BusinessMagazin

Blog

  • Studiu de caz: InterAgro

    Holdingul ajunge, numai in sectorul vegetal, la afaceri de circa 30 mil. euro anual, spune Sorin Dogaru, directorul departamentului agricol de la InterAgro. Aflat de la inceput in companie (din 1997), Dogaru a asistat, conform propriilor afirmatii, la fiecare achizitie de tractoare sau de parcele de teren. Societatea a crescut de la 1.290 ha cat avea acum zece ani la 46.000 ha, din care 10.000 ha sunt in proprietate, 29.000 ha in arenda si 7.000 ha in concesiune.

     

    AparTinand omului de afaceri Ioan Niculae, holdingul InterAgro detine in sectorul agricol terenuri (in zona Zimnicea, Fetesti, Rosiori si altele), patru firme de depozitare (silozuri), o fabrica de ulei, un complex de crestere a porcilor si o fabrica de conserve, o ferma de vaci si o fabrica de produse lactate. „Nu stiu in Europa o firma de talia noastra, cu afaceri astfel integrate“, spune Dogaru.

     

    Cei mai buni ani au fost pentru companie 1997-2000, cand au avut si castiguri de 200%. „Cine facea agricultura bine facea si bani. Pe o scadere generala a agriculturii romanesti din acei ani, noi am crescut“, confirma directorul companiei. Acesta preconizeaza ca societatea va creste si dupa integrarea europeana. „Credeti ca putem vorbi de un producator agricol european care are maxim 300 ha si seamana tot timpul in afara perioadei optime sau nu fertilizeaza conform tehnologiei?“ Dogaru considera ca in agricultura vor rezista doar cei care vor face investitii. „Producatorul agricol va trebui sa-si schimbe mentalitatea: decat sa cultive 2.000 ha prost, mai bine cultiva 1.000 ha bine, fiindca va ajunge la aceleasi productii.“

     

    Ultima culturA intrata in productie sunt trandafirii, intr-o sera situata la Zimnicea, si care a costat 2,5 mil. euro. Cultivand soiuri olandeze, productia serei va ajunge la 2 milioane de fire pe an si la un profit de peste un milion de euro. Altfel spus, este cea mai profitabila investitie a grupului, daca luam in considerare ca are doar un hectar. Pentru a-si asigura viitorul viticol, InterAgro si-a extins suprafata de vita-de-vie de la 180 la 280 ha. „E clar ca daca ai vita de vie, trebuie sa vinifici ceea ce produci. In 2007 vom investi 3 mil. euro intr-o crama noua cu o capacitate de 2,5 milioane de litri pe an.“

  • Cei mai mari dintre cei mici

    Cei mai mari fermieri din tara oscileaza intre orgoliu si temeri atunci cand privesc spre concurenta din Uniunea Europeana. Deocamdata, argumentele in favoarea lor tin de suprafetele cultivate si de veniturile scoase de pe ele. 

     

    IOAN NICULAE – InterAgro

    TEREN: o suprafata de 46.000 ha, cu mai multe culturi

    CIFRA DE AFACERI: aproximativ 30 mil. euro numai pe sectorul vegetal

     

    ADRIAN PORUMBOIU – SC Racova Com Agro Pan

    TEREN: 40.000 ha, din care 24.000 ha sunt numai cu grau

    CIFRA DE AFACERI: depaseste 220 mil. euro (2006)

     

    mihai petrosu  – SC Petrosu SA

    TEREN: 500 ha – cea mai mare suprafata de cultivare a legumelor in camp

    strategie: mizeaza pe terenuri proprietate personala, dar si pe asocieri

     

    constantin stanciu – Leoser

    TEREN: detine 90 ha sere de legume

    EvoluTie: in 2004 grindina i-a distrus 62 ha in totalitate si 28 ha in proportie de 60%

     

    Ioan benea – SC Hibridul Harman

    TEREN: 600 ha, din care 150 cultivate cu cartof

    RESTANTE: inca mai incearca sa recupereze pierderea de jumatate de milion de euro din 2000

  • Tinte de preluare

    Asirom Se afla pe locul al doilea in topul asiguratorilor si este detinuta de omul de afaceri Ioan Niculae (peste 50% din actiuni), prin intermediul Interagro. Restul actionarilor sunt fondurile de investitii Broadhurst, cu circa 15%, si QVT Fund, cu 12%.

     

    Ardaf Plasata pe locul 10 in topul asiguratorilor, compania Ardaf este controlata de compania Tender cu 56,19% din actiuni, un investitor individual cu 15,87%, Raiffeisen cu 7,67%, fondul Clairmont cu 3,9%.

     

    Asiban Ocupa locul al patrulea in topul asiguratorilor. Asiban este detinuta in proportii egale, de cate 25%, de catre patru banci mari din sistem: BCR, BRD SocGen, CEC si Banca Transilvania.

     

    Asitrans Actionarii Asitrans sunt Uniunea Nationala a Transportatorilor Rutieri din Romania cu 37,58%, Cristiana Basgan cu 17,65%, Banca Romaneasca cu 10,75% si alti actionari. Societatea este plasata pe locul 16 in topul asiguratorilor.

  • ASIGURARI: Tineti-va bine de cota de piata; vin jucatorii grei!

    Nume sonore se pregatesc sa intre in acest an pe piata asigurarilor din Romania, estimata la peste 2 miliarde de euro. Intre tintele de preluare avute in vizor se inscriu societati precum Asirom sau Ardaf, care traverseaza perioade mai putin faste, dar si Asitrans, care incepe sa se extinda in regiune.

     

    Potentialul de crestere anual de minim 25% al pietei de asigurari din Romania si lansarea afacerilor cu pensii private reprezinta miza pentru care asiguratori de talie mare isi pregatesc intrarea in 2007.

     

    „Dupa 1 ianuarie, grupul QBE (numarul unu in Australia, intre primii 25 din lume – n.red.) va intra in Romania pe segmentul asigurarilor non-viata. Cred ca vor veni si francezii de la AXA (unul dintre primii trei mari asiguratori din Europa – n. red.)“, comenteaza Bogdan Andriescu, presedinte al Uniunii Nationale a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari din Romania (UNISCAR).

     

    Potrivit presedintelui UNISCAR, marii asiguratori prefera in general sa cumpere o companie activa in mai multe tari. Afirmatia este confirmata de anuntul facut la finele anului trecut de AXA, care a anuntat ca a ajuns la un acord pentru a cumpara divizia de asigurari a Alpha Bank, pentru 255 de milioane de euro. In Romania, compania Alpha Insurance a fost vanduta in 2005 companiei elene Ethniki Asfalistiki, detinuta de grupul National Bank of Greece. In acest context, AXA ar putea patrunde in Romania atat printr-o achizitie, cat si printr-o investitie greenfield, potrivit lui Christophe Dufraux, purtatorul de cuvant al AXA.

     

    Si grupul QBE este interesat de expansiune, potrivit informatiilor disponibile pana acum. „Expansiunea prin achizitie este una dintre strategiile de crestere ale grupului QBE Insurance, existand in prezent o serie de oportunitati in Europa, inclusiv din Romania“, subliniaza Helena Christopher, director de marketing pentru operatiunile QBE Europa.

     

    La aceste nume se adauga si Cardif Insurance, divizia de asigurari de viata a BNP Paribas, care a infiintat inca de anul trecut o companie pe piata locala si urmeaza sa vanda primele polite in 2007.

     

    Insa de anul acesta, formalitatile pentru intrarea pe piata a asiguratorilor europeni sunt mult simplificate, pentru vanzarea produselor fiind de ajuns o simpla notificare a Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA). In aceste conditii, Angela Toncescu, presedintele CSA, se asteapta la o avalansa de notificari – „circa 300, daca avem in vedere experienta statelor care au aderat in 2004“.

     

    Practic, ceea ce se va intampla la noi va repeta evolutia din celelalte tari noi membre ale UE: dupa primul an si jumatate de la integrare, in Ungaria si Slovacia si-au notificat intentia de a vinde produse peste 300 de noi asiguratori, alti 220 manifestandu-si interesul pentru piata slovena.

     

    Insa nu doar strainii ar putea beneficia de pe urma reducerii formalitatilor, ci si asiguratorii locali. Pana acum, compania Asitrans si-a manifestat intentia de a opera pe pietele din Ungaria si Bulgaria prin intermediul brokerilor de asigurari. „Vom investi 200.000 de euro pentru dezvoltarea de afaceri in Ungaria si Bulgaria din 2007“, declara Bogdan Stan, directorul general al companiei.  El estimeaza ca activitatea derulata prin intermediul brokerilor din Ungaria si Bulgaria ar urma sa reprezinte 10% in cifra de afaceri totala pentru acest an.

     

    Cea mai mare lupta se va da insa pe piata locala, unde potentiala intrare a asiguratorilor straini va dinamiza piata, fie ca va fi vorba de fuziuni si achizitii sau de un razboi al preturilor.

     

    „Tintele de preluare ar fi: Asirom, insa aici problema este pretul; Asiban, insa problema este ca sunt multi actionari; la capitolul societatilor tentante de talie mica se inscriu Asitrans si RAI Asigurari“, considera presedintele UNISCAR.

     

    Parerea este sustinuta si de presedintele BCR Asigurari, Mihai Tecau, care nu exclude ca pe lista cumparatorilor sa se afle companii active pe piata locala. „Sunt cateva companii tentante in piata, dar deocamdata nu exista o tinta pe care sa le-o propun actionarilor spre aprobare“, puncteaza Tecau.

     

    Cele patru societati care ar putea face obiectul unor tranzactii detin peste un sfert din piata de asigurari din Romania. Trei dintre acestea, respectiv Asirom, Ardaf si Asiban, au facut recent obiectul unor proceduri de redresare financiara impuse de CSA. Daca pentru Asirom si Asiban, „carantina“ s-a incheiat intr-un timp relativ scurt, Ardaf a ramas in administrare speciala. 

     

    Curtata constant de numeroase companii internationale, compania plasata pe locul al doilea in topul asiguratorilor – Asirom – ar putea suferi curand modificari in structura actionariatului. Detinatorul a jumatate din actiunile companiei de asigurari, prin societatea Interagro, Ioan Niculae nu exclude posibilitatea de a vinde participatia detinuta in urmatorii ani, insa pentru acest an vrea sa vanda doar un pachet mai mic. „M-ar tenta vanzarea in 2007 a 7-10% din actiunile Asirom. Compania olandeza Eureko (unul dintre cele mai mari grupuri financiare din Europa si actionarul majoritar al companiei Interamerican – n.red.) este una din cele mai serioase si determinate in negocieri“, comenteaza Niculae. Pe langa compania olandeza, alte doua societati de asigurari austriece sunt interesate de achizitia Asirom, care a inregistrat in ultimii ani o reducere drastica a cotei de piata.

     

    La Ardaf, regimul de supraveghere speciala instituita de CSA a blocat practic orice intentie de vanzare a companiei. „S-au purtat discutii pentru preluarea Ardaf si cu companii locale, si cu companii internationale, insa dupa suspendarea de la tranzactionare (iulie 2006 – n. red.) nu a mai fost cazul“, precizeaza Radu Cocea, administratorul special al companiei. Resuscitata recent printr-o majorare de capital suprascrisa cu 7 mil. euro, peste nivelul de 29,5 mil. euro, societatea este insa acum o tinta pentru asiguratorii internationali. Majorarea de capital a adus o schimbare importanta in actionariat: avocatul Daniel Voicu a cumparat 15,87% din Ardaf, de la o detinere initiala de doar 0,01%. Administratorul special al companiei considera ca dupa finalizarea majorarii de capital, actionarii nu vor mai fi tentati sa vanda, insa nu exclude aceasta varianta. „Tranzactia s-ar putea efectua pe piata Rasdaq a Bursei de Valori, unde compania este listata, dar in prezent suspendata de la tranzactionare“, puncteaza Cocea. Potrivit ultimelor informatii, actionarul majoritar Ovidiu Tender (cu 56,19% din actiunile Ardaf) intentioneaza sa isi vanda participatia, pentru un „pret corect“.

     

    Nici Asitrans nu duce lipsa de petitori, desi cota de piata detinuta de companie se plaseaza la aproximativ 1,5%. „Nu este exclus sa luam decizia de a vinde in 2007 in cazul in care vom ajunge la o intelegere interesanta cu un grup din afara“, sustine Bogdan Stan.

  • Baneasa se sufoca de low-cost

    Companiile low-cost care vor incepe curand sa opereze zboruri de pe Baneasa vor urca gradul de ocupare spre 100%. Daca aeroportul nu isi va mari capacitatea, doritorii de low-cost au trei variante: sa zboare de pe Otopeni (mai scump), de pe aeroporturile din tara sau sa astepte.

     

    In 2001, dupa ce TAROM si-a mutat toate cursele pe aeroportul de la Otopeni, pe aeroportul Baneasa mai aterizau doar ocazional avioane, erau cam 20-30 de pasageri pe luna“, isi aminteste Stefan Mladin, oficial al Aeroportului Baneasa.

     

    Aeroportul s-a sustinut o perioada din cursele cargo, curierat, business (avioane personale) si, sporadic, din zborurile charter si low-cost pana in 2004, cand doua companii low-cost au inceput sa zboare regulat de pe Baneasa (Blue Air si My Air) si aeroportul s-a redresat. In 2006, aeroportul utilizat odinioara doar pentru curse interne a operat exclusiv curse externe (low-cost si charter), iar veniturile obtinute (6 milioane de euro) l-au scos de pe lista de obiective subventionate de Ministerul Transporturilor, care trebuia pana atunci sa dea aeroportului aproximativ 700.000 de euro pe an.

     

    Anul trecut numarul de pasageri care au zburat de pe sau spre Baneasa a ajuns la 700.000, iar numarul curselor a fost de aproximativ 8.000. „Practic, s-a dublat traficul comparativ cu 2005, cand numarul de pasageri a fost de 385.000“, spune Stefan Mladin. Zborurile comerciale reprezinta 90% din trafic, iar cele de curierat (UPS are doua curse zilnice catre Budapesta), de cargo si charter reprezinta 10%.

     

    Pentru 2007, oficialii aeroportului prognozeaza o crestere la fel de sustinuta a numarului de pasageri, pana la un milion. Cresterea va veni atat din dezvoltarea companiilor care opereaza si acum de pe Baneasa (Blue Air, Sky Europe, My Air), dar si din intrarea a inca doua companii (Wizz Air si German Wings). Wizz Air va incepe operarea din februarie, cu zboruri catre Barcelona, Londra, Roma si Budapesta, iar German Wings va incepe din martie zborurile catre Bonn (trei curse pe saptamana).

     

    „Daca la sfarsitul anului, cursele existente pe Baneasa ocupau 90% din sloturile existente (permisiunea data de o autoritate competenta pentru utilizarea tuturor elementelor infrastructurii unui aeroport, n.red.), din martie acestea vor fi acoperite in proportie de aproape 100%“, spune Stefan Mladin, care precizeaza ca deja operatorii existenti se cearta pe sloturi: „Multi vor sa zboare la ore de varf, precum dimineata sau seara, iar atunci cand sunt zboruri la un sfert de ora distanta, check-in-ul e depasit“. Odata cu apropierea de saturatie a sloturilor, oficialii se gandesc la situatia care se va crea la vara, odata cu inceperea perioadelor de concediu si, implicit, a zborurilor charter. Vara trecuta de pe Baneasa au zburat saptamanal, in medie, 50 de curse charter, iar piata este asteptata sa creasca in acest an. Anul trecut, in medie, 1.500 de pasageri au trecut in fiecare zi prin aeroportul din Baneasa, iar maximul pe care il poate realiza aeroportul la infrastructura actuala este de 2.000 de pasageri pe zi, cifra ce va fi atinsa la inceputul celui de-al doilea trimestru, dupa cum estimeaza autoritatile aeroportului.

     

    Ca la orele de varf pe Baneasa nu se poate nici respira o stiu prea bine mai ales pasagerii, dar si operatorii care zboara de acolo. Blue Air, compania cu cele mai multe zboruri de pe aeroportul secundar al Bucurestiului, spune ca are o colaborare buna cu aeroportul, dar ca impedimentele apar cand vine vorba de partea tehnica: „Lipsa proiectelor pentru dezvoltarea infrastructurii, in special in procesele legate de pasageri si refacerea pistei au creat o serie de probleme de-a lungul timpului, dar deocamdata nu ne gandim sa operam din alta parte, desi ramanem deschisi la alte posibile variante“, spune Raluca Pauna, reprezentant al operatorului roman low-cost.

     

    Conform Ministerului Transporturilor si reprezentantilor aeroportului, proiectele exista si o parte din ele se vor realiza in acest an. Primul proiect si, cel mai probabil, singurul care se va realiza in acest an este renovarea pistei. Dupa cum spun oficialii din minister, proiectul este lansat, iar pista va fi total renovata pana la sfarsitul acestui an. Stefan Mladin spune ca acum proiectul se afla in faza semnarii de contracte, iar investitia va totaliza 20 de milioane de euro, bani care vor veni printr-un credit de la Raiffeisen Bank. Inainte de efectuarea imprumutului, aeroportul Baneasa a comandat o evaluare pentru a o folosi la contractare. Evaluatorul, Elite Consulting, a estimat aeroportul din Baneasa la 800 de milioane de euro, luand in calcul nu numai aeroportul si functionalitatile lui, ci si valoarea de piata a celor 180 de hectare de teren aferente aeroportului.

     

    O alta investitie, la fel de importanta – cresterea capacitatii aerogarii pentru a facilita cresterea gradului de procesare a pasagerilor – este inca in varianta de aprobari. „Aceasta investitie ar presupune largirea salilor de venire, respectiv de sosire, ar costa cam 2 milioane de euro si ar creste capacitatea pana la aproape 3.500 de pasageri“, spune Stefan Mladin. Deocamdata, aceasta investitie – care s-ar putea face din surse proprii – nu este aprobata de Ministerul Transporturilor. Adrian Ionescu, purtator de cuvant al ministerului, spune ca acest proiect este in curs de aprobari.

     

    Daca nu mai este loc pe Baneasa, de ce nu se zboara de pe Henri Coanda (Otopeni)? Companiile aeriene au aceasta optiune, dar principalul impediment il reprezinta taxele de zbor, mai mari cu 30-40%. Cu toate acestea, sunt trei companii low-cost implantate acolo: una spaniola, care nu are deocamdata niciun zbor activ, Air Europa (cunoscuta in Romania deoarece opereaza vara multe din charterele de vacanta Romania-Spania) si doua italiene, Wind Jet (care zboara de trei ori pe saptamana la Forli, de unde face conexiune cu Catania si Palermo) si Alpi Eagles (care are trei zboruri pe saptamana la Venetia).

     

    Cele doua companii italiene sunt prezente in Romania printr-un parteneriat cu Globe Ground, una din companiile care asigura handlingul in aeroportul Otopeni si care opereaza si o agentie de turism. Globe Ground este detinuta in proportie de 50% de Penauille Servisair (care apartine integral companiei franceze Penauille Group) si 50% de Aeroportul International Henri Coanda si compania TAROM.

     

    Uniformizarea taxelor in cele doua aeroporturi va deveni posibila odata cu unificarea aeroporturilor Otopeni si Baneasa, proiect care ar urma sa fie aprobat (sau nu) luna viitoare. O eventuala unire a celor doua aeroporturi ar putea sa afecteze businessul devenit profitabil al Baneasa, deoarece, la aceleasi taxe, aeroportul din Otopeni are conditii mult mai bune, atuul Baneasa fiind in schimb apropierea de oras.

  • Asa s-au inmultit

    Numarul pasagerilor care au aterizat sau au decolat de pe aeroportul din Baneasa a crescut cu procente de doua sau chiar trei cifre de la an la an. Pe aeroportul Henri Coanda, cresterea a fost si este la fel de mare, doar ca baza de plecare a fost diferita.

     

    An

    Numar pasageri / aeroport

     

    Baneasa
    (Aurel Vlaicu)

    Henri Coanda
    (Otopeni)

    2002

    30.000

    1.100.000

    2003

    170.000

    1.900.000

    2004

    210.000

    2.600.000

    2005

    385.000

    3.000.000

    2006

    700.000

    3.500.000

    2007

    1.000.000

    4.500.000

     

    Sursa: INS

  • De unde vin, unde se duc

    Traficul pe aeroporturile din Romania a crescut in 2006 cu 21,8% fata de anul precedent, ajungand la 5 mil. pasageri, conform Institutului National de Statistica.

     

    AEROPORTURI. Cele mai solicitate aeroporturi au fost, in aceasta ordine, Henri Coanda, Aeroportul International Timisoara, Aeroportul Baneasa si Cluj-Napoca. Pe Henri Coanda

    s-au imbarcat si au debarcat aproximativ jumatate din totalul pasagerilor (53%).

     

    PROVENIENTA: Principala tara de unde au sosit pasageri este Italia, tara de provenienta a mai mult de 10% din totalul pasagerilor debarcati, urmata de Germania, Franta, Olanda si Austria.

     

    DESTINATII: Aeroportul pentru care s-au imbarcat cei mai multi pasageri din Romania a fost Milano-Malpensa (120.000 de pasageri), urmat de Charles de Gaulle din Paris (110.000) si aeroportul din München (109.000).

  • Piata gogosilor creste vazand cu ochii

    Ritmul de extindere a francizelor cu gogosi i-a propulsat pe investitori intr-o noua etapa: deschiderea de fabrici cu linii de productie suficient de mari pentru a sustine dezvoltarea. Numai pentru acest an se pregatesc investitii de peste 4 milioane de euro.

     

    Christian Macedonschi, nepotul poetului cu acelasi nume, a cumparat spre sfarsitul anului trecut un hectar de teren in localitatea Cristian, din judetul Brasov. Nu va ridica acolo o cabana ca sa caute inspiratie privind muntii, ci, pasionat de cafea si gustari care se asorteaza cu cafeaua, va construi o fabrica de gogosi in care spune ca va investi un milion de euro (70% pentru echipamente, 30% pentru teren si constructia halei) si care va urma sa produca 6 milioane de gogosi pe an, incepand cu a doua jumatate a lui 2007.

     

    Gogosile vor fi congelate, ambalate, iar o parte din ele vor pleca spre Germania si Ungaria, in timp ce cealalta parte vor ramane in tara, unde va alimenta punctele de vanzare pe care Christian Macedonschi a inceput sa le dezvolte inca de anul trecut.

     

    „Primul nostru contract pentru vanzare de gogosi l-am incheiat cu hipermarketurile real, in toate magazinele pe care le au ei deschise (in opt orase de provincie)“, spune Christian Macedonschi. Standurile au fost plasate in magazinele real, fiind operate de firma lui Macedonschi, Trus HoReCa Services, impreuna cu partenerul lor german, Roka GMBH.

     

    Dupa cateva luni, in care vanzarile au atins peste 3.000 de gogosi pe zi, Christian Macedonschi s-a gandit sa dezvolte conceptul: „Mi-am zis: ce rost are sa vindem numai gogosi – la o gogoasa merge si un suc fresh si o cafea, iar pentru cei mici o inghetata“. Astfel a aparut conceptul „Live hi, eat fresh“ – un stand dotat cu expresor de cafea, storcatoare de fructe si automat de inghetata.

     

    „Deocamdata avem contract de exclusivitate cu real, dar din luna mai vom iesi cu acest concept in regim de franciza pe piata“, spune Macedonschi. „Live hi, eat fresh“ va fi vandut in regim de franciza, inclusiv pentru cei ce ar dori sa deschida un stand intr-un super sau hipermarket. „Taxa de intrare va fi de 15.000 euro si va fi necesara si o garantie bancara de 15.000 euro“, spune Macedonschi. Acesta sustine ca are cereri de franciza atat din Romania, dar si din Bulgaria, Ucraina si Ungaria, dar ca in primul an va acorda cu totul maxim 20 de francize.

     

    Fiind blocat de contractul de exclusivitate cu real, proiectul de franciza al lui Macedonschi nu este deocamdata disponibil. Pentru moment nu mai sunt disponibile nici cele mai cunoscute francize de gogosi din tara, Gogoasa Infuriata. Cristi Coman, unul dintre investitorii in reteaua Gogoasa Infuriata, spune ca nu va mai da francize pana la sfarsitul acestui an, cand va iesi pe piata cu „mai mult decat o gogoserie“: „Va fi un concept de bistro, pentru care vom solicita francizatilor o suprafata de vanzare de 50 mp, unde vor fi scaune inalte si mese, dar si o taxa mai mare de intrare, de aproximativ 20.000 de euro, in care vor intra si mai multe facilitati“. Coman precizeaza ca va lansa si un sistem de rate pentru franciza, pentru a nu mai exista impedimentul de a plati intreaga suma de la inceput. Noile francize vor aduce insa si profit mai mare: daca la o actuala franciza Gogoasa Infuriata profitul net al francizatului ajunge cam la 1.000-1.300 de euro pe luna, in cazul noii francize, Cristi Coman estimeaza un castig lunar de peste 2.500 de euro pentru francizat.

     

    Clientii Gogoasa Infuriata vor avea acces in noile bistrouri nu numai la gogosi, ci si la cafea (brandul „Cafea’n drum“ urmand a fi dezvoltat, pastrandu-si insa furnizorul – Nestlé, cu brandul Nescafé), la pizza, covrigi si diverse alte produse de patiserie congelate. Pentru a putea lansa acest proiect, Cristi Coman si partenerul sau, Cosmin Predulescu, afirma ca vor investi un milion de euro intr-o fabrica de productie in Bucuresti, in cartierul Berceni, alaturi de locul unde se afla momentan si mica linie de productie unde se produc, de doi ani, berlinezele (acestea fiind produse proaspete, care se fac noaptea in fabrica si se duc dimineata la cele 14 magazine din Bucuresti). „Cea mai mare investitie va fi in echipamente – este vorba de multe linii de productie, dar si terenul si constructia vor fi destul de scumpe“, spune Coman.

     

    Investitiile facute de francizori vor duce asadar la scumpirea francizelor cu gogosi. Ramane insa pe piata si o franciza mai ieftina din punctul de vedere al investitiei initiale – Melibeea Market, firma de la Suceava care a lansat brandul de gogosi Iamy. Investitia initiala este de aproape 2.000 de euro, iar produsele mai ieftine au facut ca firma sa apara si in orase mai mici, precum Husi, Fundulea, Topoloveni, Brosteni sau Targu-Neamt. Mirela Botezatu, directorul Melibeea, spune ca, de cand a lansat franciza, in 2004 (firma incepand in acel an cu primul magazin in Suceava) a gandit in asa fel conceptul incat sa poata livra gogosi congelate catre toti francizatii.

     

    Daca pana acum principala preocupare a francizorilor era sa acopere cu produse magazinele proprii (trimitand zilnic sau de cateva ori pe saptamana acolo produse finite), constructia fabricilor din acest an vizeaza si alta piata: magazinele cash & carry, care vor prelua produsele congelate si le vor vinde, urmand a fi cumparate de gogoserii independente sau de restaurante.

     

    „Ce s-a intamplat pana acum in domeniul acesta al gogosilor a fost doar un inceput, dar 2007 va aduce adevarata crestere“, spune Mirela Botezatu, dezvoltatorul francizei Melibeea Market, care precizeaza ca normele europene nu mai permit ca o gogoserie aflata, de exemplu, intr-o piata sa fabrice coca pe loc, iar proprietarul acesteia va trebui sa cumpere de undeva produsul congelat. „In acest sens, am semnat deja un contract cu Metro si din luna martie vom intra cu o promotie in care vom vinde gogosi congelate en-gros“, spune Mirela Botezatu.

     

    Pentru a putea sustine atat francizele existente (la al caror numar de 60 de unitati li se vor mai adauga cam 30-40 in acest an, conform estimarilor Melibeea), cat si pentru a putea vinde in retelele cash & carry sau altor doritori, Mirela Botezatu a inceput constructia, tot la Suceava, a unei fabrici complexe, unde va produce atat gogosi, cat si produse de patiserie, cu o capacitate de 9.000 de bucati pe ora. „Proiectul initial pentru aceasta fabrica este evaluat la 2,4 milioane de euro, dar cred ca pana vom deschide fabrica, in septembrie, se vor adauga costuri suplimentare“, spune Mirela Botezatu.

     

    Pentru vanzari in magazinele cash &  carry lucreaza si Christian Macedonschi, care va livra din toamna acestora atat gogosi congelate, cat si papanasi congelati. „Papanasii congelati sunt foarte cautati de restaurante, deoarece pregatirea lor in bucatarie dureaza foarte mult (peste jumatate de ora)“, spune investitorul.

     

    Daca produsele locale merg bine, lanturile americane de gogosi nu au avut prea mare succes in Romania: trei gogoserii Dunkin Donuts au fost deschise in Bucuresti in urma cu patru ani, iar la sfarsitul lui 2005 brandul a iesit de pe piata. Principalul motiv ar fi fost preturile produselor, destul de mari (de la 4 la 7 lei).

     

    Acum, pe piata romaneasca este un alt brand de gogosi americane, Daylight Donuts, cu trei puncte de vanzare in Bucuresti si cate unul in Galati si in Brasov, dupa cum spune Adrian Gheorghe, directorul general al Thinkbig, firma de consiliere in domeniul francizelor, care a adus in Romania brandul Daylight Donuts.

     

    Adrian Gheorghe crede ca ascensiunea mai lenta a gogoseriilor venite din afara tarii are doua explicatii: prima e investitia (care e de aproximativ trei ori mai mare decat a unei francize locale), iar a doua tine de capacitatea de management a francizei: „Este o mare diferenta intre un investitor local care decide sa deschida o afacere in franciza si care, odata lansata investitia, isi canalizeaza toate eforturile pentru dezvoltarea ei, si un director de dezvoltare a retelei angajat al unei companii care are francize in zeci de tari cateodata si abia le poate urmari“.

     

    Fie ca sunt americani sau romanesti, aburii de gogosi calde rar si-au ratat clientii. Iar daca ne gandim ca un bistro vinde cel putin o mie de gogosi pe zi, tintele de crestere afisate de francizori nu par exagerate.

  • Profit din gogosi

    Francizorii de branduri cu gogosi au raportat pentru anul trecut cifre de afaceri in crestere. Cu toate acestea, profitul ramane inca modest.

     

    GOGOASA INFURIATA. Anul trecut cifra de afaceri a producatorului de gogosi a fost de 1,3 milioane de euro, iar profitul brut raportat – 57.000 de euro.

     

    IAMY. Redeventele de la cele 60 de gogoserii deschise, precum si profitul propriilor unitati i-au adus firmei din Suceava un profit de doar 20.000 euro, la o cifra de afaceri de aproape 1 milion de euro.

     

    DAYLIGHT DONUTS. Brandul american are deocamdata doar trei puncte de vanzare in Bucuresti si cate unul in Galati si in Brasov, dar are planuri de extindere in orasele cu peste 100.000 de locuitori, in speta in centrele comerciale locale.

  • Bancile dau bani de aruncat pe Bursa

    Pentru cei care vor sa joace la bursa mai multi bani decat au, exista solutii: bancile dau credite si pentru asa ceva, exista si imprumuturile de nevoi personale, iar in curand brokerii isi vor credita direct clientii.

     

    Doua banci, deocamdata, au in portofoliu imprumuturi pentru cei ce vor sa cumpere actiuni la Bursa de Valori: Libra Bank (in colaborare cu societatea de servicii de investitii financiare Vanguard) si Banca Transilvania (prin intermediul companiei de specialitate din cadrul aceluiasi grup, BT Securities). Lansat cam in acelasi timp, in urma cu aproximativ un an, creditul pentru investitii pe Bursa si-a gasit repede clienti. Asa se face ca la Libra Bank portofoliul de clienti pentru acest tip de imprumut numara in prezent circa 70 de contracte semnate, in valoare totala de peste trei milioane de dolari. La Banca Transilvania, aceste informatii nu sunt publice, reprezentantii bancii invocand confidentialitatea lor, pe motiv ca banca este listata la Bursa de Valori.

     

    Pe de alta parte, in acest moment aproape ca nu mai exista banca in Romania sa nu aiba in oferta cel putin un imprumut pentru nevoi personale nenominalizate – la fel de bune si ele pentru astfel de plasamente. Si tot pentru cei ce sunt dispusi sa riste la BVB mai mult decat ii tine propriul buzunar, viitorul (destul de apropiat, sustin reprezentantii societatilor de brokeraj) aduce inca o veste buna. „Vrem sa introducem tranzactii de cont in marja undeva in primul trimestru din 2007“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Razvan Pasol, presedinte si director general al Intercapital Invest. Tranzactiile in marja, teoretic posibile dupa ce in septembrie anul trecut a intrat in vigoare noul Cod bursier, dar intarziate de lipsa pana de curand a unor reglementari necesare, sunt, de fapt, tranzactii cu bani imprumutati direct de la brokeri.

     

    Asadar, surse de finantare pentru cei ce vor sa joace la bursa exista si vor fi si mai multe cat de curand. Teoretic cel putin, oricine poate avea acces la ele – practica insa mai cerne un pic potentialii clienti. Cine si in ce conditii poate imprumuta bani pentru a investi in actiuni? Si mai ales cat e risc in decizia de a investi la bursa niste bani pe care se plateste o dobanda deloc neglijabila?

     

    „E de asteptat ca cererea (pentru tranzactii in marja – n.red.) sa vina mai ales din partea segmentului de clienti speculativi“, este de parere Alin Brendea, director de operatiuni la Prime Transaction, o alta societate de brokeraj ce se pregateste sa ofere astfel de servicii „undeva in urmatoarele sase luni, cel mai probabil“. Investitorii speculativi sunt in genere mai dornici de noi fonduri, insa nu sunt exclusi si alti potentiali clienti. „Cineva poate sa acceseze astfel de instrumente in cazul unor subscrieri de capital, spre exemplu, sau pentru alte situatii similare“, adauga Brendea.

     

    In cazul unor astfel de imprumuturi, direct de la brokeri, regulile generale sunt date de Codul bursier – investitorii trebuie sa depuna garantii reprezentand echivalentul a cel putin jumatate din valoarea de piata a actiunilor ce urmeaza sa fie cumparate. Aceasta garantie (ce poate fi in numerar sau in alte titluri detinute) ar putea fi insa si mai mare, spun brokerii, in functie de deciziile lor interne. „O sa avem marje mai mari“, spune deja Razvan Pasol de la Intercapital, iar Brendea subliniaza si ca cerintele privind actiunile aduse ca garantie vor fi atent studiate. „Trebuie sa fie actiuni lichide, macar intr-o anumita masura, iar in cazul in care au avut cresteri foarte mari, nu vor fi evaluate probabil chiar la valoarea maxima“. Explicatia este, de altfel, destul de banala: in cazul in care valoarea contului scade prea mult, brokerul poate vinde automat (conform contractului) garantiile aduse de investitor.

     

    Cat despre costuri, dobanda platita pentru banii imprumutati va fi cel mai probabil peste dobanda bancara, admite Brendea – in primul rand pentru ca este un instrument mai comod decat creditul bancar (fiind accesibil clientului direct la broker) si, in al doilea rand, pentru ca multe societati de brokeraj vor fi nevoite sa se refinanteze de la banci pentru a putea acorda astfel de imprumuturi. Cele mai avantajate societati, din acest punct de vedere, sunt evident cele ce fac parte dintr-un grup financiar (avand „in familie“ si o banca).

     

    Pentru moment insa, creditele raman principala sursa de finantare pentru cei ce vor sa riste pe Bursa mai mult decat fondurile proprii. Ambele imprumuturi sunt in lei, iar solicitantul trebuie sa asigure garantii in proportie de 100% din valoarea creditului primit. Pentru linia de credit de la Libra Bank, numita SMART, garantia este reprezentata de valoarea ponderata a actiunilor din portofoliul detinut de solicitant, afirma Corina State, marketing manager la Vanguard (societatea prin care se ofera acest imprumut). Creditul este disponibil clientilor cu cel putin 30.000 de lei portofoliu ponderat, adauga State. Pe toata perioada de creditare, clientul poate face tranzactii cu aceste actiuni, atat timp cat valoarea portofoliului ponderat nu scade sub 100% din valoarea creditului primit. Si la Banca Transilvania garantiile trebuie sa acopere 100% din valoarea creditului si dobanda pe trei luni, clientul fiind nevoit sa incheie o polita individuala de risc financiar emisa de BT Asigurari (la valoarea creditului si a dobanzii pe trei luni), daca are suficiente actiuni in portofoliu. Daca nu, polita va acoperi 25% din valoarea necesarului de garantat, in completare solicitandu-se garantii reale imobiliare sau un depozit colateral (pentru 75%).

     

    Cat costa un astfel de credit? La Banca Transilvania, dobanda pentru creditul in lei este de 11% pe an, variabila, in timp ce la Libra Bank costul creditului pentru investitii in valori mobiliare tranzactionate pe piata de capital este de 15,5% pe an. Sunt dobanzi apropiate de cele ale imprumuturilor de nevoi personale nenominalizate, folosite si ele „in mod neoficial“, cum spune Pasol, pentru investitii pe Bursa. Exista totusi si banci care impun prin contract ca banii, desi sunt imprumutati pentru nevoi nenominalizate, sa nu fie investiti la bursa. Motivatia este, de altfel, evidenta: riscul jocului pe bursa este sensibil mai mare decat al altor investitii.

     

    Iar castigurile oferite de Bursa de Valori, chiar daca in scadere fata de anii precedenti, au fost in 2006 cel putin interesante: indicele BET (care exprima evolutia celor mai lichide zece actiuni din piata) a crescut cu 22,3%, iar BET FI (care exprima evolutia Societatilor de Investitii Financiare) a urcat cu 32,41%.

     

    Spre comparatie, depozitele bancare au inceput sa aduca doar spre sfarsitul anului trecut dobanzi in jur de 10% pe an, dupa ce aproape tot anul se mentinusera la valori considerabil mai mici. Nici fondurile de investitii n-au adus randamente cu mult mai spectaculoase – o medie de circa 8% la finele anului, doar cu putin mai mult decat un clasic depozit bancar. Desigur, nimeni nu garanteaza ca bursa va avea doar zile bune – o corectie abrupta nu poate fi prevazuta de nicio statistica. Dar ele exista si pot face rapid diferenta. Dar o privire aruncata pe calculele Comisiei Nationale de Prognoza arata perspective bune si in viitor pentru cei ce aleg bursa: randamentele anuale sunt estimate la peste 21%.