Sa nu demonizam capitalul speculative

In mod logic, Banca Nationala a facut tot ce a putut pentru a grabi in primul rand reducerea dobanzilor la depozite, pentru a le diminua atractivitatea in comparatie cu pietele vestice. Si astfel, bancile comerciale au ajuns sa remunereze depozitele in lei cu mai putin de 10% pe an, fata de 14-15% in urma cu sase luni. Cu o anumita intarziere, au coborat si dobanzile la creditele in moneda nationala, pana la niveluri de 12% pe an, la finantari ipotecare, dar si de consum. Iata, asadar, unul din beneficiile implicite ale hotararii BNR de a deschide accesul strainilor la depozitele bancare in lei. In plus, scaderea dobanzilor nu putea avea loc fara eforturile bancii centrale de a controla inflatia, inclusiv folosind aprecierea leului. Sigur, este un pas care a venit tarziu fata de tarile vecine, din cauza lipsei de maturitate a pietei financiare si a intarzierii restructurarii economiei. Initial, pasul liberalizarii trebuia facut anul trecut, insa a fost imposibil tocmai din cauza inflatiei inca ridicate, care impunea dobanzi pe masura.

Ba inca scepticii experti ai Fondului Monetar International au sugerat si anul acesta o noua amanare, pentru ca BNR sa mai castige timp pentru contracararea presiunilor inflationiste provocate de explozia cererii de consum si de majorarile de preturi administrate.

In cele din urma, banca centrala a hotarat sa „riste“, dupa opinia mai multor analisti, inclusiv a FMI. Ce risca? 

O apreciere brusca a leului, determinata de intrari de capitaluri pornite la vanatoare de castiguri rapide. Odata realizate castigurile respective, pe seama dobanzilor inca mari, dar si a tendintei de apreciere a leului, banii ar putea iesi spre sfarsitul anului la fel de repede cum ar si intra, provocand, de aceasta data, o depreciere brusca a monedei nationale. Adica prima perioada de dupa liberalizare poate aduce o succesiune de socuri greu de suportat de o economie inca putin restructurata.

In plus, scaderea rapida a dobanzilor poate alimenta presiuni inflationiste deja semnificative. De ce nu a mai fost timp pentru o amanare? Formal, din cauza obligatiei de a respecta un angajament asumat fata de Uniunea Europeana. Practic, pentru ca daca economia romaneasca nu se poate adapta unor astfel de posibile tensiuni financiare, ar insemna ca nu poate aspira nici la aderare in 2007.

Asa ca BNR a renuntat sa mai numere droburile de sare si a hotarat sa lase valuta sa intre si sa iasa liber de pe piata, inclusiv in scopuri speculative. Din fericire, conjunctura externa este cat se poate de potrivita pentru a preveni intrari masive de capitaluri pe termen scurt. 

Astfel, tendinta de crestere a dobanzilor in SUA a reorientat deja o parte din acesti bani spre piata americana. Apoi, dobanzile pe piata romaneasca au scazut destul de rapid pentru a mai taia din apetitul speculatorilor. 

Multi au gasit inca de acum un an modalitati de a face plasamente in lei pentru a profita de dobanzile ridicate, aducand pe piata circa doua miliarde de euro.

Cu toate acestea, este de asteptat ca inca 2-3 miliarde de euro sa intre in perioada urmatoare, contribuind la mentinerea tendintei de apreciere a leului. Aceasta ajuta, insa, la controlul inflatiei prin reducerea preturilor la marfurile din import.

Odata intrate capitalurile speculative, va trebui evitat cu orice pret sa li se ofere motive de fuga. Adica piata locala ar putea beneficia de efectele de scadere a dobanzilor si a inflatiei, cu conditia ca autoritatile sa nu ia decizii neinspirate de politica economica si sa nu intarzie in prevenirea accentuarii unor derapaje, care i-ar putea face pe investitorii straini sa-si vada plasamentele in pericol. Pentru ca odata creata o perceptie de risc marit, o singura apasare de tasta va scoate milioane de euro de pe piata, lovind leul direct in plex.