BusinessMagazin

Blog

  • Afacerea dezvoltată în Bucureşti de un antreprenor român a ajuns pe lista companiilor urmărite de Apple

    Andrei Lopată a făcut parte din primele echipe ale marilor producători de jocuri care au intrat pe piaţa din România, iar acum se luptă cu ei pe nişa jocurilor pe mobil, în care a crezut încă dinainte de era Apple.

    Un avion de jucărie ocupă jumătate de masă. Alături mai sunt un bax cu prăjituri şi un altul cu ţigări, o păpuşă Chucky şi nişte magneţi sub formă de aplicaţii din App Store. În sala de şedinţă a companiei Atypical Games aceste obiecte definesc spaţiul unde membrii echipei vorbesc despre idei de jocuri, bug-uri şi strategii de business. Este şi locul unde l-am întâlnit pe Andrei Lopată, unul dintre primii români de pe piaţa autohtonă de jocuri şi proprietarul companiei. ”Nu am avut vreo lansare de joc la care să nu îmi iasă vreun fir alb şi am 14 fire albe până acum”, spune râzând Lopată. Atypical Games – fondată sub numele de Revo Solutions în 2007 –  a ajuns anul trecut la venituri de 2,1 milioane de dolari în România şi 35 de angajaţi şi s-a remarcat mai ales prin dezvoltarea unor jocuri de mobil premium pe nişa celor de luptă cu avioane şi tancuri. În gesturile antreprenorului se citeşte relaxarea: după un an de muncă,  cel mai recent lansat joc – Radiation Island, primul pe nişa jocurilor de supravieţuire lansat pe platforme mobile – ajunsese după cinci zile de la lan-sare la 190.000 de download-uri, clasându-se pe locul al doilea pe platforma App Store, după Minecraft, joc aflat în por-tofoliul Microsoft.

    Menţionată într-un comunicat lansat la începutul anului trecut de către Apple între companiile „de urmărit”, alături de dezvoltatori precum Duolingo (Statele Unite ale Americii), Lemonista (China) sau Savage Interactive (Australia), Atypical Games începe acum să satisfacă aşteptările tuturor: în afară de jocul proaspăt lansat, anul acesta compania va mai lansa altele două, îşi va dubla cifra de afaceri şi îşi va creşte echipa cu încă 15 angajaţi, potrivit antreprenorului.

    Andrei Lopată este unul dintre cei cinci programatori care în 1992 au pus bazele a ceea ce se poate numi astăzi industria românească a jocurilor. S-a angajat mai întâi în cadrul producătorului francez de jocuri Ubisoft, unde a făcut parte din prima echipă din România a companiei şi în cadrul căreia a ajuns în 1999 director tehnic pe divizia de mobile, de unde a plecat la Gameloft. ”|n cariera mea, totul s-a întâmplat destul de natural, mai puţin în momentul în care am fost dat afară de la Gameloft. Nu m-am înţeles cu conducerea de atunci şi nu au mai vrut să lucreze cu mine”, descrie el un moment care a schimbat traseul carierei sale. După ce a fost concediat de la Gameloft, în 2002, a urmat o perioadă de doi ani în care nu a mai făcut jocuri şi s-a dedicat unui alt hobby al său, tuningul auto. S-a întors însă la prima sa pasiune când a primit propunerea de a lucra în cadrul companiei americane Vivendi Games. |n cadrul acesteia, s-a axat pe conceperea unui prototip de joc mobil pe care să îl arate conducerii, astfel încât firma să se lanseze pe această piaţă. Mulţumiţi de rezultat, cei de la Vivendi au preluat echipa din Bucureşti, înfiinţând aici Vivendi Games Mobile, în 2007. 

    Un an mai târziu însă, odată cu preluarea de către companie a diviziei locale a Activision, divizia de mobile nu a mai avut loc în strategia noilor manageri, care au decis să vândă sau să închidă toate birourile din lume. ”Din fericire, m-am trezit la uşa sediului cu un japonez, un englez şi un american care voiau să cumpere compania„, îşi aminteşte amuzat Lopată. Cei trei veneau din partea companiei japoneze Namco Bandai Networks, care au cumpărat Vivendi Games Mobile. 

  • Samsung: Televizoarele SmartTV nu monitorizează conversaţiile. Unele au funcţii de recunoaştere vocală

    Samsung precizează că tratează “cu maximă seriozitate viaţa privată a utilizatorilor produselor sale, acestea fiind concepute pentru a asigura confidenţialitatea informaţiilor”.

    “Folosim tehnologii şi metode de securitate la cele mai înalte standarde ale industriei, disponibile la momentul actual, incluzând criptarea datelor în vederea securizării informaţiilor personale ale utilizatorilor şi prevenirii colectării şi folosirii acestora. Unele dintre televizoarele Samsung Smart TV sunt dotate cu funcţii de recunoaştere vocală. Aceste funcţii sunt activate atunci când utilizatorii îşi oferă acordul în momentul instalării televizorului, prin acceptarea ‘Politicii de Confidenţialitate’ şi a ‘Termenilor de Utilizare’. Pe lângă instalarea iniţială, utilizatorii au în orice moment opţiunea de a activa şi dezactiva funcţia de recunoaştere vocală”, se spune în comunicatul Samsung.

    Potrivit Samsung, recunoaşterea vocală are loc în două moduri: prin intermediul unui microfon integrat în interiorul televizorului, care răspunde la comenzi prestabilite simple, precum schimbarea canalului TV sau a volumului sonor (datele generate prin aceste comenzi vocale prestabilite nu sunt stocate sau transmise unor terţe părţi), şi al doilea microfon, localizat în interiorul telecomenzii, trebuie să fie conectat la un server, fiind folosit pentru a căuta conţinut.

    “Utilizatorul poate efectua comenzile vocale vorbind în microfonul telecomenzii, de exemplu făcând comenzi precum ‘Recommend a good Sci-Fi movie’ (recomandă-mi un film bun de ficţiune). Această opţiune funcţionează la fel ca majoritatea celorlate funcţii de comenzi vocale disponibile pe alte produse, precum cele de pe smartphone-uri şi tablete”, spune Samsung.

    Totodată, Samsung precizează că următoarea frază din politica de confidenţialitate a companiei a creat confuzii: “Vă rugăm să luaţi în considerare faptul că, dacă cuvintele dumneavoastră conţin informaţii personale sau private, aceste informaţii vor fi înregistrate şi transmise unei părţi terţe prin funcţia de recunoaştere a vocii”.

    Potrivit Samsung, politica de confidenţialitate a fost clarificată, “pentru a explica mai bine procesul prin care se întâmplă acest lucru”.

    “Recunoaştere Vocală / Puteţi controla Smart TV-ul dvs. şi îi puteţi folosi numeroasele funcţii cu ajutorul comenzilor vocale. Dacă activaţi funcţia de recunoaştere vocală, puteţi interacţiona cu Smart TV-ul prin intermediul vocii dumnevoastră. Pentru a vă putea oferi funcţia de recunoaştere vocală, unele comenzi vocale (împreună cu informaţii despre dispozitiv, inclusiv datele de identificare ale dispozitivului dvs.) pot fi transmise unui furnizor (în prezent, Nuance Communications, Inc.) care converteşte comenzile vocale în text, în măsura în care acest lucru este necesar pentru a vă putea oferi funcţia de recunoaştere vocală. În plus, Samsung poate colecta şi dispozitivul dumneavoastră poate capta comenzi vocale şi texte corelate necesare oferirii funcţiei de recunoaştere vocală pentru a evalua şi îmbunătăţi performanţa Smart TV-urilor. Samsung va colecta comenzile dvs. vocale doar când efectuaţi căutări specifice pe Smart TV prin apăsarea butonului de activare de pe telecomandă sau de pe ecran şi prin efectuarea unei comenzi vocale în microfonul telecomenzii. Dacă nu activaţi funcţia de recunoaştere vocală, nu veţi putea folosi comenzile vocale, dar veţi putea controla televizorul folosind o serie de comenzi vocale predefinite. Puteţi dezactiva oricând funcţia de recunoaştere vocală accesând meniul ‘Setări’. Este posibil ca acest lucru să nu vă permită folosirea unor funcţii de recunoaştere vocală”, se spune în politica de confidenţialitate a Samsung.

    Precizările vin în contextul în care jurnaliştii BBC au relatat într-un material publicat, luni, pe site-ul bbc.com că Samsung îşi avertizează clienţii privind discuţiile personale în faţa televizoarelor inteligente care sunt controlate folosind opţiunea de activare vocală, întrucât aparatele “ascultă” ce se discută şi trimit o parte din informaţii unei terţe părţi pentru afişarea de conţinut pe ecran.

    Activiştii pentru protejarea vieţii private spun că tehnologia aminteşte perfect de ecranele din romanul “1984” al lui George Orwell, care spionau cetăţenii, informează bbc.com.

    Avertismentul Samsung a ieşit la lumină prin intermediul unui articol publicat de site-ul Daily Beast, care conţinea un extras din textul privind politica de confidenţialitate aferentă televizoarelor inteligente care se conctează la internet, produse de compania sud-coreeană.

    Textul respectiv explică faptul că televizorul va asculta oamenii din camera în care se află pentru a încerca să detecteze când sunt transmise comenzi sau termeni de căutare. “Dacă ceea ce spuneţi conţine informaţii personale sau secrete, acele informaţii pot fi incluse în datele capturate şi transmise unei terţe părţi”, potrivit textului politicii de confidenţialitate a Samsung.

    Corynne McSherry, o avocată specializată în proprietate intelectuală în cadrul Electronic Frontier Foundation (EFF), fundaţie implicată în dezbaterile privind problemele legate de drepturile digitale, a declarat pentru The Daily Beast că terţa parte la care face referire textul este probabil compania care furnizează serviciul de conversie a vorbirii în text (speech-to-text) pentru Samsung.

    “Dacă eu aş fi clientul, aş vrea să ştiu cine este terţa parte şi în mod sigur aş vrea să ştiu dacă cuvintele mele sunt transmise într-o formă securizată”, a mai spus Corynne McSherry.

    La puţin timp de la publicarea articolului pe site-ul amintit, EFF a distribuit pe platforma online Twitter textul extras din politica de confidenţialitate a Samsung, comparându-l cu descrierea ecranelor din romanul “1984” al lui George Orwell, care ascultau ce vorbeau oamenii în intimitatea căminului.

    Ca răspuns la distribuirea masivă a declaraţiei privind politica de confidenţialitate, Samsung a dat publicităţii la nivel internaţional un mesaj pentru a clarifica cum funcţionează opţiunea de activare vocală. Declaraţia companiei subliniază faptul că funcţia de recunoaştere vocală poate fi activată folosind telecomanda televizorului.

    Compania a mai spus că politica sa de confidenţialitate a fost o încercare de a fi transparentă faţă de utilizatori, pentru a-i ajuta să facă alegeri în cunoştinţă de cauză referitor la utilizarea sau nu a unor funcţii cu care sunt dotate unele dintre televizoarele sale inteligente (smart TV), adăugând că ia “foarte în serios” intimitatea clienţilor săi, relatează BBC.

    “Dacă un client consimte şi utilizează funcţia de recunoaştere vocală, datele vocale sunt furnizate unei terţe părţi în timpul unei cereri de efectuare a unei căutări vocale. În acel moment, datele vocale sunt trimise unui server, care caută conţinutul cerut şi afişează apoi acel conţinut pe ecranul televizorului”, se spune în declaraţia Samsung, preluată de BBC.

    Conform BBC, compania a precizat că nu păstrează şi nu vinde datele audio captate. Utilizatorii de televizoare inteligente sunt informaţi dacă funcţia de activare vocală funcţionează într-un moment anume printr-un simbol asemănător unui microfon, care este afişat pe ecranul televizorului în acel moment.

    Terţa parte care se ocupă de conversia din voce în text (speech-to-text) este o companie numită Nuance, care este specializată în recunoaştere vocală, a confirmat Samsung pentru BBC.

    Compania Samsung nu este primul producător de televizoare inteligente conectate la internet care întâmpină probleme legat de datele pe care le colectează. În 2013, un consultant în domeniul tehnologiei informaţiei (IT) din Marea Britanie a descoperit că televizorul său, produs de LG, colecta informaţii despre obiceiurile sale legate de conţinutul urmărit la televizor.

    Dezbaterea iscată a forţat LG să creeze o actualizare a programului informatic (software update) folosit de televizoarele sale care permite utilizatorilor să dezactiveze opţiunea de partajare a informaţiilor privind obiceiurile de utilizare a aparatului.

  • Guvernul lui Alexis Tsipras a obţinut votul de încredere al Parlamentului grec

    Şeful Guvernului a obţinut, fără surprize, voturile a 162 dintre cei 299 de deputaţi prezenţi şi a pledat pentru un plan alternativ în vederea redresării economiei ţării, relatează Euronews.

    Actualul plan de ajutor se încheie la sfârşitul lunii, iar Atena va trebui să găsească 17 miliarde de euro până la sfârşitul lui august pentru a evita deficitul de plăţi.

    Noul Guvern a obţinut fără probleme votul Parlamentului, dar adevăratele provocări abia acum urmează: să-şi ţină promisiunile pe plan intern şi să negocieze sub o presiune puternică cu creditorii internaţionali, comentează Euronews.

    Cu această ocazie, Alexis Tsipras a ridicat tonul la Germania înaintea unei reuniuni cruciale a Eurogroup, care va avea loc miercuri. “Domnul Schaeuble şi domnul Samaras ne-o pot cere în orice fel, dar noi nu vom solicita o extindere a planului de ajutor pentru Grecia. Cât timp vom avea sprijinul poporului, nu vom ceda în faţa şantajului şi nu ne va fi teamă de nimeni”, a declarat el, făcând referire la ministrul german de Finanţe, Wolfgang Schaeuble, şi la fostul premier grec Antonis Samaras.

    Tsipras a acuzat Germania că îi cere Greciei “lucruri iraţionale”. El şi-a încheiat însă discursul exprimându-şi “speranţa că va fi găsit un acord cu partenerii europeni”.

    La rândul său, ministrul Securităţii sociale a amintit unitatea majorităţii şi dorinţa sa de a merge înainte cu programul său.

    În schimb, opoziţia conservatoare, deşi şi-a exprimat speranţa că noul Guvern va avea succes, s-a declarat pesimistă.

  • Opinie Viorel Panaite, Human Invest: De ce să investeşti în managerii Millennials din compania ta?

    VIOREL PANAITE (managing partner Human Invest & Ken Blanchard România)

    Bogdan are 32 de ani şi lucrează de mai bine de cinci ani în cadrul unei companii multinaţionale de pe piaţa autohtonă. Este manager şi responsabil din România pentru businessul organizaţiei globale cu unul din clienţii acesteia, pentru ţări din întreaga lume. Este acum unul din liderii-cheie ai companiei, urmărit îndeaproape pentru a i se propune în curând roluri pe alte continente, cu responsabilităţi crescute.

    Lăsând la o parte rolul său în această companie, el reprezintă cum nu se poate mai bine vârfurile managerilor din Generaţia Y sau Generaţia Millennials, cu vârste între 25 şi 35 de ani. Este generaţia care a apărut parcă peste noapte în poziţii manageriale şi ne surprinde prin stilul, îndrăzneala, felul diferit de a vedea şi a construi lumea pe care o cunoaştem. Ei reprezintă viitorul companiei şi al societăţii noastre, iar în dezvoltarea acestui tip de manageri trebuie făcute investiţii serioase.

    Cei mai buni dintre ei, cei prin care organizaţia îşi construieşte viitorul, vor rămâne în jurul unui executiv, doar dacă acesta este cu adevărat ”aşezat„ într-o misiune personală constructivă şi autentică atunci când lucrează să-şi ducă la îndeplinire mandatul. Explicaţia este dată de faptul că managerii Millennials sunt mai mult atraşi de onestitatea arătată de CEO decât de succesele de piaţă sau de cele de pe bursă ale companiei. Acest lucru le dă încredere că vor avea şansa să muncească în stilul lor.

    Studiile demografice publicate în ultimii ani arată că până în 2020 reprezentanţii acestei generaţii vor ocupa peste 50% din poziţiile manageriale din întreaga lume. Puţine organizaţii şi-ar dori să-şi lase viitorul în seama unor manageri slab pregătiţi. Încurajaţi-i să conducă prin scop, valori şi puncte tari, oferiţi-le oportunităţi să inoveze şi să aducă mai mult umanism în viaţa organizaţiei, ghidaţi-i să-şi definească relevanţa pe care o are pentru societate munca pe care o fac, şi astfel vor fi ambasadorii pe care îi căutaţi pentru companie. Ei vor atrage, vor dezvolta şi vor crea performanţa angajaţilor din aceeaşi generaţie lucrând alături de ei. Millennials şi-au câştigat dreptul să obţină perfomanţa în felul lor: îşi pun constant întrebarea ”de ce?„, îşi definesc repede şi clar ”ce?„ vor să realizeze şi îşi caută singuri ”cum„-ul. Învăţaţi-i să ducă acest proces şi din rolul lor de manager. Susţineţi-i şi încurajaţi-i să-şi exploreze calitatea răspunsurilor la întrebari de genul: ”De ce vreau să fiu manager, de ce vreau să conduc?„, ”Ce este relevant în rezultatele pe care le urmărim şi cum susţin acestea un scop comun, mai înalt decât cele individuale?„, ”Cum putem lucra împreună ca să învăţăm unii de la alţii şi să descoperim căi inovative, proaspete de a ajunge unde dorim?„. Sprijiniţi-i să-şi exploreze misiunea personală şi vor învăţa să definească, să-şi atingă cu echipele lor misiunile de business pe care le primesc, arătaţi preocupare pentru direcţia companiei şi vor şti cum să ofere direcţie la rândul lor. Calitatea celor pe care îi vor angaja depinde de modul în care ei vor creşte, pentru că managerii bine instruiţi vor căuta să aibă în jur şi să colaboreze cu alţi oameni bine instruiţi.

    Ei sunt cei de la care managerii generaţiei X vor avea de învăţat pentru a rămâne relevanţi şi pentru a se adapta. Mai multă colaborare şi mai puţine jocuri de putere, mai multă loialitate faţă de echipă şi mai puţină loialitate pentru ierarhie, mai multă atenţie dată învăţării colective şi mai puţin celei individuale, instituţii care doresc să-şi atingă misiunea de contribuţie, să fie sănătoase financiar, întărindu-şi dimensiunea lor etică, umanistă  – sunt lucruri pe care mulţi manageri ai generaţiei mele (am 42 de ani) le vor învăţa de la managerii Millennials acolo unde lucrează împreună pentru a rămâne relevanţi.

    Managerii care fac parte din această generaţie şi-au luat misiunea de a căuta continuu mijloace prin care să se dezvolte împreună cu cei pe care îi conduc. Susţineţi-i în misiunea lor, încurajaţi-le preocuparea pentru învăţare, sprijiniţi-le procesul de maturizare şi veţi avea partenerii cu care să asiguraţi un viitor companiei.

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Şefi şi lideri

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Şefii sunt doar şefi şi, dacă ei nu pretind să fie altceva, culmea, se descurcă mult mai bine decât liderii care nu renunţă la statutul de şef. Am avut privilegiul ca în ultimii 2-3 ani să interacţionez direct cu cel puţin 300 de lideri, în discuţii de consultanţă despre rolurile şi responsabilităţile lor, şi aceste discuţii au dus către aceste concluzii.

    Am observat că foarte puţini lideri fac diferenţa între rolul de şef şi rolul de lider, iar tentaţia este să aleagă ambele roluri, iar de la situaţie la situaţie să prefere rolul cel mai comod lor, nu neapărat pe cel mai benefic organizaţiei. De regulă, când organizaţiile trec prin perioade de linişte, liderii intră în rolul de lideri (au aspiraţii, viziuni, sunt relaxaţi, împuternicesc, viitorul este important), iar când apar crize liderii devin şefi (au proiecte de finalizat, termenul scurt este critic, controlul este la ordinea zilei, fac micromanagement, raportările cunosc perioade înfloritoare, sunt tensionaţi şi stresaţi). În funcţie de frecvenţa crizelor care trebuie rezolvate şi în care se implică, ne dăm seama care lideri sunt şefi şi care lideri se aşază cu adevărat în rolul lor de conducători.

    Este rău să fii şef dacă trebuie să fii lider pentru că este un semnal de incompetenţă faţă de rolul şi de responsabilităţile de lider. Ca şef poţi fi lider, dar ca lider nu este benefic să fii şef. Este foarte bine să fii un şef bun, dacă acesta este rolul de îndeplinit. Însă a fi şef bun când trebuie să fii lider nu ajută, pe termen lung, ci frânează dezvoltarea organizaţiei prin menţinerea unei atmosfere mai degrabă relaxate şi securizante, nu a uneia energizante în care oamenii să funcţioneze autonom asumându-şi şi riscuri. Sobordonaţii conduşi de şefi fac bine ce li se cere, cei conduşi de lideri participă şi se implică în ceea ce fac. Oamenii conduşi de lideri sunt motivaţi, pe când cei conduşi de şefi sunt satisfăcuţi. Şefii sunt de cele mai multe ori protectori, liderii sunt provocatori.

    A fi şef este şi mai uşor şi mai la îndemână, dar şi mai plăcut şi mai productiv. A fi lider este greu pentru că în natura umană există doar aspiraţia de a fi lider (a avea viziune, a descoperi potenţialul din ceilalţi, a avea responsabilitatea de a-i inspira pe ceilalţi, a crea apartenenţă), dar nu şi mecanismele de pus în practică această aspiraţie (cum faci efectiv). Aceste mecanisme se descoperă şi se dezvoltă în timp cu foarte multă muncă, prin experienţă. Pe când tot în natura umană mecanismele de a fi şef bun tind să fie mai antrenate şi de aceea, sunt mai la îndemână (a controla, a demonstra, a justifica, a proteja).

    Diferenţa dintre liderii cu adevărat buni şi ceilalţi este dată de capacitatea de a pune în practică aspiraţia de a conduce bine. Adică aceşti oameni sunt preocupaţi consecvent şi conştient de modul în care îşi pot dezvolta abilităţile ca lideri şi nu caută justificări pentru felul cum conduc deja. Ei vor să fie mai buni, mai utili. Când un lider îşi justifică felul în care conduce, el este la nivelul de şef, iar când un lider vrea şi caută activ să facă eforturi pentru a fi un lider mai bun, este un semnal clar că se află pe drumul dezvoltării lui ca lider.

    Ca şef, coordonezi, faci să se întâmple lucruri, ai dreptul să fii îngrijorat, dar şi să te implici. Era la un moment dat o modă în care erau valorizaţi liderii care puneau şi ei mâna la treabă pentru a fi un bun exemplu pentru echipă (săpau în curte, făceau curăţenie…). Complet nevaloros, deoarece valoarea vine din viziunea asupra a ceea ce este de făcut şi din a identifica cine poate realiza acea viziune. Exemplul personal în astfel de situaţii poate mobiliza şi impresiona iniţial, dar pe termen lung, aceşti oameni îşi pierd credibilitatea, dar şi susţinerea pentru că niciun lider nu poate susţine astfel de activităţi cu consecvenţă.

    O altă diferenţă interesantă între lideri şi şefi este capacitatea lor intelectuală. Nu ştiu dacă este relevant sau nu, dar fenomenul merită atenţie. Oamenii citiţi, cu studii, preocupaţi de diverse forme de cultură sunt mai mult preocupaţi de rolul de lider decât cei care nu au astfel de preocupări. Şefii ştiu totul deja, liderii adevăraţi simt că mereu este ceva de descoperit. Un bun şef are motive să ştie ce face şi să fie convins că face bine, pe când un lider bun se va întreba mereu: cum puteam să fac mai bine? Oricum, e de preferat un lider mai puţin pregătit, în proces de dezvoltare, pentru un rol de lider, decât un şef bun într-un rol de lider.

    A te descurca bine din capul locului este despre a fi şef bun, a cere feedback şi a-l folosi este despre a fi un lider bun. A fi şef este despre a face, a fi lider este despre a face ceea ce spui.

  • Când giganţii se copiază unii pe alţii: războiul maşinilor 
fără şofer

    Google Ventures, divizia responsabilă de investiţii a companiei fondate de Sergey Brin şi Larry Page, a investit 258 de milioane de dolari în Uber în august 2013. Era cea mai mare investiţie de până atunci, iar analiştii au văzut mişcarea ca un prim pas către preluarea companiei de către Google. De ce a fost însă una dintre cele mai valoroase companii din lume atât de interesată de o aplicaţie?

    Pentru că Uber este o aplicaţie ce permite utilizatorilor să folosească maşini private în regim de taxi. Mai exact, odată ce contul a fost creat, utilizatorul poate cere o maşină în oricare din oraşele în care Uber operează. Şoferii, în mare parte oameni obişnuiţi care caută surse alternative de venit, nu sunt angajaţi, dar plătesc un comision către companie pentru a putea fi listaţi. Plata se face prin telefon, astfel că serviciile pot fi apelate şi atunci când utilizatorul nu dispune de bani cash, iar acesta este unul dintre motivele pentru care Uber este o aplicaţie atât de populară.

    De la lansarea în San Francisco în 2009, Uber s-a extins în peste 130 de oraşe din 37 de ţări. Cea mai recentă rundă de finanţare a adus 1,4 miliarde dolari în conturile Uber; astfel, evaluat la 20 de miliarde de dolari, Uber este acum cel mai valoros start-up finanţat de investitori. ”Prin creştere şi expansiune, compania a evoluat de la un start-up banal din Silicon Valley la un mod de viaţă pentru milioane de oameni din toată lumea„, anunţau cei de la Uber în 2014.

    Informaţia potrivit căreia Google va oferi un serviciu similar de transport, folosind maşinile autonome, a fost dezvăluită de către cei de la Bloomberg. Google nu a dorit, până în prezent, să confirme anunţul, dar reprezentanţii nu au ascuns niciodată intenţia de a revoluţiona ideea de transport prin dezvoltarea şi producţia maşinilor autonome. Larry Page a anunţat recent că proiectul mai are nevoie de cel mult cinci ani până să poată deveni un produs de serie.

    Un anunţ important a fost făcut în ianuarie de Chris Urmson, managerul în cadrul diviziei de cercetare Google, în cadrul salonului auto de la Detroit. ”Ne gândim la modul în care aceste maşini ar putea îmbunătăţi viaţa oamenilor, iar variantele sunt multe„, a spus Urmson. ”Tehnologia îi permite unei persoane să cheme maşina şi apoi să îi spună unde trebuie să ajungă.„

    Discursul lui Urmson a atras atenţia celor de la Uber, pentru că Google este o companie cu resursele necesare pentru a dezvolta orice proiect. Mai mult, aplicaţia Uber se bazează în mare măsură pe Google Maps, iar pierderea accesului şi implicit folosirea altor variante inferioare calitativ, precum Map Quest sau Apple Maps, ar duce la şi mai multe probleme.

    Uber încearcă să găsească un răspuns pe măsură, aşa că la scurt timp după, Travis Kalanick a anunţat parteneriatul cu universitatea Carnegie Mellon în vederea dezvoltării unui centru de studii în Pittsburgh. Scopul acestuia este dezvoltarea maşinilor autonome, care să nu mai necesite şoferi. Între cele două companii se dă astfel o luptă în tăcere, însă o luptă care are ca miză miliarde de dolari.

    Un alt aspect care rămâne de stabilit, în opinia analiştilor de la TechCrunch, este posibilitatea legală de a folosi maşinile autonome, pentru că în acest moment doar câteva regiuni din Statele Unite permit accesul maşinilor fără şoferi pe străzi.

    În orice caz, pentru oamenii de rând, competiţia dintre companii nu poate fi decât benefică. Cine va reuşi primul să dezvolte un sistem autonom ce permite transportul persoanelor este mai puţin important; rezultatul va fi însă spectaculos.

  • PERCHEZIŢII în Capitală la reprezentanţi ai unei firme de turism suspectaţi de înşelăciune

    Potrivit unui comunicat al Poliţiei Române, poliţiştii Direcţiei de Investigare a Criminalităţii Economice, împreună cu poliţişti austrieci, desfăşoară cinci percheziţii în Bucureşti, fiind vizaţi reprezentanţi ai unei societăţi comerciale din domeniul turismului care sunt suspectaţi de înşelăciune.

    Conform sursei citate, în perioada 2008-2010 persoanele suspectate în acest dosar ar fi emis facturi fiscale fictive care atestau în fals prestarea unor servicii sau livrarea unor produse în favoarea unor parteneri din Austria.

    “Sumele de bani obţinute în urma derulării acestor tranzacţii erau returnate partenerilor austrieci”, precizează Poliţia Română.

    Percheziţiile de miercuri dimineaţă se desfăşoară în cooperare cu reprezentanţi ai autorităţilor judiciare austriece, sub coordonarea Parchetului Tribunalului Bucureşti.

  • Elena Udrea, REŢINUTĂ în dosarul Microsoft. Ea a fost scoasă din DNA cu cătuşe şi jandarmi, iar în arest a ajuns fără cătuşe: “Nu poţi pune cătuşe adevărului”

    UPDATE Udrea a ajuns la arest fără cătuşe

    Elena Udrea a ajuns la arestul Capitalei fără a purta cătuşe, lucru care s-a văzut când a ieşit din maşina Poliţiei, deşi la ieşirea din sediul DNA ea era încătuşată.

    După ce a fost reţinută în dosarul Microsoft, Udrea a fost scoasă din sediul DNA, cu cătuşe şi flancată de opt jandarmi.

    UPDATE Udrea, scoasă din DNA cu cătuşe şi jandarmi: Vă aşteptaţi la altceva? Nu poţi pune cătuşe adevărului

    Elena Udrea a fost scoasă din sediul DNA, încătuşată şi înconjurată de opt jandarmi, ea spunându-le jurnaliştilor la ieşire “Ce, vă aşteptaţi la altceva?” şi declarând “Poţi pune cătuşe Elenei Udrea. Nu poţi pune cătuşe adevărului”.

    Udrea a fost scoasă din sediul DNA, cu cătuşe la mâini şi flancată de opt jandarmi.

    Cum a ieşit din sediul DNA, la întrebările jurnaliştilor, Udrea a răspuns: “Ce, vă aşteptaţi la altceva?”.

    Totodată, în timp ce se îndrepta spre maşina Poliţiei, Udrea a spus: “Poţi pune cătuşe Elenei Udrea. Nu poţi pune cătuşe adevărului”.

    UPDATE Elena Udrea a fost REŢINUTĂ în dosarul Microsoft

    Ordonanţa de reţinere a fost emisă la ora 21.40, urmând să expire în 24 de ore.

    Avocatul Elenei Udrea Alexandru Chiciu a precizat, pentru MEDIAFAX, că clienta sa a dat la DNA o declaraţie în care a răspuns cu privire la acuzaţiile ce i s-au adus de procurori. Declaraţiile Elenei Udrea nu au privit alte aspecte decât acuzaţiile anchetatorilor, a mai precizat Chiciu.

    Udrea a fost reţinută de procurorii DNA pentru mai multe fapte de trafic de influenţă – în legătură cu încheierea şi derularea acordului cadru de licenţiere Microsoft din anul 2009, a contractelor subsecvente şi a actelor adiţionale la acestea, în legătură cu derularea contractului e-România şi în legătură cu pretinderea şi primirea a 500.000 de euro -, precum şi pentru spălare de bani, potrivit unui comunicat emis marţi seară de DNA.

    Elena Udrea a venit marţi, în jurul orei 12.00, la DNA, după ce a fost citată de procurori, în urma avizelor de la Camera Deputaţilor pentru urmărirea penală, reţinerea şi arestarea preventivă a deputatului PMP, în dosarele Microsoft şi Gala Bute, în care este acuzată de fapte de corupţie.

    În 29 ianuarie, Elena Udrea a fost pusă sub control judiciar în dosarul Microsoft. În 4 februarie, procurorii au cerut arestarea preventivă a deputatului, arătând că a încălcat dispoziţiile legale ale controlului judiciar, făcând afirmaţii publice cu privire la acuzaţiile ce îi sunt aduse.

    În dosarul Microsoft, fostul soţ al Elenei Udrea, Dorin Cocoş este acuzat că ar fi pretins şi primit, de la Claudiu Florică şi Dinu Pescariu, suma de 9.000.000 de euro pentru ca, prin intermediul Elenei Udrea, la acea vreme ministru al Dezvoltării Regionale şi Turismului şi vicepreşedinte PDL, să asigure firmelor susţinute de una dintre cele două persoane, încheierea şi derularea contractului de licenţiere Microsoft cu Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale.

    DNA mai arată că, în anul 2010, Dorin Cocoş, în baza înţelegerii cu Udrea, ar fi pretins de la un om de afaceri, administrator al unei societăţi cu obiect de activitate IT, suma de circa 3 milioane euro, pentru a debloca plăţile aferente contractului e-România.

    Udrea mai este acuzată în dosarul Microsoft că a cerut 500.000 de euro de la omul de afaceri Dinu Pescariu, vizat în acelaşi dosar, “pentru a-i rezolva problemele din justiţie”.

     

  • Snowden se adaptează la viaţa din Rusia, dar nu s-a căsătorit încă, afirmă avocatul său

    “Lucrează în continuare într-o firmă rusească, primeşte un salariu pe măsura calificării sale profesionale, o sumă pentru un trai rezonabil“, le-a spus unor jurnalişti Kucerena, precizând că este avocatul lui Snowden, care are nevoie din când în când de consiliere juridică, având în vedere că nu cunoaşte foarte bine legislaţia rusească. El a spus că serviciile pe care i le oferă sunt gratuite.

    Potrivit avocatului, fostul angajat NSA este destul de mulţumit de viaţa sa actuală.

    “Începe deja să vorbească ruseşte. Ştie câteva cuvinmte“, a spus Kucerena. “Îi este bine. Nu am nicio informaţie potrivit căreia va părăsi” Rusia, a continuat el.

    “Detaliile vieţii private nu trebuie să fie dezvăluite, dar din câte ştiu eu Snowden nu urmează să se căsătoriească”, a mai declarat avocatul.

    Edward Snowden este un fost subcontractor al Agenţiei Naţionale americane pentru Securitate (NSA) care a dezvăluit în 2013 informaţii secrete despre activităţile de supraveghere ale Agenţiei.

  • Georgescu: Sistemul bancar a înregistrat anul trecut o pierdere de 1 mld euro şi de 1,6 mld în 6 ani

    “Patru ani cu perderi, doi cu profit. Pierderile, în euro, înseamnă 1,6 miliarde euro. Dacă nu era dublată de eforturi permanente din partea băncilor, pierderea ar fi condus la o situaţie de şubrezire a sistemului, dar Direcţia Supraveghere a monitorizat permanent şi a reuşit să determine aport de capital, capital ireversibil, cu care au contribuit acţionarii, cei care au avut de suportat pierderile”, a spus Georgescu, la audierea în Parlament a conducerii BNR privind problema francilor elveţieni.

    Oficialul BNR a arătat că acţionarii băncilor au adus capital de 1,8 miliarde euro în ultimii 4-5 ani, mai mult decât pierderea netă însumată de la începutul crizei. La această sumă se adaugă împrumuturi subordonate cu scadenţă de peste doi ani de peste 400 de milioane euro.

    “Situaţia sistemului este solidă, dar cu eforturi mari făcute de bănci, de proprietari, pentru menţinerea calităţii sectorului bancar la un nivel corespunzător. Aceste costuri au fost asumate de acţionari”, a spus Georgescu.

    În urmă cu două săptămâni, guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, a declarat că sistemul bancar a înregistrat după primele 11 luni de anul trecut o pierdere de 3,58 miliarde lei, în contextul procesului de scoatere a creditelor neperformante în afara bilanţurilor băncilor.

    Potrivit datelor BNR, provizioanele constituite de bănci în procesul de curăţare a portofoliului de credite neperformante au dus la o pierdere netă a sistemului în primele nouă luni de anul trecut la 1,58 miliarde lei.

    Din cifrele furnizate marţi de prim-viceguvernatorul Florin Georgescu rezultă că cea mai mare parte a ajustării bilanţiere s-a realizat în ultimul trimestru de anul trecut, când băncile au cumulat o poerdere netă de circa 3 miliarde lei.