BusinessMagazin

Author: adison

  • Puncte cheie

    START IN FORTA. Pe 17 septembrie a inceput oficial campania de vanzare pentru pensiile private obligatorii, care va continua pe parcursul urmatoarelor patru luni. 17 administratori si tot atatea fonduri, aproape 200.000 de agenti de vanzare incearca sa convinga circa 2,5-3 milioane de contributori sa intre in sistem; cei care nu isi exprima optiunea vor fi automat redistribuiti in luna ianuarie a anului viitor. Cateva companii au anuntat deja rezultatele de vanzari obtinute in primele zile de campanie: Generali Fond de Pensii, spre exemplu, a incheiat deja 76.000 de contracte in primele zece zile, ING Fond de Pensii – 178.000 de contracte in prima saptamana, Aviva Pensii – 65.000 de contracte in prima saptamana. Totusi, numarul final de participanti cu care ramane fiecare administrator va fi cunoscut doar dupa procesul de validare de la sfarsitul campaniei de vanzari, dat fiind ca daca un client semneaza cu doua companii de administrare, el are toate sansele sa ajunga sa fie invalidat si redistribuit aleator.

     

    ADERAREA. Este o optiune individuala a participantului si se face din propria initiativa sau in urma repartizarii sale aleatorii de catre Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS). O persoana care indeplineste conditiile necesare, dobandeste calitatea de participant la un fond de pensii administrat privat daca a semnat un act individual de aderare (sau a fost repartizat aleatoriu de catre CNPAS). Apartenenta la un fond este valabila doar dupa ce actul individual de aderare este validat de catre CNPAS si a fost efectuata plata unei contributii la fondul de pensii administrat privat ales.

     

    CONTRIBUTII. Printr-o ordonanta de urgenta Guvernul a modificat recent baza de calcul a contributiei care va fi virata spre fondul de pensii obligatoriu administrat privat. Astfel, procentul de 2% va fi calculat ca pondere din venitul brut si nu din salariul brut asa cum era stabilit anterior. Mai precis, veniturile asupra carora se aplica aceasta cota (care va creste progresiv pana la 6% in 2013) se constituie acum din venitului brut total realizat de angajat (salariu, prime, stimulente etc).

     

    INTARZIERI. Pentru participantii din sistem pentru care angajatorul nu a facut plata contributiilor, CNPAS va vira oricum cei 2%, urmand ca ANAF sa recupereze ulterior aceasta contributie de la angajatorul respectiv.

  • Cu moda la psiholog

    Cat se poate de casual, dezinvolt, extrem de vorbaret si “agitat”, dupa cum singur recunoaste – un ardelean atipic dupa origini si un “fashionist” pragmatic prin formare, Cosmin Copaescu a luptat dintotdeauna pe mai multe fronturi.
    Cand era mic, si-a dorit sa fie director sau sa ocupe orice functie importanta. In adolescenta a dorit sa intre la SRI, dar a picat examenul de admitere, asa ca s-a indreptat spre psihologie. Nu a profesat niciodata in acest domeniu, din lipsa de rabdare. Nu ar fi avut rabdare pentru psihologia scolara sau psihologia clinica, dar si-a gasit putina rabdare pentru a face psihologie organizationala, care mai inseamna si management, economie sau marketing. “Stii cum e, atunci cand nu poti sa faci un lucru bine, faci mai multe ca poate-poate se leaga ceva”, glumeste el.

    O zi decisiva
    Facultatea a facut-o in Cluj, iar prima data cand s-a gandit ca s-ar putea muta in Bucuresti a fost in urma cu 6 ani, cand a primit o oferta de angajare pe HR, de la Softwin. “In anul 3 de facultate am fost la o conferinta in Bucuresti, impreuna cu sotia mea. Am facut o lucrare comuna, ea fiind studenta la drept iar eu la psihologie. In urma acelei conferinte cei de la Softwin mi-au facut o oferta de angajare.” Ajuns inapoi in Ardeal, toti prietenii i-au spus ca nu are ce cauta in Bucuresti, ca este suficient de agitat. Dar chiar in momentul in care trebuia sa se decida daca se muta sau nu in Bucuresti a primit o alta oferta din partea grupului Carpatcement, care avea operatiuni in Deva. A acceptat imediat si astfel a inceput sa faca programe de HR pentru Carpatcement. Dupa terminarea facultatii, a continuat sa lucreze in cadrul companiei pe partea de training si dezvoltare, iar dupa ce a fost manager pe training si dezvoltare pe una din fabrici, a devenit manager pe intreg grupul Heidelberg Cement, in Romania. “A durat aproape 5 ani sa ma hotarasc sa plec. A fost o lupta intre a trece in consultanta si a invata lucruri total noi pentru mine. Foarte multi dintre amicii mei lucrau in consultanta si ma intrebau de ce nu vin si eu, pentru ca se castiga mai bine. Eu eram pe principiul ca pentru a oferi consultanta trebuie sa fi facut prima data cu mana ta.” A fost o lupta interna care a durat 4-5 ani, perioada in care Copaescu a primit mai multe oferte, iar mutarea in Bucuresti a fost poate cea mai grea decizie. “Pana intr-o zi mai proasta in care unul din amicii mei m-a intrebat a nu stiu cata oara daca nu vreau sa plec din Heidelberg. Ziua respectiva de munca nu a fost una dintre cele mai bune. In plus, studiile ziceau ca nu trebuie sa stai mai mult de 4-5 ani intr-o multinationala, iar eu m-am gandit ca ar fi pacat sa incalc regula. Si am acceptat sa vin pe postul de manager de HR la Bigotti.”

    Trainer devenit GM
    “Este o companie la fel de nebuna ca si tine”, este argumentul care l-a facut sa dea curs ofertei venita din partea Bigotti si sunt cuvintele care i-au schimbat definitiv viata. Schimbarea a fost facuta cu retinere si teama. Ca si pozitie era o crestere, salarial nu insemna nimic, iar ca challenge insemna foarte mult. Venise dintr-o companie care e un mamut in industria cimentului, intr-o companie mica, cum sunt in general firmele de fashion. “Ce a contat foarte mult in decizia mea a fost momentul in care a venit oferta, cine a facut aceasta oferta si au contat oamenii pe care i-am cunoscut cand am luat prima data legatura cu Bigotti.”
    Intrarea lui Copaescu in Bigotti s-a produs in urma cu doi ani si jumatate, iar pana la functia de manager general a fost nevoie de un singur pas, facut in doi ani. “Evolutia mea a fost simpla – am intrat pe postul de manager de HR si apoi am devenit GM. Am fost primul trainer care a devenit GM.”

    Interesant sau… penibil?
    Ca retrospectiva, se poate spune despre el ca a dat usor psihologia pe ciment si, mai tarziu, cimentul pe haine. Este convins ca orice lucru pe care nu il stii se poate invata, dar nu pretinde ca ar sti mai multe despre moda, spre exemplu, decat designerii care lucreaza in companie. De fapt, acesta este si unul dintre aspectele pe care le urmareste la un candidat pentru un post in cadrul companiei. “Trebuie sa fie mai bun decat mine pe partea pe care o conduce.”
    Cand vine vorba de moda, Copaescu spune ca, in timp, a invatat sa priveasca o haina altfel decat o fac ceilalti sau decat o facea el la inceput.
    “Cand am avut primul interviu cu actionarii firmei, m-am chinuit sa ma imbrac intr-un mod interesant, dar daca ma gandesc acum, eram penibil. Nu am avut nicio legatura cu moda, cand am venit aici, dar cred ca am avut cei 7 ani de acasa in ceea ce priveste modul de a te imbraca.” Managerul Bigotti crede ca nu trebuie sa ai neaparat cunostinte de moda pentru a conduce o companie din domeniu. “E o companie ca oricare alta. Nu faci ciment, faci moda.”

    Mecanic in timpul liber
    Iar el “face moda” de de la primele ore ale diminetii. Desi stilul workaholic este des intalnit el doreste mai degraba sa fie eficient. Vine la birou adesea cu doua ore mai devreme decat ceilalti, adica la ora 7, pentru a putea lucra in liniste. Si crede ca in doua ore poti lucra cat in sase, daca reusesti sa te concentrezi foarte bine.
    Intr-un domeniu atat de imprevizibil, e greu de crezut ca programul unui manager de fashion este previzibil, iar Copaescu confirma acest lucru. “Ai cateva repere – stii ca ai sedinta la ora zece, stii ca ai sedinta la ora unu. Sunt zile in care am sedinte de dimineata pana seara. Sunt si zile in care nu am nicio sedinta programata, dar se ivesc dintr-o data – avem o problema si trebuie sa ne reunim pentru a o discuta si rezolva.”
    De la birou pleaca pe la 7 seara, dar spune ca nu lucreaza chiar 12 ore pe zi. “Este greu de spus cate ore lucrez efectiv. De cand ajung la birou si pana vin colegii mei pot sa lucrez cat as lucra in sase ore. Poate 2 ore pe zi le pierd discutand cu prietenii, asa ca nu pot spune exact cate ore lucrez pe zi.”
    In timpul liber iese cu familia si prietenii, iar iesire inseamna de la a merge in parc pana la a se sui in masina si a merge undeva in tara. “Imi mai place sa calatoresc in strainatate si sa merg la teatru, o activitate pe care o am inca de pe vremea studentiei. Imi place sa citesc reviste de masini si sa testez fiecare masina care imi pica in mana.” Masinile ii plac nu numai pentru a le conduce, ci si pentru a le demonta. “Nu stiu de unde vine aceasta pasiune. Cand eram mic, demontam ceasuri, spre disperarea parintilor, dar cred ca apogeul l-am atins cand am demontat bordul masinii pe care tocmai o cumparasem impreuna cu sotia mea si pentru care am facut eforturi foarte mari, la acea vreme.
    Masina nu era scumpa dar era mult pentru noi, iar intr-o seara sotia mea se uita pe geam si m-a vazut cum demontam bordul. Tacanea ceva la ea si mi s-a parut normal sa vad despre ce este vorba”, povesteste amuzat Copaescu.

    ???Graftex Prodcom

    a fost infiintata in anul 1997.
    Graftex Prodcom distribuie si produce brandul de vestimentatie masculina de lux Bigotti, cu 4 colectii variate ca stil: Bigotti Clasic, vestimentatie business in stil clasic; Bigotti Smart Casual, produse intermediare, intre clasic si casual; EgoBigotti, tinute casua,trendy; Artigiani, brand care se adreseaza consumatorului sofisticat cu exigente ridicate.
    Cifra de afaceri pe anul 2006 este de aproximativ 9,5 milioane de euro, iar numarul de angajati este de 240, conform datelor furnizate de companie Ministerului de Finante.
    In Romania sunt 28 de magazine Bigotti.
    Bigotti se gaseste si in Ucraina, cu un magazin deschis in Odesa, si in Bulgaria, cu 2 magazine deschise in Sofia.
    Pana in 2008, cei de la Bigotti doresc sa acopere Europa Centrala si de Est.

  • Air Taxi: Suni si zbori la destinatie!

    Vremurile cand numai miliardarii detineau propriul avion vor apune in curand, pentru ca cineva s-a gandit sa fabrice mini-avioane de cinci sau sase locuri – mai ieftine decat, sa spunem, Bugatti Veyron. Peste cativa ani, odata cu “aterizarea” concurentei, eticheta va arata si mai putin.

    Comod, rapid si ieftin
    “Avioanele nu zboara dupa legile fizicii, ci dupa legea banilor. Banii le ridica de la sol, nimeni si nimic altceva.” Este o parere cat se poate de avizata din partea unui om de business pasionat si pasionant, obsedat chiar de ideea lui. Vern Raburn, fiul unui inginer de la McDonnell Douglas, vrea sa zboare cu orice pret.
    O face inca de la 17 ani si are aproape 7.000 de ore de zbor la activ, desi nu este pilot profesionist. Piloteaza orice tip de avion, de la cele din timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial la avioanele de agrement sau marile aeronave de pasageri. Acum urmareste sa produca in masa un mic avion particular ce “va revolutiona industria de transport aerian la nivel mondial.” El crede ca viitorul industriei aviatice apartine avioanelor de mici dimensiuni, nu colosilor de tipul Airbus sau Boeing. “In SUA sunt peste 10.000 de aeroporturi ce asteapta sa fie folosite, nu doar cele 141 pe care aterizeaza marile avioane. Viitorul este al aviatiei de tip taxi.”
    Daca ar fi asa, nu ar mai trebui sa suportati ne-bunia unor aeroporturi sau aeronave aglomerate. Un private jet cu numai patru sau cinci alti pasageri va transporta exact acolo unde vreti sa ajungeti (nu la cel mai apropiat aeroport international, ci la cel mai apropiat aeroport, oricat de mic este acesta). Pe scurt: mai confortabil, mai rapid (Eclipse 500 zboara cu peste 600 de km/ora si are o autonomie de zbor de 3,5 ore) si mai ieftin decat o cursa charter.

    Cu un pas inainte
    Raburn a fost CEO-ul mai multor companii, a condus fondul de investitii al lui Paul Allen, cofondatorul Microsoft, si s-a ales cu un obicei nu foarte sanatos: descopera noi idei de afaceri prea repede pentru vremurile pe care le traieste. Asa s-a petrecut in 1976, cand a deschis primele magazine de IT – prea devreme ca sa aiba un mare succes -, si se pare ca situatia se repeta.
    In primavara lui 1997, Vern Raburn, fost CEO si presedinte al Symantec si unul dintre executivii Microsoft la inceputurile companiei, l-a invitat pe fostul sau partener, Paul Allen, la o plimbare pana la o locatie “secreta” din desertul Mojave. El voia sa-l convinga pe acesta sa investeasca intr-un om, designerul de avioane Burt Rutan, si in ultimul sau proiect: o racheta privata ce putea deschide cu adevarat turismul spatial. Allen a investit pana acum mai bine de 20 de milioane de dolari in proiect, dar turismul spatial pare inca desprins din filmele S.F. Pe de alta parte, insa, Raburn a fost foarte incantat la vederea unui mic avion ce, spunea el atunci, ar putea revolutiona transportul aerian. Chiar daca Allen, care avea la momentul respectiv doua Boeing-uri si un mic Gulfstream, nu a vazut niciun potential in acel start-up – “avioanele private sunt pentru miliardari, nu pentru mase” -, Raburn a fost “prins” definitiv.

    Locatia perfecta si prietenii potriviti
    Albuquerque a fost orasul unde a transformat un hangar din anii ’60 intr-o veritabila fabrica de avioane ce trebuia deja, potrivit planurilor sale, sa transforme transportul aerian.
    Orasul a dat nastere si altei “revolutii”, mult mai cunoscute insa: Bill Gates a lansat Microsoft, in 1975, dintr-o camera a unui hotel din Albuquerque.
    Cativa ani mai tarziu, Raburn s-a dus sa munceasca pentru Gates. De fapt, atunci cand a devenit al 18-lea angajat al companiei, cei doi erau deja prieteni. “Concurau” impreuna pe Central Avenue la orele diminetii, cu viteze ametitoare. “Eram amandoi destul de tineri, de singuri si de prosti sa o facem.” Gates l-a numit pe Raburn, in 1979, presedinte al departamentului de produse destinate publicului al Microsoft. Dar, in 1982, cand compania si-a mutat cartierul general la Washington, Raburn a renuntat la job, iar Gates s-a considerat tradat. Cei doi nu si-au mai vorbit un an sau mai bine, dar s-au impacat in cele din urma, iar Gates a fost cavaler de onoare la nunta lui Vern cu Dottie Hall, tot fosta angajata a Microsoft.
    Raburn isi aminteste foarte clar vremurile cand singurele computere erau destinate elitelor si le gaseai doar la marile universitati sau la Pentagon. Nimeni nu si-ar fi inchipuit ca ele ar putea ajunge in orice casa, pe orice birou. Dar a aparut Gates si viziunea sa a schimbat o parte din istorie. Acum, nimeni nu poate crede ca avioanele private sunt destinate maselor, dar Raburn este convins ca poate transforma piata actuala.
    Cum sa cumpere oamenii avioane “ieftine” (prin comparatie cu altele), cand ar trebui sa plateasca pentru ele peste un milion de dolari?
    “Putini oameni isi permit propriul avion”, admite Raburn, “dar un loc intr-un taxi aerian va costa la fel ca un loc de clasa intai la o companie aeriana obisnuita”. Marele avantaj: numai in cazul SUA, numarul aeroporturilor unde pot ateriza avioanele de tipul Eclipse creste de la 141 la peste 10.000.

    Planurile de acasa…
    Raburn viza, la inceputul anilor 2000, o piata care se confrunta cu dificultati. Cererile pentru avioanele business scazusera cu peste 40% intre 2002 si 2003. De cealalta parte, Raburn avea, in urma cu patru ani, 2.100 de comenzi pentru Eclipse 500 si se astepta sa livreze 1.500 de unitati anual cand incepea productia efectiva.
    El spunea ca Eclipse Aviation va ajunge la cifra de afaceri de un miliard de dolari mai repede decat orice alta companie din istorie, exceptand Amazon.com, dar pentru asta trebuia sa produca avioane la foc automat. Raburn a gasit solutia: Eclipse nu producea nicio componenta, doar le asambla, lucru valabil si azi. Astfel, el sustinea ca Eclipse poate sa aduca un avion din fabrica pe pista in doar patru zile si jumatate. Constructia unui avion conventional dureaza mai bine de trei luni.
    Dar socotelile nu prea i-au iesit. Din cauza pro-blemelor cu furnizorii, 85 la numar, Eclipse fabrica un avion in 30 de zile anul trecut. Insa nu asta a fost principalul obstacol. Problemele grave pe care le-au avut motoarele avioanelor s-au tradus intr-o intarziere de trei ani pe linia de productie, iar compania a fost la un pas de dizolvare. El a reusit sa convinga angajatii-cheie sa-i ramana alaturi, pe clienti sa mai astepte inca doi ani pentru avioanele pe care le comandasera, iar pe investitori precum miliardarul Alfred Mann, fondatorul Advanced Bionics, sa pluseze inca 50 de milioane de dolari peste cele 50 deja investite.
    Mai important, a gasit si motorul potrivit intr-un timp record. Pratt & Whitney a fost de acord sa furnizeze motoarele, dar numai dupa ce a verificat daca modelul Eclipse are intr-adevar sanse sa existe si sa re-volutioneze piata.

    Dependenta
    Chiar daca nu este o amintire foarte placuta, Raburn recunoaste ca Eclipse a fost la un pas de dizolvare si pastreaza o poza foarte “inspirata” ce-l tine ancorat in realitate: un avion Eclipse pilotat de un prieten se redreseaza din picaj la cativa centimetri deasupra pamantului, ridicand un nor de praf in urma sa. “Prietenul meu a inselat moartea. Asa a fost si experienta noastra cu motorizarea”, spune Raburn referin-du-se la motorul care echipa anterior modelul Eclipse, fabricat de Williams International.
    In ciuda intarzierilor, el spune ca numai 65 de comenzi au fost retrase, cu toate ca doar 46 de avioane fusesera livrate pana in iunie 2007. Singurul lucru bun este ca Eclipse a intrat in productie la capacitate normala. Dar timpul pierdut a insemnat timp castigat pentru concurenta, pentru ca Raburn a creat deja o piata, asa cum si-a dorit.
    Fanatismul sau pentru avioane si zbor i-a condus viata inca de tanar, cand statea cocotat pe tractor si scruta orizontul, imaginandu-si ca zboara.
    “Asa cum alti oameni sunt legati de munti sau de un ocean, eu m-am legat pe veci de cer. Este foarte important pentru mine.” Baietii de varsta lui munceau vara pentru a-si cumpara o masina sau o motocicleta, insa el a lucrat si economisit pentru a-si lua licenta de pilot la doar 17 ani. Nu a putut deveni pilot de profesie din cauza vederii imperfecte, dar a ramas dependent de zbor si azi, dupa 40 de ani de la luarea licentei. Board-ul Eclipse a insistat ca Raburn sa nu mai zboare de unul singur pentru a nu le periclita investitia. Nu a fost chip sa-l convinga, el continuand sa zboare cateva ore in fiecare saptamana.

    Imaturitate
    Raburn a spus recent ca daca nu si-ar fi dat demisia de la Microsoft, el si Gates “s-ar fi omorat” unul pe celalalt. El i-a descris pe tinerii Gates, Steve Balmer, Paul Allen si ceilalti fondatori ca pe niste staruri rock ‘n’roll, fara nicio idee de leadership, care se contraziceau o zi intreaga pentru orice lucru minor.
    “Erau geniali fiecare in parte, dar pur si simplu prea tineri pentru a conduce un business. Sunt convins ca daca nu ne-ar fi presat intotdeauna timpul, una dintre acele certuri nu s-ar fi terminat prea bine. Urlam unul la celalalt de dimineata pana seara, cand trebuia sa prindem un avion si eram siliti sa plecam.”
    Pur si simplu compania era prea mica atunci pentru un grup de “masculi alfa”, spune Raburn. Acum s-au impacat, dar se vad foarte rar. Totusi, Bill Gates i-a organizat petrecerea de 50 de ani, in Cabo San Lucas, Mexic. Gates este cu cinci ani mai tanar, dar varsta a doua i-a prins pe amandoi din urma: “nimeni nu a mai gonit prin Mexic atunci, asa cum obisnuiam sa o facem pe Central Avenue. Adrenalina a ajuns la cota maxima in timpul petrecerii aniversare”. “Se vede ca tin mult unul la celalalt”, spunea Will Stewart, unul dintre investitorii de la Eclipse prezenti la petrecere.
    Nu sunt multi oameni in aceeasi liga cu Gates cand vine vorba de bani, dar Raburn este indeajuns de bogat sa frecventeze marile galerii de arta sau sa colectioneze avioane rare dupa bunul sau plac. “Am facut mai multi bani decat poate visa un om normal si am pierdut mai multi bani decat poate visa acelasi om.” Raburn a cedat 5 procente din Microsoft cand a parasit compania, in 1982. Daca si-ar fi pastrat pachetul de actiuni, ar fi fost mai bogat cu cateva miliarde de dolari. Asa insa, el a fost nevoit sa caute finantare privata la investitori ca Bill Gates (20 mil. dolari), Alfred Mann (100 mil. dolari) sau UBS – banca elvetiana de investitii. Din 1998 pana astazi a “strans” peste un miliard de dolari pentru a-si implini visul.

    Momentul adevarului
    “Am auzit ca Eclipse va schimba regulile jocului de-acum inainte, dar nu am auzit pana azi niciun argument despre ce reguli va putea sa schimbe”, spunea Jack Pelton, CEO-ul rivalilor de la Cessna Aircraft. Criticii sai, si nu sunt deloc putini, il descriu pe Raburn ca pe un diletant, un refugiat din Silicon Valley care este indeajuns de naiv sa creada ca un avion se poate asambla la fel de usor ca un computer. “Aici nu este loc pentru hocus-pocus, aici nu se construiesc compu-tere. Daca iti cedeaza computerul, nu pateste nimeni nimic. Daca cel mai mic lucru nu functioneaza la un avion, atunci esti mort.”
    In 2005 insa, Raburn a castigat Collier Trophy, Premiul Nobel al aviatiei, iar forul american i-a acordat licenta pentru aparatele sale de zbor. “Acest avion va schimba fata aviatiei”, a promis inca o data Raburn, si acum este adevaratul test pentru predictia lui. Day-Jets, companie aviatica din Florida, a lansat primul serviciu de taxi aerian din lume si Ed Iacobucci, fondatorul si CEO-ul grupului, a comandat 309 aparate Eclipse 500, ridicand numarul comenzilor totale la peste 2.600 de avioane, in valoare cumulata de trei mi-liarde de dolari.
    “Daca Eclipse isi respecta promisiunile, numele companiei va fi consemnat in istorie. Ce rol va avea compania Eclipse Aviation, numai istoria va decide.”
    Raburn stie acum ca tot efortul a meritat. Viziunea sa a inspirat alte companii, ca gigantii de la Cessna sau Embraer si chiar Honda sa dezvolte modele de avioane asemanatoare. O clasa noua de avioane, un gen de clasa “mini” in cazul automobilului, exista acum in industria aviatica, iar Raburn este pionierul V.L.J.-urilor (very light jets). Orice alt succes mai mic decat acesta ar fi fost frustrant pentru un om de calibrul sau.
    “Toata lumea trebuie sa se aleaga cu ceva din viata asta. Eu am ales cerul. Nu conteaza ce voi face mai departe, atat timp cat este ceva legat de avioane.”

    Clasa mini a avioanelor business
    In momentul de fata sunt 11 astfel de modele, dar numai Eclipse 500 este deja disponibil. Eclipse Aviation a livrat 46 de unitati si are peste 2.600 de comenzi pe care trebuie sa le respecte. Alti trei concurenti vor lansa primele avioane in 2008: Adam Aircraft A 700 (2,25 mil. $, 6 locuri) – “opera” unui fost pilot in aviatia SUA; Diamond D-Jet (1,4 mil. $, cinci locuri); Embraer Phenom 100 (3 mil. $, 6 locuri). Spectrum si Honda si-au anuntat prezenta pe acest segment incepand cu 2009, respectiv 2010, ei anuntand un pret de 3,65 mil. $ pentru avioanele de 7 locuri.

  • Nietzsche in mileniul 3

    Antreprenorul de 49 de ani aduce ca argument viteza de transfer care nu va mai avea o crestere semnificativa in urmatorii 5 ani fata de cresterea din ultimii 5 ani, motiv pentru care raportul investitie/profit nu va mai fi asa de atractiv cum se intampla inainte. E ciudat insa cum Cuban iese la rampa cu astfel de supozitii, in conditiile in care el nu a renuntat la investitiile care l-au asezat pe locul 133 in topul celor mai bogati oameni din lume realizat de Forbes.
    Si mai ciudat este ca lucrurile pe care le sustine vin intr-un moment in care, potrivit studiilor de specialitate, internetul nu a atins inca pragul maxim de rentabilitate, iar lucrul acesta nu se va intampla intr-un timp foarte scurt.
    Nu se stie daca investitorul nonconformist este intr-adevar un vizionar sau pur si simplu ii place sa socheze prin lucrurile pe care le spune sau le intreprinde. Timpul va rezolva aceasta dilema, dar pana atunci Cuban a reusit sa-i puna pe ganduri pe cei care se vedeau viitorul Rupert Murdoch al internetului.

    (Nu) musca mana care te hraneste!
    De ce musca antreprenorul de 49 de ani mana care l-a hranit? Si cine sau ce a ucis internetul? Cuban sustine ca declaratiile sale privind viitorul internetului se vor dovedi a fi corecte daca viteza de transfer a datelor online nu va creste la 1 gigabyte pe secunda. “E ca si cum ai compara avionul Orville si Wilbur Wright construit in 1903 cu un brand nou precum Boeing.”
    Ideea de la care au plecat declaratiile acestuia, conform carora internetul este pentru oamenii in varsta si nu prezinta potential de crestere, este sustinuta de faptul ca viteza de transfer nu este atat de mare incat sa permita descarcarea filmelor la o calitate foarte buna. In aceste conditii internetul inceteaza sa mai fie o platforma a inovatiilor tehnologice. “Haideti sa analizam problema altfel. Sa ne intoarcem in timp, cand electricitatea a schimbat lumea. A fost platforma pentru toate aparatele electronice pe care le folosim astazi. Va mai entuziasmeaza electricitatea sau este doar o utilitate? Poate doar oamenii in varsta care isi mai aduc aminte de aparitia electricitatii se mai entuziasmeaza. Nimeni altcineva.”
    In ce conditii Cuban va admite ca internetul este un mediu profitabil si interesant? In momentul in care in fiecare casa internetul va avea o viteza de transfer de cel putin 1 gigabyte pe secunda. In acest fel copiii vor veni cu aplicatii noi si remarcabile pe care acum nu si le imagineaza nimeni. “Doar asa va deveni internetul interesant. Pana atunci este mort si plictisitor.”

    Yahoooooo… I got you
    Averea celui care starneste reactii in lant atunci cand incepe sa vorbeasca despre subiectele fierbinti ale momentului, a fost facuta integral din investitii in internet. In 1999, Cuban si partenerul sau de afaceri Todd Wagner au vandut Broadcast.com, o televiziune online, companiei Yahoo!, pentru suma de 5,7 miliarde de dolari care au constat in actiuni Yahoo!, pe care le-au transformat mai tarziu in cash. Din aceasta afacere Cuban a ramas cu indeajuns de multi bani incat sa cumpere o echipa de baschet, Dallas Mavericks, cu suma de 280 de milioane de dolari, sa lanseze o televiziune online in format high-definition, HDNet, sa-l angajeze pe Dan Rather, prezentatorul CBS Evening News, si sa lanseze o companie de entertainment, 2929 Entertainment, care produce si distribuie filme si detine un lant de teatre.
    Si se pare ca i-au mai ramas bani pentru a licita pentru echipa de baseball Chicago Cubs, care a fost recent scoasa la vanzare de compania Tribune, dar in acest caz Cuban se poarta neobisnuit si nu vrea sa vorbeasca despre planurile sale. “Daca v-as spune, ar trebui sa va omor apoi”, spune acesta care luna trecuta a intrat oficial in lista presupusilor cumparatori ai echipei din Chicago. “Am promis ca nu voi sufla o vorba despre acest subiect”, mai adauga Cuban.

    Critic de afaceri
    S-ar parea ca omul de afaceri este un critic de temut al celor care au de-a face intr-un fel sau altul cu mediul online. In anul 2002, a criticat Yahoo! pentru cultura lor organizationala pe care el o considera birocratica. Dar este destul de optimist in ceea ce priveste potentialul companiei si crede ca problema reala a Yahoo! este ca mereu este comparata cu Google. “Situatia era diferita in trecut. Acum Google este varful muntelui. Dar va veni un moment in care altcineva ii va lua locul.”
    Despre miscarea lui Murdoch de a cheltui 5 miliarde de dolari pentru cumpararea companiei Dow Jones si a Wall Street Journal crede ca a fost foarte inspirata. Murdoch poate folosi brandul Wall Street Journal in toate operatiunile de business. Iar un exemplu elocvent este ca daca Fox Business Chanel s-ar transforma in Wall Street Journal Channel, ar castiga imediat credibilitate. “In ceea ce priveste modul de integrare al acestora, nu am nici cea mai vaga idee, dar Rupert nu are nevoie de sfatul meu. Sunt lucruri pe care le stiu si lucruri despre care nu stiu nimic. Nu stiu ce se intampla in bucataria Fox, asa ca nu este loc de speculatii.”
    Cum a facut Cuban averea? El spune ca mereu cumpara lucruri din care sa castige dobanda sau dividende, a caror valoare creste in timp. “Caut companii care nu au niciun fel de restrictii. Si nu, nu voi da nume.”

    Q&A
    Q: Ce te face sa te trezesti in fiecare dimineata?
    A: “Totul. Imi plac provocarile. Imi place sa provoc judecata conventionala. Iubesc satisfactia de a avea dreptate si motivatia de gresi.”

    Q: Ce te supara?
    A: “Nu sunt un mare fan al politicienilor si al politicii birocratice in general, dar de obicei ridic vocea doar la meciurile echipei Mavericks. Oamenii mereu se asteapta sa fiu schimbator si furios, dar ma exteriorizez doar la meciurile cu Mavericks sau cand joc baschet. Acest lucru se intampla la meciurile de rugby, cand obisnuiam sa joc, dar cand nu am mai putut juca, echipa mea de baschet s-a transformat in motivul exteriorizarii mele. Sunt la fel de nebun, daca nu chiar mai nebun, cum eram si inainte. Numai ca atunci nu erau camerele indreptate spre mine.”

    Q: Ce te sperie? Ce nu te lasa sa dormi?
    A: “Sanatatea familiei mele.”

  • Mai am putin pana la 1 miliard

    Unii lideri sunt nascuti, in timp ce altii sunt facuti. George Copos (54 de ani) este, probabil, putin din ambele. In dimineata interviului, un personaj nu foarte inalt, cu servieta in mana dreapta si haina unui costum impecabil pliata pe mana stanga, calca cu pasi apasati prin holul lung cu colonade al ANA Holding. Ne intampina cu un glumet “nu dormiti la ora asta?”, stiind ca a intarziat o jumatate de ora, si trece grabit spre biroul cu usi masive din lemn, inchise ermetic.
    Cu Copos poti vorbi ore in sir si sa nu afli nimic. Livreaza “la pachet” povestea celor 700 de dolari cu care si-a inceput primele afaceri, asezonata cu proiectele de viitor care includ o listare la bursa, cu anuntul ca Rapid, clubul de fotbal pe care il finanteaza, nu este de vanzare, dar si cu speranta ca Alexandra, fiica sa, se va intoarce de la studii din strainatate si va lua in maini fraiele grupului. Dincolo de obisnuitele declaratii ale fostului vicepremier al Romaniei, avem de-a face cu un om extrem de incapatanat, care conduce un grup de companii ce valoreaza, in momentul de fata, peste 400 de milioane de dolari. Extrem de scrupulos in contracte, se spune ca nimeni nu a castigat vreodata mai mult decat Copos dintr-o afacere, iar pe de alta parte, este omul care isi plateste intotdeauna datoriile, mai ales cele la banci.
    Este actionar majoritar la ANA Holding si colectionar de arta romaneasca. Mai nou, propozitia pe care o predica neincetat presei spune ca este jucator la Bursa. Dar oare joaca? Cine il stie bine stie ca el nu pierde nimic. I se aroga o avere personala impresionanta, dar Copos nu lanseaza cifre exacte. Cand va atinge miliardul de euro? Copos propune un calcul simplu – “in zece ani s-au realizat primele 200 de milioane. In cinci ani s-au realizat urmatoarele 200. In doi ani s-au realizat urmatoarele 100”. Daca pastram ritmul mediu de crestere si tinem cont si de capacitatea de accelerare a grupului, in trei ani grupul sau va valora aproape 1 miliard de euro.

    Pasiunea costa scump
    ANA Holding, umbrela sub care sunt adunate toate afacerile desfasurate de el, inseamna operatiunile hoteliere, Ana Hotels, cea mai mare fabrica de motoare electrice din tara – Ana Imep, Ana Pan, care activeaza in domeniul panificatiei, Ana Electronic – businessul cu electronice care i-a adus gloria in anii ’90, Ana Teleferic, care administreaza partiile de schi din Brasov, dar si o companie de transporturi, Ana Trans. Doua pete de culoare stau in portofoliul holding-ului – FC Rapid si Ana Yacht, care dezvaluie putin din pasiunile proprietarului: cea pentru fotbal si cea pentru navigatie.
    Pata visinie ii scoate la iveala si prima vulnerabilitate. De nenumarate ori a anuntat ca vrea sa vanda clubul de fotbal si de tot atatea ori a retractat. “O mare iubire nu este de vanzare, chiar daca nu-mi aduce niciun beneficiu financiar.” Sa nu fi castigat Copos nimic din fotbal? Nu toata lumea il crede, mai ales ca este omul de afaceri care a avut mereu de castigat, in orice domeniu.
    Cea mai recenta mutare dezvaluita de Copos include listarea la bursa a clubului, o premiera pentru fotbalul romanesc, dar si o buna ocazie de a strange banii atat de necesari viitoarelor investitii. “Uitati – spune omul de afaceri, deschizand un dosar cu contul de profit si pierdere al Rapidului, plin de adnotari pe margine – pierdere neta de aproape 4 milioane de euro.” Chiar si asa, jucatorii feroviari nu vor fi platiti niciodata sub forma de donatii, dupa modelul altor cluburi, ci vor continua sa aiba alocata cea mai mare suma importanta din P&L.
    Nu se sfieste sa admita ca e supus greselii: ca a intrat in politica, ca nu a inchis Ana Electronic cand a intrat in declin sau ca nu a vandut Ana Imep grupului Emerson, cand a avut pe masa o oferta de peste 60 de milioane de dolari. Acum, Ana Imep aduce pentru Copos o cifra de afaceri de peste 70 de milioane de euro anual, in conditiile in care a fost achizitionata de la stat, in 1996, cu suma de 45 de miliarde de lei (15 milioane de euro la momentul respectiv), si 95% din productia de motoare electrice este destinata exportului.

    Numele nu conteaza
    Copos vrea sa lase impresia de nationalist convins si se declara un adept al teoriei lui Keynes. “Am vrut intotdeauna sa creez valoarea adaugata si locuri de munca”, spune el. Recunoaste ca Gigi Becali, patronul Stelei, a fost “mai inteligent” si a cumparat pamanturi, o reteta simplista dar foarte profitabila, si ca ar fi fost mai profitabil sa faca afaceri pe persoana fizica, fara sa plateasca salarii si impozite la stat. Din aceasta cauza, a avut de pierdut atat pe plan financiar, cat si pe plan personal. Ar fi putut si sa urmeze modelul american de business, sa isi marketeze numele si sa faca din Copos un brand cu o notorietate inzecit mai mare decat cea din prezent.
    “Recunosc ca nu m-am gandit niciodata sa fac din Copos un brand, sau sa-mi numesc afacerile asa. Oricum, ‘ANA’ mi se pare un nume mult mai frumos si mai inspirat.” (Copos repeta povestea brandului de inspiratie folclorica si legatura pe care a facut-o intotdeauna intre spiritul de sacrificiu al sotiei lui Manole, Ana, si spiritul civic al companiilor sale.) Spune ca nu a vrut sa faca istorie cu numele pe care il poarta, cum a fost cazul Merill Lynch sau, mai aproape, Tiriac. Fostul tenismen roman a riscat si s-a dovedit foarte inspirat cand si-a legat numele de toate afacerile pe care le-a dezvoltat. E drept, acesta avea deja un brand personal foarte puternic, iar proiectele de care si-a legat numele au beneficiat de pe urma asocierii. Copos insa nu a vrut sa joace cartea vanitatii.
    “Am proiecte imobiliare de 200 de milioane de euro. Voi construi cel mai inalt turn de afaceri din Romania si se va numi Ana Tower, nu Copos Tower”, spune el. Greu de spus, totusi, daca Copos Holding i-ar fi construit proprietarului o notorietate mai mare decat prezenta in tribuna oficiala din Giulesti sau cea din Palatul Victoria, pe vremea cand era vicepremier in Guvernul Romaniei. In orice caz, spre politica arata cu degetul – o greseala ireparabila, dar din care are multe de invatat. Atunci, de ce a facut pasul? Raspunde cu un oftat: “a fost greseala vietii mele ca am amestecat afacerile cu politica, dar sper sa se termine totul (cariera politica – n.r.) cat mai repede.”

    Cei trei “L”
    La capitolul pierderi si greseli, Copos nu se sfieste sa vorbeasca si pare impacat cu sine. Mai ales ca are planuri mari pentru viitor, din care vrea sa scoata, bineinteles, castiguri mari. “Cea mai profitabila investitie a mea vor fi imobiliarele, veti vedea in anii urmatori, pentru ca eu am cumparat mult teren bun, pastrand, totusi, un low profile. Am in minte mereu cei trei ‘L’ esentiali in imobiliare – Location, Location, Location.”
    O alta suma mare de bani va obtine nu numai din real estate, ci si in momentul cand isi va lista holdingul la bursa (sub simbolul ANA, evident), asta daca se va hotari, intr-un final, sa imparta societatea cu actionarii, sa nu mai fie un one-man-show si sa continue sa delege. Asa ajunge Copos sa accepte, tacit, perceptia oamenilor din jur despre el. Desi e un capitalist convins, a inceput totusi in afaceri cu diurnele pe care le primea ca seful studentilor comunisti din Romania, pentru deplasarile in strainatate, inainte de ’89. Stie ca oamenii de business nu vor sa faca afaceri cu el, dar ii tine aproape cu bani. “Sunt un tip foarte demanding si cer foarte multe de la oamenii din jurul meu. Cand am construit sediul ANA Holding paseam descult si cu ciocanul in mana pe holuri, ca sa observ orice neregularitate din pereti si din podea. Daca ceva nu corespundea cu proiectul, il spargeam pe loc. +sta este motivul pentru care constructorii isi pun mainile in cap cand aud de ANA. Totusi, pana la urma, banul vorbeste…”
    Una peste alta insa, daca socotesti deciziile bune sau rele, Copos stie prea bine cum sa iasa in avantaj. Dupa afacerile cu cofetarii, ce i-au adus capital pentru urmatoarele investitii, Copos a inceput sa hraneasca alt gen de “foame” a romanilor. Cea de electrocasnice. Ana Electronic a patruns, in 1992, pe o piata pustie cu o cerere imensa. “Toata lumea voia un televizor sau un video, fiecare avea cativa bani pusi deoparte, problema era ca nu aveau de unde sa le cumpere.” Copos a satisfacut acea cerere si succesul a fost imediat.

    Primul milion
    Daca toti oamenii de afaceri spun ca primul milion de dolari a fost drumul cel mai anevoios, pentru Copos primul milion a venit cat se poate de repede si nu sunt prea multe de povestit pe aceasta tema: “primul milion de dolari l-am facut cu Ana Electronic”. Problema insa a venit in timp ce facea acesti bani. S-a lovit exact de aceeasi nevoie a populatiei care voia sa cumpere ceva, dar nu avea ce si de unde. In 1996, Copos avea deja un important capital in moneda nationala, neconvertibila la acea vreme. “A trebuit sa iau o decizie: fie sa-i schimb in devize, pe piata neagra, fie sa investesc in active.” A investit tot, adica aproape 50 de milioane de dolari, in active. Suma este halucinanta pentru numai cinci-sase ani de activitate si este justificata numai prin natura pietei de atunci din Romania.
    De altfel, Copos recunoaste fara nicio problema ca a trait vremuri pline de oportunitati, cand banii se faceau foarte usor. “Multi oameni au acumulat averi peste noapte, dar le-au risipit la fel de usor. Eu am fost si sunt in continuare mult mai masurat si echilibrat cu cheltuielile.” Zgarcit, cum spun, mai simplu, dar la unison, apropiatii omului de afaceri – calculat, dupa cum se descrie el insusi, in diverse contexte. Diferente de nuanta, desigur.
    Recunoaste de pilda, ca din dragoste pentru arta, dar si pentru banii lui munciti, merge in atelierele pictorilor si se targuieste la centima pentru cate un tablou care ii place. “Cumpar tablourile direct de la pictori, daca acestia mai sunt printre noi. Imi place foarte mult sa negociez, sunt un bun negociator si trebuie sa fiu, pentru ca artistii se despart foarte greu de operele lor.”
    Dar IMEP a constituit numai 30 de procente din banii pe care Copos ii avea de investit. Cu restul a iesit la cumparaturi de hoteluri. Bradul, Sport si Poiana au incaput toate pe lista sa, iar investitiile din Poiana Brasov s-au tinut lant. Un nou holding, ANA Teleferic, a strans in administratie transportul pe cablu al schiorilor din Brasov si Poiana Brasov, precum si toate partiile de schi din statiune.

    Nu mi-e frica de bani
    Hotelurile din Bucuresti, Crowne Plaza si mai ales Hilton, sunt, si ele, foarte profitabile. Hotelul din Calea Victoriei a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 20,2 milioane de euro si un profit net de 7,5 milioane de euro, pe fondul cresterii afluentei turismului de business.
    Totusi, afacerea cu care a facut istorie a fost vanzarea actiunilor MobiFon, pentru care a incasat mai mult de 50 de milioane de dolari. Este pentru prima oara cand Copos vorbeste despre suma care i-a intrat in conturi cand a vandut pachetul de actiuni de la Connex. A avut emotii? Au fost multi? Au fost putini? “Eu sunt mandru ca am fost singurul roman care si-a pastrat actiunile la MobiFon pana la cumpararea de catre Vodafone. Nu mi-a fost frica pentru bani, aveam cont la o banca cipriota si nu am simtit nevoia sa verific imediat daca au intrat.” El, recunoaste totusi ca a fost cea mai inspirata alegere cand a investit in telefonia mobila, care i-a adus si cea mai mare suma de bani pe care a primit-o “dintr-un foc” pana acum.

    A vanat oportunitati
    Copos vorbeste pe acelasi ton atat despre afacerile reusite, cat si despre cele mai putin reusite. El crede ca pe o astfel de piata cum era Romania nu aveai voie sa dai gres. “Investitiile mele au fost raspunsul dat oportunitatilor pe care mi le-a oferit piata in acel moment si am facut-o respectand un principiu strategic sintetizat cel mai bine in expresia ‘nu-ti pune toate ouale in acelasi cos’.”
    El si le-a pus in mai multe cosuri, numite si “holdinguri”, pe care le-a umplut cum a stiut mai bine. La ANA Hotels a continuat sa adauge hoteluri. De unele achizitii este multumit, de altele mai putin, dar nu regreta nimic. Nici macar despre investitiile de la Eforie Nord, unde a cumparat Hotelurile Astoria si Europa, de trei, respectiv patru stele, nu spune ca au fost gresite.
    Copos stie ca acum sunt in pierdere, dar crede ca va veni si vremea lor, odata cu finalizarea lucrarilor la A2, autostrada ce va iesi direct in Eforie Nord. O investitie strategica, dar si de suflet, a fost si Ana Yacht Club, prima marina privata din Romania, din aceeasi statiune. Hotelul Hilton din Bucuresti, cumparat in 2005, este cel mai profitabil dintre cele sapte locatii (7,5 milioane de dolari in 2006), deci poate sustine, fara mari probleme, pierderile hotelurilor de pe litoral.
    In aproape toate tranzactiile de mai sus, Copos a fost asistat de avocati in house ai grupului, dar si de singurul avocat din afara pe care l-a avut vreodata in preajma, dar caruia i-a fost fidel: Florea Gheorghe. Pe partea de taxe, exista intotdeauna avocatii de la compania de audit PricewaterhouseCoopers.
    Combativul Copos, despre care au curs rauri de cerneala cum ca ar face orice sa castige o competitie, povesteste, intr-adevar, cu nesat despre competitiile lui de fiecare zi.
    Neaga ca ar fi pornit motorul velierului ca sa castige regata de anul trecut, nu aduce vorba de Rapid daca a facut egal in ultimul meci, dar nu pierde ocazia de a-si anunta mandru cea mai recenta victorie: “Aseara am fost la tenis. Am jucat foarte bine, am dat patru asi!”.

       Ce nu se stie despre George Copos

    Bancherul sau preferat este Patrick Gelin, presedintele si directorul general al BRD GSG, pentru ca “simte businessul”, dar si pentru ca i-a dat un credit de 30 de milioane de euro cu doua ore mai devreme decat alti bancheri din piata, cand a avut nevoie pentru achizitia hotelului Hilton;
    Nu are secretara, pentru ca nu are nevoie. Este “hands on” si nu crede ca altcineva poate face un lucru mai bine decat el;
    Face shopping exclusiv pe internet. Nu de pe Amazon sau eBay, ci direct de la marile firme, de unde cumpara totul, “de la costum la underwear”;
    Are o obsesie pentru hainele albe, deci camasa lui va fi intotdeauna alba;
    Isi bea cafeaua de dimineata cu miere;
    Are intotdeauna pe birou un exemplar din Financial Times, iar pe holuri – editii din suplimentul de lux How to Spend It.

       Ce face Copos cu banii

    plateste 60.000 de euro pentru un tablou de Theodor Pallady, pictorul sau preferat
    ii da 3.800 de dolari lunar fiicei sale, Alexandra, pentru ca ea sa poata face un master la Harvard
    da peste un milion de euro pentru propriul velier, gazduit in portul Belona din Eforie
    poarta intotdeauna costume Hugo Boss, desi glumeste ca incurajeaza productia autohtona si se imbraca de la Apaca

    ATI MERGE PE O INSULA PUSTIE?
    Nu, pentru ca sunt dependent de munca. Ce sa fac pe o insula pustie? Poate sa ridic un hotel sau un club de iahting sau o societate de investitii imobliliare.

    CAND VA RETRAGETI?
    In cativa ani. Cand Alexandra se va intoarce de la studii din SUA si va ocupa biroul alaturat, pregatita sa conduca holdingul.

    CE VETI FACE ATUNCI?
    Time out. Abia astept sa plec pe mare in croaziera. Vreau sa navighez cu velierul prin Bosfor, Dardanele si Corint. Si o sa scriu o carte.

    ANA Holding

    ANA Pan, fosta Ana CO, prima cofetarie deschisa de Copos;
    ANA IMEP, fabrica de motoare electrice de la Pitesti, ce ruleaza anual o cifra de afaceri de peste 70 de milioane de euro; Copos a platit pentru fosta companie de stat, in 1996, 45 de miliarde de lei (atunci, 15 mil. euro);
    ANA MEP Sov (sectie de productie si proiectare SDV-uri) si ANA TRANS International au luat nastere prin externalizarea activitatilor ANA IMEP;
    ANA Hotels, ce cuprinde sapte hoteluri: Crowne Plaza Bucuresti si AthŽnŽe Palace Hilton Bucuresti, ambele de cinci stele; hotelurile Astoria si Europa, de trei, respectiv patru stele, si Centrul Ana Aslan HEALTH & SPA, toate la Eforie Nord; el detine alte trei hoteluri in Poiana Brasov: Bradul, Sport si Poiana, toate de trei stele.
    ANA Teleferic administreaza partiile din Poiana si transportul pe cablu din Brasov si Poiana Brasov;
    ANA Yacht Club, prima marina privata din Romania;
    FC Rapid;
    ANA Foundation, asociatie caritabila al carei presedinte este sotia sa, Cristiana Copos;
    ANA Electronic

    Pe cine admira Copos in business

    Sorin Creteanu, actionarul majoritar al constructorului Comnord Bucuresti, a devenit unul dintre cei mai bogati investitori de pe Bursa, dupa ce valoarea companiei controlate de el a crescut pana la 320 mil. euro, anul acesta

    Jack Welch – fostul presedinte celebru al General Electric – cand s-a retras, a primit un salariu compensatoriu record de 8 milioane de dolari, anual. In 1999, revista Fortune l-a desemnat “Managerul secolului”

    Radu Enache, proprietarul Continental – activeaza pe piata hoteliera si considera ca turismul este o investitie aristocratica, din care banii investiti produc randamente semnificative in perioade mari de timp

    Directorii Ana Holding – Gheorghe Badescu, directorul general al Ana Imep – producatorul de motoare electrice Ana Imep Pitesti bugetase pentru 2007 o cifra de afaceri de 70 de milioane de euro

    Bill Gates – este cofondatorul Microsoft si unul dintre cei mai bogati oameni din lume, cu o avere personala estimata la peste 56 de miliarde de dolari

    Raul Doicescu – este presedintele firmei de constructii BogArt, unul dintre cei mai discreti oameni de afaceri, dar extrem de influent
     

  • Blogul (care) a schimbat lumea

    Multimea de oameni care au blog doar pentru a posta poze cu pisica m-a facut sa cred ca nu orice blog e fenomenal. Blogurile, adunate la un loc, sunt insa, un adevarat fenomen. Companiile isi ademenesc angajatii prin intermediul lor, artistii isi lanseaza creatiile direct in blogosfera, oamenii de afaceri isi testeaza ideile. O vorba veche, precum “cine nu are un batrani sa-si cumpere”, s-a transformat, in acest caz, in “cine nu are blog sa-si faca”. So… it’s time for blogging.

    De unde acest incredibil lipici la public? Simplu: blogul lasa utilizatorul cu pareri sa aiba impresia ca si le poate exprima liber, unde si cand il taie capul, si, mai ales, la adapostul unui confortabil cvasi-anonimat. Este asta mult sau putin lucru? Greu de spus. Stim, insa, ca libertatea de exprimare pe blog, desi pare absoluta, are anumite limite: unele tin de individ, altele de tipul blogului (personal sau corporate) si peste toate se impun reguli de etica transferate din societatea reala.
    “Cred ca blogosfera are un sistem imunitar propriu. Daca nu este interesant sau nu aduna suficienti adepti, blogul se stinge singur. Totusi nu ar trebui sa treaca niste bariere clasice impuse de societate: rasism, violenta sau activitati ilegale”, explica Cristian Dorobantescu, fondator si manager partner al Energybite, care are propriul lui blog.
    Dusan Urban, country manager al Etarget Romania priveste blogul ca pe o conversatie – iar ca in orice conversatie crede ca trebuie sa existe niste reguli de baza ale eticii, care sa o guverneze. “De acest lucru ar trebui sa tina cont orice blogger, chiar daca frumusetea rezida si din libertatea de opinie pe care i-o confera posesorului.”

    Bucataria blogului
    In 2006 existau in Romania intre 12.000 si 14.000 de bloguri, potrivit studiului RoBloggers, iar pentru 2007 se estimeaza o dublare a numarului acestora. Chiar daca multe dintre ele “mor” dupa ceva timp, datorita scaderii interesului blogger-ului fata de jurnalul sau online, saptamanal sunt inscrise pe Trafic.ro 36 de bloguri noi. Ceea ce inseamna implicit ca tot mai multi oameni, provenind din toate mediile, devin adeptii acestui mod de comunicare sau ca pur si simplu isi doresc un loc al lor in blogosfera, fiindca “e trendy”.
    In acelasi timp, companiile au inteles ca blogul poate fi un mijloc de promovare mult mai apropiat de oameni, iar managerii incep sa-si faca sau sa se gandeasca serios la posibilitatea de a-si face un blog, fiind convinsi ca eventuala comunitate care s-ar forma in jurul blogului lor ar insemna un “added value” la afacerea pe care o conduc. “Blogurile corporate arata cititorilor fata din spatele proceselor. Sunt o metoda de a ajunge mai aproape de parteneri sau de clienti, de a arata partea umana din spatele business-ului”, spune managerul Etarget.
    Motivele pentru care un manager si-ar face blog sunt diverse, dar toate se duc in aceeasi directie – o expunere mai mare a afacerii pe care o conduc. Chiar daca ar tine un jurnal online corporate sau personal, managerii recunosc ca nu ar putea sau nu ar dori sa delimiteze managerul de persoana sau invers, pentru ca subiectele de business isi pot gasi locul intr-un blog personal sau invers, comentariile personale se pot gasi pe un blog corporate. “Daca as avea un blog as scrie despre viata pe care am trait-o lucrand in cele mai mari restaurante din lume. Nu as omite sa povestesc despre restaurantul meu din Romania, despre partenerul meu, David Dent, un bucatar celebru, sau despre istoria imobilului in care imi desfasor acum activitatea. Am multe de scris, dar inca nu am suficient timp sa-i acord”, spune Remus Bogdan, proprietarul restaurantului Alfresco.

    Cat de mult e prea mult?
    Daca pe un blog personal libertatea de exprimare este mult mai evidenta, pe un blog corporate regulile sunt un pic mai stricte. “Blogul corporate ar trebui sa aiba de la inceput un blogging policy. Este o dovada de respect fata de cititor. Spre exemplu, blogul General Motors FastLane se ghideaza dupa o lege extrem de eficienta – la orice critica trebuie raspuns constructiv, aratand respect fata de parerile celorlalti. Nu trebuie omis faptul ca blogul ofera firmei o identitate, iar imaginea autorului in opinia publica se poate rasfrange asupra companiei”, explica Dusan. Fondatorul EnergyBite considera ca si blogurile personale ale oamenilor pot afecta perceptia asupra corporatiilor in care lucreaza.
    Elocvent este cazul companiei Microsoft, a carei imagine a avut de suferit de pe urma unor bloguri personale ale unor angajati. “Probleme pot aparea in general in momentul in care modificarea perceptiei este contrara imaginii pe care compania respectiva vrea sa o impuna. Dar in general se ajunge la un echilibru – cred ca orice angajat are constiinta granitelor pe care nu trebuie sa le treaca”, considera Dorobantescu.

    Beautiful blog
    O lege a atractiei exista si in cazul blogurilor. Unele se bucura de o popularitate incredibila, in timp ce altele trec neobservate in lumea bloggerilor. Care este secretul succesului unui blog? Ce anume trebuie sa aiba pentru a atrage cititori si pentru a-i fideliza? O parere unanima ar fi subiecte interesante, in functie de domeniul de interes al celui care citeste bloguri, si sa fie usor de gasit pe internet.
    “In general cele slabe sunt ascunse natural, pentru ca nu le gasesti. Daca are un articol care sa ma intereseze si sa fie bine scris, poate fi rosu, mic si urat. Daca are mai multe articole care sa ma intereseze, in cele mai multe cazuri il bookmarkez si revin la el sa vad ce se mai intampla. In general trebuie sa-mi provoace sentimente puternice, bune sau rele. Si autorul sa aiba carisma. Nu imi plac blogurile impersonale”, spune Dorobantescu.
    Blogurile unor persoane cunoscute sau pe care le admira sunt cele care ii atrag interesul lui Bogdan. Legea atractiei mai tine, in cazul proprietarului Alfresco, si de domeniile de care este interesat in mod frecvent – sport, politica si restaurante. “La lansarea blogului cred ca este indicat sa fie publicate c?t mai multe articole. Urmarind blogosfera, nu consider ca este eficient sa strigi tare ‘hello, sunt si eu aici’. Este mult mai eficient ca de la bun inceput sa oferi suficient continut editorial si destule motive vizitatorilor sa revina mereu la blogul tau”, este de parere Urban.

    Blog Remus Bogdan

    Mesajul blogului: Acesta este blogul in care se revede fiecare invingator! sau Orice constructie din viata mea imi apartine, de la cariera la familie si la business, de aceea ma incapatanez sa fie totul perfect.
    Profil: Remus Bogdan, 32 de ani,
    Proprietar al restaurantului Alfresco
    Topics: As scrie despre pasiunile mele, despre cum am reusit sa-mi fac un business in Romania, despre cum este sa lucrezi in restaurante de prima clasa.
    Nu as scrie niciodata despre: lucruri despre alte persoane, chestiuni foarte personale, secrete de business si idei de afaceri

    Ne recomanda:

    http://www.blogsport.ro/ioanitoaia/

    http://www.tolo.ro/

    http://www.blogsport.ro/geambasu

    Blog Cristian Dorobantescu

    Mesajul blogului: As incerca sa descriu despre ce este blogul, iar in ceea ce ma priveste as spune lucrurile care sunt esentiale pentru a explica postura din care sunt scrise articolele. De exemplu, parerile mele ar putea sa fie diferite de cele ale unui blogger din America si atunci poate este important sa anunt ca sunt din Romania.
    Profil: Cristian Dorobantescu,
    Fondator si manager partner al EnergyByte
    Topics: Daca as face un blog personal, atunci as scrie cu siguranta despre motociclism – sunt un mare fan Honda. In plus, perioadele in care sunt cazut cu motorul si accidentat imi dau timp sa scriu pe blog :). In general scrii ori despre ceva la care te pricepi foarte bine ca sa-ti demonstrezi expertiza in domeniu, fie despre ceva de care esti foarte entuziasmat.
    Nu as scrie niciodata despre: articole rasiste sau defaimatoare. Desi am propriile opinii despre oameni, firme si lucruri, sunt foarte iritat de unii bloggeri care folosesc blogul ca o unealta de defaimare a competitiei.

    Ne recomanda:

    http://www.shoemoney.com/shoe-money-biography

    http://sethgodin.typepad.com

    http://www.problogger.net

    http://www.business-opportunities.biz

    Blog Dusan Urban

    Mesajul blogului: Change before you have to! – Jack Welch
    Profil: Dusan Urban
    Country general manager al Etarget Romania
    Topics: As scrie despre comunicarea online si poate o privire “venita de afara” asupra Romaniei de la cineva care traieste atat in Romania, cat si in Slovacia.
    Nu as scrie niciodata despre: despre lucruri care ar depasi limitele moralitatii.

    Ne recomanda:

    http://manafu.blogspot.com/

    http://www.vivi.ro/blog

    http://www.raduionescu.ro

    http://www.orlando.ro

    http://www.seomoz.org/blog

    http://www.shimonsandler.com

    Blog/Not blog?

    Remus Bogdan
    Blog: restaurantul sau ar avea o expunere mai mare;
    prin intermediul unui blog ar putea sa comunice rapid;
    ar fi o modalitate de a comunica totul despre omul Remus Bogdan.
    Not blog: lipsa timpului.

    Cristian Dorobantescu
    Blog: self branding; as avea ceva de spus lumii;
    daca ar ajuta compania la care lucrez.
    Not blog: lipsa timpului; lipsa unei abilitati oarecare de comunicare; daca nu m-as pricepe deloc la internet.

    Dusan Urban
    Blog: daca am ce comunica; pot sa comunic; am timpul necesar sa comunic.
    Not blog: nu am timp sa creez continut; nu sunt sigur ce vreau sa comunic.

  • Despre zeite si gadget-uri

    In Nepal, comunitatea hindusa venereaza un soi de zeite contemporane, denumite kumari. Aceste kumari sunt de fapt fete tinere, alese de la varste foarte fragede, de trei – patru ani, dupa criterii extrem de stricte, pentru a sluji drept zeite. Mai mult, despre kumari se presupune ca ar fi incarnarea zeitei Taleju, iar Nepalul alege nu doar una, ci mai multe astfel de zeite. Fetele duc o viata extrem de linistita si sunt protejate de orice fel de activitate care le-ar putea rani, pentru ca se presupune ca odata ce sangereaza, spiritul zeitei Taleju paraseste respectiva kumari.
    Despre kumari exista foarte multe informatii, atat in diferite carti, cat si pe site-uri de pe Internet. Spre exemplu, la o cautare pe motorul Google dupa cuvantul cheie “kumari” sunt gasite peste 1,9 milioane de rezultate. In schimb, blogul Boing Boing este una dintre putinele surse de unde puteti afla ca Sajani Shakya (10 ani), kumari-ul din regiunea Bhaktapur a Nepalului, singura astfel de zeita care a vizitat teritoriul SUA, este pasionata de fotografie. Intrebata prin e-mail de catre unul dintre editorii blogului Boing Boing daca ii place sa faca poze, aceasta fiind vazuta cu un aparat digital in mana, Sajani Shakaya a raspuns ca “imi place fotografia pentru ca vreau sa ajung fotograf, ca Marc Hawker”, un renumit producator de documentare.

    Felia cu mesaj
    De asemenea, blogul “de curiozitati culturale si tehnologii interesante” desemnat de Tehnocrati ca fiind cel mai popular jurnal din lume, este printre primele care au prezentat un toaster ceva mai neobisnuit, care are capacitatea de a inscriptiona mesaje scrise de mana pe felia de paine pusa la prajit. Creatie a unui designer pe nume Sasha Tseng, prototipul nu pare a avea o utilitate foarte mare decat poate sa aminteasca utilizatorului in pauza de masa ca trebuie sa termine proiectul la care lucreaza cat mai repede, sa aminteasca de ziua de nastere a unei persoane cunoscute sau ca trebuie sa mearga la cumparaturi.
    Boing Boing este astazi o entitate de publishing care a inceput insa acum aproape 20 de ani sub forma unei reviste publicata in numai 15 editii pentru un public extrem de restrans, sub indrumarea lui Mark Frauenfelder si Carla Sinclair. Boing Boing a devenit site in 1995, continuand sa publice in principal pentru acelasi public. Iar cinci ani mai tarziu a luat forma de blog. In prezent, blogul are sase editori – Mark Frauenfelder, Cory Doctorow, David Prescovitz, Xeni Jardin, John Battelle si Joel Johnson, dintre care patru au fost colaboratori la revista Wired Magazine. Iar fiecare dintre ei are si cate un blog propriu, unde poate intra mai in detaliu privind anumite subiecte sau poate publica si informatii personale.
    Un element deja specific Boing Boing este unicornul, un concept adoptat de editorii blogului ca metoda de combatere a articolelor publicate pe bloguri continand subiecte si imagini socante. Prima poza cu un unicorn publicata pe Boing Boing a fost postata in 2003, iar de atunci editorii posteaza din cand in cand aceeasi poza cu unicornul considerat a fi o creatura mistica asociata notiunii de frumos si de bine.

    Un blog cu voci
    Dincolo de toate acestea, se poate spune ca Boing Boing a devenit un punct de referinta pentru multi cititori online. Blogul se dezvolta in permanenta pentru a putea furniza continut actualizat si de interes pentru publicul deja format. Astfel ca, la finalul anului trecut, pe site a fost adaugata o sectiune in care sunt publicate saptamanal podcasturi (jurnale audio). Sectiunea este denumita Boing Boing Boing, iar inregistrarile prezinta de fapt discutii intre unul dintre editorii blogului si un invitat, pe tema articolelor publicate in acea saptamana. Un concept similar este si Get Iluminated, adaugat pe blog tot la finalul anului trecut, unde utilizatorii pot asculta interviuri cu scriitori sau diferiti artisti cunoscuti.
    Cea mai recenta schimbare a Boing Boing este insa adaugarea sectiunii Gadgets, editata de Joel Johnson, fost editor la Gizmodo. Dupa cum ii spune si numele, tot ce veti gasi acolo sunt informatii despre diferite echipamente electronice si despre concepte si prototipuri de gadget-uri dintre cele mai neconventionale. Un exemplu ar fi veioza LULL care seamana cu o floare si care in functie de momentul zilei si de luminozitatea camerei se va deschide, exact ca o floare, si va lumina atat cat este nevoie.

  • Intalnirea

    Cand il astepti pe Copos pe holurile cladirii ANA Holding, timpul poate sa zboare, efectiv, pe langa tine si risti sa uiti ca ai intalnire cu unul dintre oamenii de afaceri “de rasa” din Romania. De vina nu este holul respectiv, ci un om. Dl. Moldovan, mana dreapta a lui Gheorghe Copos, un personaj de o prestanta deosebita, ne-a intampinat in stilul unui gentleman britanic. Chiar de la primul contact impune respect si in jurul echipei noastre se simte un sentiment de admiratie. Dl. Moldovan lasa impresia de enciclopedie deschisa in fata noastra, impartind opinii despre cele mai cunoscute sau exclusiviste ceasuri, cu fotograful nostru, dl. Dragos. Personal, admit ca atunci ma interesa mai putin marca ceasurilor aduse in discutie si incercam sa ma concentrez pe minutele si secundele pretioase ce se scurgeau din timpul alocat sedintei noastre. Cand dl. Moldovan ne-a impartasit si “afinitatea” lui George Copos pentru sedintele foto, parca auzeam secundarul ceasurilor respective, cu sau fara tourbillonul lor suflat in aur alb sau platina, cum ticaie.
    Pentru ca tinta noastra era in intarziere, acelasi domn ne-a prezentat birourile principale, ale presedintelui si al Alexandrei, incercand sa ne insufle, timid, niste cadre pentru fotografiile noastre.
    George Copos nu a intarziat prea mult dar, asa cum fusesem deja informati, era in mare graba catre o sedinta de la Pitesti, unde trebuia sa arunce o privire pe hartiile de la IMEP. Copos este, exact la fel ca dl. Moldovan, un tip ce inspira incredere prin prestanta deosebita. Costumul si camasa arata exact asa cum ar trebui, iar intreg personajul este, parca, o veche si buna cunostinta, pe care am vazut-o si cu o zi inainte, si vineri, si saptamana trecuta…
    Am intrat din nou in biroul principal. Perechea Copos/Moldovan are impreuna o istorie de zeci de ani, pentru ca cei doi se cunosc inca din timpul facultatii. Asta am aflat-o deja la “masa de discutii”, chiar de la cei doi. Tot ei au spus, cu jumatate de gura, ca drumurile lor s-au separat de cateva ori, doar pentru a se intalni din nou peste ceva timp.
    La primele raspunsuri aveam impresia ca il privesc pe Copos prin ecran, deoarece stiu sigur ca nici eu si cu atat mai putin Andreea nu-l intrebasem asa ceva. Dar omul acorda interviuri de 17 ani, asa cum ne atentionase, zambind, si dl. Moldovan. Avea dreptate.
    Ca sa obtii ceva nou de la Copos, trebuie sa fii cu adevarat incapatanat. Fiecare raspuns al sau era insotit de o scurta schita pe care si-o desena pe un biletel alb, unul nou de fiecare data. Pe birou erau doua fotografii ale Alexandrei, cafeaua cu miere a intervievatului si, bineinteles, biletelul de la ultima intrebare. Cand a venit vorba despre Alexandra Copos, ne-a fost citit un mail prin care aceasta il informa pe tatal ei despre situatia cheltuielilor lunare. Gheorghe Copos vroia sa ne demonstreze ca nu a exagerat cand ne-a aratat statele de plata vechi prin care o recompensa, cu patru dolari pe ora, pentru munca ei in echipa sa.
    Eu am fost intotdeauna convins ca nimeni nu poate construi nimic singur. Intalnirea cu Copos nu a facut decat sa-mi confirme acest lucru. Oamenii puternici vor avea intotdeauna oameni la fel de valorosi langa ei. Este principalul lor atu. Intotdeauna vor sti sa atraga pe langa ei oameni puternici, care sa creasca neincetat valoarea echipei pe care o conduc.

  • Pe fast for(d)ward

    Un tip cu un Ford opreste la semafor. Deodata se aude o frana brusca, scartait de roti si un automobil Daewoo il loveste din spate. Soferul Ford-ului, destul de putin zdruncinat, citeste pe display-ul computerului de bord: “New hardware found. Do you want to install it?”.
    In ciuda faptului ca am adaptat bancul de mai sus la o stire “hot”, Ford chiar a raspuns cu “Yes, I do” si a dat lovitura pe piata auto din Romania. Americanii au cumparat fabrica Daewoo de la Craiova pentru suma de 57 de milioane de euro – pe care au dat prea putin, dupa cum au apreciat repede specialistii.
    Suma oferita de cei de la Ford este judecata si prin prisma unei alte tranzactii incheiate intre General Motors si fabrica FSO din Polonia, care a primit in schimbul unui pachet de actiuni de 40% suma de 254 de milioane de dolari. Ford a preluat 72,4% din actiunile uzinei craiovene, iar productia de automobile va incepe la sfarsitul anului 2008. Pana atunci, Ford va mai aloca fonduri de 675 de milioane de euro pentru a moderniza fabrica. Cum justifica pretul cei de la Ford Europe? John Fleming, director executiv al Ford Europe, sustine ca pretul a fost unul corect daca se iau in calcul costurile pe care le-ar implica o constructie de la zero.
    Pana in 2012 Ford se asteapta sa cheltuiasca aproximativ un miliard de euro pe an pentru a sustine operatiunile fabricii, iar Fleming sustine ca 90 de procente din productie va fi exportata. “Vom produce 300.000 de masini mici si 300.000 de motoare pe an in aceasta fabrica. Nu pot sa dau detalii despre ce modele de automobile este vorba, dar nu vom folosi fabrica pentru a produce masini foarte ieftine.” Investitia intr-o fabrica din Europa este prima din 1986, cand cei de la Ford au construit o fabrica in Spania.

  • Urmatoarea mutare

    Desi va ramane probabil multa vreme in businessul romanesc drept femeia cu cei mai multi bani gheata, Camelia Sucu si-a propus parca, fara sa o spuna in mod direct, sa faca inca o data valuri. Iar daca isi joaca bine cartea, ar putea sa-l indatoreze si mai mult pe Dan Sucu, care in urma despartirii a devenit cel mai indatorat om din Romania.
    Deocamdata insa, este timpuriu de stabilit daca urmatoarea ei mutare pe piata retailului de mobila – deschiderea primului magazin Natuzzi, ca parte a extinderii Class, prin care se inscrie astfel in competitia cu fostul sot, va reusi sa-i asigure castigul de cauza.
    Camelia Sucu mizeaza pe reducerea preturilor destul de mari ale obiectelor de mobilier comercializate prin Class, fosta divizie de lux a grupului Mobexpert, dar si pe noile game de produse pentru a atrage un alt tip de consumatori decat cei carora se adresa pana acum, mai apropiat de tipul clientilor companiei lui Dan Sucu.
    Ramane insa o singura intrebare. Mai este loc de crestere pe piata de retail de mobila? Raspunsul Cameliei Sucu este un “DA” hotarat, avand in vedere dezvoltarea pietei imobiliare destinate clasei medii. Noii proprietari de locuinte reprezinta clientii cu potentialul cel mai mare de crestere pentru piata de mobila, pentru ca cei mai multi dintre acestia investesc in mobilier nou pentru imobilul proaspat achizitionat.
    Si pentru ca, asa cum o spune chiar ea, are in plan sa profite de aceasta oportunitate, Camelia Sucu va oferi un avantaj companiei sale – showroomuri de mobila in cadrul complexurilor rezidentiale.