BusinessMagazin

Author: adison

  • Nucleul dur de la Economie

    Codrut Seres, noul ministru al economiei si comertului, are pe ordinea de zi o serie de probleme mostenite de la fosta conducere. Termoelectrica are nevoie de 4 miliarde de dolari pentru retehnologizare. Pretul gazelor naturale trebuie sa creasca, influentat si de cotatia la pacura si motorina.

     

    BUSINESS Magazin: La incheierea mandatului sau, Dan Ioan Popescu a declarat ca inchiderea Termoelectrica este inevitabila, date fiind preturile mari de productie ale societatii. Ce unitati trebuie inchise si care mai pot fi modernizate?

    Codrut Seres: Ministerul Economiei si Comertului cauta cele mai eficiente solutii de mentinere in piata a activitatii Termoelectrica. Urmarim continuarea atragerii investitorilor straini pentru privatizarea unitatilor termoelectrice Braila, Borzesti si Doicesti, precum si finalizarea strategiei de privatizare a unitatilor Termoserv. In acest an, MEC va elabora programul de inchidere a capacitatilor de productie a energiei electrice care sunt ineficiente, vom dezafecta Blocul 3 Braila si vom inchide Blocul 7 Doicesti si Blocul 8 Borzesti.

     

    In ceea ce priveste datoriile istorice ale Termoelectrica, am elaborat un proiect de preluare a acestor datorii la bugetul de stat de catre AVAS, in vederea initierii unei oferte publice de actiuni, urmata de listarea acestora la Bursa de Valori. Termoelectrica a ramas cu un pietroi de gat. Ea are pierdere, in timp ce complexurile energetice au facut profit. Exista probleme si in cazul celor trei complexuri (Craiova, Rovinari si Turceni) pentru ca aici nu s-au facut compensarile de datorii intre ele. E clar ca exista companii interesate de privatizarea complexurilor energetice.

     

    Cat costa reabilitarea sistemului termo romanesc si de unde vor veni fondurile?

    La o prima estimare, putem vorbi de un necesar de investitii in sectorul termo de aproximativ 4 miliarde de dolari, pentru perioada 2003-2015. Resursele financiare care pot fi disponibilizate sunt credite pe termen lung de la institutii financiare internationale (BIRD, BERD, BEI, IFC etc.), imprumuturi nerambursabile pentru asistenta tehnica si studii de la diferiti donatori (UE, USAID, CIDA etc.), capital privat de la investitori strategici.

     

    Ce efecte va avea liberalizarea totala a pietei energiei electrice si gazelor naturale asupra tarifelor si asupra producatorilor si consumatorilor? Cum vor face fata importurilor ieftine?

    Ne asteptam ca liberalizarea pietei de energie electrica pe termen lung sa conduca la scaderea preturilor si cresterea competitivitatii intre participantii la piata. In ceea ce priveste importul de energie electrica ieftina, consideram ca acest lucru trebuie analizat si din perspectiva preturilor de dumping. Importurile ieftine sunt actiuni comerciale cu caracter de dumping, acestea nefiind solutii pe termen lung.

     

    Vanzarea de electricitate trebui sa fie facuta la tarif reglementat. Si Electrica, atunci cand si-a pregatit partea de contractare a ales intre diverse tarife si a obligat pe ceilalti ofertanti, spunandu-le ca la granita avem energie cu 22 – 23 $.

     

    Care vor fi criteriile de stabilire a preturilor la energia electrica, termica si la gaze naturale?

    Incepand cu 1 aprilie 2005, va fi implementat un nou sistem de preturi si tarife pentru activitatile de distributie. In ceea ce priveste energia termica, noi vom actiona astfel incat pe termen mediu sa se elimine pretul national de referinta.

     

    Conform noii metodologii de calcul, factura lunara pentru gazele naturale furnizate in regim reglementat unui consumator final va avea o componenta fixa (abonament) si o componenta variabila, calculata in functie de cantitatea de gaze naturale consumata. Ca aspect tehnic, va pot spune ca pretul de import al gazelor naturale, conform contractelor incheiate, se calculeaza in functie de evolutia preturilor la combustibilii alternativi, pacura si motorina, influenta acestora regasindu-se in preturile gazelor naturale cu un decalaj de 9 luni.

     

    In ceea ce priveste preturile de valorificare a gazelor naturale din productia interna, acestea vor urmari un trend negociat cu organismele internationale: de la 85 USD/1.000 mc in anul 2005, urmeaza sa creasca anual cu aproximativ 25 USD/1.000 mc, pana la alinierea cu pretul de import.

  • Globalizare politica

    Peisajul politic romanesc nu poate fi cu mult diferit de cel european, mai ales in si dupa momentul intrarii Romaniei in UE. Se pune asadar intrebarea: catre ce configuratie politica se indreapta Romania? Si cat de important e acest model european?

     

    Prima consecinta a semnarii Tratatului de aderare, din acest punct de vedere, este aceea ca 35 de parlamentari romani vor intra in Parlamentul European, cu statut de observatori (pot participa la dezbateri, pot lua cuvantul, dar nu pot vota).

     

    Teoretic, raportat la rezultatele alegerilor din noiembrie 2004, PSD ar avea dreptul la 12 europarlamentari, PNL la 7, PD – 5, PRM – 5, UDMR – 3, PUR – 2, iar minoritatile nationale la un parlamentar.

    In principiu, interesul unui partid din Romania ar fi sa apartina unui grup european cat mai influent. Sau sa aiba o influenta cat mai mare intr-un grup european, chiar daca acesta e mai mic. De aici, calculele si miscarile din ultima vreme. In mod normal, ele trebuie sa tina cont de existenta a sapte grupuri politice in Parlamentul European (PE).

     

    Cel mai puternic grup politic din PE este Partidul Popular European (Crestin-Democrat) – Democrati Europeni (PPE-DE), care are 268 de membri din 25 de tari. Grupul crestin-democrat are si cel mai mare buget: 18,9 mi-lioane de euro, in 2003, din care putin peste 14 milioane de euro au fost subventii de la PE. De asemenea, PPE-DE este singurul grup din Parlamentul European care are deputati provenind din toate tarile membre.

     

    Infiintat in 1953 ca grup crestin-demo-crat, grupul popular „a jucat mereu un rol insemnat in constructia europeana“, dupa cum se precizeaza pe site-ul sau oficial. Grupul PPE-DE este considerat de centru-dreapta si este alcatuit din doi piloni: Grupul Democratilor Europeni (dominat de conservatorii britanici – 28 membri), respectiv Partidul Popular European (dominat de crestin-democratii germani – 49 de membri). Printre prio-ritatile politice ale popularilor europeni se numara dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii, sprijinirea mediului de afaceri, limitarea imigratiei din afara Uniunii Europene si, in general, promovarea valorilor moralei crestine.

     

    Doua partide romanesti, PNTCD si UDMR, sunt afiliate la PPE-DE; doar ultimul este, in prezent, partid parlamentar. In principiu, liderii populari europeni sprijina formarea unui pol popular puternic in Romania. Liderul PPE Wilfried Martens este favorabil ideii ca aceasta constructie sa aiba in centrul ei PNTCD si, spune presedintele taranist Gheorghe Ciuhandu, a facut un apel catre UDMR la solidaritate cu PNTCD in aceasta perioada.

     

    „Nu se pune problema unei fuziuni, deoarece UDMR este creat pe criterii etnice, iar PNTCD pe criterii doctrinare. Apelul nu reprezinta o conditionare – este doar o recomandare facultativa. UDMR poate sa sustina cooptarea oamenilor nostri in diferite structuri administrative de la nivel central si local, poate sa sustina initiativele noastre legislative, cum ar fi Legea Lustratiei“, a spus Ciuhandu dupa intalnirea de acum doua saptamani de la Bruxelles cu liderii populari europeni.

     

    Partidul Socialist European (PSE) are 202 membri din 23 de tari si este cel de-al doilea grup politic important din Parlamentul European, ceea ce se reflecta si in valoarea subventiilor primite in 2003: 15,7 milioane de euro, din care 10,5 milioane de euro fiind subventii PE.

     

    PSE este dominat de francezi (31 de membri), spanioli (24) si de social-democratii germani (23) si are are o ideologie de stanga. In principiu, sprijina sindicatele in fata patronatelor, iar din discursurile publice nu lipsesc referirile la imbunatatirea conditiilor de munca, integrarea imigrantilor, egalitatea in drepturi si nediscriminarea.

     

    In Romania exista doua partide membre ale Internationalei Socialiste, PSD si PD. Democratii s-au opus intrarii PSD in acest grup politic european. Fara succes, insa, in conditiile in care era vorba despre cel mai puternic partid din Romania. Dupa alegerile din 2004, socialistii europeni si-au „amintit“ ca PD are o vechime mai mare in grup si au inceput sa priveasca mai cu atentie partidul din care provine actualul sef al statului.

     

    Cel de-al treilea grup politic important din Parlamentul European este Alianta Liberalilor si Democratilor pentru Europa (ALDE), grup alcatuit din 88 de parlamentari provenind din 19 tari. Cele mai importante grupari din ALDE sunt cele ale britanicilor si ita-lienilor (cate 12 membri), respectiv cea a Uniunii pentru Democratia Franceza (11). In 2003, ALDE a avut un buget de 4,4 milioane de euro, din care 3,3 milioane au reprezentat subventii PE.

     

    ALDE este considerat un grup de centru in peisajul parlamentar european si militeaza pentru cresterea rolului Uniunii Europene in lume, mai ales in mediul de afaceri mondial („Europa trebuie sa aiba o singura voce“), pentru dezvoltarea pietei unice si a economiei de piata si pentru competitivitate. De asemenea, sprijina libertatile cetatenesti, integrarea imigrantilor, nediscrimarea si cresterea rolului euroregiunilor.

     

    Dintre partidele romanesti, PNL este singurul partid membru al Internationalei Liberale. Mesajul ALDE e clar: „Stiu ca unii dintre voi vor ca PNL sa adere la Partidul Popular European. Va intreb, insa: chiar vreti sa aderati la o familie politica ce este intr-un continuu razboi intern cu multe chestiuni importante? Va dau un sfat sincer: v-ar ajuta sa ramaneti mai uniti daca veti ramane in Internationala Liberala“, a declarat saptamana trecuta la Congresul PNL Graham Watson, liderul grupului liberal-democrat din Parlamentul European.

     

    Grupul ecologist al verzilor/alianta liber europeana (Vert/ALE) are 42 de parlamentari din 13 tari (cei mai numerosi, 13, sunt „verzii“ germani). Vert/ALE a avut in 2003 un buget de 3,9 milioane de euro, din care subventiile PE au fost de 2,8 milioane de euro.

     

    In principal, verzii sustin reorientarea UE de la economic la social, cultura si valori ecologice, militeaza pentru solidaritate umana, descentralizare, participarea oamenilor la luarea deciziilor, pace si condamna folosirea fortei militare. Parlamentul Romaniei a avut deputati ecologisti, ultima oara, in legislatura 1996-2000, cand acestia trecusera pragul electoral pe listele CDR.

     

    Grupul confederal al stangii unite europene-stanga verde nordica (GUE/NGL) are 41 de membri din 14 tari si este format din partide apartinand, in general, stangii non-socia-liste, comuniste. Cel mai bine reprezentate in acest grup sunt Italia si Germania (cu cate 7 europarlamentari), respectiv Republica Ceha (6). In 2003 au avut un buget de 4,6 milioane de euro, din care 3,3 au fost subventiile PE.

     

    Membrii GUE/NGL vor o Europa unita, solidaritate, reducerea somajului. Grupul GUE/NGL nu are absolut nici un contact cu vreo forta politica din Romania, desi, dupa cum a declarat pentru BUSINESS Magazin europarlamentarul Daniel Stroz, ar fi interesati de acest lucru. „Deocamdata, nu ne-a contactat nimeni“, a spus Stroz. Interesul ar putea creste in urmatoarea perioada dupa ce Curtea Europeana a Drepturilor Omului a decis ca in Romania pot fiinta partide comuniste, respingand astfel refuzul autoritatilor de a inregistra legal PCN, un Partid al Comunistilor (nepeceresti).

     

    Grupul Independenta/Democratie, I/D (succesor al grupului Europa Democratiei si Diversitatii), are 36 de europarlamentari din 10 tari (cei mai multi din Marea Britanie si Polonia, cate 10; foarte activi sunt si cei patru membri ai Ligii Nordului, in frunte cu liderul lor Umberto Bossi). I/D a avut in 2003 un buget de 1,75 milioane de euro, din care subventii PE 1,13 milioane.

     

    Recunoscuti ca eurosceptici, cei din I/D considera ca nu este nevoie de o constitutie europeana, resping actuala politica centrista, birocratica si nedemocratica a UE, vor coo-perare intre state suverane si nu un superstat european si militeaza pentru respect pentru valori traditionale si culturale. In prezent, nu exista in Romania vreun partid important care sa poata fi considerat un potential viitor membru al acestui grup.

     

    Uniunea pentru Europa Natiunilor (UEN) are 27 de membri din sase tari (cei mai multi din Italia, 9, si din Polonia – 7). Conform auditului financiar pe anul 2003, UEN a avut un buget de 1,8 milioane de euro, din care 1,4 milioane au fost subventii PE.

     

    UEN militeaza pentru o Uniune Europeana care respecta identitatea nationala a membrilor ei, identitatea culturala si lingvistica, puterea guvernelor nationale, a valorilor familiei, a comunitatilor, sustine economia sociala de piata, implementarea Acordului de la Kyoto, securitate comuna si o politica externa comuna a membrilor Uniunii.

     

    Daca nu vor mai avea loc reorientari politice pana atunci, la data integrarii Romaniei, PSE ar urma sa primeasca 17 parlamentari romani (de la PSD si PD), ALDE 7 (de la PNL), iar PPE-DE 3 (de la UDMR). Cat despre parlamentarii PRM, PUR si cel al grupului minoritatilor nationale, cel mai probabil, acestia ar urma sa ingroase grupul independentilor, in care ii intalnim, de exemplu, pe cei din Frontul National al lui Jean-Marie Le Pen ori pe Alessandra Mussolini.

     

    Sunt insa foarte posibile unele reo-rientari politice. Care ar fi cele mai probabile? Pentru PNL exista doua variante: ramanerea in Internationala liberala, respectiv fortarea intrarii in cea populara. Ramanerea la „liberali“ ar insemna o pozitie mai puternica (a patra „putere“ in ALDE) in cadrul unui grup mai putin puternic, asa cum intrarea la „populari“ ar insemna o pozitie mai slaba dar intr-un grup cu adevarat puternic. Interesant e ca o eventuala fuziune „liberala“ cu PD ar face din Partidul Aliantei cel mai puternic grup din ALDE, alaturi de cel britanic si cel italian.

     

    Pentru PD exista trei variante: ramanerea in Internationala Socialista, trecerea in cea populara sau in cea liberala. Prima va-rianta prezinta riscul ca ar face din PD „ruda saraca dinspre Romania“ si, eventual, nevoia de a vota alaturi de PSD, din ratiuni de unitate de grup. Ar exista insa si ideea de a incerca sa detroneze PSD, gratie vreunor miscari spectaculoase marca Basescu. Nici varianta populara nu este exclusa de liderii PD, in combinatie cu PNL si/sau cu PNTCD, asa cum va-rianta „liberala“ pare de neconceput.

     

    Pentru PSD nu exista decat o varianta, sa ramana in Internationala Socialista, unde sa reziste eventualului „atac“ al PD. Oricum, ar reprezenta un grup puternic in PSE, al saselea ca marime, de talia celui portughez. UMDR poate juca din nou, tare, pentru ca jocurile populare nu se pot face fara stirea Uniunii, membra a grupului politic popular european.

     

    E o situatie ce poate parea putin ciudata, tinand cont de faptul ca in UDMR exista platforme liberale si social-democrati. Pana una-alta, insa, taranistii ar avea de castigat din eventuala „bunavointa“ a UDMR.In joc se afla, intr-o pozitie buna (fata de ceea ce reprezinta acum, proasta, fata de ceea ce au fost), PNTCD. Ei isi joaca acum marea carte.

     

    Miza e insasi existenta acestui partid, care are o singura varianta: cea populara, in care sa fie pion principal, prin „intrarea“ artificiala in Parlamentul Romaniei. PRM a cochetat, la fel ca PUR, cu ideea de a forta culoarul popular. Fara succes si fara perspective, in afara aceleia de a se lasa „inghitite“ de unul dintre actorii cu sanse. Cel mai probabil, europarlamentarii peremisti vor ajunge in randul independentilor PE.

     

    Oricum, tendinta observata in perioada postdecembrista este aceea de polarizare politica. La fiecare runda de alegeri au intrat in Parlamentul Romaniei din ce in ce mai putine partide. Va urma insa aceasta polarizare modelul Parlamentului European? E greu de spus.

     

    Deocamdata, in Parlamentul Romaniei nu se afla nici un partid popular; daca Romania ar intra maine in UE, ar fi singura tara membra fara reprezentanti in cel mai important grup politic. De asemenea, Parlamentul Romaniei nu are nici un partid ecologist, in conditiile in care, in Europa, verzii au o prezenta constanta.

     

    Ca vor sau nu, partidele din Romania, la fel ca intreaga societate romaneasca, se vor alinia, mai devreme sau mai tarziu, „modei“ europene. Ar fi aceasta o constructie artificiala? E plauzibila crearea cu forcepsul, a unui partid popular, crestin-democrat, in conditiile in care cel existent acum nu reuseste sa depaseasca 2-3%? Totul e posibil.

  • Subventii europene

    Apartenenta la un grup politic european inseamna, printre altele, si accesul la fonduri importante. Campionii subventiilor PE sunt, fireste, reprezentantii celui mai numeros grup, PPE-DE. Fonduri importante inseamna si cheltuieli pe masura (PSE a cheltuit, de exemplu, numai pentru staff, 3,3 milioane de euro in 2003) si putere sporita.

     

    Grupul

    Subventii PE (mil. €)

    Venituri totale (mil. €)

    PPE-DE

    14

    18,9

    PSE

    10,5

    15,7

    ALDE

    3,3

    4,4

    Vert/ALE

    2,8

    3,9

    GUE/NGL

    3,3

    4,6

    ID (fost EDD)

    1,1

    1,7

    UEN

    1,4

    1,8

     

    Sursa: Parlamentul European

  • Ce este Parlamentul European?

    Parlamentul European reprezinta, in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, „popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene“, fiind Legislativul UE.

     

    25 DE NATIUNI: Numarul de mandate este repartizat pe tari, in functie de marimea acestora, conform Tratatului de la Nisa (2003). Cei 732 de europarlamentari ai actualului Legislativ european au fost alesi in 2004, pentru un mandat de 5 ani, de 338 de milioane de alegatori din cele 25 de state membre UE.

     

    ATRIBUTII: In prezent, presedintele PE este socialistul spaniol Josep Borell. Potrivit site-ului Delegatiei Comisiei Europene in Romania, PE are trei functii esentiale: alaturi de Consiliul UE adopta legislatia Uniunii (regulamente, directive, decizii), adopta bugetul UE si exercita un control democratic asupra Comisiei Europene si unul politic asupra ansamblului institutiilor europene.

     

    SEDIU: Parlamentul European are sediul la Strasbourg, unde se tin sedintele (cate o saptamana, in fiecare luna), iar Secretariatul General se afla la Luxemburg.

  • Este un moment de rascruce“

    Mihai Buia a preluat la inceputul acestei luni functia de director general al CA IB Romania, filiala bancii austriece Creditanstalt Investmentbank – divizia de investment banking a grupului german HVB. Anterior, Buia a ocupat pozitia de director de corporate banking la HVB Romania.

     

    BUSINESS Magazin: De ce aceasta atractie brusca spre investment banking, nu numai a dvs. ci si a altor finantisti?

    Mihai Buia: Acest sector de piata ce mijeste azi sunt convins ca va avea potential deosebit pentru cativa „jucatori valabili“. Este un moment de rascruce si cei care vor reusi sa isi impuna un „shop“ de succes, vor contribui in mod decisiv la restructurarea economiei romanesti si mai ales vor avea un business ce se va sustine multa vreme de aici inainte.

     

    Decizia dvs. pare ciudata si poate prea curajoasa, mai ales ca aveati o functie foarte buna in HVB Romania?

    In mod evident trebuie, cateodata, in cunostinta de cauza, sa-ti asumi si unele riscuri in viata profesionala daca vrei sa faci diferenta. Cred cu tarie ca a venit vremea sa imi aduc contributia in aceasta zona pe care am urmarit-o cu interes, si unde pot capitaliza pe experienta acumulata, pe cunostinte si mai ales pe relatiile de afaceri. La activitatea de banca comerciala ma pot intoarce oricand.

     

    Un client al CA IB este sigur: Bank Austria in cursa catre CEC sau BCR? De unde vor veni ceilalalti ?

    …Ceilalti clienti vor veni cu siguranta din insasi nevoile fundamentale ale economiei romanesti. Contam pe un flux important al investitiilor si mai ales al „cumparatorilor“  din zona europeana de expresie germana, dar nu numai. Acest flux, vedem astazi, se accentueaza.

     

    CA IB Romania a avut o pozitie buna in piata de M&A la mijlocul si sfarsitul anilor ‘90 dar a fost aproape invizibila in anii 2000. Cum veti schimba acest lucru ?

    Vom construi pe ceea ce a fost facut bun si cu siguranta o multitudine de actiuni manageriale vor trebui luate pentru a materializa acest deziderat. Despre acest subiect voi vorbi mai pe larg in viitorul apropiat.

     

    Cu multe banci si companii de consultanta intarindu-si echipele de M&A, concu-renta pare a creste pe acest segment? Va exista si piata care sa justifice aceasta oferta?

    Piata va exista. Nu vom fi noi diferiti de restul Europei de Est! Industriile care se relocheza din zonele vest-europene in Europa de Est in cautarea unui mediu prielnic, marile privatizari de companii nationale (gen Petrom, Electrica, Distrigaz), facute cu investitori strategici, vor aduce dupa sine si alte investitii directe ale furnizorilor si sub-furnizorilor traditionali ai acestora – cum a fost si in cazul Dacia – Renault. O parte din acesti furnizori vor veni si prin achizitionarea unor entitati romanesti. In plus, companiile romanesti au ajuns intr-un stadiu de dezvoltare ce pretinde parteneri de anvergura si mai ales capital pentru a face fata provocarilor aderarii la un mediu mult mai concurential precum este cel al UE.

     

    Care sunt planurile vizavi de CA IB Securities, a carui activitate nu a fost nici ea foarte intensa in ultimii ani ?

    CA IB Securities va urma cu siguranta aceeasi linie directoare pozitiva a pietei si cred ca importanta sa se va accentua in masura in care Bursa de Valori, piata de capital romaneasca in general si instrumentele asociate acestora vor creste.

  • IN MISCARE

    Marianina Bosman a lasat Henkel pentru Prodal

    Dupa ce a lucrat timp de aproape 8 ani pentru Henkel, Marianina Bosman s-a alaturat echipei de la Prodal 94 in calitate de Senior Brand Manager – grupa brandy. In cadrul Henkel a ocupat aceeasi functie, diferenta constand in faptul ca acolo se ocupa de departamentul de cosmetice. Este absol-venta a  Facultatii de Matematica din cadrul Universitatii Bucuresti si a urmat cursuri de Management Competitiv si Financiar la Codecs, precum si o serie de traininguri.

     

    Catalin Neculau face marketing pentru Electroaparataj

    Catalin Neculau a fost desemnat directorul de marketing al societatii Electroaparataj. A absolvit in 1993 Facultatea de Instalatii pentru Constructii din Bucuresti (cursuri serale) – specialitatea Instalatii Electrice si Iluminat si a parcurs toate treptele ierarhice posibile de la muncitor necalificat pana la ingi-ner pe multe santiere din Bucuresti. La scurt timp dupa terminarea facultatii a lucrat in cercetare, moment in care a intrat in contact cu mediul de afaceri stabilind contacte, negociind conditiile de colaborare si reprezentand firma in relatia directa cu o serie de parteneri straini. Din 2000 s-a ocupat de vanzare si marketing de echipamente electrice, promovand pe piata o gama larga de produse ale unor producatori europeni.

     

    Pentru Roxana Carausu, vodka este jobul ei

    Roxana Carausu este un alt new entry in cadrul echipei de la Prodal 94: Brand Manager pentru Infinity Vodka si Discovery Vodka. Anterior, Roxana Carausu a lucrat in cadrul companiei Delta Distribution (care activeaza pe piata importurilor si distributiei de produse pentru amenajari interioare) ocupand pozitia de Product Manager. Desi are numai 26 de ani, Roxana Carausu a mai lucrat si pentru alte companii precum Softwin sau Prior Books Distributors. Este absolventa a Facultatii de Comert – specializare marketing – din cadrul ASE si a urmat programul de studii aprofundate Sisteme de Marketing tot din cadrul ASE.

     

    Sursa: HR – Romania, Aims Human Capital

  • Conteaza cine plateste

    Omar Hayssam, sirianul arestat, in jurul caruia se invarte „afacerea“ ziaristilor romani rapiti in Irak, era un obisnuit al delegatiilor prezidentiale care l-au insotit pe  Ion Iliescu in diferite vizite peste hotare.

    Conform informatiilor disponibile, Omar Hayssam s-a aflat in patru dintre delegatiile care l-au insotit pe fostul sef al statului, Ion Iliescu, in vizite in strainatate in perioada 2002-2003, intre care un turneu asiatic in care a fost si Mohamad Munaf. Potrivit unor surse citate de agentia Mediafax, in turneul asiatic din februarie 2002, care a cuprins Emiratele Arabe Unite, Vietnam, Filipine, Japonia, Singapore, in delegatia care l-a insotit pe Ion Iliescu s-au aflat atat Omar Hayssam, cat si Mohamad Munaf. De asemenea, Omar Hayssam l-a mai insotit pe fostul sef al statului in cateva vizite efectuate in anul 2003, respectiv in Uzbekistan si China, Federatia Rusa (la semnarea Tratatului de baza romano-rus) si Kazahstan, au precizat aceleasi surse citate de Mediafax.

    Daca Romania a ramas in urma din punct de vedere economic, al mentalitatii capitaliste corecte, al crearii de valoare adaugata (pentru care nu e suficienta doar trecerea proprietatii de la stat in maini private), aceasta e si din cauza celor care ani de-a randul l-au insotit pe presedinte in exterior drept cei mai de seama reprezentanti ai oamenilor de afaceri. 

    Cei mai multi erau sefii firmelor de comert exterior, a caror valoare adaugata a fost simplul transfer dintr-o mana in alta al contractelor si care se plangeau, atunci cand se mai facea cate o privatizare, ca isi pierdeau sursa de profit. Sau directorii marilor intreprinderi de stat, carora le-a fost mai aproape sloganul „Nu ne vindem tara“. Nu cred ca sefii celor mai mari zece companii private, la un loc, l-au insotit pe Ion Iliescu in vizitele externe, de mai multe ori decat Omar Hayssam. 

    Sau poate nici nu au avut deloc aceasta onoare.  De asemenea, nu am auzit ca managerii romani ai fondurilor straine de investitii, care in orice moment incearca sa vanda investitorilor strategici adevarati piata romaneasca, cu lucrurile ei bune, cu oportunitatile de dezvoltare si mai putin cu problemele ei, sa fi fost in vreo delegatie prezidentiala.  Ce ar fi putut sa le spuna Omar Hayssam interlocutorilor externi despre oportunitatile de afaceri in Romania? Despre cum a facut el afaceri aici, despre schimb valutar la negru, santaj, filierele arabe, despre cunostintele sale de la PSD care deschid alte usi la varf, cu concluzia ca asa se face o afacere?   Problema nu este ca Omar Hayssam a fost in delegatie, ci ca el a fost acceptat de presedinte si de consilierii lui sa fie „fata“ mediului de afaceri de aici. Sau poate ca autoritatile au vrut sa fie cu adevarat sinceri si sa arate fata mediului de afaceri asa cum o stiu ei si asa cum este. Iar un bun exemplu in acest sens era Omar Hayssam.

    Exista multi antreprenori si manageri romani de top din multinationale, dar nu numai, care conduc afaceri de milioane de euro si chiar miliarde de euro, care raspund de soarta a mii de angajati, care pot arata ce au creat si nu au furat, care pot sa stea alaturi de presedintele Romaniei sau de premier la vizitele externe. Imaginea mediului de afaceri ar trebui sa fie dominata de cei care au construit o afacere de la zero in acest mediu ostil si au vandut-o unui mare investitor. Ei reprezinta brandul Romaniei, daca tot se pune in discutie brandul de tara. 

    Sistemul corporatist din Romania se schimba. In fruntea marilor firme sau imediat pe pozitia secunda, dar cu o putere executiva mare, incep sa fie din ce in ce mai mult romani, tineri, de 30-40 de ani. Nu cred ca ei se regasesc, ca mod de a face afaceri sau ca gandire, in cei care se afla acum in fruntea organizatiilor patronale. Desi pana la urma acestia le reprezinta interesele si ei sunt primii invitati in deplasarile oficiale alaturi de presedinte.

    As vrea sa vad cum presedintele si premierul, impreuna cu ministrul finantelor, oricare ar fi el, ii cheama la finalul fiecarui an pe cei care conduc primele 100 de afaceri din Romania (pot fi si 1.000) – fie romani, fie straini – si pe cei care si-au legat numele de „tranzactiile anului“, pentru a le multumi ca din banii lor sunt platiti. Si nu din banii lui Omar Hayssam.

  • Sa nu demonizam capitalul speculative

    A venit si mult-temutul moment incepand din care strainii pot schimba valuta pentru a deschide conturi de depozit la termen in lei, cand si la ce banca doresc, bucurandu-se de dobanzile inca mai mari decat la ei acasa.

    Este inca o masura de liberalizare a circulatiei capitalului pe piata romaneasca, necesara in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Insa tocmai acestei masuri cu multe conotatii tehnice ii datoram spectaculoasa scadere a dobanzilor pe parcursul ultimelor luni – destul de dureroasa in cazul depozitelor, dar din ce in ce mai avantajoasa pentru creditele in lei.

    In mod logic, Banca Nationala a facut tot ce a putut pentru a grabi in primul rand reducerea dobanzilor la depozite, pentru a le diminua atractivitatea in comparatie cu pietele vestice. Si astfel, bancile comerciale au ajuns sa remunereze depozitele in lei cu mai putin de 10% pe an, fata de 14-15% in urma cu sase luni. Cu o anumita intarziere, au coborat si dobanzile la creditele in moneda nationala, pana la niveluri de 12% pe an, la finantari ipotecare, dar si de consum. Iata, asadar, unul din beneficiile implicite ale hotararii BNR de a deschide accesul strainilor la depozitele bancare in lei. In plus, scaderea dobanzilor nu putea avea loc fara eforturile bancii centrale de a controla inflatia, inclusiv folosind aprecierea leului. Sigur, este un pas care a venit tarziu fata de tarile vecine, din cauza lipsei de maturitate a pietei financiare si a intarzierii restructurarii economiei. Initial, pasul liberalizarii trebuia facut anul trecut, insa a fost imposibil tocmai din cauza inflatiei inca ridicate, care impunea dobanzi pe masura.

    Ba inca scepticii experti ai Fondului Monetar International au sugerat si anul acesta o noua amanare, pentru ca BNR sa mai castige timp pentru contracararea presiunilor inflationiste provocate de explozia cererii de consum si de majorarile de preturi administrate.

    In cele din urma, banca centrala a hotarat sa „riste“, dupa opinia mai multor analisti, inclusiv a FMI. Ce risca? 

    O apreciere brusca a leului, determinata de intrari de capitaluri pornite la vanatoare de castiguri rapide. Odata realizate castigurile respective, pe seama dobanzilor inca mari, dar si a tendintei de apreciere a leului, banii ar putea iesi spre sfarsitul anului la fel de repede cum ar si intra, provocand, de aceasta data, o depreciere brusca a monedei nationale. Adica prima perioada de dupa liberalizare poate aduce o succesiune de socuri greu de suportat de o economie inca putin restructurata.

    In plus, scaderea rapida a dobanzilor poate alimenta presiuni inflationiste deja semnificative. De ce nu a mai fost timp pentru o amanare? Formal, din cauza obligatiei de a respecta un angajament asumat fata de Uniunea Europeana. Practic, pentru ca daca economia romaneasca nu se poate adapta unor astfel de posibile tensiuni financiare, ar insemna ca nu poate aspira nici la aderare in 2007.

    Asa ca BNR a renuntat sa mai numere droburile de sare si a hotarat sa lase valuta sa intre si sa iasa liber de pe piata, inclusiv in scopuri speculative. Din fericire, conjunctura externa este cat se poate de potrivita pentru a preveni intrari masive de capitaluri pe termen scurt. 

    Astfel, tendinta de crestere a dobanzilor in SUA a reorientat deja o parte din acesti bani spre piata americana. Apoi, dobanzile pe piata romaneasca au scazut destul de rapid pentru a mai taia din apetitul speculatorilor. 

    Multi au gasit inca de acum un an modalitati de a face plasamente in lei pentru a profita de dobanzile ridicate, aducand pe piata circa doua miliarde de euro.

    Cu toate acestea, este de asteptat ca inca 2-3 miliarde de euro sa intre in perioada urmatoare, contribuind la mentinerea tendintei de apreciere a leului. Aceasta ajuta, insa, la controlul inflatiei prin reducerea preturilor la marfurile din import.

    Odata intrate capitalurile speculative, va trebui evitat cu orice pret sa li se ofere motive de fuga. Adica piata locala ar putea beneficia de efectele de scadere a dobanzilor si a inflatiei, cu conditia ca autoritatile sa nu ia decizii neinspirate de politica economica si sa nu intarzie in prevenirea accentuarii unor derapaje, care i-ar putea face pe investitorii straini sa-si vada plasamentele in pericol. Pentru ca odata creata o perceptie de risc marit, o singura apasare de tasta va scoate milioane de euro de pe piata, lovind leul direct in plex. 

  • Legea circulatiei prin UE sau cum sa nu calci pe bec

    Un loc in care exista, adunate, mai multe raspunsuri sunt cele 914 pagini ale Tratatului de aderare. Si tot aici, un bun prilej pentru o noua serie de intrebari, de data asta mai precise. Nu e un manual, nu e o carte de capatai. E ca un fel de lege a circulatiei prin realitatile Uniunii Europene.

    Votul din 13 aprilie este ca o nota pe care o primeste elevul Romania. Ca orice nota, si cea a Parlamentului European poate fi acuzata de subiectivism (pozitiv sau negativ) si contestata. Dar nota va ramane in catalog. 

    Si va consemna faptul ca, la ora semnarii Tratatului de aderare, Romania era un elev mediocru, ceva mai slab decat colegul lui de banca bulgar. E un adevar pentru care nu trebuie criticat cel care a dat nota ci acela care n-a fost in stare de mai mult. 

    Acest vot poate fi interpretat in mai multe feluri. Fireste, fortele politice din Romania vor incerca sa traga, fiecare, spuza pe turta proprie. Dincolo de autofelicitari si acuze, dincolo de festivitati si ceremonii, votul din 13 aprilie si semnarea Tratatului de aderare, la 25 aprilie, nu inseamna decat o etapa importanta, decat un pas. 

    Ce va fi, insa, dupa 25 aprilie? Cate grade Celsius vor fi afara si cate in mintile infierbantate ale romanilor aflati pe diferite paliere ale societatii? 

    Votul din Parlamentul European si semnarea Tratatului de aderare sunt niste prilejuri. Fiecare dintre cei preocupati de ceva mai mult decat rachiul de dupa-amiaza ar putea folosi aceasta ocazie pentru a-si pune intrebari importante si pentru a incepe sa caute raspunsuri care il privesc mai direct decat isi poate inchipui. 

    Pe politicienii de la Bucuresti se obisnuieste sa ii bucure faptul ca romanii sunt cei mai mari sustinatori ai integrarii in Uniunea Europeana, dintre toti cei care au aderat sau urmeaza sa adere la UE. Aceasta febra ii sperie, in schimb, pe cei din Delegatia Comisiei Europene in Romania. 

    Fideli datelor statistice si experientei birocratice, istorice, sociale sau politice pe care o au, oficialii si expertii europeni stiu ca acest entuziasm inseamna mai degraba necunoastere. Ei nu spun nici o clipa ca intrarea in Uniunea Europeana nu ar fi ceva bun; ei stiu doar ca integrarea e un lucru foarte bun daca Romania e, cat de cat, pregatita si, mai ales, daca se integreaza in deplina cunostinta de cauza.

    Specialistii romani in PR pro-european se afla, astfel, in fata unui paradox: activitatea lor e considerata cu atat mai eficienta cu cat scade (pana la un punct) ponderea celor care declara ca sustin aderarea. E un semn ca oamenii nu mai inghit lozinci, ca prelucreaza informatia si incearca sa si-o explice. 

    Ca cugeta, ca ii priveste, ca exista, ca isi asuma. Ca nu vor „intoarce armele“, aflati in fata primelor dificultati, ci vor incerca sa rezolve. Aceasta ar fi prima plusvaloare a integrarii. 

    Un loc in care exista, adunate la un loc, mai multe raspunsuri sunt cele 914 pagini ale Tratatului de aderare. Si tot aici, un bun prilej pentru o noua serie de intrebari, de data asta mai precise. Nu e un manual, nu o carte de capatai. E ca un fel de lege a circulatiei prin realitatile Uniunii Europene. 

    Poti sa n-o cunosti (dar nici nu stii ce pierzi) sau poti sa incerci sa-i afli chichitele, sa te folosesti de ea. Sa devii om al timpului. 

    N-ar strica sa fie cat mai multi romani care sa studieze Tratatul de aderare, cu markerul in mana, si sa formuleze apoi aceste intrebari. I-ar obliga pe politicieni sa o faca si ei (in fine?), pentru ca ar fi nevoiti sa raspunda, cu ajutorul specialistilor, la aceste intrebari. Ar fi ceva intr-adevar constructiv. Ar putea fi Dezbaterea.  

    E greu de facut o dezbatere serioasa in Romania. Subiecte cu adevarat importante, precum Lustratia, de exemplu, au fost tinute deoparte. (N-ar fi tardiva abordarea lor nici macar acum, cu o intarziere de 15 ani.) 

    Un alt gen de subiect important, criza jurnalistilor romani rapiti in Irak, e alimentat cu zvonuri care alcatuiesc, pe alocuri, un tablou grotesc. 

    Cu toate ca au instinct, de cele mai multe ori, romanii se dumiresc abia dupa aceea, dupa trecerea valului. 

    Abia dupa ce li s-a intamplat. De data aceasta, ar fi cu adevarat bine sa nu li se intample pur si simplu. E adevarat, tratatele se fac si se desfac, se respecta sau nu. 

    Dar acum este vorba despre ceva cu adevarat important. E ca si cum ai avea un bec intr-o incapere. Il poti conecta la reteaua de curent electric. Dar daca becul nu e facut sa suporte exact curentul electric din retea, el poate sa nu se aprinda sau poate sa explodeze. In nici unul dintre aceste cazuri, incaperea nu va fi iluminata.

    Asa ca nota pe care a primit-o elevul Romania de la Parlamentul European nu trebuie nici sa-l infurie, nici sa-l faca sa se amageasca. Trecerea de la mediocru la bun sau foarte bun poate insemna, intr-o prima faza, citirea indicatiilor de pe bec.

  • Ioan Paul al II-lea s-a asezat pe sine piatra de temelie

    Va fi secolul acesta martorul unirii Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolica?

    „Ii veti cunoaste dupa roade“, zice Mantuitorul (Matei 7:16). Iar roadele ultimului papa s-au vazut cu prisosinta. O trecere a lor in revista nu-si are locul aici. In ultimele doua saptamani, mass-media din intreaga lume nu s-au ocupat decat cu asta. Ceea ce a revenit, insa, cu obstinatie, in prim-planul atentiei a fost rolul crucial jucat de Ioan Paul al II-lea in implozia comunismului. Pana la un punct, insistenta este perfect explicabila. Chiar si lasand la o parte subiectivismul est-european, din punct de vedere al scenei politice internationale acesta a fost evenimentul cel mai important al celei de-a doua jumatati a secolului XX.

    Suntem acum, insa, in secolul XXI, iar importanta cu adevarat istorica a unui gest sau a unui eveniment nu se masoara nici cu unitatea de masura a politicii internationale si nici in decade. Aici se cuvine sa avem sfiala pe care anecdoticul i-o atribuie lui Mao. Intrebat fiind de catre un reporter occidental ce parere are despre semnificatia Revolutiei Franceze, Mao ar fi raspuns: „E prea devreme pentru a ne putea pronunta“. Iata de ce, pe termen mai lung si la o scara mai mare, inclin sa cred ca cea mai importanta realizare a fostului pontif raman pasii facuti in directia (re)unificarii Bisericilor Ortodoxa si Catolica. Mici, fara indoiala din perspectiva privitorului neavizat sau a sustinatorului unui ecumenism cu orice pret. Uriasi, insa, din perspectiva celor care au „urechi de auzit si ochi de vazut“.

    Ridicarea reciproca a anatemei de la 1054 dintre cele doua Biserici ar fi ramas un simplu gest de politete – de political correctness, fie-mi ingaduit – daca nu ar fi fost urmata de alti pasi, poate mai putin spectaculosi, dar nu mai putin esentiali. Problema Filioque-ului, prima care a distantat dogmatic Bisericile de Rasarit si Apus, este pe cale de a fi rezolvata elegant prin formula, acceptata de ambele parti, conform careia „Duhul Sfant purcede de la Tatal si odihneste in Fiul“. Nu intamplator, la liturghia comuna, catolica-ortodoxa, oficiata cu ocazia vizitei din 2002 a Patriarhului Teoctist la Vatican, prima parte a liturghiei, inclusiv Crezul, s-a oficiat conform ritului ortodox – un gest simbolic cu o incarcatura extraordinara pentru cine stie ca Filioque a reprezentat piatra de poticnire dogmatica a schismei din 1054.

    In treacat fie spus, celor care se mai intreaba inca, amuzati, cum niste oameni „seriosi“ se mai pot incapatana in ziua de azi pentru niste detalii atat de abstracte, precum chestiunea daca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul sau doar de la Tatal, le pot doar reaminti, in limita spatiului tipografic, ca intreaga istorie a crestinismului, incepand cu Apostolul Pavel si continuand cu Conciliul de la Niceea, Crezul si insasi Biblia, a fost o istorie de infruntari „abstracte“. Ce poate fi mai abstract si mai de neinteles decat Sfanta Treime? 

    Si totusi, dupa cum afirma Denis de Rougemont, fizica moderna, cu al sau dualism unda-corpuscul si principiul de nedeterminare al lui Heisenberg n-ar fi fost posibile intr-o cultura neobisnuita sa depaseasca logica lui „tertium non datur“. Daca avem astazi un sens al istoriei liniare, daca ne uitam astazi la televizor sau zburam cu avionul, o facem – nu radeti! – multumita gandirii „abstracte“ a crestinismului.

    La fel, nu ma indoiesc, doctrina infailibilitatii papale (aparata de Ioan Paul al II-lea, dar din considerente practice, tinand mai degraba de pastorirea eficienta a unei turme ce risca sa o ia razna sub presiunea modernitatii – a se vedea cazul Teologiei socialiste a Eliberarii), de data si mai recenta (secolul XIX) isi poate gasi rezolvarea intr-o formula satisfacatoare pentru ambele parti, dupa cum cea a primatului papal e rezolvata prin mai discretul „primus inter pares“ (primul intre egali). De buna seama, greutatile nu se opresc aici. Mai raman de rezolvat, printre altele, chestiunea purgatoriului, cea a celibatului preotilor, a azimei s.a.m.d. Toate acestea fiind, insa, iertata-mi fie vorba proasta, gaselnite de data mai recenta care pot fi solutionate, cu tact si rabdare, prin raportare la o Traditie acceptata de catre ambele parti. Drumul de o mie de leghe, spune un proverb chinez, incepe cu un singur pas.

    Or, Ioan Paul al II-lea a facut deja mai multi. La vizita din 1999, prima de acest fel a unui papa intr-o tara ortodoxa, Sfantul Parinte a vorbit despre Romania drept „Gradina a Maicii Domnului“. Nu e o simpla metafora de complezenta. Nu faci metafore de complezenta cu Cea pe mana careia esti pregatit sa-ti incredintezi moartea.  La fel si cu recunoasterea „oficiala“ a Bisericii Romane drept Biserica Apostolica.

    Mesajul a fost cat se poate de serios, iar responsabilitatea noastra pe masura. In conditiile in care Biserica Greaca si, mai ales, cea Rusa se dovedesc refractare, Romaniei latine i se pregateste, intr-adevar, ceva – un rol-cheie in viitoarea (re)unificare a celor doua Biserici. Sa fim bine intelesi: nu ma numar printre adeptii hei-rupismului in materie de ecumenism caldicel. Nu ma astept nici ca o asemenea unificare sa se petreaca de azi pe maine. 

    Ingaduit imi fie, insa, sa nadajduiesc ca, daca nu generatia noastra, atunci macar cea a copiilor nostri va putea fi martora acestui eveniment. Prin comparatie, prabusirea comunismului va fi fost doar o furtuna intr-un pahar cu apa. Urmasul Sfantului Petru s-a asezat in mormant, piatra de temelie. Noua nu ne ramane decat sa construim.