BusinessMagazin

Author: adison

  • Copyright si copywrong

    Poate va mai amintiti de Jon Johansen, pustiul norvegian care a
    asamblat un programel care decripta DVD-uri pentru a le putea
    viziona pe calculatorul sau echipat cu Linux. Cazul sau a fost
    foarte spectaculos si intens mediatizat, deoarece a pus in lumina
    contradictia dintre tehnologiile noi si o legislatie a drepturilor
    de autor ancorata in epoca industriala. Jon nu voia decat sa-si
    vada propriile filme, dar a postat programul pe internet pentru a
    ajuta cateva grupuri de programatori care incercau sa dezvolte un
    DVD player pentru Linux. Cateva asociatii ale industriei
    cinematografice au pretins ca metoda de criptare CSS este secret
    industrial, iar urmarea a fost ca o organizatie numita Copyleft a
    pus in vanzare tricouri imprimate cu programul de decriptare scris
    de Jon (deCSS).

    Au trecut de atunci zece ani si singura schimbare in privinta
    chestiunilor legate de proprietatea intelectuala in epoca retelelor
    a fost ca presiunile industriei de divertisment asupra
    consumatorilor au crescut si s-au facut putini pasi in directia
    dorita de cei care, pana la urma, finanteaza aceasta industrie (de
    pilda faptul ca iTunes Store vinde acum si muzica non-DRM). In
    esenta, situatia sta cam asa: detinatorii de copyright incearca sa
    impuna tot mai multe restrictii privind utilizarea materialelor pe
    care le detin (muzica, filme, programe TV, software, carti etc), in
    vreme ce consumatorii isi doresc mai multa libertate si asteapta
    modalitati mai practice si mai convenabile de distributie. Primii
    au de partea lor puterea de influenta asupra legislatiei pe care
    le-o confera procentele insemnate pe care industria
    divertismentului le reprezinta in ansamblul economiei americane. De
    aici a rezultat in 1998 celebrul Digital Millennium Copyright Act
    (DCMA) care, printre altele, interzicea softurile si alte
    instrumente care-i puteau ajuta pe consumatori sa foloseasca
    materialele digitale protejate in moduri care nu erau permise in
    mod explicit de distribuitori. In baza acestei legi a fost acuzat
    Jon Johansen.

    Un nou episod in acest conflict “people vs. copyright” (cum il
    numea OpenDemocracy in 2002) se petrece chiar acum, sub ochii
    nostri. Sau mai degraba departe de ei, pentru ca noul tratat care
    incearca sa “internationalizeze” legislatia americana se negociaza
    in secret, iar cei care cunosc textul stau sub amenintarea unor
    clauze de confidentialitate.

    Documentul se cheama Anti-Counterfeiting Trade Agreement (ACTA)
    si implica, pe langa Statele Unite, tari precum Japonia, Coreea de
    Sud, Canada, precum si tarile Uniunii Europene. Spre deosebire de
    organismul de specialitate al Natiunilor Unite (WIPO), care supune
    dezbaterii publice proiectele tratatelor legate de proprietatea
    intelectuala, la elaborarea ACTA nu a fost invitata niciuna dintre
    organizatiile care sustin puncte de vedere diferite, iar rarele
    comunicate de presa sunt suficient de obscure ca sa contrasteze cu
    politica de transparenta promisa de presedintele Obama. In plus,
    ACTA este definita ca o “intelegere executiva” si, in consecinta,
    nu va avea nevoie de ratificarea Senatului SUA.

    In ciuda precautiilor, mai multe documente privind intelegerea
    “s-au scurs” si au fost publicate de situri specializate, precum
    Wikileaks.org, sau au ajuns la organizatii precum Electronic
    Frontier Foundation sau Knowledge Ecology International. Ceea ce se
    profileaza este inspaimantator. BoingBoing subliniaza ca
    furnizorilor de acces si servicii internet li se pregateste un rol
    de “politie proactiva”, care trebuie sa se asigure (sub amenintarea
    unor pedepse) ca nu gazduiesc materiale protejate – ceea ce ar
    scoate din business servicii precum Flickr, YouTube sau Blogger.
    Furnizorii vor fi obligati sa taie accesul la retea celor acuzati
    de incalcare a copyright-ului, fara nici un fel de probe sau
    proces. In acelasi mod vor fi sterse orice fel de materiale banuite
    ca nu ar fi detinute legal. Indepartarea mecanismelor DRM (chiar si
    in scopuri legitime, cum ar fi transpunerea in formate accesibile
    persoanelor cu dizabilitati) este categoric interzisa.

    N-as vrea sa fiu gresit inteles. Protejarea proprietatii
    intelectuale este importanta. Este insa o chestiune de echilibru:
    dincolo de un anumit punct, pericolul abuzurilor si al cenzurii
    risca sa compromita intregul edificiu. Daca cineva se indoia de
    utilitatea unui “pirat” in Parlamentul European, are acum proba
    contrara: legislatia europeana va include garantii privind
    protectia sferei private si asigurarea unor proceduri judiciare
    corecte.

  • Febra aurului revine

    La Mendrisio, intr-un colt al Elvetiei unde se vorbeste italiana
    si unde cam o treime din aurul lumii este rafinat in lingouri,
    afacerile infloresc. In fiecare zi, bratari si coliere sosesc aici
    in pungi de plastic – de la pietele din Orientul Mijlociu, de la
    casele de amanet din Asia si de la bijutierii din Europa si America
    de Nord. “Ar putea fi aurul bunicii tale sau un cadou de la un fost
    iubit”, spune Erhard Oberli, director executiv al Argor-Heraeus, o
    importanta companie de profil de aici, care proceseaza circa 360 de
    tone de aur anual. “Aurul nu dispare.” In mijlocul unei efuziuni
    mondiale alimentate de fonduri de investitii cu grad ridicat de
    risc, speculatori bogati si guverne care se grabesc sa faca
    provizii din pretiosul material, pretul aurului a atins cotatii
    care te amutesc.

    Considerat multa vreme un refugiu pentru investitorii prudenti,
    aurul a crescut pe masura ce dolarul a slabit constant, deficitele
    bugetare s-au marit in SUA si in Europa, iar bancile centrale au
    continuat sa pompeze mii de miliarde de dolari in economie,
    generand temeri cu privire la o noua bula a activelor. “Nu aurul
    s-a schimbat, ci cumparatorii de aur”, afirma Suki Cooper, strateg
    pentru piata de metale pretioase la Barclays Capital. “Este o
    modificare structurala pe care o observam in segmentul
    investitiilor, de la bancile centrale din Asia la investitorii
    individuali ce cumpara lingouri si monede.” “A crescut
    atractivitatea aurului”, adauga Cooper, care estimeaza ca pretul va
    trece de 1.140 de dolari uncia (116 lei gramul) pana in al doilea
    trimestru al anului urmator.

    Intr-adevar, luna trecuta Harrods’, binecunoscutul magazin din
    centrul Londrei, a inceput sa vanda monede, dar si lingouri de aur
    pornind de la un gram si pana la clasicele lingouri de 12,5
    kilograme pe care ne-am obisnuit sa le vedem prin filme in
    seifurile de la Fort Knox. Mezaninul magazinului Harrods’, unde se
    afla raionul de aur, a fost intesat de cumparatorii interesati.
    “Reactia a fost impresionanta”, spune Chris Hall, sef al
    departamentului de profil al Harrods’. “Lingourile sunt in mod cert
    mai populare decat monedele. Cele de 100 de grame sunt cele mai
    populare.”

    In Statele Unite, reclamele ce promit preturi mari la aur sunt o
    constanta in spoturile publicitare la TV de la miezul noptii, in
    vreme ce comerciantii isi pregatesc spatiile la malluri sau
    gazduiesc reuniuni amicale la ei acasa, propovaduind beneficiile
    investirii in aur. “Toata lumea are cate un semn pe care scrie “,
    zice Ron Lieberman, proprietarul Palisade Jewelers din Englewood,
    New Jersey. El estimeaza ca de zece ori mai multi oameni vin acum
    in magazinul lui ca sa vanda aurul decat in urma cu zece ani, cand
    metalul galben se vindea doar la o treime din pretul de acum. “Aud
    oameni care vin si spun ca aurul va ajunge la 2.000 de dolari
    uncia.”

    Clientii bijutierilor nu sunt singurii care prevad preturi grase
    pentru gramul de aur. Jim Rogers, un investitor care si-a castigat
    un renume investind pe pietele de marfuri, a spus recent la
    Bloomberg Television ca aurul va ajunge exact la acest pret –
    generand o reactie din partea lui Nouriel Roubini, un economist
    care a devenit cunoscut dupa ce a atras din vreme atentia asupra
    apropierii recesiunii. La o conferinta in New York, Roubini a
    descris previziunile lui Rogers drept “pur si simplu absurde”,
    spunand ca nu exista niciun fel de presiuni economice sau
    inflationiste care sa duca aurul la 2.000 de dolari uncia.

  • Sotia lui Ilie Nastase a cumparat 30% din Victoria 46

    In urma cu doi ani se deschidea primul si cel mai mare
    multibrand de lux de pe piata romaneasca – Victoria 46. Detinut de
    grupul Solmar, care acumulase experienta in moda datorita
    francizelor Mango, Promod sau Castro, multibrandul aducea in
    Romania branduri high-end precum Dior, Lanvin, Yves Saint Laurent,
    Roberto Cavalli, Alexander McQueen, Balenciaga sau Stella
    McCartney. Amenajarea magazinului de pe Calea Victoriei a costat
    peste un milion de euro, la care s-a adaugat investitia in marfa –
    inca un milion de euro.

    Intre timp, norii crizei au devenit tot mai negri, iar Victoria
    46, aflat acum in portofoliul High Fashion Concept, divizia de lux
    a grupului Solmar, a inceput sa atraga noi investitori. Amalia
    Nastase, sotia legendarului Ilie Nastase, s-a transformat din
    clienta fidela a luxului in proprietara unui pachet de 30% din High
    Fashion Concept, ceea ce i-a adus un loc in board.

    “A fost o oportunitate pe care n-am vrut s-o ratez, in primul
    rand pentru ca ma simt ca Alice in Tara Minunilor printre atatea
    haine frumoase, toate la un loc (ai toti designerii renumiti la un
    loc si e mai usor sa compui o garderoba completa fara sa alergi de
    la un magazin la altul). Apoi pentru ca eu cred in continuitatea
    pietei luxului, chiar daca trecem printr-o perioada financiara nu
    tocmai roz”, a declarat in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin
    Amalia Nastase.

    Optimista cand vine vorba despre viitorul pietei luxului din
    Romania, Amalia Nastase crede ca momentul ales a fost potrivit. “Ei
    voiau sa vanda, pe mine ma interesa sa intru in businessul de moda
    de lux si ne cunosteam dinainte, eu fiind deja clienta lor.”
    Nastase spune ca negocierile s-au derulat rapid: “Nu au durat mult,
    afacerile bune se fac repede…”. Valoarea tranzactiei nu a fost
    dezvaluita.

    Pentru anul 2010, Amalia Nastase asteapta o cifra de afaceri de
    aproximativ 6 milioane de euro: “Avem in vedere deschiderea unui
    magazin dedicat hainelor pentru barbati, unde vom comercializa
    liniile masculine ale brandurilor prezente in Victoria 46, precum
    si alte branduri noi, ca Zilli. De asemenea, la mijlocul anului
    2010 pregatim deschiderea unui monobrand in sistem de
    franciza”.

  • Revolutia rosie – partea a doua

    N-ar fi de mirare ca “The Twilight Saga: New Moon”/”Saga Amurg:
    Luna Noua”, care a intrecut deja ultimul “Star Wars” in topul
    filmelor cu cele mai multe bilete vandute inainte de premiera,
    sa-si depaseasca predecesorul, starnind aceleasi discutii si
    reactii furibunde in presa si printre fani.

    Pentru cine n-a vazut “Amurg”, distribuitorul roman, MediaPro
    Distribution, a readus filmul in cinematografe, iar vizionarea
    acestuia e aproape obligatorie pentru a face trecerea la “Luna
    Noua”. Continuarea povestii Bellei (Kristen Stewart) si-a iubitului
    ei vampir, Edward Cullen (Robert Pattinson) incepe odata cu
    aniversarea ei de 18 ani, cand un cadou de rau augur ii provoaca o
    rana protagonistei, expunand-o atacului lui Jasper, fratele mai mic
    al lui Edward, nu la fel de obisnuit cu asa-zisul vegetarianism al
    familiei, adica refuzul de a consuma sange de om. Reactia lui
    Edward? Despartirea definitiva de Bella si plecarea intregii
    familii pe alte meleaguri, pentru a nu mai reprezenta un continuu
    pericol mortal pentru sarbatorita. Bella este distrusa de decizie,
    iar aceasta bineinteles ca nu-i va face viata deloc mai linistita,
    mai ales dupa ce descopera secretul prietenului ei, Jacob (Taylor
    Lautner).

    Putine sunt filmele (si romanele) care sa provoace un asemenea
    interes din partea adolescentilor si nu numai a lor. De la
    publicarea primului roman in 2005, Stephenie Meyer a fost laudata
    in publicatii prestigioase precum The Times pentru “modul perfect
    in care descrie tensiunile si alienarea adolescentei”. Adaugati o
    poveste de dragoste interzisa (si neconsumata pe deasupra) si
    obtineti o combinatie in stare sa faca toti pustii din lume sa
    viseze cu ochii deschisi. Ceea ce cuvintele doar sugerau a capatat
    o si mai mare putere anul trecut, cand Kristen Stewart si Robert
    Pattinson deveneau Bella si Edward, roluri care au toate sansele
    sa-si lase o longeviva amprenta pe carierele lor viitoare. Chiar
    daca nu a fost primit prea bine de critica (RottenTomatoes.com
    centralizeaza 49 de procente cronici pozitive), “Twilight” a
    incantat o multime de fani ai cartilor, poate si pentru ca
    regizoarea Christine Hardwicke si-a concentrat aproape fiecare
    cadru pe Stewart si Pattinson, un cuplu a carui chimie pe ecran
    functioneaza cat se poate de eficient.

    Va avea de suferit continuarea din cauza distrugerii acestui
    cuplu? Va reusi Taylor Lautner si musculatura sa de Mr. Universe de
    17 ani sa aline sevrajul provocat de cvasi-disparitia lui Robert
    Pattinson de pe ecran? Aproape sigur nu, iar producatorii au fost
    atat de convinsi de acest lucru, incat au modificat textul lui
    Stephenie Meyer, punctand treimea centrala a filmului cu dese
    aparitii ale lui Edward in viziuni ale Bellei provocate de
    adrenalina. {tim, pe hartie suna rizibil, dar putem fi siguri ca
    publicul noului film va crede acelasi lucru?

  • Curiozitati si bizarerii

    Tot Mario Praz insa lasa sa se intrevada cum se pot citi rapid
    si cu emotie si unele cataloage neinteresante. Or, daca poate
    exista un catalog putin interesant continand doar editii minore ale
    lui Dante, pandecte sau opere de teologi contrareformisti, celui
    pasionat ii par extrem de interesante cataloagele numite in
    limbajul librarilor “Varia e Curiosa”, ce inventariaza opere ale
    unor literati nebuni, vizionari, genii pe buna dreptate neintelese
    si disparute din toate bibliografiile, din numeroase si legitime
    motive.

    Cataloagele de acest soi apar continuu, mai ales in Franta, si
    nu rezist tentatiei de a rasfoi impreuna cu bunii mei cititori
    recentul “Livres curieux et bizarres” editat de Libraires Associes
    (si pentru a uita macar pentru putina vreme de tristetile din
    paginile de actualitate ale ziarelor).

    Printre operele cu intentii indubitabil serioase gasesc un
    tratat despre geamatul porumbitei cardinalului Bellarmino (da, cel
    al lui Galileo), unul despre localizarea paradisului terestru al
    lui Huet (care il plaseaza la Basra, in dezacord cu o intreaga
    traditie ce il dorea in Extremul Orient – si astfel intelegem ce
    intentiona Bush invadand Irakul), opera lui Pierre Sindico despre
    imobilitatea Terrei (1878), si descopar ca Ricciotto Canudo,
    cunoscut de mine doar ca un serios teoretician al cinema-ului (si
    inventator al definitiei “a saptea arta”), a fost erou de razboi si
    s-a ocupat cu Metafizica Muzicala a Civilizatiilor.

    Nu lipseste o sectiune intreaga despre limbile materne ale
    Antichitatii, precum limba vorbita de Adam (druidica, potrivit lui
    John Cleland, 1776), basca (atribuita populatiei Cham de Pedro
    Nada, 1885), ca sa nu mai vorbesc de limbile artificiale precum
    “Langue Bleue” a lui Bollak, 1900, “Sillabayre” din Jallais, de la
    1923, cu instructiuni pentru functionarea unei masini de citit
    (sic!), Codul napoleonian pus in versuri de un Anonim in 1811 sau
    opera unui anume Radiguel, “Civilizatia primitiva regasita cu toate
    arhivele sale in Paradisul terestru in tara Edenului sau
    Britania”.

    Trecand la alte teme, as fi tentat sa citesc “Viata sexuala a
    lui Robinson Crusoe” de Michel Gall (1977), unde se subliniaza cu
    cata satisfactie ilustrul naufragiat l-ar fi descoperit pe Vineri
    mult mai cooperant decat caprele – fiindca veni vorba, cartea in
    prima editie a fost pusa sub sechestru judiciar. Catalogul anunta
    ca excitanta antologia sado-masochismului (inveselita de gravuri ce
    nu lasa loc imaginatiei) “De sanctorum martyrum cruciatibus” de
    Antonius Gallonius (1602), unde piosul pretext ar fi acela de
    documentare a chinurilor suportate de martiri. Mai putin fidel
    cronicilor sfinteniei este recentul “Sex in Smurfenland” (1980),
    nimic altceva decat o revizitare a Strumfilor in cheie pornografica
    -, iar catalogul anunta ca nu trebuie sa ne preocupe faptul ca
    textul este in olandeza, intrucat imaginile sunt foarte
    sugestive.

    Un doctor Brennus, in “L’acte bref” (1907), se dezlantuie pe
    tema incontinentei spasmodice, iar de la parintele Sinistrari
    d’Ameno (inchizitor din secolul al XVII-lea) ne-a ramas “De la
    demonialita”, considerata insa de mai multi bibliofili un fals
    (inspirat de celebrul bibliofil Paul Lacroix, apoi scris in 1875 de
    Isidore Liseux), publicat pentru a atata curiozitatea bolnavicioasa
    a cititorilor epocii cu privire la intalnirile sexuale intre femei
    si demoni. Acum vad insa ca Sinistrari a fost si autorul unui “De
    sodomia tractatus” (foarte apreciat si la ora actuala pe site-urile
    gay de pe net), unde aspectul cel mai savuros ar fi teoria acestuia
    pe tema sodomiei lesbiene prin intermediul clitorisului (organ
    despre care parintele franciscan avea idei destul de vagi,
    considerand ca ar exista doar la anumite femei, ca putea aparea la
    tinerete si ca uneori le servea lesbienelor pentru a-si depozita
    propria samanta intr-un alt corp feminin).

    Pentru a pune punct, gasesc traducerea in franceza (“La
    domination du moine”) a ceea ce trebuie sa fie “Clelia”, roman de
    Giuseppe Garibaldi, scris (cum spune el in prefata) cu scopul de a
    aduce aminte de vitejii cazuti pe campurile de batalie, a denunta
    tineretului italian “turpitudinile si tradarile guvernelor si ale
    preotilor” si “in cele din urma, a supravietui cu ceea ce castig.
    Iata motivele care m-au impins sa o fac pe literatul”. Pentru cei
    interesati de demitizarea istoriei patriei, “Clelia” e demna de a
    fi citita cel putin cat este si “Claudia Particella, amanta
    cardinalului” de Benito Mussolini.

  • Cele mai mari tranzactii din internetul romanesc

    In ultimii cativa ani, internetul romanesc a fost pus sub lupa
    mai multor fonduri de investitii straine si, in unele cazuri, chiar
    si a unor antreprenori romani, aflati intr-o permanenta vanatoare
    dupa cele mai importante, valoroase sau profitabile afaceri online.
    Dovada sunt numeroasele achizitii de site-uri petrecute din 2007
    incoace, chiar daca, de cele mai multe ori, sumele implicate au
    fost de ordinul sutelor sau chiar al zecilor de mii de euro.

    “Romania a avut o perioada de cinci sau sase ani de boom din
    punctul de vedere al investitiilor, perioada reflectata in urma cu
    doi ani si in domeniul internetului, cand au aparut investitori
    interesati de regiune, iar accesul la finantare a devenit mai
    usor”, rezuma Dan Lupu, directorul de investitii strategice pentru
    zona Europei Centrale si de Est al fondului Intel Capital.
    Interesul cumparatorilor isi gaseste justificare prin potentialul
    de crestere al pietei, aflata inca in etapele incipiente de
    dezvoltare – adica implicit prin posibilitatea de a obtine intr-o
    perioada relativ scurta, de cativa ani, randamente frumoase pentru
    investitiile lor.

    Intre timp insa, a venit criza, care a generat doua efecte. Pe
    de-o parte, investitorii se vad nevoiti sa amane planurile de exit
    din companiile pe care le-au finantat de-a lungul timpului, chiar
    daca investitia a ajuns poate la maturitate, in incercarea de a
    evita pierderile. Iar pe de alta parte, antreprenorii care pana nu
    demult primeau simultan oferte din partea mai multor cumparatori,
    pe sume care depaseau cu mult valoarea reala a companieii, sunt
    acum in asteptare, sperand ca vor obtine mai tarziu un pret mai bun
    pentru afacerea lor, decat mai pot obtine acum, cand evaluarile
    sunt mai realiste.

    “Momentul este excelent pentru investitii, dar nu cred ca vom
    mai vedea in urmatoarea perioada prea multe tranzactii de amploare
    in online”, apreciaza Calin Fusu, fondatorul si directorul general
    al Neogen. Deloc intamplator, cea mai valoroasa tranzactie din
    internetul romanesc a avut loc chiar anul acesta, un moment
    considerat de Asesoft Distribution cel mai potrivit pentru a face
    achizitii. Distribuitorul de echipamente IT&C a cumparat o
    participatie de 51% din eMAG, cel mai mare magazin online din
    Romania, pentru putin peste 10 milioane de euro, dupa cum au
    estimat mai multe surse din piata apropiate companiilor. Valoarea
    eMAG s-a ridicat astfel la aproximativ 20 de milioane de euro, cu
    mult peste cifrele vehiculate inaintea tranzactiei, cand eMAG s-a
    aflat la masa negocierilor (la sfarsitul lui 2008, fondatorii
    magazinului online au fost in discutii cu fondul de investitii
    Romanian American Enterprise Fund, intreaga companie fiind atunci
    evaluata la 10 milioane de euro, in timp ce cu un an in urma era
    evaluata la cateva zeci de milioane de euro).

  • Nokia a lansat noile telefoane Nokia 6700 slide si Nokia 7230

    Nokia estimeaza ca cele doua telefoane vor fi disponibile
    incepand din primul trimestru al anului 2010.

    Nokia 6700 slide va avea un pret de aproximativ 160 de euro, iar
    Nokia 7230 de 100 euro, sume care nu includ taxele si subventiile
    aplicabile. Nokia 6700 va fi disponibil in sase culori, respectiv
    roz, rosu, albastru petrol, aluminiu, lime si mov

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Metro tinteste vanzari de 20% din cifra de afaceri cu marcile proprii

    “Noua noastra streategie privind marcile proprii se concentreaza
    si mai mult pe nevoile speciale ale clientilor cheie, cum sunt
    hotelurile si restaurantele, clientii revanzatori si birourile”, a
    declarat Frans W.H. Muller, directorul general al Metro Cash &
    Carry International.

    Acelasi obiectiv de crestere a vanzarilor marcilor private la
    20% din cifra de afaceri a fost anuntata in septembrie de
    retailerul Carrefour. Vanzarile de marcilor proprii ale
    retailerilor s-au ridicat la 250 milioane euro in anul 2008.

    Marcile proprii ale Metro vor avea preturi de vanzare cu 10-20%
    mai mici decat al produselor competitorilor.

    Reducerea portofoliului la sase marci exclusive a fost adoptata
    pentru a a asigura o mai buna delimitare a grupurilor tinta. Cele
    sase marci ale retailerului sunt: Aro – produse alimentare din gama
    de pret economica, Fine Food – produse alimentare premium, Horeca
    Select – produse de bucatarie pentru uz profesional, H-Line –
    solutii pentru sectorul hotelier, Rioba – specialitati de cafea si
    cocktailuri si Sigma – produse de birou profesionale.

    Pe langa ajustarea strategiei de comercializare a marcilor
    proprii, compania doreste lansarea unor noi formate de magazine si
    lansarea unui serviciu de livrare la nivel de grup.

    Grupul german Metro a anuntat primul declin al vanzarilor din
    Europa de Est in primele 9 luni ale anului, de 13%, pana la 11,2
    miliarde euro. In Romania, Metro Cash & Carry a raportat o
    cifra de afaceri aferenta anului 2008 in valoare de 1,6 miliarde
    euro.

  • Al doilea deces in Romania cauzat de gripa noua

    Femeia era diagnosticata cu gripa cu virusul A/H1N1 si cu
    bronho-pneumonie, au mai precizat sursele citate. Romania a
    inregistrat cel de-al doilea caz de deces prin gripa cu virusul
    AH1N1, a anuntat, marti, Ministerul Sanatatii, care nu a facut alte
    precizari in legatura cu aceasta situatie.

    Aflati cate cazuri noi de gripa cu virus A/H1N1 pandemic s-au
    constatat in ultimele 24 de ore pe www.mediafax.ro

  • Criza din Romania, un test pentru succesul actiunilor UE si FMI

    Uniunea Europeana a avut un succes la scara redusa, dar
    surprinzator, in ceea ce priveste ajutorul acordat regiunii pentru
    evitarea unei crize bancare in acest an. Comisia Europeana a
    actionat neobisnuit de repede, iar institutii precum FMI si BERD
    si-au regasit scopul pe parcursul crizei economice mondiale,
    apreciaza The Times.

    Mai multe pe www.mediafax.ro