Author: adison

Dupa un „interviu” cu o asemenea racheta orfana, care se plangea ca i s-a spus sa se duca in Israel, insa nu stie cum sa ajunga acolo, discutia cu cel care-l interpreta pe Nasrallah a continuat. „Dupa ce veti elibera Fermele Shebaa (pretextul conflictului declansat de Hezbollah impotriva Israelului, care ocupa aceste locatii – n.r.) – veti preda armele?”, a intrebat reporterul. „Dupa Fermele Shebaa, vom elibera si gradina lui Abu Hassan din Detroit, SUA”, a raspuns actorul din rolul lui Nasrallah. „Si dupa asta veti preda armele?”, vine si ultima intrebare. „Nu. Trebuie sa scapam de satelitii imperalisti americano-sionisti care circula pe deasupra noastra, prin spatiul nostru si ne lezeaza suveranitatea”, a incheiat intervievatul.

Cei din Hezbollah, desi au propria televiziune, au demonstrat ca nu prea gusta entertainment-ul – cel putin nu pe cel in care ei sunt eroii principali. Hassan Nasrallah, comandantul gruparii, i-a dojenit pe realizatorii de la LBC intr-o conferinta de presa organizata dupa show, spunand ca Hezbollah sprijina libertatea de expresie, umorul si comedia – chiar si el foloseste glume in discursurile sale – dar „fara sa rada de altii”.

Epilogul: emisiunea care rulase in ultimii zece ani in fiecare joi a fost interzisa, oficial din cauza programului Campionatului Mondial de fotbal, iar producatorul sau, Charbel Khalil, a fost nevoit sa se refugieze in Franta. Bine ati venit in Liban, cartierul general al miscarii Hezbollah, teatrul celui mai recent razboi din Orientul Mijlociu.

Scenariul emisiunii de la LBC e o satira ca multe altele, dar nu e totusi un nonsens: Hezbollah are si determinarea aproape fanatica de a purta un razboi de uzura cu Israelul, dar si, se pare, destule rachete pentru a-l alimenta. Dovada sta chiar faptul ca e organizatia responsabila, pana la momentul 11 septembrie, de uciderea mai multor americani decat Al-Qaida. Hezbollah e, pana la urma, modelul militar, politic, social – dar si economic – pe care incearca sa-l copieze si Hamas, si Jihadul Islamic. Cum se finanteaza insa un partid care are 12 parlamentari si doi ministri in cabinetul libanez, ajunsi la putere pe platforma spitalelor, scolilor si gradinitelor pe care le-a construit si pe care le administreaza in sudul tarii – facand asadar lucruri care intr-o tara functionala cad in sarcina administratiei de stat? Si de unde vin banii pentru rachetele care cad zilele acestea asupra Haifei?

„CHERCHEZ L’ARGENT”

Pentru a intelege comportamentul de neinteles al unui barbat, Alexandre Dumas – tatal propunea o cheie universala: „cherchez la femme”. Pentru a intelege insa cum functioneaza ori cum poate fi dezactivata o miscare islamista responsabila de atentate, precum Hezbollah, cheia e „cherchez l’argent”. Pana la un punct, Hezbollah – organizatie relativ recenta, infiintata in 1982 – poate fi asemanata cu o fundatie neguvernamentala care-si atrage cu tenacitate finantarile, folosindu-le (cel putin pana acum) pentru maximum de profit, fie si la nivelul imaginii. Asemeni unui ONG serios, Hezbollah primeste finantari pentru proiecte, finanteaza la randul sau alte proiecte si chiar este un fel de ordonator de credite in cazul finantarilor pentru alte grupari asemanatoare, precum Hamas si Jihadul Islamic.

BUZUNARUL IRANIAN

Iranul are responsabilitati parentale asupra miscarii siite Hezbollah, pe care a infiintat-o – si a finantat-o neintrerupt din 1982 incoace – pentru a lupta impotriva Israelului, care pe atunci ocupa Libanul si pe care miscarea se lauda ca a reusit sa-l determine in 2000 sa se retraga, dupa 18 de ani de ocupatie. Poate nu e doar o coincidenta faptul ca atacul neprovocat al militiilor siite Hezbollah asupra Israelului de la inceputul lunii a fost declansat chiar in ziua in care Consiliul de Securitate ONU adopta o rezolutie in problema dosarului nuclear iranian.

Despre finantarile venite de la Teheran, bastion al islamismului siit, cele mai multe surse vorbesc ca s-ar situa in jurul a 100 de milioane de dolari anual; un articol al Washington Post de la sfarsitul lui 2004 mergea chiar mai departe si le cifra la 200 de milioane de dolari, pe baza unor informatii atribuite unor „diplomati occidentali si analisti politici de la Beirut”. Hezbollah recunoaste ca primeste bani din partea Iranului (desi nu precizeaza cati), sustinand insa ca acestia sunt doar pentru „sistemul sanitar, educatie si sprijinirea vaduvelor de razboi”.

Cert este ca, multumita finantarilor iraniene, Hezbollah a devenit repede cel mai important exponent al comunitatii siite din Liban. (Organizarea unui recensamant e o chestiune delicata in Liban din cauza felului in care s-a modificat echilibrul etnic in ultima jumatate de secol; estimarile CIA din 1986 spun ca siitii i-au depasit, numeric, pe crestini, devenind – cu 41% – cea mai importanta dintre cele 17 comunitati religioase recunoscute oficial.)

Sprijinul financiar iranian pentru Hezbollah este puternic „result-oriented”, spune Matthew Levitt, unul dintre analistii fenomenului, intr-un studiu publicat in februarie 2005 de Washington Institute For Near East Policy. Teheranul ar fi preocupat, spune Levitt, de ce se intampla cu banii si cu armamentul pe care il furnizeaza; in consecinta, finantarile iraniene ar fi suplimentate in momentul in care se inmultesc ori creste amploarea actiunilor organizatiilor pe care le sprijina.

Iar sprijinul iranian pentru Hezbollah nu inseamna doar finantari cash, ci si armament – de la arme usoare de asalt la rachete cu raza medie de actiune, capabile sa atinga teritoriul israelian. Serviciile de securitate occidentale au descoperit, de asemenea, in numeroase randuri, legaturi intre activistii miscarii implicati in diverse atacuri si membri ai serviciilor secrete iraniene. Militantii Hezbollah participa frecvent la instruiri in tabere de antrenament in Iran sub indrumarea agentilor iranieni, iar Teheranul sprijina si indirect organizatia.

Un exemplu ar fi presupusul caz al mituirii cu 10 milioane de dolari a fostului presedinte argentinian Carlos Menem (potrivit marturiei unui agent iranian care a defectat in Argentina) pentru a permite Iranului sa ajute Hezbollah in pregatirea si executarea atentatului din 1994 de la centrul comunitar evreiesc AMIA din Buenos Aires, pe de o parte, si chiar, se pare, pentru a ascunde implicarea Iranului, pe de alta. (Procesul legat de atentatul de la AMIA, in care au murit 85 de oameni, majoritatea evrei, s-a incheiat fara condamnari; Hezbollah a negat orice implicare.)

O alta componenta majora a relatiei dintre Iran si Hezbollah este data de sprijinul acordat de Teheran altor organizatii islamiste (chiar daca sunnite) prin intermediul organizatiei libaneze: astfel, Hezbollah primeste fonduri pe care le transfera, in special catre Hamas si Jihadul Islamic, potrivit „proiectelor de finantare” particulare ale acestora. In fine, in Iran exista chiar o grupare intitulata Hezbollah, care sustine ca intretine legaturi cu organizatia libaneza, insa oficialitatile iraniene au negat de fiecare data ca aceasta ar reprezenta politica oficiala a guvernului de la Teheran.

PELERINA SIRIANA

Siria nu are capacitatea financiara a Iranului – tara cu bogate resurse de petrol si gaze – si, prin urmare, sprijinul pe care Hezbollah il primeste din partea Damascului nu se traduce prin finantari directe. Cu toate acestea, Siria este considerata de comunitatea occidentala de informatii drept cel de-al doilea mare sustinator al organizatiei libaneze, mai ales luand in considerare influenta de necontestat pe care o are in Liban, fieful miscarii. Unele relatari de presa din 2002 sustineau chiar ca Siria a integrat elemente militare ale Hezbollah in armata siriana din Liban si ca a furnizat militiilor siite armament greu, inclusiv rachete.

Pe teritoriul Siriei, Hezbollah intretine mai multe tabere de antrenament atat pentru militantii proprii, cat si, mai ales, pentru cei ai altor miscari – in special palestiniene – care sunt apoi trimisi la martiraj in Israel.

Un sprijin important al Damascului vine si din faptul ca inchide ochii la transporturile de armament pentru Hezbollah care ii tranziteaza teritoriul dinspre Iran cu destinatia Liban. Fostul ministru de externe israelian Shimon Peres, actual vicepremier, acuza in 2002 Siria ca a permis Hezbollah sa depoziteze in sudul Libanului 10.000 de rachete capabile sa atinga Israelul. (Evaluarile recente au dus stocul de rachete al Hezbollah la 12-13.000 de bucati, dintre care 1.500 au fost deja folosite in prima saptamana a actualului conflict).

„GAURA NEAGRA” DIN AMERICA DE SUD Granita tripartita (Tri Border Area – TBA) dintre Paraguay, Argentina si Brazilia a fost mult timp considerata paradisul organizatiilor teroriste.

Zona este delimitata de orasele Ciudad del Este din Paraguay, Puerto Iguazu din Argentina si Foz de Iguazu din Brazilia, iar unul din elementele lor comune este comunitatea de 20.000 de arabi, majoritatea musulmani libanezi. Un alt punct comun este capacitatea slaba de control a frontierelor, care a facut din zona un important nod al afacerilor cu arme si droguri precum si altor activitati mafiote care includ taxe de protectie, rapiri si sechestrari de persoane sau contrafaceri. Un studiu din 2004 al U.S. Naval War College, citat tot de Matthew Levitt, afirma ca organizatiile islamice obtin intre 300 si 500 mil. dolari anual din activitatile desfasurate in TBA si in unele zone de duty-free din Chile. Potrivit aceleiasi surse, Hezbollah obtine anual circa 10 milioane de dolari din TBA.

DONATIILE EXTERNE

Diaspora libaneza e considerata o rotita importanta in mecanismul finantarii miscarii siite. Comunitatile din Africa, America de Sud si alte regiuni cu importante concentrari libaneze sprijina financiar cu sume deloc modeste, se spune – si greu de identificat si contabilizat -, activitatea miscarii. Oficialii Hezbollah, citati de Washington Post, sustin ca principalele surse de finantare ale miscarii sunt investitiile de portofoliu ale partidului si donatiile primite de la „siitii avuti”.

Cat de benevole sunt respectivele acte este greu de estimat – insa doua incidente disparate pot da o imagine despre dimensiunea unor astfel de donatii: in 2003, dupa prabusirea unui avion care tocmai decolase din Benin (Africa de Vest) cu destinatia Beirut, presa araba a sustinut ca printre victimele accidentului se aflau oficialul pentru relatii externe al ramurii africane a Hezbollah si doi apropiati, care transportau in Liban 2 mil. dolari cash, contributii ale libanezilor din Africa pentru cartierul general al miscarii. Celalalt incident s-a produs in 1998, cand cativa etnici libanezi din Senegal au fost prinsi cand incercau sa transfere 1,7 mil. dolari in Liban, la vremea respectiva ei pretinzand ca incercasera doar sa eludeze legile senegaleze, nu sa sprijine financiar miscarea siita. Oricum, Israelul plaseaza Senegalul pe locul doi in topul donatorilor africani catre Hezbollah, dupa Coasta de Fildes (cu o diaspora de 100.000 de libanezi).

FILIERA DIAMANTELOR

Sierra Leone este considerata o alta sursa de finantare pentru organizatii precum Al-Qaida si Hezbollah, in special prin zacamintele sale de diamante. Ambasada americana din Sierra Leone estimeaza ca pietre neprelucrate in valoare de 70-100 mil. dolari (60% din totalul ex-porturilor de diamante ale tarii) sunt tranzactionate pe piata neagra in fiecare an, mare parte in beneficiul organizatiilor militante islamiste. Se spune insa ca, in timp ce Al-Qaida ascunde bani cumparand diamante, Hezbollah face bani vanzandu-le. Actiunile ilegale de sustinere a miscarii siite au fost semnalate pe toate continentele, iar ele merg de la fraude bancare si contrabanda cu tigari pana la posibilitatea – semnalata de serviciile secrete canadiene – ca membri ai Hezbollah sa beneficieze de politele de asigurari de viata incheiate de viitori martiri ai organizatiei.

UNDE SE DUC BANII

Lasand la o parte activitatile militare, componenta la vedere cea mai importanta a organizatiei siite este cea sociala, cu ajutorul careia de altfel Hezbollah s-a si legitimat ca partid politic. In conditiile in care capacitatea statului libanez este destul de redusa, in special in sudul tarii, Hezbollah a dezvoltat aici o puternica infrastructura de spitale (in jur de 50), scoli si gradinite pe care le sustine financiar si in care promoveaza principiile islamice.

O alta parte a fondurilor stranse de organizatie merg pentru ajutoare financiare pentru cazurile sociale, invalizi si familii ale martirilor organizatiei, acestea din urma beneficiind lunar de o suma fixa drept recompensa pentru sacrificiul facut. Principalii vectori prin care sunt distributi banii sunt comitetul de asistenta „Imamul Khomeini” (infiintat in 1982), care ofera imprumuturi si burse scolare, Organizatia Islamica de Sanatate (1984) si, cel mai prezent in acest moment, Jihad al-Bina (Grupul Sfant de Reconstructie) care, divizat in opt ramuri, ofera ajutor financiar, medical si chiar adapost adeptilor organizatiei.

O componenta importanta a activitatii Hezbollah este si divizia de mass-media, care cuprinde postul de televiziune prin satelit al-Manar, radioul al-Nur si cotidianul al-Intiqad. (Modelul, unul de succes, a fost preluat si de Hamas, care si-a deschis o televiziune in Palestina in acest an.) Fondata in 1991 cu sprijinul Teheranului, televiziunea al-Manar a pornit cu un buget anual de 1 milion de dolari, ajungand in 2002 la 15 milioane de dolari anual si o audienta semnificativa in regiunea Orientului Mijlociu si Apropiat.

Al-Manar este insa mai mult decat o televiziune: Statele Unite au etichetat-o in martie anul acesta drept „entitate terorista”, o premiera in dreptul international, iar Israelul i-a bombardat studiourile chiar in primele zile de replici la atacurile Hezbollah, starnind iritarea organizatiilor profesionale ale breslei.

CINE FACE BILANTUL?

E greu de facut o socoteala a banilor pe care Hezbollah ii aduna in fiecare an din feluritele surse pe care le are la dispozitie – pentru ca puzzle-ul e, inevitabil, incomplet. Cert e ca, in cei aproape 25 de ani de cand exista, „Partidul lui Dumnezeu” a stiut sa-si chiverniseasca avutia cu pricepere, ajungand sa fie considerat inca din 2003 de fostul director al CIA, George Tenet, „o organizatie cu capacitati si prezenta globala, egala a Al-Qaida, daca nu chiar mult mai capabila”.

Si daca scolile, spitalele, cheltuielile de administrare ale Hezbollah ori cele de inarmare inghit mare parte a fondurilor, imaginea de jucator global e mult mai putin costisitoare. Atacurile de la 11 septembrie au costat in total, potrivit unor surse americane, jumatate de milion de dolari – o operatiune extrem de scumpa dupa standarde teroriste -, insa alte atentate care au scris istoria ultimilor ani s-au facut cu te miri ce. Atacul de la clubul de noapte din Bali, din 2002, a costat circa 50.000 dolari, estimeaza Natiunile Unite. Cele din Madrid, din 2004, au ajuns la 10-15.000 de dolari. Iar cele din Londra, de anul trecut, circa 2.000 de dolari. Calculati singuri.