angajati in extrasezon”, spune
    Kosza. Prin astfel de masuri, producatorul de vopsele a reusit
    sa-si imbunatateasca rezultatele pe primul semestru (3% in
    venituri), in pofida scaderii consumului cu 30%. “Am trecut cu
    succes si de blocajul financiar al primului trimestru, acordand
    suport partenerilor de incredere. Momentan avem un cash flow
    pozitiv si ne recuperam banii din piata la scadenta in proportie de
    95%”, spune Kosza.

  • Cine este Market Wu, omul care i-a invatat capitalism pe liderii chinezi

    Anul trecut, mass-media din China controlate de stat l-au
    blagoslovit cu un nou atribut: spion. Wu nu a fost interogat,
    acuzat sau bagat la inchisoare. Dar simplul fapt ca un ziar
    controlat de stat, Ziarul Poporului, alaturi de altele, a primit
    permisiunea sa publice zvonuri de pe internet care sustineau ca el
    ar fi fost retinut sub suspiciunea de a fi spionat in favoarea
    Statelor Unite sugereaza ca Wu ii deranjeaza pe unii oameni foarte
    importanti din randul guvernantilor.

    El a negat acuzatiile, si la putina vreme dupa ce au fost
    publicate, chiar guvernul Chinei a negat ca ar exista o asemenea
    investigatie. Dar Wu pare sa incerce limitele a ceea ce Beijingul
    considera permisibil. Desi multi economisti sustin ca modelul de
    crestere al Chinei scartaie, rar se gaseste o figura proeminenta a
    tarii care sa discute cu atata candoare despre cum vede el ca
    scartaie conducerea Chinei.

    Wu – care inca detine un post de cercetator la un institut
    afiliat la Consiliul de Stat, guvernul chinez – pare fragil. El se
    plange ca oligarhii si oficialii corupti au spoliat economia si au
    manipulat-o potrivit propriilor lor interese – un sistem pe care el
    il numeste capitalism de coterie. El a cerut chiar Beijingului sa
    instaureze o democratie in stil britanic, sustinand ca o reforma
    politica este inevitabila.

    Wu spune ca zvonurile ca ar fi spion sunt “trucuri murdare”
    antamate de criticii sai ca sa-l discrediteze. “Am doi inamici”,
    enunta el intr-un interviu recent. “Capitalistii de coterie si
    maoistii. Acestia vor folosi orice mijloace ca sa ma atace”.

    Cu toate acestea, unii analisti considera ca criticile lui Wu
    ajuta o anume factiune guvernamentala intr-o lupta pentru putere in
    care se infrunta cu o alta, asa incat el ramane la adapost.

  • Cum se lupta Ferrari si Bentley sa vanda masini in Romania

    Prabusirea industriei auto, unul dintre cele mai afectate
    domenii de efectele crizei financiare globale, s-a simtit din plin
    in segmentul masinilor de lux. Vanzarile automobilelor din
    categoria premium au scazut in medie cu peste 60% iar companiile de
    leasing s-au confruntat cu o avalansa de masini ale caror rate nu
    au mai fost platite si pe care acum trebuie sa le vanda pe piata
    second-hand.

    “Clientul de lux nu s-a schimbat, dar a devenit mult mai
    pretentios. Asteapta mult mai mult pana in momentul cumpararii.
    Piata masinilor de lux resista in continuare, dar este restransa in
    comparatie cu acum doi ani sau cu anul trecut”, spune Adrian Pascu,
    seful Bentley in Romania.

    Practic, cine isi cumpara acum o masina o face de cele mai multe
    ori pentru a inlocui o alta masina din garaj. “Nu pentru a-si
    completa garajul”, completeaza Pascu, care sustine insa ca cei mai
    multi dintre clientii Porsche si Bentley detin cel putin inca un
    model al acestor marci in garaj.


    Situatia este insa diferita in cazul altei marci de lux, Ferari,
    care a deschis primul show-room de pe piata locala in urma cu abia
    un an si jumatate. Comenzile nu par a fi afectate foarte mult de
    criza financiara si economica. Importatorul Ferrari, compania Forza
    Rossa, condusa de Camelia Bazac, sotia fostului ministru al
    sanatatii Ion Bazac, are in prezent in derulare 40 de comenzi, ceea
    ce inseamna ca au fost aproape vandute cotele alocate pietei locale
    atat pentru acest an, cat si pentru 2010. “Anul acesta vom livra 25
    de masini. O mica dificultate s-a inregistrat la nivelul
    posibilitatilor de finantare”, afirma Camelia Bazac.

    Masinile ce urmeaza a fi livrate in acest an au o valoare totala
    de peste 5 milioane de euro, cel mai scump model fiind pana acum un
    599 GTB Fiorano HGTE, cu un pret de peste 320.000 de euro.

    Cele mai scumpe modele livrate de Ferrari si de Bentley in
    Romania in acest an

    1. Ferrari F430 Scuderia Spider editie limitata 257.685 de euro
    (cu TVA)

    2. Bentley Flying Spur 249.900 de euro

    3. Ferrari 599 GTB Fiorano 240.380 de euro

    Cum vi se pare faptul ca in plina criza economica cota de masini
    alocata de Ferrari pentru Romania este deja consumata?
    Comentati pe blogul BUSINESS Magazin.

  • Cel mai mare vanzator de mall-uri

    Cea mai mare tranzactie imobiliara de investitii din acest an
    s-a semnat la data de 2 octombrie, iar dupa doua zile a fost facut
    anuntul oficial. Carl Decoopman, omul identificat in ultimii ani cu
    dezvoltarile BelRom, se arata multumit. “A durat ceva, dar e o
    afacere buna”, comenteaza omul de afaceri vanzarea proiectului
    comercial European Retail Park Braila catre fondul de investitii
    New Europe Property Investments (NEPI), intr-o tranzactie de 63 de
    milioane de euro.

    “Nu este pretul de acum un an-doi, dar este un pret bun”, adauga
    Decoopman, a carui opinie este impartasita de Cristian Ustinescu,
    directorul departamentului de investitii din cadrul companiei de
    consultanta imobiliara DTZ Echinox, cea care a intermediat
    tranzactia. “Pretul reflecta o rata de capitalizare de 9,3% la o
    chirie medie de 9,5 euro/mp/luna. Cred ca am facut un client
    fericit si in momentul actual nu se putea obtine un pret mai
    bun.”

    Pretul, privit prin prisma randamentului de investitie pentru
    cumparator (yield), care cu cat este mai mic denota un pret mai bun
    obtinut de vanzator, poate fi considerat mic, avand in vedere
    centrele comerciale vandute in anii buni ai pietei imobiliare la
    yield-uri medii de 7%. Carl Decoopman explica insa ca nu doar
    pretul a contat in acest caz, ci si faptul ca s-au pus bazele unui
    parteneriat cu NEPI. Tranzactia de la Braila include si vanzarea
    proiectelor similare dezvoltate si deschise de catre BelRom in
    Bacau si Focsani, valoarea totala a intelegerii putand sa ajunga la
    160 de milioane de euro. “Dar va rog sa discutati mai multe cu unul
    dintre asociatii mei, Steven Vandenbossche, el e mult mai prezent
    in Romania si in ultima perioada este mult mai implicat.”

  • Cine a vandut cel mai scump tablou din Romania

    In seara zilei de 25 iunie era agitatie mare la hotelul
    Marriott. Peste 400 de oameni venisera la Licitatia de Vara a casei
    Artmark, unde urma sa fie licitat cel mai scump tablou care fusese
    vreodata pus la vanzare in Romania. “Taietorul de lemne” al lui
    Camil Pissaro a intrat in licitatie la suma de 2,5 mil. euro, fiind
    evaluat intre 4 si 6 milioane de euro.

    Nu s-a vandut. Dar a reprezentat un record pentru o piata in
    care cele mai scumpe tablouri vandute pana acum se invart in jurul
    sumei de 100.000 de euro. {i au fost vandute in mare parte tot la
    licitatiile Artmark, nume nou intrat – de aproape un an – pe piata
    galeriilor de arta si a caselor de licitatii din Bucuresti, piata
    dominata de doar cateva nume, printre care Alis, Gold Art,
    Monavissa si Pogany. Saptamana aceasta, pe 15 octombrie, la
    Licitatia de Toamna a Artmark, cea mai scumpa lucrare este estimata
    la 100 de mii de euro (Armand Guillaumin, “Paysage du Midi”).

    “Nu sunt colectionar, nu sunt expert in arta, nu am avut fler
    pentru afaceri”, se caracterizeaza pe scurt Radu Boroianu. Devenit
    om de afaceri de mai putin de un an, de cand a infiintat casa de
    licitatii si galeriile Artmark, Radu Boroianu a fost regizor si,
    dupa 1990, a lucrat in politica – incepand cu o functie de secretar
    de stat in Ministerul Culturii si terminand tot cu o functie de
    secretar de stat, pentru francofonie. Penultima functie detinuta,
    cea de ambasador al Romaniei in Elvetia, l-a adus in atentia presei
    prin legaturile pe care le-ar fi avut cu infiintarea si ulterior
    vanzarea furnizorului de electricitate Buzzmann Industry.

    Radu Boroianu neaga legaturile de afaceri cu companiile din
    energie, fiind suparat ca numele sau a fost atras in “afaceri
    tenebroase” despre care spune ca stie oricum foarte putine lucruri:
    “Am fost asociat aiurea cu afacerile din energie, nu am nicio
    treaba cu acestea, deoarece tot ce am facut eu a fost sa aleg
    oameni de afaceri valorosi elvetieni, cum este seful Sulzer, pe
    care i-am pus in legatura cu oameni de afaceri romani, despre care
    doar s-au zvonit lucruri negative si nici macar nu au fost prinsi
    cu fofarlica”.

  • Povestea celui mai mare transportator roman

    Anul 2009 a inceput pe scadere pentru grupul Edy. La Hunedoara
    si Timisoara, declinul cererii l-a facut pe liderul
    transportatorilor romani sa revanda companiei de leasing 200 de
    camioane. Dupa o rentabilizare la sange a afacerii, dezvoltarea de
    noi segmente si atragerea de noi clienti, grupul a reintrat pe o
    panta ascendentA. Acum insa, Alin Popa, fondatorul si dezvoltatorul
    Edy, se uita la dezvoltarea pe orizontala, la vanzarea activelor
    din afara businessului de baza, la achizitii si la extinderea
    agresiva in strainatate. E momentul.

    “- Dar Edy cine e?
    – Edy e fiul patronului.
    – Nu e patronul?
    – Nu.
    – Eu asa am crezut.
    – Nu. Patronul este din judetul Hunedoara. La inceput firma s-a
    chemat Alin Trans, dupa numele patronului, si a avut doar cateva
    camioane, 2-3, a inceput de jos, cu putin, apoi a inceput sa se
    dezvolte si sa cumpere din ce in ce mai multe camioane. La un
    moment dat a inceput sa cumpere multe tiruri deodata. Mergeau
    soferii in grupuri mari si aduceau tiruri Volvo nou-noute. Un cap
    tractor Volvo e in jur de 70.000 de euro sau cel putin asa era.
    Semiremorca e mai ieftina.
    – Cam cat castiga oare Edy pe luna cu camioanele astea?
    – Ba, si 100 de euro daca ii raman pe luna de la un camion dupa ce
    scade toate cheltuielile si tot ramane cu 100.000 de euro pe luna,
    dar eu cred ca face mai mult.”
    “Cu Edy in Europa” este un subiect deschis pe forumul Softpedia de
    utilizatorul Florin37, care povesteste, de-a lungul a mai multe
    postari, experienta unui drum din Romania pana in Irlanda in cabina
    unui tir Edy, alaturi de un sofer al companiei. Istoria firmei prin
    ochii soferului este aproape exacta. Alin Popa a inceput de jos, ca
    multi dintre oamenii de afaceri care au incercat sa dezvolte ceva
    la inceputul anilor ’90.


    “Noi facem bine. Si vom face si mai bine.” Alin Popa are un
    zambet multumit. E intr-o zi de marti, la inceputul lui octombrie
    2009. Au trecut 18 ani de cand a parasit slujba pe care o avea in
    Coca-Cola pentru a intra, la 20 de ani, pe cont propriu in afaceri.
    Acum, pe cartea sa de vizita scrie “Chairman of the Board”. Nu mai
    e implicat de ceva timp in operatiunile de zi cu zi ale companiei.
    Mai precis de vreun an si mai bine, de cand a decis ca metoda de
    conducere antreprenoriala e deja insuficienta pentru dimensiunea la
    care ajunsese compania. A angajat atunci un board de directori cu
    experienta in multinationale si le-a cerut sa eficientizeze firma.
    A durut putin si au fost si decizii atipice. Insa EBITDA din 2009 a
    crescut fata de 2008, desi veniturile ar putea fi in scadere. Dar
    Alin Popa e in continuare Chairman al unei companii evaluate, la
    nivelul anului 2009, la 62 de milioane de euro.

  • Bucurestiul intra pe harta maratoanelor mondiale

    Testeaza limitele, rezistenta si puterea fizica, atrage milioane
    de oameni obisnuiti si celebritati, inspira mii de carti, aduna
    bani pentru cauze umanitare si nu in ultimul rand este o afacere.
    Conceptul de maraton, care a pornit de la cursa mesagerului atenian
    Pheidippides de 42,195 kilometri de la campul de lupta din orasul
    Marathon pana la Atena pentru a anunta victoria asupra Persiei, a
    fost actualizat si cosmetizat dupa toate regulile
    marketingului.

    Dincolo de competitiile destinate exclusiv atletilor
    profesionisti, s-a dezvoltat un calendar de maratoane stradale, cu
    sute de evenimente in fiecare luna, unde zeci de mii de pasionati
    de alergat platesc peste 50 de euro pentru o cursa citadina de
    42,195 kilometri. Maratoanele de la New York, Londra, Paris sau
    Boston sunt deja mega-evenimente, promovate de vedete
    internationale precum Tom Cruise, Katie Holmes sau Gordon Ramsay,
    care alearga pentru o cauza caritabila, si transmise in direct de
    televiziune. Inscrierile se fac cu multe luni inainte – de exemplu,
    pentru maratonul de la Paris, care are loc in aprilie 2010, s-au
    inscris deja 20.000 de participanti, fiind disponibile 37.000 de
    locuri).

    Atractiv este si intregul concept din jurul evenimentului. In
    fiecare an, inainte de cursa, sunt organizate petreceri pentru
    concurenti. La Madrid, Pasta Party este deja un eveniment faimos, o
    petrecere cu paste unde 5.000 de concurenti, alaturi de familie si
    prieteni, vin sa isi ia energia pentru cursa. In plus, turismul la
    maraton este o nisa din care castiga si agentiile de turism. De
    exemplu, Marathon Travel din Boston (gazda celui mai vechi maraton
    din lume) s-a specializat pe acest segment inca din 1979.

    Incepand din 2009 si Bucurestiul, o capitala care nu avea un
    maraton stradal oficial, a fost inclus pe lista Asociatiei
    Internationale a Maratoanelor si a Crosurilor Stradale. Bucharest
    City Marathon, organizat de Asociatia Bucharest Running Club, a
    fost ideea Valeriei Racila van Groningen, campioana olimpica si
    mondiala la canotaj, care a participat la 20 de maratoane si
    semimaratoane. Maratonul are cinci probe, iar anul acesta a inclus
    in premiera si o proba de stafeta pentru angajatii din marile
    companii. Startul se da la 18 octombrie in Piata Constitutiei, la
    ora 9,30, iar organizatorii spuneau la inceputul lunii ca s-au
    inscris 600 de alergatori pentru probele de maraton, semimaraton si
    stafeta.