BusinessMagazin

Author: adison

  • TOP ZIARUL FINANCIAR

    La sfarsitul lunii trecute, Ziarul Financiar a facut primul top al celor mai mari case de avocatura din Romania dupa cifra de afaceri.

     

    Nume

    CA 2005 (mil. euro)

    Nr. avocati

    Nr. Parteneri mediu (euro)

    Tarif orar

    Anul infiintarii

    NNDKP

    7

    60

    9

    200

    1990

    Bostina si Asociatii

    6,4*

    60

    10

    75-150

    2000

    Linklaters

    6

    34

    2

    N/A

    2001

    Musat si Asociatii

    5,4

    68

    8

    150-400

    1990

    Salans

    4,3

    25

    2

    155

    1997

    Popovici & Asociatii

    4,2

    32

    6

    200

    1995

    Stoica & Asociatii

    4

    22

    6

    60-300

    1995

    Tuca si Asociatii

    3,2

    34

    10

    N/A

    2005

    Voicu & Filipescu

    2,7

    22

    2

    120

    2001

    Schoenherr si Asociatii

    2,6

    25

    2

    N/A

    1996

     

    SURSA: ZF, 23 FEBRUARIE 2006, PRIN CUMULAREA DATELOR DISPONIBILE PE PIATA; NOTA: TUCA SI ASOCIATII A LUAT NASTERE LA 15 APRILIE 2005, ASTFEL CA CIFRA DE AFACERI ESTE CORESPUNZATOARE CELOR NOUA LUNI DE ACTIVITATE ;

    *REALIZATA, POTRIVIT BOSTINA SI ASOCIATII, DIN ACTIVITATEA BIROULUI DIN BUCURESTI SI A CELOR SAPTE SEDII SECUNDARE DIN PROVINCIE

  • Morala pentru feministi

    Inlaturarea, saptamana trecuta, a lui Carleton Fiorina de la conducerea companiei Hewlett-Packard, din cauza rezultatelor financiare nesatisfacatoare, ofera comentatorilor prilejul de a reflecta pe marginea eternei pro-bleme a „plafonului de sticla“ – masura in care o femeie are mai putine sanse sa ajunga si sa se mentina in fruntea unei mari corporatii. In ceea ce o priveste, Fiorina a declarat intotdeauna ca nu exista un astfel de plafon invizibil si a refuzat mereu interviurile pe tema aparetenentei ei la sexul slab.

    Presa financiara americana scrie insa ca, la fel ca multor femei in functii executive, lui Fiorina i-a lipsit experienta manageriala: penuria de femei capabile sa ajunga CEO se explica tocmai prin faptul ca urcarea in cariera a acestora are loc de obicei doar in departamentele oarecum periferice, ca marketingul sau resursele umane. 

    Pana a ajunge CEO al HP, si cariera lui Fiorina s-a concentrat mai mult pe marketing si vanzari, adica exact ceea ce aveau sa devina punctele ei tari in calitate de sef al HP. Dar si punctele slabe: ca un bun agent de vanzari, Fiorina a cheltuit mult timp si multa energie in discutii cu clientii, politicienii si alti manageri, pe care i-a convins cat de avantajoasa e pentru toata lumea fuziunea cu Compaq, desi in cele din urma s-a vazut ca lucrurile nu stateau deloc asa. In plus, sefa HP a venit de la Lucent, adica din industria telecomunicatiilor, de unde nu avea cum sa capete experienta tehnica, financiara si operationala ceruta de specificul industriei IT.

  • Cele mai admirate companii

    Revista Fortune a publicat in numarul trecut topul anual „All Stars“ al celor mai admirate companii la nivel global. Daca General Motors se situeaza de sase ani pe primul loc, surpriza cea mare a venit din partea Toyota Motor, ocupanta locului doi in top. Succesul producatorului japonez de automobile a fost asigurat in mare parte de vanzarile spectaculoase ale modelului-hibrid Prius, cea mai bine vanduta masina de acest tip din lume.

     

    Un salt impresionant l-a realizat si Apple, companie care intra pentru prima data in topul All Stars. In spatele succesului sau sta popularul iPod, gadget-ul care a plasat compania pe locul zece in topul din acest an al companiilor admirate si pe primul loc in topul celor mai inovatoare companii. Hay Group – realizatorul topului – a intervievat directorii executivi a 74 de companii. In urma cercetarii (realizate in trimestrul patru al anului 2005), companiile au fost impartite in doua grupuri: „lideri globali“ – cele care au ocupat primele trei locuri in segmentul lor industrial la nivelul intregului glob – si restul – „peer group“.

     

    Rezultatele au fost surprinzatoare: companiile cele mai apreciate pentru „universalitatea“ lor sunt cele care se concentreaza mai degraba asupra obiectivelor generale si nu a unor initiative locale, fiind manageriate eficient de la centru, scrie Fortune.

     

    Astfel, 90% din liderii globali au afirmat ca au reusit sa alinieze filialele la o strategie comuna, fata de doar 78% din peer group-uri. Tot asa, 87% dintre liderii globali spun ca sistemele lor de performanta in management se concentreaza pe indeplinirea obiectivelor generale, in comparatie cu 63% dintre peer group-uri.

     

    Peter Brabeck-Letmathe, presedintele si directorul executiv al Nestlé – companie care anul acesta a ocupat primul loc la eficienta in management global -, spune ca, desi unele decizii se iau pe plan local, managementul central este acela care hotaraste cand o activitate externa ar trebui limitata si cand extinsa, pe baza profitabilitatii sale generale. Intr-adevar, liderii globali au afirmat, in proportie de 68%, ca managerii nu vor ezita sa „sacrifice“ prioritatile locale pentru binele companiei mame, in timp ce managerii peer group-urilor vor face asta in proportie de doar 51%.

  • SPRE BUCHAREST BUSINESS PARK

    Casa de avocatura NNDKP s-a nascut in 1990, cand un cuplu de avocati, Manuela si Ion Nestor, au presupus ca avocatura de afaceri, un domeniu ca si inexistent in Romania atunci, are un viitor suficient de bun pentru ca ei sa o ia de la capat. Inainte ca firma sa se infiinteze, Ion Nestor era avocat pledant, iar Manuela Nestor lucra la Universitatea Bucuresti pe un post de consilier juridic.

     

    PRIMUL BIROU: In februarie 1990 se constituie firma de consultanta de afaceri a sotilor Nestor, care a avut ca prim birou bucataria apartamentului familiei din Drumul Taberei. Cu un procesor de text Word primit din strainatate – „cred ca a fost primul din Bucuresti“, cu un copiator casat si un fax aduse din Occident, cei doi avocati isi incep activitatea.

     

    UN SEDIU ADEVARAT: Firma se muta in 1991 in primul „birou adevarat“, amenajat intr-un mic apartament din strada Transilvaniei; angajeaza o secretara si o contabila. Ion Nestor spune si acum, cand firma are in portofoliu cele mai mari privatizari din Romania, ca „trecerea de la bucatarie la acest mic birou ramane, si astazi, cel mai mare salt din viata profesionala“. Primii clienti ai sotilor Nestor sunt micii intreprinzatori pe care cei doi ii consiliaza pentru infiintarea societatilor comerciale, „tocind multe pingele si rupand multe genti“.

     

    PRIMUL CLIENT MARE: Proiectul prin care sotii Nestor patrund in lumea investitorilor si a avocatilor de afaceri de calibru international le-a fost oferit de Quadrant Amroq Bottling Company Limited (QABCL), imbuteliatorul de azi al Pepsi-Cola. Era vorba, atunci, de fuziunea dintre QABCL si Flora SA. Si azi, Nestor il considera pe Eli Davidai, care a vandut anul trecut compania catre PepsiAmericas, drept unul dintre cei mai vizionari manageri pe care i-a intalnit.

     

    O NOUA MUTARE: In 1993, firma se muta intr-un nou sediu – o vila pe strada Miron Costin din Bucuresti – mai elegant amenajata decat apartamentul din Transilvaniei si, deci, mai potrivita pentru investitorii si proiectele tot mai sofisticate din portofoliu.

     

    PASUL HOTARATOR: Are loc, in 1995, fuziunea intre firma sotilor Nestor – care incercau sa se consolideze astfel inainte de venirea in Romania a marilor case de avocatura straine – si cea a avocatilor americani Patricia Petersen si Andrew Kingston, amandoi absolventi ai Harvard University. Noua casa de avocatura capata numele NNKP, de la initialele celor patru.

     

    CONTRACTUL ROMTELECOM: NNKP asista statul roman in cea mai mare privatizare de pana atunci, vanzarea RomTelecom catre operatorul grec OTE in 1998; valoarea tranzactiei s-a cifrat la 675 de milioane de dolari.

    O NOUA ASOCIERE: NNKP se asociaza in 2001 cu Ana Diculescu-Sova, unul dintre cei mai cunoscuti avocati din Romania, iar numele firmei devine cel de azi, Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen (NNDKP). Ion Nestor spune ca asocierea cu Diculescu-Sova a fost esentiala pentru construirea a ceea ce el numeste „un departament redutabil“ de litigii.

     

    O INITIATIVA REGIONALA: In 2003, NNDKP initiaza constituirea The South East Europe Legal Group (SEE Legal), care reuneste acum firme de avocatura independente din regiunea sud-est-europeana, inclusiv din Turcia si Grecia. Ratiunea: „O firma de avocatura trebuie

    sa-si realizeze vocatia si in afara granitelor tarii“, spune Ion Nestor.

     

    AFACEREA PETROM: In 2004, NNDKP participa, de partea OMV, la privatizarea celei mai mari companii romanesti, SNP Petrom. Valoarea tranzactiei se ridica la 1,52 de miliarde de euro.

     

    CEA MAI MARE PRIVATIZARE: Anul 2005 se incheie cu cea mai mare tranzactie din istoria Romaniei, in care NNDKP este consultant din partea statului roman. Banca Comerciala Romana este preluata, contra sumei de 3,75 miliarde de euro, de austriecii de la Erste Bank. In august, inainte de finalizarea privatizarii BCR, NNDKP se muta pentru a sasea oara, de data aceasta intr-un spatiu de 2.200 de metri patrati in Bucharest Business Park.

     

    MIGRATIA: NNDKP a reusit, in 16 ani, sa pastreze una dintre cele mai mici rate de plecari ale avocatilor din firma, care in prezent are 60 de avocati si alti 60 de angajati ca personal auxiliar. Printre avocatii care au plecat se numara Anda Todor, in prezent partener la Salans, Florentina Dumitrescu (acum partener la Lupascu Dumitrescu) si Roxana Bologa (sefa departamentului juridic de E&P and Gas de la Petrom).

     

    PLANURI: NNDKP isi propune sa creeze cel mai puternic departament de litigii al unei case romanesti de avocatura, tocmai pentru ca va creste numarul de litigii comerciale. De litigii, in cadrul NNDKP, se ocupa Ana Diculescu-Sova, avocatul care-l apara in prezent pe fostul premier Adrian Nastase in dosarul Zambaccian.

  • Cine se va muta pe Downing Street, nr. 10?

    Gordon Brown va fi, cel mai probabil, succesorul actualului prim-ministru al Marii Britanii, Tony Blair. Insa la fel de bine ar putea veni si David Cameron care, la doar 39 de ani, a devenit noul lider al Partidului Conservator. Oricare ar fi viitorul locatar din Downing Street 10, lucrurile nu se vor schimba prea mult in Anglia, observa revista Time.

     

    In ciuda divergentelor de opinie dintre Blair si Brown (in prezent ministru de finante) speculate indelung de presa britanica, cei doi oameni politici au numeroase opinii similare: amandoi sustin o economie deschisa, nevoia restructurarii sectorului de servicii publice si sunt filoamericani. Diferentele dintre cei doi sunt mai degraba de forma decat de fond, observa Vernon Bogdanor, profesor la Oxford University. Cameron pare sa-si fi insusit teoria „caii de mijloc“ atat de apreciata de actualul premier, de vreme ce si-a petrecut ultimele trei luni pledand pentru ameliorarea saraciei si protejarea mediului inconjurator, scrie Time.

     

    „Amestecarea“ doctrinelor politice observata in Marea Britanie nu este un fenomen singular in Europa. Noul cancelar crestin-democrat al Germaniei, Angela Merkel, conduce un cabinet ale carui ministere-cheie sunt ocupate de reprezentantii doctrinei social-democrate. Europa este martora unui sfarsit al ideologiilor (fenomen observabil in SUA in urma cu 50 de ani), in care doctrinele unor partide distincte incep sa se uniformizeze.

     

    La o prima vedere, asta poate insemna maturizarea scenei politice europene. Figuri memorabile ca Margaret Thatcher – cea care a scos Anglia din „amortire“-, Helmuth Kohl – unificatorul Germaniei – sau Vaclav Havel, care a sustinut vehement dreptul la egalitate politica si morala intre Est si Vest, nu vor mai aparea prea curand, data fiind stabilitatea politica si economica a continentului european.

     

    Cu toate acestea, evenimentele „belicoase“ din ultimele saptamani ar trebui sa sugereze liderilor politici europeni ca ideea de stabilitate nu este decat o iluzie si ca Europa mai are multe de rezolvat: integrarea sociala a numarului tot mai mare de emigranti musulmani, scaderea continua a numarului persoanelor apte de munca, competitia acerba din partea Asiei, restructurarea sectorului stiintific sunt cele mai urgente probleme. Pentru toate acestea, Europa are in continuare nevoie de „eroi“ politici.

  • TURUL MESEI

    Banii din industria muzicala intra in mai multe buzunare. Meseriile nou-aparute pe piata muzicala romaneasca imprastie banii, inca putini, in tot mai multe directii. 

    PRODUCATORUL 
    Are in spate casa de discuri care investeste in artist: finanteaza productia de albume si de videoclipuri si investeste in promovarea produselor. Uniunea Producatorilor de Fonograme din Romania a inregistrat 24 de producatori.

    MANAGERUL
    Este „creierul“ care orienteaza artistul, construieste viziunea si strategia conform carora acesta va evolua; are grija de imaginea artistului. Mai putin de 10% dintre artistii romani au manager.

    AGENTUL DE BOOKING
    Este cel care face rost de spectacole dupa ce oferteaza artistii online sau sub alte forme. Artistii pot fi „listati“ de catre mai multe astfel de agentii. In Romania exista circa sapte-opt agentii de booking.

    IMPRESARUL
    Negociaza si incheie contractele pentru concerte, asigurandu-se de calitatea conditiilor in care va canta artistul.

    PUBLISHERUL
    Reprezinta interesele compozitorului in fata UCMR-ului, a caselor de discuri si a clientilor. EMI Publishing Romania este prima companie de acest tip din Romania. Alte cateva companii nou-aparute care actioneaza in acest domeniu sunt doar licentiate pe cataloagele de publishing din strainatate, spune Popi de la EMI Publishing.

    AGENTIA DE BTL 
    Organizeaza evenimente si promotii. 

    CLEARANCE
    Obtinerea drepturilor de utilizare a pieselor internationale.

  • Romania ca brand

    Ne-au mai ramas doi ani pentru a ne construi un brand de tara – iar daca nu vom reusi, vom intra in Uniunea Europeana cu o imagine confuza, asemeni Poloniei, care abia acum a inceput procesul de branding. In ultimii 15 ani s-a vorbit pana la epuizare de „imaginea Romaniei in lume“ – totusi, nici unul dintre guvernele postrevolutionare – si probabil nici actualul guvern – n-a tratat brandul de tara ca pe o prioritate. BUSINESS Magazin inaugureaza un ciclu de dezbateri in parteneriat cu Zapp si BRD – Société Générale, cu o discutie despre ceva ce inca nu exista: brandul „Romania“. Concluzia invitatilor Club BUSINESS Magazin e ca, inainte de toate, Romania are nevoie de o definitie. Abia dupa ce vom putea spune ce defineste „produsul“ Romania, il vom putea promova cum se cuvine.

    BUSINESS Magazin: De ce mai discutam inca despre brandingul de tara? Este un proces care ar fi trebuit sa inceapa demult. Devine frustrant, pentru ca tari ca Ungaria sau Bulgaria, care au mai putin de oferit decat noi, sunt mult mai agresive in aceasta privinta.

    ION NESTOR: In primul rand, dati-mi voie sa va contrazic. Nu au mai putine de oferit. Ne-a fost inoculat prin sistemul de invatamant (cel putin cel de dinainte de ‘89) ca tara noastra este cea mai mai bogata, cea mai frumoasa si alte asemenea sabloane subliminale. Dar dupa ce incepi sa calatoresti, iti dai seama ca avem o tara „average“ (n.r. – comuna, medie). Si-apoi, de unde au mai scos si „Tara bogata, oameni saraci“?

    GEORGE COPOS: Da, da. Un alt sablon des intalnit.

    ION NESTOR: E ridicol. Nu avem o tara bogata. Daca a fost bogata – spre exemplu in paduri – s-a epuizat, caci padurea a fost taiata irational.

    BUSINESS Magazin: Inainte de a promova un produs trebuie sa ii cunosti clar calitatile. Noi stim ce calitati are Romania?

    GEORGE COPOS: Sunt cateva directii pe care se poate merge. Am putea sa ne promovam prin turism, prin IT, prin sport. In randul informaticienilor din SUA, a treia limba vorbita este romana. Cred ca asta spune ceva…

    ROBERT REDELEANU: Avem oameni de sport care sunt branduri mai puternice decat tara noastra – cum sunt Nadia Comaneci sau Hagi. In Vest, cine spune Nadia Comaneci nu se gandeste in primul rand la Romania, va asigur.

    GEORGE COPOS: Dar mai sunt o serie de branduri care mai pot fi promovate si de care ne putem „lega“. Cum e cazul Gerovital – Ana Aslan. Cred ca am putea sa ne promovam foarte bine prin turism. Si de ce sa n-o facem? Asta ar aduce venituri importante la buget. Pentru ca Romania are munte, are mare, are Delta Dunarii.

    ION NESTOR: Avem o mare, cum are toata lumea, nu e nimic spectaculos la ea. Iar muntele la fel. Dar avem un potential imens, cred eu, in agroturism. 

    GEORGE COPOS: Stiti cat turism „vindem“ noi anual? Cam de 700-800 de milioane de euro, ceea ce inseamna 1,5% din PIB. Ungaria (care are doar Balaton, Budapesta si baile termale) face din turism 9% si are un PIB mult mai mare decat PIB-ul Romaniei. Stiti cat face Bulgaria din turism? Peste 11%. Croatia? E un caz fericit: peste 22%.

    CIPRIAN PALTINEANU: Da, dar Croatia are 5.000 km de coasta.

    GEORGE COPOS: Vrem (guvernul – n.r.) sa facem astfel incat Romania sa castige din turism cateva miliarde (de euro – n.r.), anual.

    ION NESTOR: Cu o precizare foarte importanta. Nu se poate turism fara infrastructura.

    GEORGE COPOS: De fapt, sunt patru lucruri de care turismul are nevoie: strategie, infrastructura, promovare si servicii.

    ION NESTOR:  Daca am avea o autostrada, (strainii – n.r.) si-ar da drumul „la vale“ fara sa-si dea seama. Asa… ajung la granita Romaniei si vad asa… o chestie pe care nu mai indraznesc sa o continue. Si daca indraznesc, le ia cel putin 11 ore ca sa ajunga pana la granita cu Bulgaria. 

    CIPRIAN PALTINEANU: Suntem pe ultimul loc la sosele in Europa, dupa Albania.

    BUSINESS Magazin: Sumarizand, in tu-rismul montan nu putem sa ne batem cu tari ca Austria. Am inteles chiar ca si Bulgaria are turisti mai multi iarna. La mare nu putem sa concuram aproape cu nimeni. Avem practic doua luni de sezon de vara. Ce promovam, deci?

    ROBERT REDELEANU: Intr-adevar, au devenit comune lucrurile acestea: nisip, soare, mare, munti. Toata lumea le are. Nisip si mare exista peste tot, din Australia, prin Asia si Europa, pana in Statele Unite. De ce ar veni turistii in Romania?

    GEORGE COPOS: Ne trebuie entertainment. Pentru ca turismul il putem face, putem aduce si bani la bugetul statului. Din pacate, noi facem 7-800 de milioane, in timp ce alte tari fac cinci miliarde. Motiv pentru care sustinerea turismului este una dintre prioritatile Guvernului. Vom dezvolta partea de infrastructura. Va trebui sa reanalizam contractele de autostrazi. Sa nu uitam ca in 10 ani noi n-am fost in stare sa facem decat 100 km de autostrada. Am vandut activele, ne-am batut joc de ele fara sa avem o strategie coerenta. Nici proiectul de la Eforie n-a avut o strategie.

    ION NESTOR: Nu-mi amintiti de Eforie…

    H.-R. PATAPIEVICI: Mie mi-a placut.

    GEORGE COPOS: Care este vina mea? Vina mea este ca am investit acolo.

    ION NESTOR: Absolut.

    GEORGE COPOS: A fost o mare greseala, pe care mi-o asum. Sunt responsabil.

    ION NESTOR: Necazul este ca ce-ati creat dvs. acolo este perfect. Este la standard inalt. 

    GEORGE COPOS: Corect.

    ION NESTOR: Dar ai sentimentul de bantustanizare. In momentul in care ai trecut gardul…

    GEORGE COPOS: … care a costat 50.000…

    ION NESTOR: … si ai iesit afara, gasesti o mizerie umana. Pentru ca Eforie Nord a fost distrusa. Ireparabil.

    GEORGE COPOS: Nu-i adevarat. 

    ION NESTOR: Ba da. Decat daca l-ai curata cu buldozerul. Pentru ca s-a construit haotic: in gradinile oamenilor, pe buza plajei. A fost fenomenul acesta, specific romanilor. Ca noi de 2-300 de ani construim asa: una mica, una mare, una stramba, una pe dreapta, una pe stanga. Nu-i trece nimanui prin cap ca ne-ar trebui o sistematizare. Si din cauza asta, afacerea pe care ati facut-o dvs. acolo este blestemata intr-un fel sa stea intr-o mlastina. Adica nu va atrage niciodata si nu va va remunera investitia asa cum ar trebui.

    GEORGE COPOS: Nu ma va remunera. Nu scot nimic de-acolo. Stiam ca pierd banii, dar am facut-o intentionat, sa stiti. Din incapatanare. Banii pe care i-am investit acolo sunt bani pierduti.

    CIPRIAN PALTINEANU: In administrarea afacerilor exista doua maniere pentru investitiile de genul acesta, de turn-around (restructurarea unei zone, unei companii, a unui segment de industrie). Poate sa fie „bottom’s-up“ sau „top-down“. Top-down era daca venea Guvernul cu o strategie coordonata, care curata tot, viza toata zona. Bottom’s-up incepe dintr-un punct si se extinde. Acum intrebarea este care e mixul optim. Dl. Copos a inceput cu punctul si incepe sa se extinda.

    GEORGE COPOS: O vom face. Va garantez ca in doi ani de zile o vom face. Vom face statiuni care sa rivalizeze cu statiunile din Austria. Avem mai multe proiecte coerente privind dezvoltarea turismului. Desi, ma rog, pozitia si locul turismului sunt nefiresti la Ministerul Transporturilor. Dar va spun ca este o prioritate pentru Guvernul Tariceanu. Turismul trebuie sa ajute bugetul. Cu conditia sa finalizam infrastructura. Partea de servicii, partea de strategii exista, deci le putem pune in aplicare imediat. Importanta este insa infrastructura, care costa foarte mult. Vom castiga 4 miliarde de euro din turism in perioada 2007-2009. Si in afara de acestea, vom performa in agricultura, industria alimentara si servicii.

    BUSINESS Magazin: Domnule Patapievici, scriati in „Cerul vazut prin lentila“ ca romanilor le este caracteristica bascalia. Asadar, din punct de vedere uman, credeti ca avem ce sa adaugam la brandul acesta de tara? Sustine calitatea oamenilor brandul?

    H.-R. PATAPIEVICI: Una este viziunea particularizanta (si atunci te ciocnesti de cuvinte intraductibile precum bascalie)… si vezi specificul acuzat. Daca traiesti intr-o comunitate nefunctionala, cum e a noastra, vezi caricatura. Dar mai e o modalitate prin care putem vedea comunitatea – ca pe una formata din oameni absolut universali si atunci toate chestiunile de disfunctio-nalitate trebuie sa formeze un sistem. Discursul atractiv e asta cu bascalie, cu… de aici iese Cioran… tipii talentati. Insa asta e buna pentru literatura. 

    BUSINESS Magazin: Dar pentru business?

    H.-R. PATAPIEVICI: Pentru business discutia se poarta in termeni de lucruri, de norme, de contracte. Si problema este cum sa construiesti o institutie. La intrebarea de ce institutiile din Romania nu functioneaza si cele din Vest functioneaza, desi aparent legile in baza carora functioneaza sunt identice, raspunsul rational (pentru ca poti sa dai si un raspuns etno-psihologic) este asta: acolo functioneaza pentru ca functionarii au interiorizat re-gulile. Aici de ce nu le interiorizeaza?

    ION NESTOR: Noi avem un mare decalaj cultural. Explicabil printr-o multitudine de ratiuni, nu doar de cei 50 de ani de comunism. Anii astia au jucat si ei un rol, dar nu numai ei.

    H.-R. PATAPIEVICI: Despre ce cultura vorbim, domnule Nestor?

    ION NESTOR: Vorbim, de exemplu, de cultura juridica. Si pot sa va dau un exemplu.

    H.-R. PATAPIEVICI: Deci vorbim de culturile profesionale?

    ION NESTOR: Vorbim despre aceleasi reguli sau institutii implantate la noi si care nu produc aceleasi rezultate si aceleasi functionalitati ca in alte tari pentru ca ele, in ultima instanta, sunt conduse de niste oameni. Continutul lor e dat de oameni, iar daca oamenii acestia nu sunt purtatorii unei culturi care sa-i faca apti sa le opereze, apar disfunctionalitati.

    H.-R. PATAPIEVICI: Nu, nu, nu.

    GEORGE COPOS: Are dreptate. Are dreptate, Horia.

    H.-R. PATAPIEVICI: Nu, pentru ca nu e bun acest punct de vedere. Pentru ca intrebarea este urmatoarea: daca cultura este termenul ultim in functie de care judecam, ce-avem de facut? Trebuie sa modificam cultura. Se poate modifica sau nu?

    CEILALTI, IN COR: Se poate, se poate.

    ION NESTOR: Drama noastra este ca timp de 15 ani am avut mai putine resurse decat am avut nevoie. Pentru ca noi am incercat, in permanenta, sa impartim o turta mica in multe bucati. Nu ne concentram si reusim sa risipim tot. Daca as fi avut putere de decizie in stat in ‘90, as fi pus toti banii pe autostrada, cu orice pret. Acum ar trebui sa mizam pe invatamant. Asta este solutia regenerarii pe termen lung.

    GEORGE COPOS: O sa vedeti ca in 10 ani facem lucrurile acesta. Noi avem o problema de mentalitate.

    ION NESTOR: Noi avem o problema de cultura, de fapt. Tot acolo ajungem, la cultura.

    GEORGE COPOS: Romania in perioada interbelica s-a revigorat cu manageri straini.

    ROBERT REDELEANU: Trebuie sa gasim modalitati de a numi tineri profesionisti in posturi de consilieri, consultanti in administratie, fara a-si parasi slujba bine platita pe care o au in privat. Sunt convins ca multi asemenea profesionisti si-ar sacrifica serile, week-end-urile, pentru a contribui la guvernare ca specialisti in diferite domenii. E un compromis, dar nu vad alta cale, momentan, pentru a atrage astfel de profesionisti, mai ales ca si companiile pentru care lucreaza si-ar imparti resursele gandindu-se la rezultat, care poate fi imbunatatirea mediului de afaceri si al economiei pe de-a intregul…altfel, de ce si-ar parasi jobul de 5.000 de euro cineva ca sa ia o pozitie de conducere intr-un minister, platita de 10 ori mai putin?

    BUSINESS Magazin: Dl. Paltineanu, dvs. lucrati la Londra. Cum se vede de acolo brandul Romania – se cumpara?

    CIPRIAN PALTINEANU: Singura modalitate prin care pot sa cuantific acest lucru este prin perspectiva finantelor sau a unei banci. Imaginea Romaniei se imbunatateste pe pietele straine de capital. Conditiile de creditare pentru Romania se imbunatatesc. Romania incearca sa extrapoleze, sa invete din experienta altor tari care au fost in aceeasi situatie. Exista o incredere din ce in ce mai mare. Bancile internationale au un apetit din ce in ce mai mare pentru Romania.

    Si ajuta si faptul ca leul se intareste fata de alte valute, cel putin pe baza de expectatie. Acest fenomen este o reflexie a increderii lor in economia romaneasca, care, la urma-urmei, se reduce tot la convergenta. 

    ION NESTOR: Investitorii de tip speculativ nu sunt cei care ne trebuie.

    CIPRIAN PALTINEANU: Dar trebuie sa recunoastem ca sunt si ei atrasi de brandul Romania. Cum curatam brandul? Cum il concentram spre directia dorita? Pentru ca imaginea Romaniei este asta: sunt copii handicapati, caini vagabonzi, este poate faptul ca afacerile de real estate cresc. Strainii au citit revista Fortune de curand si au vazut ca Bursa din Bucuresti a oferit niste randamente extraordinare in anul precedent. In Londra, un taximetrist m-a intrebat de unde sunt. I-am spus ca din Romania si el a intrebat daca e pe langa Bulgaria. A spus „Bulgaria sau Romania… Vreau sa cumpar si eu ceva teren pe-acolo“. Era taximetrist!

    BUSINESS Magazin: Dar daca ar fi sa alegem trei directii de promovare, pe care le-am alege?

    ROBERT REDELEANU: Esti ceea ce esti si imaginea pe care o arati in afara tarii nu poate fi mult diferita fata de ceea ce se intampla in interior. Acest lucru este valabil ca si in cazul oricarei companii: daca ai un management prost, la exterior nu poti sa ai o imagine mult mai buna.

    CIPRIAN PALTINEANU: Pentru construirea unui brand, trebuie o planificare, puncte de referinta, o tinta. Nimeni nu spune ca trebuie sa prezentam o imagine mai buna decat realitatea. In metroul londonez am inceput sa vad si reclame despre Romania. Dar foarte multe sunt cu Bulgaria si Ungaria – cu un PR fantastic. Apar si pe CNN spoturi cu „Descoperiti Ungaria“, „Descoperiti Bulgaria“. Despre Romania – mai putin…

    ION NESTOR: Poate ar fi un automatism sa ne promovam prin turism. De ce sa-i copiem pe altii? Daca ne-am promova – acum – prin turism, precum Croatia, am gresi. Acum Romania nu e cea turistica. De ce sa nu folosim altceva?

    GEORGE COPOS: IT. 

    ION NESTOR: Da, IT-ul e o sansa.

    GEORGE COPOS: Dar nu-l poti vinde.

    ROBERT REDELEANU: Daca ai un brand, poti sa vinzi orice.

    ION NESTOR: Trebuie sa atasam imaginea de altceva. Sa faci un brand din IT e foarte complicat. E foarte greu de vizualizat. E mai usor sa faci un brand din turism: poti sa pui poze. Cu IT-ul ce faci? Pui poze cu oameni la computer? Nu merge…

    CIPRIAN PALTINEANU: Turismul e mult mai usor de vandut decat IT-ul. Trebuie sa folosim instrumentele pe care le-au folosit ceilalti.

    H.-R. PATAPIEVICI: Ce o sa apara peste 10 ani ca fiind actual se pregateste acum in potential. In mare, nu poate fi decuplat ceea ce va fi peste 10 ani de ceea ce reusim acum sa declansam. Exista, in fond, specialisti care se ocupa de rebranduirea unor tari. Celebrul Wally Ollins se ocupa acum de branduirea Poloniei. Guvernul portughez a platit sa nu mai fie in perceptia europeana o tara de concierge si de soferi de taxi. Spania, Irlanda au facut chestia asta. Norvegia are ca brand o formula geniala: „Every decent doctor will prescribe Norway“ (Orice doctor care se respecta va prescrie Norvegia – n.r.).

    GEORGE COPOS: Ce frumos! Ce frumos!

    ION NESTOR: Eu am vizitat Norvegia si pot sa va confirm ca asa este.

    H.-R. PATAPIEVICI: Daca vrem sa scapam de imaginea Romaniei ca tara de gropi, de caini, de aurolaci, de tigani persecutati si de conflicte interetnice care stau sa izbucneasca, lucrul poate fi facut in doua feluri: pe de o parte, nu putem arata altfel decat suntem. Dar, cand porti o camasa, una este daca e ca a mea – fara marca – sau daca este de marca si foarte discret scrie… ceva. Pentru ca atunci costa de 10 ori mai scump. Dar trebuie marca. Trebuie sa fie de marca, sa o poti vinde bine. Cred ca Guvernul Romaniei trebuie sa prinda aceasta oportunitate pentru ca, in 2007, noi trebuie sa intram in UE cu o marca pozitiva – pe care nu o avem deocamdata. Trebuie sa fie platit un om – de tipul lui Ollins – care sa faca treaba stiintifica in doi ani de zile si sa ne spuna la capatul ei: „Brandul pe care vi-l propun este acesta“.

    Odata un brand gasit, el nu se dicteaza de la „centru“. El este prezentat public ca atare si infuzeaza. Si atunci, firmele care activeaza in Romania preiau chestia asta pentru ca e in avantajul lor. Cu un brand de tip „Every decent doctor will prescribe Norway“, in mai putin de sase luni toate firmele care au facut reclama Norvegiei au preluat chestia asta. Le venea ca manusa. Deci nu trebuie sa mintim. Dar trebuie sa fim prospectivi in privinta identitatii pe care o alegem.

    ROBERT REDELEANU: Vreau sa nuantez putin. In meseria pe care o fac, ma uit la produse, in primul si in primul rand, inainte sa comunic. Cred ca sunt doua cai pentru brandingul de tara, de a ajunge acolo unde vrem sa fim. Una ar fi sa cream sub-branduri. Nadia Comaneci, Gica Hagi, din pacate, sunt branduri mai mari decat Romania, au depasit-o ca notorietate. Daca intrebi in afara, putini o sa asocieze imaginea Nadiei cu a Romaniei. Alta cale, mult mai sanatoasa, este sa existe o strategie pe termen lung la nivel national.

    Daca Guvernul Romaniei spune ca in urmatorii 10 ani Romania trebuie sa promita ceea ce promite Norvegia este relativ usor sa vii cu o campanie de promovare si comunicare. Dar intai trebuie sa intelegem care este diferentiatorul – turismul rural, IT-ul…

    EMMA POPA-RADU: E foarte important sa construim brandul dar e important si ce vad oamenii cand vin aici. Si vorbesc de realitatea – mai rece – a cifrelor. Cand vin aici, investitorii nu trebuie sa vada coruptie si inconsecventa la nivel legislativ.

    ION NESTOR: E imposibil sa nu se schimbe legile. Lasand la o parte partile negative, e normal sa se schimbe. 

    H.-R. PATAPIEVICI: Stiti cum se poate face treaba in Romania? Pentru ca m-am interesat. Echipa asta a lui Ollins a lansat interviuri cu oameni din toate zonele sociale si pune un set de intrebari: Ce este Polonia, ce este cutare sau cutare componenta a vietii culturale sau sociale… Rezulta un material care este sintetizat din treapta in treapta, se cade la un moment dat pe 10 formule si oameni inteligenti selecteaza. Se porneste de la adevar, nu de la minciuna. Dar se alege din adevar acel lucru care iti poate servi. Ollins a spus ca Polonia s-a trezit tarziu sa-si faca branduirea pentru ca ea este deja in UE si a intrat cu o imagine confuza. Despre Polonia nu stii daca este tara Papei, este tara ultra catolica, tara Solidaritatii, a lui Vajda… Noi mai avem pana atunci (aderarea UE – n.r.) doi ani. Daca ne grabim, avem sansa sa intram in UE cu o imagine coerenta, care sa ne convina noua si in spatele careia sa intram ca o divizie de tancuri.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    Pentru prima dezbatere Club BUSINESS, care a avut tema „Romania ca brand“, BUSINESS Magazin a avut sapte invitati:

    ION NESTOR: Senior partner al casei de avocatura Nestor Nestor Diculescu Kingston Petersen 

    GEORGE COPOS: Viceprim-ministru si patron al grupului Ana

    HORIA-ROMAN PATAPIEVICI: Noul sef al Institutului Cultural Roman

    CIPRIAN PALTINEANU: Vicepresedinte in cadrul bancii de investitii Credit Suisse First Boston

    EMMA POPA RADU: Manager pentru Europa Centrala si de Est al fondului de investitii Advent International

    ROBERT REDELEANU: Marketing manager la Zapp

    CLAUDIU CERCEL: Director al directiei operatiuni de piata din BRD – Société Générale

  • Punctul nevralgic al afacerii

    Daca ar veni in Romania, Kevin Mitnick – unul dintre cei mai faimosi hackeri ai lumii, transformat intre timp in om de afaceri – ar trebui mai intai sa atace cateva companii ca sa le dovedeasca managerilor romani cat de vulnerabile le sunt afacerile. „Se cheama «ethical hacking» ce fac eu acum“, a declarat el pentru BUSINESS Magazin.

    Despre Kevin Mitnick se poate spune, fara ezitare, ca a avut o tinerete aventuroasa. A fost vanat ani in sir de Biroul Federal de Investigatii al Statelor Unite. A fost arestat de doua ori si a petrecut cinci ani in inchisoare pentru ca a umblat in computerele si retelele unor companii fara acordul acestora. Fiind inchis, a stat izolat timp de opt luni, pentru ca autoritatile se temeau ca va declansa un atac nuclear folosindu-se de telefonul public al penitenciarului. Timp de doi ani dupa ce si-a ispasit pedeapsa nu a avut voie sa se atinga de computere sau de telefoane. 

    Astazi, la 41 de ani, fostul hacker face acelasi lucru: sparge sisteme de securitate si retele informatice. Cu diferenta ca si-a transformat pasiunea in afacere. O afacere legala, de aceasta data. „Sincer, imi pare rau ca am intrat in mod ilegal in sistemele informatice, mai ales ca acum fac asta si oamenii ma platesc sa o fac. Se cheama «ethical hacking» ce fac eu acum“, a marturisit Kevin Mitnick, intr-o discutie avuta cu BUSINESS Magazin.

    Unele companii au apelat la serviciile lui Mitnick pentru a-si testa securitatea retelelor informatice: „Ne strecuram din afara inauntrul sistemului si apoi intocmim rapoarte si recomandari despre cum ar putea companiile respective sa isi imbunatateasca sistemul de aparare. In alte cazuri, companiile ma solicita sa vin chiar in mijlocul retelei, chiar in inima sistemului, pentru a-l face mai putin vulnerabil la atacuri“, ne-a declarat Mitnick. „Daca hackerii si-ar indrepta atentia spre Romania ar fi jale, dar am inregistra si o crestere foarte mare a vanzarilor de solutii si servicii de securitate“, spune Florin Talpes, director general al Softwin, care produce BitDefender, o gama de solutii de securitate destinate atat utilizatorilor individuali, cat si companiilor. Securitatea informatiilor devine o problema acuta pe masura ce afacerile depind tot mai mult de infrastructura informatica. Insa chiar daca un simplu click cu mouse-ul pe o pagina de Internet poate bloca activitatea unei intregi companii, managementul companiilor romanesti nu pare sa-si puna in mod serios astfel de probleme. „La noi, modul de gandire al managerilor este unul de tip reactiv si nu proactiv“, afirma Bogdan Olteanu, CIO la GeCAD, firma de securitate celebra mai ales pentru faptul ca a vandut solutia sa antivirus, RAV, gigantului Microsoft.

    Prin urmare, daca companiile romanesti de specialitate nu ar lucra pentru companii din strainatate, si-ar inchide afacerile.

    Conform estimarilor echipei BitDefender, piata solutiilor si serviciilor de securitate in anul 2003 se situa la nivelul sumei de 3 milioane de dolari, urmata in 2004 de o crestere pana la aproximativ 4 milioane de dolari. In toata aceasta perioada, ponderea cea mai mare a fost detinuta de solutiile antivirus, in proportie de 62-65%.

    Comparativ, in Europa s-au cheltuit pe masuri de securitate informatica, potrivit IDC, 2,5 miliarde de dolari in 2003. „Companiile sau institutiile din domeniul bancar, financiar sau al sanatatii, cum sunt HIPAA sau Basell, aloca circa 20% din intregul lor buget de IT pentru investitii in securitate“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Bernd Dultinger, director de vanzari pentru Europa de Sud, Centrala si de Est si Turcia la Computer Associates, companie care produce software de management, de gestiune si de securitate.  Aplicand logica potrivit careia o piata mica are potential de dezvoltare mare, se poate afirma ca domeniul este de viitor. Vrand-nevrand, companiile romanesti vor apela la firme specializate in securitate informatica si vor cheltui o parte din bugete pe astfel de solutii si servicii, chiar daca vor face asta numai dupa un incident sau dupa un atac informatic.

    Comparativ cu pietele occidentale, se poate spune ca piata este de cateva zeci de ori mai mica. Ce nu se vinde si ar trebui sa se vanda? „Solutiile complete, capabile sa asigure o protectie eficienta, serviciile care vin sa completeze tehnologiile vandute“, spune Talpes. „Inca mai avem pe piata romaneasca furnizori care nu inteleg ca simpla livrare a unor CD-uri nu asigura protectia eficienta a companiilor-client.“ 

    Problema este ca securitatea unei companii nu se rezuma la a avea un program antivirus pe computere. In contextul atacurilor informatice actuale, tehnologiile trebuie completate cu servicii, proceduri si comunicare permanenta furnizor-client.

    Insa prima intrebare a unui manager care de abia s-a obisnuit cu faptul ca are in subordine un departament de tehnologia informatiei e daca merita sa cheltui banii pe solutii si servicii de securitate. Exista o formula de calcul bazata pe ROI (return on investment) care ar putea sa aduca lamuriri. Conform estimarilor BitDefender, de exemplu, o firma cu 50 de angajati cu acces Internet si e-mail, ar putea avea pierderi de 44.000 de dolari anual daca s-ar confrunta cu 11 incidente provocate de atacuri informatice si nu ar avea o protectie eficienta. „In medie, aceasta firma poate castiga 3 dolari pentru fiecare dolar investit in protectie antivirus eficienta“, afirma seful Softwin. „Acest algoritm se poate calcula pentru orice tip de companie, in functie de numarul de angajati, productivitate medie, numarul de atacuri raportate si asa mai departe.“

    Nu in ultimul rand, in momentul calcularii investitiei in solutii de securitate trebuie avut in vedere si factorul TCO (Total Cost of Ownership). 

    „Exista o multime de costuri ascunse care pot mari investitia intr-o solutie aparent ieftina: lipsa serviciilor de calitate (creste efortul echipei proprii de a se specializa in domeniul securitatii), solicitare de resurse suplimentare hardware si software, protectie descentralizata etc.“, mai spune Talpes. 

    Potrivit studiilor Market Intelligence BitDefender, valoarea pagubelor produse de atacurile informatice in lume se ridica la 16,7 miliarde de dolari numai in anul 2004. Pentru Romania, conform acelorasi estimari, pierderile cauzate de virusi sunt de circa 97 mil. dolari. Ca si pierderi directe pot fi amintite sustragerea de informatii, secrete de serviciu si baze de date, dar si informatii deteriorate, distrugerea fisierelor de sistem, blocarea conexiunilor la Internet, mergandu-se pana la stoparea activitatii. 

    Mai exista insa si o serie de alte pierderi – indirecte – putin constientizate de companiile romanesti. Este vorba de scaderea productivitatii, a vanzarilor potentiale si a increderii partenerilor sau clientilor acelor companii care au fost afectate de un atac sau un incident de securitate informatica. Cu alte cuvinte, deteriorarea capitalului de imagine. 

    „Lumea nu intelege insa fenomenul in amanunt. Am constatat o superficialitate in abordarea acestei probleme chiar de catre companiile IT. Sunt firme care urmaresc doar un profit rapid de pe urma vanzarii de solutii de securitate“, crede Bogdan Olteanu de la GeCAD.

    E un subiect delicat. „In securitate e ca si in asigurari. Totul se bazeaza pe incredere, pe de o parte, iar pe de alta parte nu ai nevoie de produsele respective decat atunci cand cutitul a trecut de os“, crede Olteanu.

    In Occident, spionajul industrial, atacul asupra retelei unui adversar in afaceri – fie pentru a-i bloca activitatea, fie pentru a fura informatii – sunt practici nu de putine ori intalnite. „Acum, prin-tre hackeri sunt chiar si spioni industriali sau militari. Noi, in America, avem structuri specializate care atrag inteligenta din alte tari pentru asemenea scopuri.


    Sunt convins ca si in alte tari se intampla acelasi lucru“, ne-a declarat Kevin Mitnick. „Si in Romania am convingerea ca exista companii care angajeaza hackeri pentru a lansa atacuri impotriva concurentei“, intareste Talpes. „Cel mai pe-riculos atac e acela pe care nu il descoperi niciodata.“ De altfel, nu de hackeri ducem lipsa. Bogdan Dumitru, CTO la Softwin si principalul „creier“ care a dezvoltat Bit- Defender apreciaza ca Romania se afla in primele zece tari din punct de vedere al numarului hackerilor si al importantei acestora. Atat doar ca nici hackerii nostri si nici cei din strainatate nu si-au pus inca fortele cu companiile romanesti. Pe de o parte, e mult mai tentant sa reusesti un atac asupra microsoft.com decat asupra dacia.ro. Hackerii, indiferent de nationalitatea lor, cauta doua lucruri: recunoastere si castig material. 

    „Cum, deocamdata, nu sunt foarte multe castiguri de obtinut din site-urile romanesti, acestea nu sunt tinta hackerilor“, crede Bogdan Dumitru. „Pentru moment, atacurile asupra site-urilor companiilor romanesti sunt facute din teribilism sau pentru a castiga experienta“. Pe de alta parte, companiile romanesti nu au inca o infrastructura informatica care sa permita atacuri de mare amploare. Circa 70% dintre companii mai folosesc inca conexiuni de tip dial-up la Internet. Nici un hacker nu va incerca sa atace sau sa fure informatii printr-o conexiune care asigura o viteza atat de mica a transferului de date.

    Dar aceste lucruri se vor schimba rapid. Pentru a ramane competitive, firmele vor apela la viteze mai mari (broadband) a conexiunilor la Internet prin care se pot transfera date mai multe mai rapid. Exista deja afaceri de neconceput fara o infrastructura informatica performanta. Sectorul financiar-bancar, de exemplu, depinde in intregime de acest suport, care ii asigura toate platile si tranzactiile la distanta.

    La fel, momentul in care vom avea un comert electronic avansat va coincide si cu invazia de atacuri informatice asupra companiilor romanesti de profil, care vor deveni, automat, tinte preferate de hackeri.

    Dar nimeni nu vorbeste deschis despre acest subiect. Singurele cazuri cunoscute de companii mari care au suferit de pe urma atacurilor informatice au devenit cunoscute doar pentru ca informatia nu mai putea sa fie ascunsa. In toamna anului trecut, Dacia a admis faptul ca vanzarile proaspatului Logan au fost afectate de un virus informatic care a infectat reteaua de distribuitori. Acum doi ani, virusul Sasser a facut ravagii la Electrica Moldova, blocand sistemul de incasare a platilor timp de patru zile. Compania a trecut evenimentul sub tacere. Nici intr-un caz, nici in celalalt, nimeni nu a cuantificat, in mod public, pagubele suferite.

    Dar studiile de specialitate arata ca 80% din pagubele cauzate de un atac informatic sunt de fapt provocate de erori umane din interiorul companiilor: fie ca cineva are acces intr-o arie a retelei unde nu ar fi trebuit sa ajunga, fie ca un angajat ofera, fara voia sa sau cu buna stiinta, informatii vitale la telefon. Fie, pur si simplu, un angajat deschide un mesaj care pare interesant si lanseaza astfel un virus sau un program care deschide o bresa in sistemul de securitate. Pana la urma, mare parte din atacurile informatice se folosesc de ingineria sociala (social engineering), specialitate care l-a facut faimos si pe Kevin Mitnick. El obisnuia sa obtina parole de acces sau coduri pacalind angajatii unei companii la telefon.

    „Nu exista solutie care sa asigure protectie 100%. Singura modalitate de a fi protejat total este sa nu pornesti calculatorul“, spune Gheorghe Dobrea, directorul companiei de consultanta IT Intelprof.

    Asa ca instruirea personalului face parte din solutiile sau serviciile de securitate. „E necesara o politica de securitate la nivelul companiei si trebuie sa motivezi oamenii sa se supuna acestei politici“, spune Mitnick. „Pana la urma, cand un hacker aplica tehnica de „social engineering“, urmareste sa convinga o persoana sa scurtcircuiteze politica de securitate, protocolul impus la nivelul organizatiei. Hackerii folosesc mesaje foarte inteligent concepute pentru a pune o persoana sub influenta lor“, avertizeaza acesta. Fie ca apelezi la o firma specializata in servicii de securitate, fie ca angajezi personal propriu specializat pe securitate, e vorba de o decizie „politica“. Managementul trebuie sa inteleaga primul necesitatea politicilor de securitate si sa le explice angajatilor. Dar, daca vine vorba despre a angaja personal propriu specializat, surpriza: „Nu am fost contactati niciodata pe aceasta tema si nici nu am auzit discutandu-se despre acest subiect“, spune George Butunoiu, managing partner la Alexandre Hughes, o companie de recrutare de personal.

    In orice caz, atunci cand se va pune serios problema angajarii de personal specializat in securitate, solutia preferata de majoritatea companiilor autohtone va fi cea a unui angajat propriu. „Academia SRI este singura in masura sa furnizeze asemenea personal. Ar trebui sa se studieze mai mult tehnologia informatiei acolo“, spune Florin Talpes.

    Probabil ca in zece ani se va pune problema buletinului electronic, un act de identitate informatica al fiecarui utilizator de Internet, pentru a se putea evita fraudele, spun specialistii IT. Pana atunci, este interesant cum oamenii sunt foarte usor de pacalit prin intermediul Internetului. „Daca te opreste un necunoscut pe strada si iti spune sa ii dai o suma de bani ca sa-ti aduca a doua zi un laptop, in mod sigur nu vei accepta asa ceva. In mod bizar, cand aceeasi propunere vine prin Internet, o multime de oameni cad victime“, observa Talpes. „Oamenii cred ca un e-mail venit de la Florin Talpes nu poate sa fie decat de la Florin Talpes. Ei bine, nu e asa deloc.“

    Pana la urma, celebrul Kevin Mitnick nu isi va deschide o firma in Romania. Cu toate ca o reprezentanta Mitnick Security pe meleaguri mioritice ar da de gandit multor companii. Mitnick a venit in Romania saptamana aceasta doar pentru a vorbi despre securitate la un seminar IDC. „De abia v-am localizat pe harta“, spune el. Dar daca Mitnick a facut-o deja, o vor face si altii. Si poate nu numai cu intentii onorabile.

  • Un hacker „cumintit“

    Kevin Mitnich este unul dintre cei mai celebri hackeri care au fost capturati vreodata. Nascut la 6 august 1963, Mitnick si-a inceput cariera de hacker inca din anii ‘70.

    La numai 18 ani, in 1981, a fost condamnat prima data pentru furtul si distrugerea de date din reteaua unui operator de telecomunicatii.  In 1983, a fost acuzat de patrunderea in reteaua securizata a Pentagonului. Cativa ani mai tarziu, un mandat de arestare emis pe numele sau dispare misterios din fisierele politiei. In 1987 este condamnat pentru furt de software de la compania Santa Cruz Operations (SCO). In 1988 isi recunoaste vinovatia pentru frauda electronica si furt al unor coduri de acces de la o companie de telecomunicatii.

    Dupa un an de inchisoare si sase luni de consiliere pentru dependenta de computer, Mitnick este banuit din nou de hacking. FBI emite un mandat de arestare, dar Mitnick dispare. Timp de doi ani este urmarit prin toata America. In ziua de Craciun a anului 1994, Mitnick sparge computerele lui Tsutomu Shimomura, expert in securitate. Doua luni mai tarziu, este arestat de FBI cu spriji-nul lui Shimomura, care l-a depistat. A stat 5 ani in inchisoare. Dupa eliberare, in ianuarie 2002, nu a avut voie, timp de un an, sa se apropie de nici un computer sau telefon.

    Se spune ca ar fi cauzat pagube de peste 80 de milioane de dolari, dar Mitnick sustine ca acestea nu depasesc 150.000 de dolari. Faptul ca autoritatile americane au exagerat cu acuzatiile aduse lui Mitnick a atras simpatia comunitatii hackerilor dar si a oamenilor obisnuiti, grupati in miscarea „Eliberati-l pe Kevin“. 

    La momentul actual, Kevin Mitnick este un hacker „cumintit“. Director executiv al companiei de securitate Defensive Thinking, a infiintat si firma Mitnick Security. A initiat o campanie de constientizare a pericolelor pe care le reprezinta politicile defectuoase de securitate informatica. 

    De asemenea, conduce atacuri supravegheate asupra retelelor unor companii, la cererea acestora, pentru a depista punctele slabe din sistemul de securitate.

    Mitnick, care a fost personaj de film si subiect de carti si documentare, a scris, la randul sau, doua volume. „The Art of Deception“ (Arta de a dezamagi) trateaza modul in care un hacker se foloseste de ingineria sociala pentru a pacali oamenii sa ofere informatii. In „The Art of Intrusion“ (Arta patrunderii), care va fi publicata luna aceasta, Mitnick intervieveaza alti hackeri celebri si analizeaza in detaliu modul de operare al acestora.