BusinessMagazin

Author: adison

  • Cit costa un click <br/>pe "Romania"

    Publicitatea afisata pe site-urile marilor motoare de cautare este o arma care loveste direct la tinta: reclamele apar in functie de interesele utilizatorilor, dar si de regiunea geografica in care se afla acestia. Cat costa, pentru Google, cuvantul-cheie „Romania“?

     

    Unui gradinar modern, Google ii ofera peste 2,7 milioane de rezultate la o cautare dupa cuvantul „flori“, iar alaturi de ele, discrete, in partea dreapta a ecranului cu rezultatele cautarii, si asa-numitele „link-uri sponsorizate“: reclame la florarii, servicii de curierat sau magazine de flori online. Sunt reclame platite de companii care vor sa capteze atentia celor care folo-sesc motoare de cautare – de altfel, „link-ul sponsorizat“ e o inventie a Google, cel mai mare motor de cautare, al carui principal rival pentru aceasta forma de publicitate este Yahoo!.

     

    Asta la nivel international, pentru ca o firma din Romania care vrea sa-si faca astfel de publicitate are de ales, in prezent, doar intre serviciile Google si cele ale furnizorului local Neogen. Ca si in cazul altor forme de publicitate, cu cat platesti mai mult, cu atat esti mai vizibil: banii platiti sunt primul criteriu dupa care e stabilita ordinea link-urilor sponsorizate afisate de AdWorlds – cum se numeste serviciul de publicitate al Google – si care are avantajul de a afisa doar acele reclame care au legatura cu cuvantul cheie introdus de utilizator.

     

    Un alt criteriu e cel cuvintelor cheie cumparate de advertiser. Tin Factory, de exemplu, o companie care produce anual la fabrica sa din Timisoara 200.000 de cartuse pentru imprimante, a cumparat la inceputul anului 40 de cuvinte cheie – printre care si „Romania“. Tin Factory e filiala unui grup francez, iar decizia de a folosi Google pentru publicitate tine si de politica firmei-mama.

     

    Functionarea sistemului e simpla: cei care vor sa-si faca astfel reclama liciteaza pentru anumite cuvinte-cheie si se angajeaza sa plateasca o anumita suma pentru fiecare click pe reclama proprie. Cu cat platesc mai mult, cu atat reclama va fi pozitionata mai sus pe pagina Google, incetand insa sa mai fie afisata dupa consumarea bugetului convenit. De pilda, Tin Factory cheltuie jumatate din bugetul lunar de promovare, adica in jur de 600 RON, pentru 1.000 de clickuri ale utilizatorilor Google. Milan Banjac, directorul filialei din Romania, spune ca „se simte categoric o influenta benefica a publicitatii pe Google in vanzarile companiei“.

     

    Tariful practicat de motoarele de cautare poate fi unul fix sau variabil. Google, de exemplu, nu fixeaza decat un pret minim, de 1 cent pentru fiecare click. Pretul e de obicei mai mare pentru ca advertiserii, pentru a fi siguri ca reclama le apare, cu vizibilitate maxima, in lista, decid sa plateasca mai mult, de vreme ce asta le asigura o pozitie privilegiata pentru reclama proprie. Deciziile legate de pret si celelalte detalii – de fapt, intreaga campanie – pot fi luate urmand indicatiile de pe pagina http://adwords.google.ro: aici pot fi stabilite textul reclamei, suma pe care compania este dispusa sa o plateasca pentru fiecare click si bugetul zilnic alocat.

     

    In momentul in care acel buget este epuizat, serviciul de publicitate opreste campania pentru restul zilei, aceasta fiind reluata automat in ziua urmatoare. Costurile sunt, deocamdata, relativ mici. Multumita faptului ca metoda de publicitate este noua pentru Romania, intre companii nu exista inca o competitie semnificativa pentru cuvintele cheie. „La cuvintele cheie pe care le-am ales noi (Tin Factory – n.r.), un singur click costa intre 0,17 RON si 14,55 RON“, spune Milan Banjac, adaugand ca nu crede totusi ca merita sa platesti pretul maxim, pentru ca este posibil ca vanzarile generate in urma afisarii reclamei sa nu acopere cheltuielile. Firma timisoreana a platit in una dintre zile, pentru noua click-uri generate de mai multe cuvinte cheie (printre care si „Romania“), 17 RON.

     

    In Statele Unite, companiile pot plati si cateva zeci de dolari pentru un singur click, pastrandu-si in acelasi timp profitabilitatea. Suma pe care o firma este dispusa sa o investeasca se calculeaza in functie de specificul pietei si al produsului marketat. Sa luam exemplul unei companii care vinde produse cu 100 de dolari bucata, la costuri de productie de 50 de dolari, la care se adauga 10 dolari pentru ambalare si taxele de transport. Raman, deci, 40 de dolari, din care poate fi stabilit un buget pentru publicitate online. Daca se presupune ca raportul dintre cei care viziteaza site-ul si cei care devin clienti este de 2%, inseamna ca unul din 50 de vizitatori va cumpara produsul. Impartind cei 40 de dolari ramasi dupa acoperirea costurilor de productie, de ambalare si de trimitere la cei 50 de vizitatori, rezulta ca acea companie poate plati pana la 0,8 dolari pentru fiecare click fara a iesi in pierdere.

     

    Unul dintre avantajele publicitatii contextuale – in care se incadreaza si serviciul Google AdWords – este ca localizeaza destul de precis utilizatorul, oferindu-i doar rezultate relevante: acestea vor fi afisate si in functie de cuvantul-cheie cautat de utilizator, si in functie de zona geografica in care acesta locuieste, pe baza IP-ului computerului (un fel de „pasaport electronic“ pentru Internet, care contine informatii despre tara si, uneori, despre orasul in care este conectat computerul). In acest fel, o reclama prin care un magazin din Bacau anunta ca face reduceri de pret nu va aparea pe pagina Google a unui taiwanez care cauta pantofi. Alegerea cuvintelor cheie este deci importanta pentru „tintirea celor care ar putea deveni cumparatori. „Bineinteles, daca vom alege cuvinte cheie de natura porno, vom avea mai multe vizite pe site, dar nu de acesti clienti avem nevoie“, spune managerul Tin Factory.

     

    Dar publicitatea prin linkuri sponsorizate are si dezavantaje: tocmai pentru ca fiecare click se plateste, o companie concurenta iti poate sabota investitia, apasand in repetate randuri pe acelasi link. Exista sisteme de detectare a fraudelor, puse la punct de motoare de cautare, dar acestea nu sunt infailibile; exista, de asemenea, servicii independente care analizeaza traficul generat pe site si blocheaza IP-ul de la care provin click-urile repetate.

     

    Luna trecuta, Google a acceptat sa plateasca in total 90 mil. dolari unor companii care s-au considerat prejudiciate de astfel de „click-uri false“. Companiile  au acuzat Google ca in 2002 nu a luat suficiente masuri pentru a stavili fenomenul click-urilor false, care le-au adus facturi umflate. In Romania, sumele investite in publicitatea Google sunt inca mici, iar advertiserii nu sunt deocamdata ingrijorati de pericolul click-urilor false. „Daca vom incepe sa cheltuim mai mult, normal ca vom incepe si noi sa deschidem mai bine ochii la cine intra pe site“, spune Milan Banjac de la Tin Factory.

     

    Dar, in ciuda dezavantajelor, competitia furnizorilor de servicii pentru publicitatea „pay-per-click“, cum este ea numita, e in crestere, dupa cum arata un studiu McCord Web Design, o companie americana ce ofera consultanta in publicitatea pe Internet. In decembrie anul trecut, Yahoo!, care ofera un serviciu numit „sponsored search“, a depasit Google in privinta numarului de click-uri pe reclame initiate din pagina motorului de cautare. Iar McCord este de parere ca anul acesta competitia se va intensifica, odata cu lansarea unui serviciu asemanator de catre MSN, portalul detinut de Microsoft. Deocamdata nici Yahoo!, nici MSN nu au lansat servicii speciale pentru utilizatorii din Romania, dar compania autohtona Neogen ofera incepand de anul trecut sa ofere optiunea de publicitate contextuala.

     

    Oficialii Neogen spun ca de la data lansarii, peste 1.000 de companii si-au facut publicitate folosind acest serviciu. Acum pretul pentru fiecare click este de 5 eurocenti, dar in viitor Neogen vrea sa introduca, asemeni Google, posibilitatea de a licita pretul per click, ceea ce va permite advertiserilor sa ocupe pozitii superioare la afisarea reclamelor platind mai mult.

     

    Din totalul cifrei de afaceri a Neogen, estimata la peste un milion de euro in 2005, aproape o cincime provine din publicitatea contextuala. „Desi este un serviciu relativ nou, comparativ cu BestJobs sau cu cel de hosting al Neogen, ponderea in cifra de afaceri a publicitatii contextuale se apropie de 20% si este in crestere“, spune Calin Fusu, director general al Neogen. Fusu subliniaza ca, spre deosebire de Google, Neogen ofera si suport telefonic pentru serviciul sau de publicitate contextuala.

     

    Contactati de BUSINESS Magazin, oficialii Google nu au facut nici un comentariu de-spre planurile si evolutia serviciului in Romania. Dar chiar si o evaluare nestiintifica poate conduce la concluzia ca numarul companiilor romanesti care au inceput deja sa foloseasca serviciul Google e inca redus – cele mai multe dintre link-urile sponsorizate fac reclama la servicii de inchi-rieri masini, turism si IT. Este de asteptat insa ca numarul companiilor interesate de publicitatea contextuala sa creasca, pe masura ce aceasta va deveni mai cunoscuta.

     

    Cristian Paun, directorul General Group, o firma din domeniul retelelor de calcula-toare si telecom, spune ca lista de cuvinte cheie care conduc spre site-ul companiei sale cuprinde acum circa 900 de termeni. Fara a preciza investitiile pe care le-a facut in aceasta metoda de promovare, Paun spune ca „publicitatea Google e una dintre cele mai productive in acest moment pentru afacere“. Interesul Google pentru Romania, concretizat prin stabilirea unui birou local, este justificat prin cresterea pietei Internet:  se estimeaza ca in 2006 numarul utilizatorilor de Internet va depasi 6 milioane, in crestere fata de cele 4,3 milioane in decembrie 2005. Publicitatea isi urmeaza publicul si, de aceea, dupa estimarile Neogen, valoarea investitiilor in publicitatea online va ajunge anul acesta la 6 milioane de euro.

     

    Valoare mica pentru Google, care anul trecut a avut venituri totale de 6 mld. de dolari: acum, cuvantul „Romania“ costa doar putin peste 5 centi, daca cineva vrea sa-i alature o reclama proprie ca link publicitar. 

    Urmand modelul practicat pe piete mai dezvoltate, pe masura ce AdWords va fi exploatat mai mult ca metoda de publicitate pentru micile afaceri, Google va putea „vinde“ Romania pe Internet cu un pret mai mare. O singura intrebare ramane: cat de mare?

  • a la Google

    Publicitatea prin motoarele de cautare face parte din categoria publicitatii contextuale, pentru ca reclamele sunt afisate in functie de cuvintele cautate de utilizatorii de Internet.

     

    CUM FUNCTIONEAZA? Companiile isi aleg o lista de cuvinte cheie. De fiecare data cand unul dintre aceste cuvinte cheie e cautat pe un motor de cautare, reclama text va aparea pe ecran alaturi de rezultatele cautarii.

     

    CUM ARATA? Reclama contine o descriere de cateva zeci de caractere si un link catre site-ul companiei respective.

     

    CINE PLATESTE? La fiecare click al unui internaut pe una din aceste reclame text, compania care isi face publicitate plateste o suma de bani catre motorul de cautare.

  • Sase trucuri pentru vanzarea online

    Specialistii in reclamele afisate alaturi de rezultatele cautarilor pe Internet recomanda cateva reguli de baza pentru maximizarea rezultatelor.

     

    ALEGETI BINE CUVINTELE: Cuvintele cheie la care apare reclama trebuie sa fie foarte specifice. Acestea vor aduce mai putine click-uri, dar mai multe persoane interesate de produs. De exemplu, „leasing“ este de preferat termenului „servicii financiare“, daca acesta e obiectul de activitate.

     

    AVANTAJUL PRETULUI: Se recomanda ca pretul produsului sa fie inclus in reclama text. Astfel, cei care nu sunt dispusi sa-l plateasca, nu vor mai da click pe reclama, „consumand“ din bugetul zilnic stabilit de firma.

     

    GRESELILE DE TASTARE: Specialistii spun ca este bine ca o firma care apeleaza la publicitate contextuala sa profite de greselile de tastare. Astfel, pot fi stabilite drept cuvinte-cheie si acele cuvinte scrise gresit, cum ar fi „rstaurant“, care costa si mult mai putin, pentru ca cererea pentru ele este mica.

     

    POZITIA IN LISTA: Prima pozitie intre link-urile sponsorizate este cea mai vizibila, dar si cea mai scumpa. Companiile sunt sfatuite sa testeze si pozitionari mai ieftine, cele de pe locurile 2-4.

     

    ARTA TITLULUI: Evident, in orice tip de publicitate, titlul anuntului trebuie sa atraga atentia. Trebuie folosite sintagme puternice, care sa trezeasca interesul utilizatorilor. „Cel mai mare magazin virtual“ va atrage mai mult decat „magazin virtual romanesc“.

     

    FARA PAGINI INTERMEDIARE: Link-ul reclamei trebuie sa conduca direct pe pagina produsului. Utilizatorul poate renunta, daca trebuie sa navigheze prin site ca sa ajunga la produs.

  • Laptop-ul se lasa greu asigurat

    Principala calitate a unui echipament mobil, asa cum sunt spre exemplu laptopurile, camerele video sau telefoanele mobile, este, evident, ca sunt mobile. Calitate care, in cazul in care se doreste asigurarea lor, devine un mare defect.

     

    Pentru doritori exista, spun laolalta reprezentantii companiilor si brokerilor de profil, polite prin care echipamentele mobile pot fi asigurate – desi riscul de distrugere sau chiar de disparitie este cu mult mai mare in cazul lor decat in cel al echipamentelor stationare. Deloc greu de inteles, in cazul unui laptop, spre exemplu, riscul producerii unei daune asigurate este de multe ori mai mare decat in cazul unui calculator obisnuit. Dar cum romanii au inceput sa ceara astfel de polite, si asiguratorii s-au adaptat, incluzandu-le in ofertele lor. „Cel putin jumatate dintre societatile de asigurare ofera polite prin care se pot asigura echipamente electronice“, spune Bogdan Andriescu, directorul companiei de brokeraj in asigurari EOS RISQ Romania.

     

    „N-am gasit pe nicaieri o oferta care sa fie cat de cat multumitoare pentru noi“, spune, in replica, Marian Morcovescu, directorul unei companii ce furnizeaza echipamente pentru organizarea de evenimente. Unde este adevarul? In fiecare dintre cele doua afirmatii care par contradictorii, pentru ca polite de asigurare exista, intr-adevar, insa conditiile sunt mai restrictive decat in cazul altor asigurari, si ca atare mai putin atragatoare pentru asigurati. Asadar, cum arata o astfel de polita si in ce conditii se poate asigura un laptop sau o camera video?

     

    Raspunsul la aceasta intrebare, cel putin in cazul persoanelor fizice, este scurt si la obiect: nu se pot asigura, cel putin nu ca echipamente mobile. Companiile de profil incheie asigurari pentru echipamente mobile, dar numai in spatii inchise – practic, in casa – iar polita nu mai este valabila atunci cand laptopul sau camera video sunt scoase din casa. La Generali, spre exemplu, persoanele fizice isi pot asigura echipamentele mobile prin intermediul politei Eurocasa, o asigurare de locuinta ce include si valorile materiale din casa. Pe acelasi exemplu, pentru o cladire eva-luata la 100.000 de euro si bunuri (fixe sau mobile din locuinta) de 10.000 de euro, cota de prima este de 0,25%.

     

    Asadar, prima de plata este de 275 de euro pe an. La care, pentru bunurile mobile (gen laptopuri) mai exista si asa-numita fransiza – practic, un procent in care daunele sunt suportate de asigurat – de 1%. Daca insa echipamentele sunt scoase din locuinta, ele nu mai sunt asigurate. Cu toate astea, spune Cornelius Ferdinand Panait, responsabil Personal Line de la Sucursala Municipiului Bucuresti a Generali, incheie in medie zece polite pe zi care includ si asigurarea de televizoare, laptopuri, camere video etc. O polita distincta, doar pentru echipamente mobile, care sa functioneze si in afara spatiului locuintei, pentru persoane fizice „nu exista insa, pentru ca riscul este mai greu de evaluat“, adauga Sorin Chitea, director in cadrul Diviziei asigurari de bunuri la Allianz-Tiriac Asigurari. 

     

    In cazul persoanelor juridice, lucrurile se schimba insa: si Allianz-Tiriac, ca si alte firme de profil, au in portofoliu asigurari mult mai generoase. Se asigura, asadar, si laptopuri, si camere video, si orice alte tipuri de echipamente electronice, chiar si in afara locatiei de baza, dar numai impreuna cu alte echipamente stationare ale companiei. „Cautam, in acest fel, o dispersie a riscului“, explica Chitea. La Allianz exista o forma de asigurare care acopera, pe mai multe nivele, in functie de optiunea clientilor, atat echipamentele in sine, cat si aplicatiile si bazele de date pastrate pe acestea.

     

    Cu conditia – pentru ca si aici exista conditii speciale – ca asiguratii sa respecte procedurile de salvare a datelor convenite cu asiguratorul. Evaluarea datelor asigurate se face pornind de la costurile de refacere a informatiilor, dar nu se pot asigura costurile de proiectare sau dezvoltare de la capat a bazelor sau aplicatiilor. Mai exact: suma asigurata se stabileste de asigurator impreuna cu clientul, in functie de costurile echipamentului si, in cazul aplicatiilor, in functie de costurile necesare refacerii informatiilor (spre exemplu, costurile fortei de munca ce trebuie sa reintroduca datele pentru refacerea unei baze de date).

     

    Cota de prima se calculeaza, explica Chitea, pentru fiecare client in parte, in functie de riscul sau, si poate ajunge la un maxim de 0,87% din suma asigurata, pentru bazele de date. Adica, in cazul unei sume asigurate de 10.000 de euro, clientul plateste, maxim, subliniaza Chitea, circa 87 de euro anual.  La Generali echipamentele mobile asigurate pe o polita pentru echipamente electronice pot fi in cuantum de maxim 40%, restul de 60% fiind echipamente stationare.

     

    Altfel spus, pentru a asigura, pentru toate tipurile de riscuri, echipamente mobile in valoare de 4.000 de euro, trebuie asigurate si echipamente fixe in valoare de 6.000 de euro. Pentru echipamente electronice asigurate pe o astfel de polita, cota de prima este de circa 4%, spune Panait, ceea ce pe exemplul de mai sus ar insemna o prima de 400 de euro pe an. Exista insa, si aici, ca si in cazul altor tipuri de asigurari, si fransize. Pentru echipamentele mobile, spre exemplu, fransiza este de 25%. Altfel spus, pentru un laptop asigurat pe o astfel de polita la o valoare de 1.000 de euro, compania acopera doar 750 de euro, restul fiind acoperit de proprietar. Cat de bine se vand asigurarile? Panait spune ca, saptamanal, incheie cam 4-5 astfel de asigurari, pentru ca oamenii au inceput sa le constientizeze nevoia“.

     

    Pe de alta parte, Stefan Iordache, director general la BTWC Broker de Asigurare, adauga ca desi a vandut astfel de polite, „noi am facut doar pentru echipamentele de la sediul firmei“. Pentru ca, explica el, desi majoritatea companiilor practica asigurari de echipamente electronice, prefera sa o faca pentru cele din spatii inchise. Si, „chiar daca de la clienti am avut ceva cereri“, spune Iordache, „au fost foarte putine la numar“.

     

    „Ca avem nevoie de asa ceva, stim bine“, vine insa si spune, plastic, Marian Morcovescu, „dar e delicata treaba“. Delicata, explica el, pentru ca procedurile sunt extrem de greoaie: „trebuie facut un inventar extrem de detaliat pentru fiecare bun in parte… si asta dureaza si nu-i chiar simplu“. Intr-adevar, completeaza si Gheorghe Grad, director general la SRBA – broker de asigurare reasigurare -, primul pas este realizarea unei liste a bunurilor, pe care acestea trebuie identificate si particularizate, cu evaluarea si valoarea lor individuala. Pornind de la aceasta lista, se calculeaza si pretul politei, „pentru ca el nu e standardizat si difera simtitor de o structura de polita la alta“. In functie de risc, de domeniul de activitate al solicitantului, de bunurile incluse etc. „Pentru ca una e“, spune Grad, „sa asiguri echipamentele dintr-o firma de contabilitate, si alta pe cele ale unui organizator de concerte“.

     

    El atrage insa atentia si la altceva: „atentie la fransize“, spune el, respectiv la suma la care se aplica ea. Mai precis, exista companii ce aplica aceste fransize (care, spune Grad, pot merge in cazul electronicelor pana la 5-10%) la suma totala asigurata in polita, si nu la suma corespunzatoare fiecarui bun in parte. Astfel ca, daca se accepta, spre exemplu, o fransiza de 5% intr-o polita de 10.000 de euro (respectiv 500 de euro) si dispare un echipament de aceeasi valoare, paguba e suportata in totalitate de asigurat. Daca insa fransiza ar fi fost aplicabila doar la valoarea echipamentului, paguba suportata de asigurat cobora la 25 de euro. Dar „totul se negociaza“, incheie Grad.

  • ENERGIE: Companiile privatizate au dus-o mai bine sub conducerea statului

    Sase companii din electricitate si gaze au fost preluate anul trecut de noii lor actionari majoritari straini. Primul an sub conducere privata s-a soldat insa cu pierderi sau cu profituri mici. Sa le fi fost mai bine companiilor la stat?

     

    Pentru Enel Romania, care a preluat controlul distributiilor de electricitate Dobrogea si Banat in aprilie 2005, liberalizarea totala a pietei pentru clientii eligibili (companii) la 1 iulie i-a prins pregatiti cu o strategie pentru pastrarea si atragerea de noi clienti. CEZ si E.ON, care au preluat companiile Oltenia, respectiv Moldova in a doua jumatate a anului, au intrat pe o piata in schimbare si au avut doar cateva luni la dispozitie, astfel ca nu se pot lauda cu profituri.

     

    Singura companie din cele cinci intrate pe piata romaneasca prin privatizare anul trecut si care a raportat crestere a fost Enel. Cu doua saptamani in urma, Enel si-a facut publice rezultatele la Londra, iar presedintele companiei, Fulvio Conti, explica profitul companiei din 2005 (in crestere cu 48% fata de 2004) atat prin vanzarea de active, cat si prin rezultatele bune din Romania si Spania. Grupul nu a facut atunci publice rezultatele pe tari. Brunello Botte, country manager Enel pentru Romania, declara pentru BUSINESS Magazin ca pentru intregul an 2005 cifra de afaceri a fost de 479 mil. euro si pro-fitul net de 61 mil. euro.

     

    Pentru cehii de la CEZ si germanii de la E.ON, care au preluat companiile abia spre toamna, rezultatele nu au fost din cele mai bune. La prezentarea rezultatelor grupului CEZ, raportul pentru Electrica Oltenia arata o pierdere de 3,2 mil. euro, potrivit standardelor internationale de contabilitate. Conform oficialilor grupului, rezultatele pe standardele romanesti de contabilitate sunt inca sub audit: „Cifra de afaceri a crescut in 2005 de la 399 la 400 mil. euro datorita unei usoare cresteri in consum, venita predominant din cresterea de tarife“, spune Doru Voicu, director de strategie pentru CEZ Romania.

     

    „Modul in care va fi efectuat auditul este inca discutat de consultantii nostri. Cert este ca profitul va fi ori modest, ori deloc“, mai spune oficialul companiei cehe, care recunoaste ca nu se asteptau la profituri: „Am facut anul trecut multe provizioane, pentru ca practicile romanesti de contabilitate difera de cele internationale, ceea ce duce la scaderea profitului consolidat“.

     

    Compania care detine distributia de electricitate din Moldova, E.ON Ruhrgas, urmeaza sa publice datele financiare la sfarsitul lui aprilie. Firma a prezentat insa rezultatele de ansamblu pentru 2005. „Cum am anticipat, companiile nou intrate in E.ON anul trecut din Bulgaria, Romania si Ungaria nu au contribuit cu venituri substantiale in primul lor an la cresterea profitului E.ON“, se arata in prezentarea rezultatelor catre investitori. Rezultatele nu au fost date nici pentru distributia de electricitate, nici pentru cea de gaze, E.ON operand Distrigaz Nord. La distributia de gaze, pierderile pentru anul trecut s-au ridicat la 27 mil. euro.

     

    Daca la electricitate companiile straine au intrat in Romania intr-un moment cand piata se liberaliza, companiile care au preluat distributiile de gaze au venit intr-un moment cand pretul de achizitie a gazelor a crescut abrupt, in timp ce pretul de livrare catre consumatorul final (in special cel casnic) a crescut foarte putin. „Desi Romania s-a angajat sa mareasca pretul gazelor de productie interna de la 115 $/1.000 mc pana la 270 $, acest proces nu se poate realiza peste noapte, deoarece mare parte din populatie nu isi va putea permite sa mai plateasca“, declara pentru Ziarul Financiar Achim Saul, director general adjunct al Distrigaz Nord.

     

    Tot pe minus a iesit in 2005 si proprietarul Distrigaz Sud, compania franceza Gaz de France. Motivele sunt relativ aceleasi: cresterea pretului de achizitie, plata in avans a furnizorilor, dar si provizioane. Anul trecut, Gaz de France a constituit provizioane de aproximativ 13 mil. euro. Dezvoltarea continua a economiei din sudul tarii i-a permis distribuitorului de gaze o cifra de afaceri mai mare fata de 2004 (pana la 720 mil. euro, fata de 535). Cu toate acestea, profitul din 2004 (1,5 milioane de euro) a fost inlocuit in 2005 cu pierderi de 7,2 milioane.

     

    Companiile spun ca putinele luni cat au fost conduse de noii actionari nu sunt relevante si abia in 2007, dupa realizarea investitiilor propuse, rezultatele vor fi relevante. „Avem un plan ambitios de investitii pentru Electrica Oltenia, aprobat de ANRE, pentru modernizarea de instalatii, retehnologizari, reducerea pierderilor – in jur de 180 mil. euro pentru acest an“, spune Doru Voicu de la CEZ. In distributiile din Banat si Dobrogea, Enel va investi in 2006 circa 65 mil. euro. In afara de investitiile in infrastructura, banii vor fi orientati si catre modernizarea modului de lucru: noi sisteme de plata si call-centere, conform lui Botte. Si companiile din gaze anunta investitii, mai ales pentru inlocuirea unor retele invechite. Una din principalele tinte ale investitiilor este reducerea pierderilor – dar si reducerea furturilor, o pro-blema inca nerezolvata.     

  • Plus si minus

    Chiar daca rezultatele pe 2005 sunt, in ansamblu, modeste, estimarile noilor proprietari pentru anii care urmeaza sunt optimiste. Iata cum arata 2005 din punct de vedere financiar pentru distributiile privatizate:

     

    DISTRIGAZ NORD: Preluata de E.ON Ruhrgas, compania a raportat pierderi de 27 de milioane de euro pentru 2005.

     

    DISTRIGAZ SUD: Distributia intrata in portofoliul Gaz de France estimeaza o pierdere de aproximativ 7 mil. euro la o cifra de afaceri de 720 mil. euro pentru anul trecut.

     

    ELECTRICA OLTENIA: Preluata de CEZ, compania estimeaza o cifra de afaceri de 400 mil. euro si un profit „modest“.

     

    ELECTRICA MOLDOVA: Distributia cumparata de E.ON Ruhrgas nu a facut inca publice rezultatele pentru 2005.

     

    ELECTRICA BANAT & DOBROGEA: Cifra de afaceri cumulata a fost, pentru distributiile preluate de Enel SpA, de 479 mil. euro in 2005, profitul net fiind de 61 mil. euro, la EBITDA de 83 mil. euro.

  • Ati uitat de CEFTA?

    „Mai exista?“, veti intreba. „Mai exista, dar mai discret!“, vom raspunde. CEFTA, acordul central european de comert liber, este in vigoare, dar actorii s-au schimbat: zona de interes a acordului s-a mutat din centrul Europei spre Balcani.

     

    Privind lucrurile din punct de vedere jurnalistic si retrospectiv, CEFTA poate fi categorisit drept o constanta in activitatea politica a lui Calin Popescu Tariceanu: actualul premier a semnat asocierea Romaniei la acord, in aprilie 1997, in calitate de ministru al industriei si a fost un sustinator al acestuia. Daca Romania va adera la UE la 1 ianuarie 2007, iar premierul Tariceanu isi va fi pastrat postul, el va fi cel ce va scoate Romania din acord.

     

    Pana atunci, Tariceanu va gazdui, la Bucuresti, pe 6 aprilie, o intalnire a premierilor din statele membre si a celor aspirante. Romania detine in acest an presedintia acordului, la care mai participa in prezent Croatia, Bulgaria si Macedonia, dar la care doresc sa adere Albania, Serbia-Muntenegru, Republica Moldova si Bosnia-Hertegovina.

     

    CEFTA (Central European Foreign Trade Agreement) a fost format in 1992 de Cehia, Ungaria, Polonia si Slovacia, iar Slovenia, Romania, Bulgaria si Croatia au intrat in anii urmatori. Acordul se voia un inlocuitor al CAER si un exercitiu, o forma de pregatire a statelor din centrul si estul Europei pentru aderarea la UE.

     

    Dar statele participante au preferat in general sa exerseze in materie de comert exterior direct cu tarile deja membre ale Uniunii Europene, iar relatia cu actorii acordului a fost una secundara. Nu intr-atat de secundara incat sa nu iste dispute, la nivel diplomatic si declarativ: unii isi vor mai aduce aminte de disputele legate de exporturile ungare de grau si faina si de aplicarea vestitei clauze de salvgardare: pretul graului din Ungaria era mai redus decat cele practicate pe pietele interne, iar autoritatile, fie ele poloneze, romane sau cehe, se vedeau nevoite, pentru protejarea fermierilor, sa majoreze temporar taxele vamale.

     

    Aceasta desigur, dupa nenumarate si interminabile consultari si discutii, fie in cadrul acordului, fie pe plan intern. Dispute asemanatoare au aparut si in cazul altor produse agricole, cum ar fi zaharul sau carnea. Cu toate acestea volumul schimburilor comerciale a crescut constant, iar exercitiul de comert a functionat: la un an de la aderarea efectiva a Romaniei, la 1 iulie 1997, valoarea schimburilor comerciale ale Romaniei cu tarile CEFTA era de un miliard de dolari (circa 850 milioane euro, la actualul curs) si avea o balanta nefavorabila Romaniei.

     

    O analiza a Ministerului roman al Afacerilor Externe vorbea, cativa ani dupa aderarea Romaniei, de un deficit comercial cronic, care evidentia dezechilibrele existente in structura schimburilor si slaba calitate a marfurilor romanesti. Opt ani mai tarziu situatia pare sa se fi schimbat: in 2005, comertul cu tarile CEFTA inregistra un volum de 1,158 miliarde de euro, din care 780 de milioane de euro la exportul romanesc si 378 de milioane de euro la import; excedentul comercial total este de 402 milioane de euro.

     

    Pentru a pastra acuratetea informatiei si pentru a intelege ce s-a intamplat, trebuie subliniata modificarea partenerilor comerciali survenita in timp: in 1998 CEFTA insemna Polonia, Ungaria, Cehia, Slovacia si Slovenia, iar in 2005 CEFTA inseamna Bulgaria si intr-o masura mai mica Macedonia si Croatia, care au aderat de curand. Numarul statelor participante la acord s-a redus odata cu intrarea, in mai 2004, a statelor central-europene in UE.

     

    Structura schimburilor comerciale ale anului trecut cu membrele CEFTA releva si o pondere semnificativa a schimburilor cu produse industriale (91,9%), fata de doar 8,1%, ponderea comertului cu produse agricole. In total, exporturile romanesti s-au majorat cu 51%, iar importurile cu 19%. In ansamblu, CEFTA pare sa fi fost, iata, un exercitiu bun de integrare; pana la urma chiar si disputele legate de comertul cu produse agricole pot fi socotite un bun antrenament pentru ceea ce va fi dupa momentul aderarii Romanei la UE, adica iesirea din acord si confruntarea cu grei ai agriculturii europene, de genul Frantei sau Poloniei.

     

    Ministrii de externe ai UE au salutat decizia statelor balcanice de a se alatura acordului, desi au fost voci care sugerau constituirea unei zone balcanice de comert liber, iar Croatia s-a aratat o perioada ingrijorata de perspectiva asocierii cu statele din fosta Iugoslavie. Iar pe plan diplomatic gestul Romaniei de a sprijini si incuraja intrarea in CEFTA a noi membri nu poate fi privit decat favorabil. Printre participantii la eveniment se vor afla comisarul european pentru extindere, Olli Rehn, coordonatorul Pactului de Stabilitate pentru Europa de Sud-Est, Erhard Busek, cancelarul Austriei si presedintele in exercitiu al UE, Wolfgang Schussel.

  • FRANTA: Studentii francezi ridica baricade, dar revolutia mai intarzie putin

    Francezii au umplut din nou strazile, gandind ca asa il vor putea forta pe presedintele Jacques Chirac sa retrimita in parlament asa-numita „CPE“. E vorba de legea primului contract de angajare, potrivit careia, timp de doi ani, angajatorii pot concedia fara un motiv anume persoanele sub 26 de ani aflate in perioada de proba. 

     

    Adrien Reynaud e revolutionar – dar unul cu jumatate de norma. Tanarul de 20 de ani, student la istorie la Universitatea din Avignon din sudul Frantei, a pus umarul la protestul non-stop impotriva noii legi privind angajarea tinerilor si a si dormit, alaturi de alti protestatari, in cele doua duzini de corturi intinse pe pajistea din campus. Dar in dupa-amiaza de 24 martie, Reynaud avea o zi de nastere de sarbatorit si niste rufe de spalat. Asa ca a plecat acasa la parinti. „Sunt tintuit aici de 16 zile“, spune el, „aveam si eu nevoie de un week-end liber“.

     

    Dispozitia lui relaxata reflecta natura bizara a protestului national impotriva unei legi care va permite companiilor sa concedieze fara nici un motiv angajatii cu varsta sub 26 de ani in primii doi ani de munca. Pe de o parte, e o drama care te tine cu sufletul la gura. Pentru ca premierul Dominique de Villepin e hotarat sa puna legea in aplicare, grevele si demonstratiile se tin lant in Franta. Daca protestele vor continua si violentele si vandalismul se vor extinde, increderea in guvern se va eroda si mai mult si, cobesc unii, asta il va impinge pe Villepin sa-si paraseasca postul de premier.

     

    Iar in spatele actualei crize politice pare sa fie nimic altceva decat intrebarea cruciala care framanta azi Europa: poate rezista plasa ei de siguranta intr-o lume mai competitiva? Dar Franta nu e cucerita de vreun imbold spre sacrificiu: acesta e un protest care se foloseste de metodele revolutionare ale strazii – care s-au dovedit atat de convingatoare in timpul revoltelor de toamna trecuta din suburbiile dezavantajate ale oraselor – pentru apararea unui status quo.

     

    Dupa cum spunea presedintele gigantului de asigurari Axa si unul dintre cei mai mari antreprenori ai Frantei, Claude Bebear, la iesirea de la o intalnire pe care a avut-o, alaturi de alti oameni de afaceri, cu premierul de Villepin: „Suntem doar intr-una dintre acele psihodrame pe care francezii le adora, dar care nu se justifica“. Diferentele sunt vizibile si in campus. Afisele prezic nici mai mult nici mai putin decat caderea guvernului de centru-dreapta si inevitabilul triumf al progresului colectiv asupra individualismului.              

     

    Dar pe langa asta se mai si canta la chitara, se joaca fotbal si unii chiar isi fac bronzul. Intr-o nota de compromis, universitatea a fost inchisa doar cu intermitente, pentru a le permite unora dintre studenti sa isi dea si examenele de absolvire. „Vreau ca studentii sa priveasca inainte, sa spere si sa viseze la lucruri mai importante“, spune Emmanuel Ethis, vicepresedintele universitatii si profesor de sociologie. „E o rebeliune – una a micii burghezii.“

     

    Este, in acelasi timp, si un conflict care transcende generatiile. Cei nascuti in perioadele de expansiune demografica – asa-numitii „baby-boomers“ -, tinuti pe palme de generosul sistem de protectie sociala din Franta, vor sa-si pastreze pretioasele avantaje pana spre pensie. Iar copiii lor vor sa conserve sistemul, dar numai daca vor putea beneficia si ei de el. „Este un esec colectiv al sistemului francez“, spune Louis Chauvel, un sociolog care studiaza felul in care se schimba generatiile. „Castigi mai bine nefacand nimic ca pensionar la 60-65 de ani decat lucrand full-time la 35 de ani. Si ne-am organizat societatea astfel incat acum nu mai e loc pentru nou-veniti.“

     

    Sondajele arata ca francezii privesc globalizarea ca pe o amenintare, nu ca pe o oportunitate. Un sondaj extins care a cuprins 22 de tari, publicat in ianuarie, arata ca Franta e singura care nu e de acord cu premisa ca cel mai bun model economic ar fi „sistemul concurential si economia de piata libera“.

     

    In cadrul sondajului, realizat de Program on International Policy Attitudes din cadrul University of Maryland, doar 36% dintre francezi au raspuns afirmativ, comparativ cu 59% in Italia, 65% in Germania, 66% in Marea Britanie, 71% in SUA si 74% in China.  Actuala criza vine dupa categorica respingere a Constitutiei Europene de catre electoratul francez in mai anul trecut – o reflectare a ingrijorarii generalizate potrivit careia tara isi va pierde locurile de munca si beneficiile, care vor migra spre noii membri ai Uniunii Europene. 

     

    De asemenea, criza coincide cu un val de nationalism economic. Recenta decizie a guvernului francez de a orchestra fuziunea rapida intre doi giganti francezi de utilitati pentru a impiedica posibila preluare a unuia dintre acestia de catre italieni a fost criticata fara inconjur de Uniunea Europeana ca fiind protectionista si antieuropeana. Dispretul pentru asa-numitul „model anglo-saxon“ se confunda uneori cu un criticism rezidual pe tema proiectiei puterii americane asupra lumii.

     

    „Respect lumea lui Shakespeare si a lui Hemingway“, spune Bernard Reynes, in varsta de 52 de ani, primarul candva infloritorului oras Chateaurenard de langa Avignon. „Respect mai putin cultura Coca-Cola. La trei ani dupa razboiul din Irak, americanii isi recunosc acum greselile de acolo. Modul american de viata, care judeca sever restul lumii, nu este si singurul.“ 

     

    Intr-un sondaj publicat in saptamanalul de week-end „Le Journal de Dimanche“, 83% dintre repondenti au spus ca vor ca presedintele Chirac sa intervina pentru a rezolva criza din jurul noii legi a muncii, care a fost adoptata pentru a reduce somajul, incurajand firmele sa angajeze oameni tineri, cu experienta putina sau fara experienta. Dar Chirac, seful statului, a fost mai degraba absent de pe scena politica, in vreme ce popularitatea lui de Villepin, seful guvernului – care e raspunzator in mare masura de problemele interne -, s-a prabusit, din aceasta cauza, in sondaje.

     

    De Villepin spera sa fie, dupa decenii intregi, primul premier care reuseste sa schimbe legislatia muncii si a promis ca nu va da inapoi. Dar evitarea unei confruntari prelungite, totale, e prioritatea ministrului de interne, Nicolas Sarkozy, care e raspunzator de respectarea legilor si de pastrarea ordinii si care, ca si de Villepin, nutreste ambitii prezidentiale.

     

    „A fi capabil sa gasesti un compromis inseamna sa fii curajos si sa servesti Franta“, a spus la un miting Sarkozy, liderul partidului de guvernamant Uniunea pentru o Miscare Populara. Paradoxal, Sarkozy este si cel mai ne-francez dintre politicieni – unul care crede cu tarie in globalizare, multa munca si ambitie pura. Cand vorbeste despre viitorul Frantei, Sarkozy nu priveste spre gloriosul trecut al tarii, ci peste ocean, spre SUA.

     

    „Visul familiilor franceze este sa-si trimita copiii la studii la universitati americane“, a spus el la o intrunire la Columbia University in octombrie 2004, o marturisire surprinzatoare pentru un oficial francez. „Cand mergem la film, o facem pentru a vedea filme americane. Cand ne deschidem radiourile, o facem pentru a asculta muzica americana. Noi iubim Statele Unite!“

     

    Sarkozy a prezentat o formula foarte simpla pentru a cobori rata cronica, de 10%, a somajului din Franta. „Exista doar o singura cale de a reduce somajul in Franta“, a spus el. „Trebuie sa le explici francezilor ca trebuie sa munceasca mai mult.“

     

     

    * Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un partaneriat intre cele doua publicatii

    * Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

    * Copyright 2006 New York Times News Service

  • MODELUL FRANCEZ

    La originea manifestatiilor de strada care au cuprins Franta sta asa-numita CPE – legea primului contract de angajare – adoptata de parlamentul Frantei la 9 martie, in cadrul unui proiect privind „egalitatea sanselor“. Legea nu a fost inca promulgata de presedintele Jacques Chirac.

     

    MOTIVATIA LUI DE VILLEPIN: Premierul Dominique de Villepin spune ca aceasta lege va duce la scaderea ratei somajului in randul tinerilor, care se ridica la 23%, adica de peste doua ori media pe tara. Intr-un interviu acordat revistei Citato, de Villepin, despre care analistii spun ca isi joaca viitorul politic, a declarat ca exclude retragerea legii: „Trebuie sa acordam o sansa acestui proiect“.

     

    CE CRED FRANCEZII: Organizatiile studentesti si liderii sindicali spun ca legea va crea o generatie de muncitori fara garantii la locul de munca. Un sondaj realizat de Institutul BVA arata ca 60% dintre francezi doresc ca legea sa fie retrasa, desi 63% cred ca premierul nu va face concesii. Insa un alt sondaj, publicat de Liberation, arata ca 38% dintre francezi doresc ca legea sa fie modificata si doar 35% doresc retragerea ei.

     

    PROTESTE: CPE a declansat, in intreaga tara, proteste de strada la care se estimeaza ca au participat intre 1,5 si 3 milioane de francezi. Scopul sindicatelor este de a-l determina pe presedintele Jacques Chirac sa retrimita legea, care inca nu a fost promulgata, in parlament pentru excluderea prevederii privind primul contract de munca.

  • Departe de competitivitatea mentala

    Toata lumea vorbeste despre competitivitatea Romaniei la nivelul costurilor,  insa aproape nimeni nu s-a intrebat cat de pregatiti sunt managerii sau oamenii  de afaceri romani, atat profesional cat si mental, pentru integrare.

    Cunoscuta revista britanica The Economist a publicat de curand un studiu ce analiza situatia celor mai mari companii internationale in care puterea este inca detinuta de familiile fondatorilor. Una din concluziile studiului era ca, desi au peste 65 de ani, majoritatea fondatorilor nu lasa inca puterea din mana mostenitorilor, care nu sunt nici ei foarte tineri.

    De ce? Pentru ca in vest afacerile sunt de mult un mod de viata, iar conducerea companiilor, un fel de sport extrem a carei adrenalina da dependenta.

    Mi-am adus aminte de acel articol saptamana trecuta, cand BUSINESS Magazin a intervievat nenumarati oameni de afaceri si analisti romani pentru a determina daca Romania este suficient de competitiva pentru a rezista unui leu mai puternic.

    Pana la analiza din paginile urmatoare o sa risc eu un raspuns. Mental, aproape deloc. Si nu este vorba aici numai despre fluctuatiile valutare, ci de intreaga paleta de provocari pe care le va aduce piata libera. 

    Nu am avut nevoie de prea mult timp pentru a-mi da seama cat de mult sunt pregatiti sa faca fata businessman-ii romani acestor provocari, din moment ce prima reactie a acestora la intarirea leului nu a fost sa isi sune directorii financiari pentru a-i intreba de hedging, ci asumarea unei atitudini defetiste, de genul „exporturile romanesti vor fi ingropate“.

    Acest mod de a gandi isi are explicatiile lui. O parte din oamenii de afaceri romani rezista acum pe piata din cu totul alte considerente decat competenta sau atitudinea proactiva fata de piata.

    Singurele lor merite au fost ca au cumparat active la preturi mici si, fara a mai avea grija amortizarii investitiei, ca au depasit intr-o oarecare masura mentalitatea „am facut o afacere, imi cumpar Jeep si imi fac o casa de un milion de dolari“.

    In rest, concurenta din partea grupurilor internationale mari a lipsit in multe sectoare din cauza instabilitatii macroeconomice, iar romanii nu au fost nici ei prea pretentiosi la capitolul calitatii produselor.

    Cu toate acestea, spre deosebire de businessman-ii din analiza The Economist, romanii resimt inca afacerile ca pe o povara. Tocmai de aceea, multi dintre ei se opresc dupa ce fac 10 milioane de dolari si incep sa gandeasca pe termen scurt. Astfel, desi vorbesc numai despre asta, sunt departe de a deveni europeni din multe puncte de vedere: nu cunosc regulile unei adevarate economii de piata, principiile de management si de acoperire a riscului aferente acesteia. Multi asteapta inca ajutor de la stat in loc sa inceapa urgent calcule de competitivitate si programe de investitii.

    O dovada clara a faptului ca afaceristii romani nu au cu adevarat o mentalitate capitalista de asumare a riscului pentru profituri mai mari este prezenta redusa a companiilor romanesti in Europa Centrala si de Est. In timp ce companiile grecesti, maghiare, poloneze sau cehe au „invadat“ tarile din zona, cele romanesti cu productie semnificativa in exterior pot fi numarate pe degetele de la o singura mana.

    Asta pentru ca o parte din cei care au facut afaceri de succes au preferat sa isi puna profiturile la siguranta in conturi bancare decat sa le reinvesteasca pentru a se pregati de integrarea pe care chiar ei au dorit-o.

    Fara indoiala, integrarea, cu toate implicatiile ei, va insemna un efort financiar major. Dincolo de cifre insa, companiile sunt conduse de oameni. Si pentru ca produse lor sa fie competitive, mentalitatea si pregatirea manageriala trebuie sa suporte si ele disparitia taxelor vamale.