Ideea din anii 1950 a familiei americane, în care bărbatul era capul sau nucleul familiei şi se află la birou de la 9 la 5, în timp ce soţia sa avea grijă de copii şi casă, nu mai există. Mai mult decât atât, odată cu ascensiunea muncii remote, asistăm la un fenomen inversat, din ce în ce mai popular în Statele Unite ale Americii: tatăl care alege să lucreze de acasă sau chiar să renunţe la muncă, pentru a-i permite soţiei sale să evolueze pe plan profesional.
În Costa Mesa, un oraş din Orange County, California, cunoscut pentru bogăţia şi plajele sale, ea lucrează pentru a deveni parteneră la biroul local al unei mari firme de avocatură, iar el este director executiv la un startup tehnologic din zona Bay Area, aflat la mai mult de 400 de mile distanţă. În Cambridge, Massachusetts, el scrie cod în apartamentul lor de lângă campus, în timp ce ea îşi urmează cursurile la Facultatea de Drept de la Harvard. Ea este obstetrician, el lucrează de la distanţă pentru o companie de tehnologie; ea este cadru universitar la o universitate din Ivy League, el lucrează pentru o companie de criptomonede. Peste tot în Statele Unite, în rândul celor educaţi şi cu venituri ridicate, pare să apară un nou trend, scrie un articol amplu publicat de The Economist: când soţiile pleacă dimineaţa la birourile, sălile de clasă sau spitalele unde lucrează, îşi iau la revedere de la soţii lor, care rămân acasă.
Jurnaliştii publicaţiei americane spun că nu este vorba despre o reeditare inversată a anilor 1950. Până la urmă, bărbaţii încă lucrează, nu se ocupă în principal de gătit, curăţenie şi îngrijirea copiilor. Însă noile obiceiuri reflectă un efect neapreciat suficient al ascensiunii muncii la distanţă: ascensiunea soţului care lucrează de acasă.
Bărbaţii şi femeile încă se specializează în tipuri diferite de muncă. Locurile de muncă din industrii precum ştiinţa calculatoarelor şi ingineria sunt disproporţionat ocupate de bărbaţi. Predatul şi îngrijirea medicală sunt dominate de femei. Profesii precum avocatura şi medicina pot angaja încă mai mulţi bărbaţi decât femei, dar balanţa începe să se încline invers: mai multe femei decât bărbaţi sunt înscrise la facultăţile de drept şi medicină. Astfel, în rândul cuplurilor tinere, este probabil mai frecvent ca ea să devină avocat sau doctor decât el.
Procentul părinţilor care nu lucrează pentru salariu a rămas constant la 18% în ultimii aproximativ 30 de ani, conform studiului Pew. Însă, ponderea părinţilor care stau acasă şi sunt taţi a crescut, de la 11% în 1989 la 18% în 2021.
Diferitele ocupaţii au trebuit, de asemenea, să adopte abordări diferite faţă de munca la distanţă. O minoritate a profesioniştilor din domeniul medical pot lucra de la distanţă, prin telemedicină, dar majoritatea trebuie să îşi trateze pacienţii faţă în faţă. Avocaţii pot fi legaţi de un anumit stat sau zonă din Statele Unite prin licenţa şi specializarea lor. Între timp, industriile care au raportat cel mai înalt nivel de flexibilitate în munca la distanţă sunt cele de programare şi tehnologie, arhitectură, inginerie şi afaceri. Aproximativ jumătate dintre persoanele care lucrează în domenii precum informatica sau matematică lucrează exclusiv de la distanţă. Consecinţa este că, în ansamblu, bărbaţii pot lucra mai uşor de oriunde doresc. Un sondaj realizat de McKinsey, o firmă de consultanţă, a constatat că 38% dintre bărbaţi aveau opţiunea de a lucra complet de la distanţă, comparativ cu 30% dintre femei. Aproximativ jumătate dintre femei au raportat că nu pot lucra deloc de la distanţă, comparativ cu 39% dintre bărbaţi.
Acest lucru poate suna ca încă un mod în care femeile par să aibă de pierdut. Dar această viziune este mioapă. Cuplurile fac compromisuri de multe feluri pentru ca vieţile lor să funcţioneze împreună. Dacă ei i se oferă o mare promovare, condiţionată de mutarea în Chicago, s-ar putea să fie nevoită să o refuze dacă locul de muncă al lui este legat de New York. Libertatea geografică a oricăruia dintre parteneri face posibilă avansarea celuilalt în carieră. Cuplul din Costa Mesa citat la începutul articolului a ales acea zonă deoarece era convenabilă pentru locul ei de muncă şi pentru accesul la bunicii copiilor lor, care acum îi distrează regulat pe cei mici, scrie The Economist.
Claudia Goldin, laureată a Premiului Nobel, a scris despre cum munca la distanţă poate fi un avantaj pentru femei. În ultimii 200 de ani, participarea femeilor pe piaţa muncii a fost cea mai ridicată atunci când a fost posibil să desfăşoare munca plătită de acasă. De asemenea, a descoperit că diferenţele salariale între genuri sunt cele mai mici în domeniile în care munca flexibilă este norma.
În ansamblu, bărbaţii pot lucra mai uşor de oriunde doresc. Un sondaj realizat de McKinsey, o firmă de consultanţă, a constatat că 38% dintre bărbaţi aveau opţiunea de a lucra complet de la distanţă, comparativ cu 30% dintre femei. Aproximativ jumătate dintre femei au raportat că nu pot lucra deloc de la distanţă, comparativ cu 39% dintre bărbaţi.
Publicaţia The Hill citează un studiu realizat de Pew Research Center în 2023 din care reieşea că unul din cinci părinţi care stau acasă în Statele Unite este acum tată. Procentul părinţilor care nu lucrează pentru salariu a rămas constant la 18% în ultimii aproximativ 30 de ani, conform studiului Pew. Însă, ponderea părinţilor care stau acasă şi sunt taţi a crescut, de la 11% în 1989 la 18% în 2021. Experţii atribuie creşterea numărului de taţi care stau acasă schimbărilor din condiţiile economice ale familiilor. „Potenţialul de câştig al femeilor a crescut considerabil în această perioadă, pe măsură ce nivelul lor de educaţie a crescut constant”, a declarat Jocelyn Wikle, profesor asistent la Şcoala de Viaţă de Familie de la Universitatea Brigham Young. Femeile au depăşit constant bărbaţii în ceea ce priveşte nivelul de educaţie de-a lungul anilor. Biroul de Recensământ al SUA a constatat că, în 2021, 53,1% dintre adulţii cu vârsta de 25 de ani sau mai mult care aveau o diplomă de licenţă sau mai mult erau femei, în timp ce 46,9% erau bărbaţi.
Un alt studiu Pew din 2022 a arătat că femeile câştigă teren şi în rândul celor mai bine plătite profesii din SUA. Conform studiului, femeile reprezintă 35% dintre angajaţii în cele mai bine plătite 10 profesii din SUA, precum cele de medici, avocaţi şi farmacişti. Această cifră este cu 22 de puncte procentuale mai mare decât în 1980. „Aceste realităţi economice înseamnă că pentru unele familii este mai bine ca tatăl să stea acasă, iar mama să fie cea care câştigă banii”, a adăugat Wikle. Spre exemplu, diferenţa de potenţial de câştig datorată educaţiei a jucat un rol important în decizia lui Chris Braaten, un tată de 40 de ani din Bakersfield, California, de a fi părinte care stă acasă. Înainte de a se căsători, Braaten şi soţia sa au fost de acord că unul dintre ei va rămâne acasă pentru a avea grijă de copiii lor. După ce s-a născut prima lor fiică, soţia lui Braaten a rămas iniţial acasă, lucrând la un colegiu local. Dar soţiei îi lipsea munca din sectorul nonprofit, iar având în vedere diferenţa dintre nivelurile lor de educaţie – cei doi ştiau că ea va putea câştiga mai mult atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. În plus, Braaten nu era mulţumit de munca sa şi era mai interesat să se ocupe de copilul lor. Astfel, când soţia sa a rămas însărcinată din nou, Braaten s-a oferit să stea acasă. „Părea o decizie evidentă”, a spus el. The Hill a discutat cu mai mulţi taţi care stau acasă cu normă întreagă şi care, ca şi Braaten, au spus că soţiile lor aveau un potenţial mai mare de câştig datorită diferenţei de educaţie. Mulţi dintre aceşti taţi au spus că dorinţa ca unul dintre părinţi să rămână acasă pentru a avea grijă de copii a fost o decizie comună. De asemenea, mulţi dintre aceşti bărbaţi şi-au exprimat nemulţumirea faţă de locurile lor de muncă şi au spus că a sta acasă cu copiii le-a oferit o satisfacţie mai mare decât munca lor.
Publicaţia americană Forbes sesizează şi cum, similar cu perioada crizei financiare, mulţi bărbaţi au părăsit forţa de muncă în timpul pandemiei şi nu s-au mai întors. Conform datelor publicate la finalul anului 2022, peste 7 milioane de bărbaţi cu vârste cuprinse între 25 şi 54 de ani nu lucrau şi nu îşi căutau un loc de muncă. Economia şi piaţa muncii s-au schimbat. Puţine locuri de muncă mai sunt disponibile în industrii tradiţionale considerate orientate către bărbaţi, precum producţia, munca în fabrici şi construcţiile. Drept urmare, având mai puţine opţiuni şi incapacitatea de a găsi un loc de muncă adecvat în domeniul lor, mulţi aleg să părăsească piaţa muncii. O provocare majoră cu care se confruntă bărbaţii pe piaţa muncii este discriminarea legată de lipsa educaţiei formale. De exemplu, bărbaţii care nu au o diplomă universitară pot întâmpina dificultăţi în obţinerea unor locuri de muncă bine plătite în domenii administrative. Simţindu-se descurajaţi, unii bărbaţi preferă să renunţe la piaţa muncii decât să accepte locuri de muncă prost plătite şi instabile.
Traducere şi adaptare: Ioana Matei