BusinessMagazin

Author: adison

  • Top 10 greseli facute de sefi. De la neglijarea clientilor la atitudinea fata de subalterni

    “Confruntate cu o scadere masiva a cererii pentru produsele si
    serviciile pe care le ofereau (scadere coroborata cu cresterea
    responsabilitatii si a as-teptarilor clientilor in procesul de
    cum-parare), multe companii au fost puse in situatia de a gestiona
    o problema majora: discrepanta intre pozitionarile de marketing,
    care pun clientul in centrul Universului, si modelul de business
    construit pana la detaliu pe baza motto-ului «we make you take» (te
    facem sa iei, sa cumperi, n. r.)”, a declarat pentru Gandul Sorin
    Paun, partener in cadrul companiei de consultanta in resurse umane
    Ascendis.


    Cititi mai multe     pe www.gandul.info

  • Referendumul din Turcia, test pentru guvernul islamo-conservator

    Revizuirea ar schimba raporturile de forte dintre puterea
    politica si ierarhia judiciara, pana in prezent dominata de
    sustinatorii unei laicitati fara concesii si adversari declarati ai
    partidului de guvernamant AKP, pe care il acuza ca vrea sa
    islamizeze statul.

    Comisia Europeana, cu care Turcia a declansat in 2005 negocieri
    de aderare, sustine modificarile constitutionale. Argumentul nu a
    convins insa principalele partide de opozitie, care au militat
    pentru respingerea revizuirii. Aflat la putere din noiembrie 2002,
    partidul premierului Recep Tayyip Erdogan a castigat detasat
    ultimele alegeri generale din 2007 (cu 46,6% din voturi), dar a dat
    semne de slabiciune la alegerile municipale de anul trecut,
    obtinand circa 39%.

  • Romania, tara stirbilor: oamenii merg rar la dentist, le e rusine sa zambeasca si se plang de dureri

    “E prea scump”, “Mi-e frica de dentist”, “Problema mea nu e
    indeajuns de serioasa” sau “Si-asa nu mai am dinti”. Sunt motivele
    pentru care multi dintre romani isi refuza o vizita la dentist, asa
    incat doua treimi dintre noi nu au mai ajuns la medic de mai bine
    de un an. Si tot la noi, doar trei din zece cetateni mai au toti
    dintii naturali, desi nu inseamna nicidecum ca toti ceilalti sapte
    si-au completat dantura. Romanii acorda oricum
    putina atentie igienei corporale si nu se spala des    , asa cum
    scria anterior BM.


    “Faptul ca multi romani sunt stirbi este o nenorocire”, incepe o
    discutie cu BUSINESS Magazin doctorul Delia Barbu, vicepresedintele
    Colegiului Medicilor Dentisti din Romania. Ea observa ca, alaturi
    de lipsa de educatie medicala, banii sunt principalul motiv pentru
    care oamenii evita sa ajunga la dentist. “Preturile tratamentelor
    stomatologice sunt cele mai mici din Uniunea Europeana, de aceea se
    trateaza si multi straini aici, insa puterea de cumparare a
    populatiei este redusa si de aceea romanii se lipsesc de aceste
    servicii”, declara Barbu.

    Putinii pacienti care vin totusi la medic o fac din cauza unor
    dureri insuportabile sau a altor urgente. Mai exact, patru din zece
    cetateni care bat la usa cabinetului ajung acolo cu probleme grave,
    iar masurile luate de medici sunt, in cele mai multe cazuri,
    extractiile. “In lipsa controalelor periodice, pacientii ajung pe
    scaunul medicului doar cand singurul lucru care mai poate fi facut
    este eliminarea durerii odata cu dintele respectiv”, adauga
    vicepresedintele CMDR. “Explicatiile pot fi variate, de la teama de
    dentist, manifestata atat in randul copiilor, dar si in randul
    adultilor, pana la lipsa unor programe nationale coerente de
    educatie in domeniul sanatatii dentare”, completeaza Olivia
    Ungurianu, directorul de dezvoltare al Velvet Dental.


    Clinica pe care o conduce se afla la a doua campanie de acest
    fel, desfasurata la nivel national impreuna cu numerosi parteneri
    media si sustinuta de Ministerul Sanatatii. “Vorbim de o initiativa
    privata, finantata din fonduri exclusiv private, insa acestea nu
    sunt suficiente, din cauza sumelor limitate”, observa
    Ungurianu.

    Situatia economica precara a populatiei se coreleaza asadar cu
    lipsa de informare, de unde rezulta procentul crescut de afectiuni
    ale aparatului dento-maxilar. In viziunea vicepresedintelui CMDR,
    profilaxia este calea cea mai buna in mentinerea starii bune a
    dintilor, asta insemnand controale periodice pentru eliminarea
    problemelor inca din faza incipienta.

    De exemplu, in tarile din Vest, cetatenii care nu se prezinta
    anual sau la sase luni la stomatolog isi pierd dreptul de a folosi
    asigurarea medicala de care beneficiaza. Se intampla tocmai pentru
    ca preventia este mai putin costisitoare decat tratamentul
    afectiunilor grave, iar in acest fel pacientii sunt motivati sa se
    asigure ca au mereu dintii sub control. Desi medicii romani au
    inceput sa urmareasca mai nou conduita pacientilor si ii cheama
    regulat la controale, si cetateanul trebuie sa se preocupe de
    starea dintilor sai. “De aceea, preventia este gaura neagra a
    stomatologiei romanesti”, constata stomatologul Delia
    Barbu.

  • Privirea Gretei Garbo asupra bugetului de pensii

    Chestia este ca Mamoulian i-a spus lui Garbo, inainte de a filma
    secventa, sa priveasca pur si simplu in gol, fara sa se gandeasca
    la nimic si fara sa incerce sa exprime ceva. Restul il face mintea
    spectatorului, atins de drama reginei nevoita sa isi paraseasca
    tara. Spectatorul priveste un gol pe care il umple cu imaginatia
    sa.

    Am regasit aceeasi privire goala saptamana trecuta, la noul
    ministru al muncii Ioan Botis, intrebat la prima sa conferinta de
    presa despre deficitul fondului de pensii. Nu a avut durata din
    film si nici incarcatura emotionala nu a fost aceeasi si nici nu a
    trebuit sa imi pun imaginatia la treaba, privirea era goala si
    atat. Nu stiu, nu cred ca a fost vreo indicatie regizorala –
    ministrul parea sa nu se gandeasca la ceva si nici nu incerca sa
    exprime ceva. Privea conferinta de presa ca pe o durere de masea
    care trece, ca o sacaiala in drumul spre biroul ministerial
    suficient de mare si lat ca sa mascheze privirea goala.

    N-ai cum sa nu devii un cititor in priviri aparent goale, mai
    ales in Romania, unde strada este plina de asa ceva; cele mai multe
    ascund, se simte asta, drame, griji, apasari. Altele, ceva mai
    putine, sunt fie profesionale, masti adica, fie sunt chiar goale,
    lipsite de idei, emotii sau sentimente.

    As lega privirile goale de deprofesionalizarea Romaniei. Cele
    mai triste stiri ale perioadei care a trecut au fost, cred, nu
    caderea economica sau reducerile de venituri sau cresterile de
    taxe, ci numarul in scadere al celor ce trec de examenul de
    bacalaureat (abia o treime la sesiunea din toamna) si, mai nou, de
    incredibilul 98% care reprezinta procentul celor ce nu au izbutit
    sa treaca testul admiterii in Institutul National al Magistraturii.
    Situatia in sine, adica cei 3.200 de candidati din care numai 72 au
    trecut testul nu este desigur, reprezentativa la nivel national, nu
    poate oferi o dimensiune a ceva. Poate si testul a fost mai greu ca
    de obicei sau poate examinatorii mai duri, dar, pe de alta parte,
    3.200 este un numar suficient de mare pentru a incepe sa iti pui
    intrebari.

    Asa cum nu poti sa nu iti pui intrebari in momentul in care afli
    ca aproape jumatate dintre semenii tai cred ca Soarele se roteste
    in jurul Pamantului sau ca in jur de o treime pur si simplu nu pot
    intelege o pagina de text. Asa cum nu poti sa nu iti pui intrebari
    atunci cand constati modul in care multi semeni siluiesc limba
    romana sau le constati saracia evidenta de idei, creativitatea in
    cadere libera sau lipsa de personalitate si identitate.

    Romania a inceput sa traverseze in prezent o a doua perioada de
    exod, in care tot mai multi cetateni pleaca sa lucreze sau sa se
    stabileasca in strainatate, manati de criza, salarii in scadere,
    mediul economic instabil sau de situatii conflictuale de genul
    “toti impotriva sistemului sanitar”. Rezultatul va fi o si mai mare
    reducere a competentelor, o pierdere de substanta in clasa de
    mijloc romaneasca, deja afectata de incercarile ultimilor doi ani.
    Or, clasa de mijloc ofera functionari, profesori, birocrati,
    specialisti, ingineri, asistente medicale, muncitori calificati,
    avocati, economisti sau politisti. Efectele plecarii lor se vor
    vedea in timp, prin noi scaderi economice, prin limitarea
    dezvoltarii sau prin plafonarea in zonele aride ale economiei
    mondiale, tot asa cum acum traim nu numai efectele crizei economice
    internationale, ci si pe cele ale limitarii competentelor pe baza
    de criterii politice, in care insul este judecat pe baza carnetului
    de partid si nu a rezultatelor sau ideilor. Un sport practicat cu
    osardie in ultimii 20 de ani.

    Exista studii clare, documentate, cu formule, explicatii si
    grafice, care leaga stiinta de carte a unei natii de cresterea PIB,
    de calitatea vietii, de investitii, economii si spor economic.
    Romania are nevoie si de investitii straine si de credite si de
    reducerea deficitelor si de productie industriala, dar in egala
    masura are nevoie de creativitate, de idei, de un mediu social
    stabil, de scoala decenta, cu absolventi intregi la cap.

    Austeritatea intelectuala creeaza monstri cu privirile goale.
    Si, ca sa fiu clar si sa raspund la o potentiala intrebare, un ins
    bine pregatit stie sa raspunda la intrebari, dar unul educat stie
    ce intrebari merita sa capete un raspuns.

  • Superputerea frugala

    Da, America a trecut de la a fi invingatorul suprem al celui
    de-al Doilea Razboi Mondial la a fi una dintre cele doua
    superputeri ale razboiului rece, apoi de la natiunea indispensabila
    de dupa castigarea razboiului rece la “superputerea frugala” de
    azi. Obisnuiti-va cu asta, caci asa ne va fi noua porecla.
    Pacifistii americani nu mai trebuie sa se teama de razboaie
    aleatorii. Nu mai facem asa ceva. Nu ne mai permitem azi nici sa
    invadam Grenada, mica insula din Marea Caraibelor.

    Inca de la inceputul Marii Recesiuni din 2008, a devenit clar ca
    in America se schimba tipologia liderilor, fie ei politici sau
    corporatisti. In timpul celei mai mari parti a epocii postbelice, a
    fi lider insemna sa oferi oamenilor lucruri. Azi si pentru cel
    putin urmatorul deceniu, a fi lider in America va insemna, in
    contrapartida, sa iei lucruri de la oameni.

    Si nu exista nicio situatie in care liderii americani, pe masura
    ce trebuie sa ia tot mai multe lucruri de la propriii votanti, sa
    nu se gandeasca sa puna deoparte niste bani de la bugetele pentru
    politica externa si pentru razboaiele externe.Politica externa si
    de aparare este un indicator lasat la urma. Multe altele sunt
    taiate mai intai. Dar aceste taieri vin, caci deja se aud
    avertismentele secretarului Apararii, Robert Gates. Iar o America
    superputere frugala va avea efecte in cascada pe tot globul.

    “Superputerea frugala: leadershipul global al Americii intr-o
    era stramtorata financiar” este titlul unei foarte oportune noi
    carti a mentorului si prietenului meu Michael Mandelbaum, expert in
    politica externa la Universitatea Johns Hopkins. “In 2008, toate
    formele de asistenta sociala si de sanatate oferite de guvern au
    constituit cam 4% din PIB”, arata el. In actualul ritm si cu
    generatia exploziei demografice de dupa razboi care va incepe in
    curand sa apeleze la aceste forme de asistenta, pana in 2050 “ele
    vor constitui 18% din tot ce produce SUA”. Asta, pe langa costurile
    de a ne scoate singuri din aceasta recesiune, “va transforma
    fundamental viata publica din Statele Unite si prin urmare si
    politica externa a tarii”. In ultimele sapte decenii, atat in
    materie de politica externa, cat si in cea interna, cuvantul nostru
    de ordine a fost “mai mult”, sustine Mandelbaum. “Sintagma
    definitorie a politicii externe in al doilea deceniu al secolului
    21 si mai incolo va fi insa ‘mai putin’.”

    Cand singura superputere a lumii e impovarata cu o datorie atat
    de mare – atat fata de sine, cat si fata de alte state – toata
    lumea e afectata. Cum? E greu de prezis. Dar stiu ca trasatura cea
    mai importanta si nemaiintalnita a politicii externe americane a
    fost in ultimul secol ritmul in care diplomatii si fortele navale,
    aeriene si terestre americane au oferit bunuri publice – de la mari
    libere la comert liber si de la izolare la antiterorism – de care
    au beneficiat multi altii in afara de noi. Puterea Americii a fost
    elementul esential in mentinerea stabilitatii globale si asigurarea
    unei guvernante planetare in ultimii 70 de ani. Un astfel de rol nu
    dispare, dar se va micsora cu siguranta.

    Marile puteri s-au mai restrans si in trecut: Marea Britanie,
    spre exemplu. Dar, dupa cum observa si Mandelbaum, “cand Marea
    Britanie nu a mai putut sa ofere guvernanta globala, au aparut
    Statele Unite ca sa o inlocuiasca. Acum, nicio tara nu e in stare
    sa inlocuiasca Statele Unite, asa ca pierderea de pace si
    prosperitate internationala risca sa fie mai mare odata cu
    retragerea Americii decat a fost la retragerea Marii Britanii”. La
    urma urmei, Europa este bogata, dar cam bleaga. China este bogata
    ca natiune, dar inca saraca masurata per capita si prin urmare
    ramane puternic orientata spre interior si regional. Rusia,
    imbatata de petrol, poate cauza probleme, dar nu poate proiecta
    putere.

    “Prin urmare, lumea va fi un loc mai dezordonat si mai
    periculos”, estimeaza Mandelbaum.

    Cum poate fi intoarsa aceasta evolutie? Mandelbaum evoca trei
    lucruri: In primul rand, trebuie sa revenim pe un drum sustenabil
    catre crestere economica si reindustrializare, indiferent de
    sacrificiile, munca grea si consensul politic pe care aceasta il va
    presupune. In al doilea rand, trebuie sa ne stabilim prioritatile.
    Ne-am bucurat de un secol in care am avut, in materie de politica
    externa, atat ceea ce este vital, cat si ceea ce este dezirabil.
    Spre exemplu, eu presupun ca putem avea succes in Afganistan cu o
    cantitate infinita de oameni si de bani. Dar este acest succes
    vital? Sunt sigur ca e de dorit, dar e vital? In al treilea rand,
    trebuie sa ne amelioram situatia bugetara si s-o slabim pe cea a
    inamicilor nostri, iar cel mai bun mod in care putem face asta din
    mers este cu ajutorul unei taxe pe carburanti mult mai mare.

    America este pe cale sa invete o lectie foarte dura: iti poti
    asigura prosperitatea cu bani imprumutati pe termen scurt, dar nu
    si puterea geopolitica pe termen lung. Pentru asta iti trebuie un
    motor economic real si in crestere. Si pentru noi s-a cam terminat
    termenul scurt. A fost o vreme cand analiza serioasa a politicii
    externe americane nu presupunea analiza serioasa a politicii
    economice. Nu mai e asa.

    O America amanetata nu va mai avea ulii razboinici sau cel putin
    nu unii pe care sa-i ia cineva in serios.

  • De ce aleg unii sa fie corupti

    Intotdeauna, spune Radu Nicolae, atunci cand exista coruptie,
    putem identifica indivizi si grupuri sociale care castiga datorita
    ei si indivizi si grupuri sociale care pierd. Abia dupa
    identificarea lor vom putea sti ce grupuri sociale trebuie
    sprijinite pentru a combate coruptia. O politica anticoruptie
    trebuie sa plece de la presupozitia ca un individ rational va
    initia sau va accepta comportamente corupte, atat timp cat
    beneficiile asteptate sunt mai mari decat costurile posibile.
    Presupunem, continua autorul, ca intotdeauna avem de-a face cu o
    alegere, desi pot fi imaginate situatii de santaj, amenintare cu
    violenta, presiune etc.

    Coruptia este comportamentul individual care deviaza de la
    standardele/principiile stabilite pentru castig privat si se
    deosebeste de abuz/incompetenta/nestiinta prin rezultate –
    generarea unor foloase necuvenite – si intentie.

    La noi, conform sondajelor de opinie, majoritatea cetatenilor
    considera ca aproape toti cei instariti s-au imbogatit prin metode
    ilegale si ca domenii precum sistemul de sanatate, cel politic sau
    cel al administratiei publice sunt fundamental si general viciate
    de coruptie. Chiar daca realitatea pretinde niste nuantari ale
    acestei perceptii, politicile anticoruptie trebuie sa ocupe, in
    continuare, un loc privilegiat pe agenda societatii romanesti, la
    toate palierele ei, de la spatiul politic la cel al mass-media.
    Nicolae considera ca mecanismele de reducere a coruptiei ar trebui
    sa dezvolte patru directii principale: reducerea numarului de
    tranzactii ce implica functionari publici, reducerea castigurilor
    posibile in urma unei tranzactii, cresterea posibilitatii de
    pedepsire si majorarea pedepselor pentru comportamentul corupt.

    Radu Nicolae, “Coruptia si politicile
    anticoruptie”, Editura Polirom, Iasi, 2010

    ALTE APARITII EDITORIALE

    Farmecul interzis al fumatului

    Prefatatoarea acestei antologii numeste
    fumatul “cea mai benigna dintre intoxicarile curente”. Are sau nu
    are dreptate, nici nu conteaza. Importante sunt, dincolo de orice,
    textele in sine ale celor 26 de colaboratori, unii cu fumuri in
    cap, altii fara, unii autentici si onesti, altii simpatic ipocriti.
    Texte de literatura adevarata, de cele mai multe ori, in care
    placerea povestitului este la fel de intensa precum cea a
    fumatului. Respondentii sunt tineri, sau mai putini tineri,
    bastinasi sau expati stabiliti in Romania, adunati din toate zonele
    de practica intelectuala, de la critica literara la muzica sau
    coregrafie – toti fumatori sau fosti fumatori, care au prilejul sa
    povesteasca despre intaiul lor contact direct cu tigara. De la
    matasea porumbului la hasis, de la pipa la trabuc, nimic din ce are
    legatura cu fumatul nu le este strain. O carte incorecta politic
    si, tocmai de aceea savuroasa, care ar putea avea drept motto
    urmatoarea formula: “Daca vrei sa te lasi de fumat, noi nu te putem
    ajuta!”

    Andra Matzal (coordonator), “Primul meu
    fum”, Editura ART, Bucuresti, 2010

    Are stiinta suflet?

    La pagina 67 a acestei carti, ne izbim de un
    text al budistului zen Katagiri Roshi, care spune: “L-am citit pe
    Descartes al vostru. Foarte interesant. Gandesc, deci exist. A
    uitat sa mentioneze a doua parte. Sigur ca stia, doar a uitat:
    Gandesc, deci nu exist.” Perplexitatea pe care ne-o trezeste
    magistrul japonez este de indata risipita de Amy Corzine, care
    explica: “Din perspectiva lui Katagiri, in timp ce gandesti, doar
    gandurile exista. Nu si sinele. Subtextul este ca oamenii de
    stiinta care urmeaza directia lui Descartes sunt egocentrici si, ca
    urmare, nu gandesc cum se cuvine”. O schimbare de perspectiva, o
    invitatie la ignorarea locurilor comune si a prejudecatilor, ca
    multe altele pe care le veti intalni in aceasta carte. “Viata
    secreta a universului” prezinta, pe intelesul tuturor, principalele
    teorii ale filozofilor si ale fizicienilor, din Antichitate pana in
    prezent, si propune o ipoteza inedita: stiinta, in colaborare cu
    religia, este capabila sa rezolve tainele energiei care asigura
    coeziunea universala.

    Amy Corzine, “Viata secreta a universului”,
    Editura Corint, Bucuresti, 2010

  • Declinul unei sperante

    Netbookurile au fost povestea de succes a anului trecut. Chiar
    daca au facut senzatie procentele cu care vanzarile au crescut de
    la un trimestru la altul, relevanta lor este discutabila, pentru
    simplul motiv ca netbookurile reprezinta o categorie noua. Cert
    este insa ca varful a fost atins in ultimul trimestru al lui 2009,
    cand producatorii au aruncat pe piata 10,5 milioane de unitati
    (estimarea Gartner). Insa anul acesta tendinta s-a inversat, astfel
    incat in primul trimestru cifra a scazut la 9,7 milioane. Ceea ce e
    oarecum normal in evolutia vanzarilor pentru mai toate produsele,
    numai ca in al doilea trimestru piata nu si-a revenit, iar totalul
    vanzarilor a scazut la 8,4 milioane, asa ca deja se vorbeste de o
    tendinta.

    E firesc deci sa ne intrebam de ce declinul vine atat de repede,
    mai ales ca e vorba de o categorie de produse care se anunta extrem
    de promitatoare. Una dintre explicatii vine chiar de la
    presedintele firmei Asus, Jerry Shen, care considera ca principalul
    vinovat pentru scaderea vanzarilor este Apple, cu al sau iPad.
    Tendinta este de altfel confirmata de cateva sondaje realizate de
    firme independente, care arata ca, in mai 2010, peste 30% dintre
    cumparatorii potentiali pentru un netbook si-au schimbat optiunea,
    reorientandu-si mai degraba preferintele spre iPad. Un studiu
    realizat de Forrester Research prevede ca in 2015 netbookurile vor
    reprezenta doar 17% din piata, in vreme ce tabletele vor urca la
    circa 23%. In aceste conditii, Asus intentioneaza sa intre si ea pe
    piata tablet PC-urilor, cu trei modele care vor fi lansate incepand
    din toamna. La fel vor proceda probabil si alti producatori si nu
    este exclus ca si Google sa intre in joc.

    Parerea mea este ca scaderea vanzarilor de netbookuri cu 13%
    fata de perioada corespunzatoare a anului trecut nu poate fi pusa
    decat in mica masura pe seama aparitiei iPad sau a altor produse
    din aceeasi gama. Exista mai multi factori care influenteaza
    aceasta piata. De exemplu, anul 2009 a fost cel in care efectele
    crizei financiare au fost maxime, asa ca atractia pentru preturile
    mici a favorizat cresterea pietei, in vreme ce anul acesta
    atmosfera e mai optimista (sau oamenii s-au obisnuit). De asemenea,
    sperantele privind vanzari masive in tari precum China, India sau
    Brazilia s-au dovedit exagerate, pentru ca, desi preturile sunt
    atractive, rata de innoire este mica. Insa factorul pe care-l
    consider cel mai important este faptul ca netbookul si-a contrazis
    definitia si, prin urmare, a pierdut majoritatea trasaturilor
    care-l caracterizau.

    Scanteia a fost aprinsa de laptopul “de 100 de dolari” proiectat
    de profesorul Negroponte si promovat de fundatia OLPC (One Laptop
    Per Child), care a demonstrat ca se pot produce computere utile la
    preturi mici si ca puterea redusa de calcul poate fi compensata de
    o buna conectivitate si aplicatii web. Perspectiva de a vinde masiv
    computere ieftine, in special in zona educationala din tarile in
    curs de dezvoltare, a aprins imaginatia mai multor producatori,
    care au lansat in scurt timp modele ce isi propuneau sa concureze
    cu laptopul de la OLPC. S-a dovedit insa ca aceasta piata este mai
    dificila decat parea, asa ca s-a cautat o alta varianta si s-a
    dovedit ca exista cerere semnificativa chiar in tarile dezvoltate.
    Oamenii isi doreau un notebook mic si ieftin, ultraportabil, si nu
    puneau mare pret pe puterea de procesare, pentru ca ideea era sa
    foloseasca aplicatii web. Asta insemna ca puteau fi echipate cu
    sisteme de operare open-source din gama Linux (scazand si pe
    aceasta cale din pret) si compensand cu conectivitate wireless mai
    diversa, inclusiv 3G. Asa s-a cristalizat definitia, iar Asus Eee
    si Acer Aspire One s-au impus ca modele, urmate curand si de alti
    producatori.

    In scurt timp, Intel, AMD si ARM au reusit sa proiecteze
    procesoare tot mai puternice si cu consum redus, anume pentru
    netbookuri. Producatorii acestora au profitat de puterea sporita si
    au inceput sa le echipeze cu Windows. Apoi au constatat ca
    gusturile cumparatorilor au evoluat spre ecrane mai mari.
    Utilizatorii, de indata ce si-au regasit aplicatiile cu care erau
    obisnuiti (de pilda suita Microsoft Office), nu au mai mizat atat
    pe serviciile web si pana la urma netbookurile au ajuns sa se
    confunde cu un notebook obisnuit, ceva mai ieftin si eventual mai
    mic. Utilizatorii mai pretentiosi au trecut la laptopuri standard
    si asta explica in si mai mare masura declinul decat concurenta lui
    iPad.

    Si, de fapt, forma care se potriveste cel mai bine definitiei
    unui netbook este tableta.

  • Top BM: Unde au crescut cel mai mult salariile

    Atat timp cat au profit, desi se plang ca o duc greu, de ce nu
    ar creste si salariile?”, se intreaba Sorin Roibu, managing
    director al companiei de consultanta in resurse umane Arthut Hunt,
    facand referire la maririle de leafa primite de angajatii bancilor
    in 2009 si in 2010. De altfel, acestia au avut intotdeauna un
    statut invidiat de angajatii din alte sectoare, pachetele lor
    salariale fiind compuse nu doar dintr-o parte fixa destul de
    consistenta, dar si din beneficii suplimentare, precum diferite
    tipuri de asigurari, tichete de masa, telefon sau masina de
    serviciu.


    Adela Jansen, directorul executiv de resurse umane al BRD Groupe
    Société Générale, a doua banca din sistem, spune ca, desi a fost
    nevoita sa faca economii de costuri, pentru anul acesta a bugetat
    si majorari de salarii, acolo unde evaluarile individuale au
    justificat-o. “A trebuit sa fim foarte atenti din acest punct de
    vedere, iar fiecare crestere sa fie sustinuta de evolutia
    angajatilor respectivi”, sustine Jansen.

    Nu trebuie omis nici ca daca au platit salarii mai mari, in
    multe banci acest lucru a fost posibil si pentru ca au ramas mai
    putini oameni, in urma reducerilor de personal. Cu alte cuvinte, o
    masura a compensat-o pe cealalta.


    Fara emotii au trecut ultimii doi ani si pentru angajatii din
    industria IT. Practic, companiile de pe aceasta piata nu doar ca au
    continuat majorarile anuale de salarii, dar au si angajat
    specialisti noi. Daca in alte domenii, directorii de resurse umane
    au ajuns sa sisteze interviurile de angajare, in IT lucrurile stau
    tocmai invers – companiile ar angaja fara rezerve, insa nu au
    suficienti candidati, studentii sau absolventii de la Automatica
    fiind primii vizati.



    Vorbim de un domeniu putin afectat de criza si de venituri si
    profituri ridicate ale companiilor, drept pentru care programatorii
    IT au ajuns sa fie printre cei mai bine platiti specialisti din
    Romania. Spre exemplu, intr-o companie care creeaza jocuri pe
    calculator, salariul de inceput al unui designer de jocuri cu
    putina experienta de munca sau chiar si fara variaza in jurul sumei
    de 800 de euro. Pare enorm comparativ cu alte domenii, in care
    salariul de intrare pe un post care cere studii superioare nu trece
    de 350 de euro, in cele mai multe cazuri.

  • Paparazzi de masini. Cine sunt cei care va arata noile modele inainte de lansare

    Intra in actiune atunci cand se asteapta lansarea vreunui model
    nou de la un producator auto sau pur si simplu pandesc zone unde
    stiu ca se testeaza autovehicule pentru a surprinde o imagine in
    premiera care se regaseste apoi publicata pe coperte de revista in
    exclusivitate ori pe site-uri specializate in prezentarea ultimelor
    noutati in materie de la principalii constructori de masini. Sunt
    plecati de-acasa cu lunile uneori, inarmati cu multa rabdare si un
    aparat de fotografiat cu teleobiectiv puternic care sa le permita
    sa surprinda imagini interesante pentru public.

    Meseria ii poarta prin diverse locuri din lume, stiut fiind ca
    producatorii auto tind sa se ascunda cat de bine pot atunci cand
    isi testeaza masinile, mai ales de ochii celor care incearca sa
    obtina imagini ale unor modele inca nelansate, cunoscuti drept
    paparazzi de masini sau fotografi spioni. De la Cercul Polar pana
    in Valea Mortii din SUA sau Cape Town din Africa de Sud, paparazzii
    de masini incearca sa obtina o imagine din care publicul sa-si dea
    seama cum va arata urmatorul BMW, Lamborghini, Ferrari ori Range
    Rover, Mercedes, Bentley sau Mini. O singura fotografie le poate
    aduce spionilor mii de dolari atunci cand este reprodusa in multe
    publicatii de pe tot cuprinsul lumii, spre iritarea companiilor din
    industria auto care si-ar dori sa aiba controlul asupra
    informatiilor care ajung in presa, precum si asupra momentului
    difuzarii acestora.

    Unii dintre fotografii-spion, in special cei de generatie mai
    veche, considera ca munca lor este in folosul omului obisnuit, pe
    care il ajuta sa ia cea mai potrivita decizie de achizitie a unei
    masini. Asa stau lucrurile in cazul unui fotograf francez,
    considerat unul dintre primii paparazzi de masini, Jean-Michel
    Psaila, care explica pentru The Sunday Times ca imaginile obtinute
    le arata oamenilor daca o companie de la care au de gand sa cumpere
    o masina va scoate sau nu un model nou in scurt timp si astfel pot
    sa ia decizia in cunostinta de cauza.

    Pentru a se apara de fotografii indiscreti, constructorii de
    masini recurg la tot felul de stratageme, cum ar fi glumele pe
    seama acestora, asa cum s-a intamplat recent, in momentul cand
    paparazzii din domeniu asteptau sa vada prototipul modelului Evoque
    de la Range Rover, stand la panda pe drumurile din jurul fabricii
    firmei din Warwickshire. Compania s-a gandit ca daca tot se vor
    publica imagini neautorizate ale masinii, atunci ar fi mai bine
    sa-i foloseasca pe spionii cu aparate de fotografiat pe post de
    instrumente de marketing, punand la cale o defilare cu masini
    Evoque camuflate sub un material colorat, pe care erau, de fapt,
    harti ale oraselor unde urma sa se vanda modelul respectiv.

    Alteori insa, producatorii auto fac tot ce le sta in putinta
    pentru a opri publicarea de imagini cu modelele lor inainte de
    momentul pe care il considera potrivit, cum ar fi pusul pe fuga cu
    caini si paznici al fotografilor spioni, momiti cu promisiunea unor
    teste secrete.

    Desi domeniul este dominat de barbati, printre fotografii-spion
    foarte apreciati se numara si americanca Brenda Priddy, care face
    in fiecare an o calatorie obligatorie in desertul Mojave, unde
    diversi producatori isi testeaza prototipurile in conditii de
    temperatura ridicata. Ea se poate lauda cu capturi de pret, cum ar
    fi Cadillacul in care a mers presedintele Barack Obama la ceremonia
    de instalare in functie, sau modele Mercedes si Volkswagen.

    Daca nu reusesc sa opreasca aparitia de imagini ale
    prototipurilor lor, producatorii incearca macar sa le camufleze cat
    mai bine, pentru a ingreuna determinarea cu precizie a liniilor
    masinii sau a unor detalii de design. Se prefera, de regula, fie un
    mulaj de plastic tare, ce nu permite distingerea formei si a
    siluetei masinii, fie panouri de vinil, desi acestea nu sunt
    indicate pentru testele de viteza, sau bucati de vinil lipite pe
    autovehicul cu tot felul de modele caleidoscopice, care sunt greu
    de eliminat cu programele de prelucrare foto si ascund detaliile
    fine de design.

  • Taberele din PDL s-au delimitat clar cu ocazia remanierii

    Interesanta a fost insa o declaratie printre randuri a
    presedintelui Traian Basescu care, intr-o noua dubla aparitie la
    TVR si Radioul public, a spus ca avea pregatita si o noua varianta
    de premier in cazul demisiei lui Emil Boc, cu pastrarea actualei
    coalitii de guvernare. Zvonurile privind tensiunile acumulate intre
    cei doi cu prilejul remanierii (in care Boc ar fi fost in cele din
    urma constrans de la Cotroceni sa renunte la Adriean Videanu si
    Radu Berceanu) au parut, asadar, sa se confirme partial. Asta desi
    Basescu a anuntat sprijinul sau public pentru cabinetul rezultat si
    increderea ca 2011 va insemna iesirea din criza economica.

    De cealata parte, unul dintre marii invinsi ai remanierii –
    Adriean Videanu, retras “la cerere” pentru a se ocupa de treburile
    partidului – a repus pe tapet problema alegerilor interne si a
    Conventiei Nationale a partidului, la care sa se aleaga noua
    garnitura de lideri. Amanate la inceputul anului pentru ca Guvernul
    sa se poata concentra pe masurile anticriza si de restructurare,
    alegerile interne din PDL sunt o miza importanta pentru Elena Udrea
    si grupul de dizidenta din interiorul partidului, care spera cu
    acest prilej sa puna in practica indemnul prezidential mai vechi de
    a intineri structura de conducere.

    Momentul Conventiei este insa foarte important in raporturile de
    putere, in aceasta perioada filialele fiind dominate – dupa cum s-a
    vazut – de loialii actualului presedinte Emil Boc, secondat de
    Vasile Blaga si Adriean Videanu. Ca riposta la anuntul lui Videanu,
    Raluca Turcan – una dintre dizidente – a cerut si ea public sa se
    rediscute propunerea Elenei Udrea de separare a oamenilor de
    afaceri de viata de partid, cu tinta directa spre actualul
    prim-vicepresedinte, posesor al unei averi considerabile.