Author: adison

Businessmanii spun ca afacerea „Nasul“ a dus la pierderi de 800 mil. dolari. Analistii cred ca este un succes. Dar o mare parte a jucatorilor sunt, la numai doua zile dupa lansarea de saptamana trecuta, nemultumiti. Va repeta jocul „Nasul“ succesul romanului si al variantei cinematografice?

Un analist al pietei jocurilor electronice facea recent, intr-o revista de specialitate din Romania, o observatie corecta: jocurile trebuie sa fie asemeni unei mirese, adica trebuie sa aiba ceva nou, ceva vechi, ceva albastru si ceva imprumutat. Ceva nou, adica o idee, un concept atragator, ceva vechi, adica o linie pe care s-a mers deja si este verificata, ceva albastru, carligul, capcana care sa prinda jucatorii, si ceva imprumutat, adica o reteta folosita de altii si care a fost primita favorabil de comunitate.

De cand jocurile au depasit perioada romantica si au devenit o industrie cu incasari mari decat ale Hollywoodului, producatorii par sa fi uitat regulile de baza care au facut jocurile ceea ce sunt azi: prospetime, idee, noutate. Miza pe o singura calitate a produsului, de exemplu pe o grafica extrem de elaborata, in defavoarea placerii de a juca, s-a reflectat imediat in incasari mai slabe decat cele estimate initial, de unde si numarul mare de producatori de jocuri care au falimentat. 

Pe 19 martie, Financial Times tragea linie: „Nasul“ a lovit puternic, pentru ca valoarea actiunilor companiei Electronic Arts, care s-a angajat in producerea jocului, a scazut cu cinci procente, adica aproximativ 800 de milioane de dolari, incepand din iulie anul trecut, din cauza amanarilor care au facut ca „Nasul“ sa piarda cea mai favorabila perioada de vanzare, cea a sarbatorilor de iarna. Piata nu a receptat favorabil nici reducerea pretului de vanzare a jocului, de la cei 49,95 dolari care reprezentau pretul anuntat in februarie a.c. la 39,95 de dolari, pret final anuntat trei saptamani mai tarziu.

Lansarea jocului, la 21 martie in SUA si pe 24 martie in Europa, e ultimul capitol al unei adevarate saga. Primele informatii legate de aparitia jocului si de intentia celor de la Electronic Arts (EA) de a folosi franciza „Godfather“ au aparut in urma cu doi ani. Un an intreg au aparut tot soiul de „scurgeri de informatii“, de genul „ii curteaza pe de Niro si pe Al Pacino pentru voci“, probabil parti ale unei abile campanii de marketing.

Anuntul oficial privind apartia unei „oferte pe care jucatorii n-o pot refuza“ dateaza din februarie 2005: Electronic Arts si Viacom anuntau oficial videojocul „The Godfather“, bazat pe romanul de succes al lui Mario Puzo si pe clasicul film produs de Paramount. In esenta jucatorul trebuie sa isi construiasca un caracter care va deveni un membru al familiei mafiote Corleone, sa castige respect, sa dovedeasca loialitate si sa inspire teama. Totul pentru a deveni, in zece ani (virtuali, desigur), un Don respectat si temut.

La acea vreme declaratiile depaseau optimismul: „Trilogia Nasul a ridicat standardele cinematografice (…). In vara anului 2005, jucatorii vor simti pe pielea lor ce inseamna sa traiesti in lumea «The Godfather»“, spune David DeMartini, producatorul executiv al jocului. „Nasul este perla coroanei studiourilor Paramount. Credem ca jocul va oferi o experienta profunda fanilor filmului din lumea intreaga“, adauga Sandi Isaacs de la Nickelodeon & Viacom, ce raspunde de licentele Paramount.

In aprilie 2005 aparea prima umbra pe tablou: reactia lui Francis Ford Coppola, regizorul filmului, care s-a declarat nemultumit de faptul ca nu a fost consultat de cei de la Paramount in privinta transformarii filmului in joc. Mai mult, regizorul s-a dovedit suparat de ceea ce li se intampla personajelor create de el in joc: „Au folosit caracterele pe care le cunostea toata lumea si au angajat mari actori, dar ii folosesc pentru personaje minore. Intr-o ora de joc sunt toti impuscati“, a spus regizorul. „Nu am nimic de-a face cu jocul si il dezaprob“, a incheiat regizorul intr-un interviu de televiziune.

In vara trecuta The New York Times informa ca inregistrarile vocii lui Marlon Brando nu pot fi folosite in joc. Ultima performanta a actorului inainte de moarte a fost afectata de faptul ca Brando respira cu o instalatie speciala. Cateva saptamani mai tarziu, EA clarifica situatia vocii lui Brando: va fi prezent in joc, dar nu toate replicile lui Don Vito ii apartin marelui actor“. Cum Pacino a refuzat sa-si imprumute vocea personajului principal, producatorii s-au multumit cu  James Caan si Robert Duvall, pe langa Brando, ceea ce nu-i putin, totusi, pentru un joc.

La jumatatea lui 2005 EA anunta ca mai are nevoie de timp pentru a perfectiona jocul, lansarea fiind amanata pentru primul trimestru din 2006. „Amanarea lansarii inseamna o reducere a vanzarilor cu circa 30% pentru acest titlu… Am redus estimarile legate de veniturile EA cu aproape 50 mil. $ din cauza perioadei de lansare“, spunea analistul Gary Cooper de la Bank of America Securities.

Aparut in sfarsit pe piata, jocul a primit note mari din partea site-urilor si publicatiilor de specialitate, dar in randul comunitatii jucatorilor nu a starnit entuziasmul asteptat. Pentru a intelege corect situatia, trebuie spus ca „The Godfather“ concureaza la maniera de joc cu doua titluri extrem de importante: seria „Grand Theft Auto“ si jocul „Mafia“, lansat in 2002. „Grand Theft Auto III“ si cele doua continuari ale sale, produse de Rockstar, au introdus conceptul libertatii de miscare intr-un joc – jucatorul, in esenta un tip certat cu legea, poate interactiona cu majoritatea caracterelor, poate alege dintr-o multime de misiuni secundare, fara legatura cu povestea principala, sau poate urma firul acesteia din urma. Jocurile au fost puternic promovate atat de calitatea lor indiscutabila, cat si de reactia negativa iscata in randul politicienilor si activistilor care critica violenta din jocuri. „Mafia“, creatie a cehilor de la Illusion Softworks, a starnit la data aparitiei un „wow“ general, chiar daca povestea este mai liniara decat in „Grand Theft Auto“.

„Mafia“, povestea ascensiunii unui mafiot in lumea anilor ‘30, este un joc de atmosfera, cu story inchegat, cu caractere puternice si cu sfarsit trist, dar realist: fiecare isi primeste rasplata pentru faptele sale. Grafica si muzica din „Mafia“ au contribuit din plin la succesul jocului, care a fost ales „Game of the Year“ in 2002 de multe site-uri si publicatii. 

In 2006 jucatorii se pare ca au asteptat ceva mai mult din partea „The Godfather“ si se pare ca nu au primit: pe forumurile jucatorilor din Romania primele impresii evidentiau grafica „prafuita“ (USA Today este in schimb impresionat de aspectul vizual al jocului) si controlul defectuos, in special al vehiculelor. Unele recenzii ale jocului subliniau esecul realizatorilor in recrearea unor scene din filmul original.

Controlul este de altfel o problema majora a jocurilor actuale, aparuta din nevoia de a face produsul compatibil cu multele platforme de joc din ziua de astazi – PC-uri, console produse de Sony, Microsoft sau Nintendo. Iar posesorii de PC-uri sunt net dezavantajati in fata manevrabilitatii obtinute din manuirea controllerelor de consola. Site-urile de specialitate s-au declarat in schimb destul de favorabile creatiei celor de la Electronic Arts, „The Godfather“ primind in general note bune. Unanima, chiar daca este spusa in varii feluri, este insa parerea ca jocul ar fi trebuit sa fie, in special din cauza numelui pe care il poarta, altceva. Cei ce au avut rabdare si au continuat sa se joace s-au declarat prinsi de poveste si destul de multumiti de „Nasul“. Oricum, se pare ca lui „The Godfather“ ii lipseste ceva – fie nou, fie vechi, fie imprumutat sau albastru.