BusinessMagazin

Blog

  • CUM A AJUNS MILIONAR ZUZU

    Albalact este singura companie romaneasca din domeniul lactatelor ce a inregistrat anul trecut o crestere de peste 70% a cifrei de afaceri, de peste doua ori mai mare decat ritmul de crestere al pietei (30%), ajungand la aproape 30 de milioane de euro. Cum a reusit Raul Ciurtin, actionar majoritar si presedinte al Albalact, sa transforme in opt ani o fabrica falimentara intr-o companie cu o capitalizare bursiera de circa 100 de milioane de euro si care concureaza acum cu nume de calibru european pe piata lactatelor?

     

    Intrarea in birourile de la Albalact e surprinzatoare: sediul cu un etaj, ce parca vegheaza fabrica desfasurata pe cateva hectare, e imbatranit si prima senzatie este ca pasesti intr-o fabrica din era comunista. Dar sediul este singurul lucru care mai aminteste (deocamdata) de istoria firmei, fondata prin decret de stat in 1971. In biroul pe care il ocupa “la etaj, ultima usa pe dreapta”, dupa cum spune portarul care parca se minuneaza ca pe poarta fabricii intra jurnalisti veniti “tocmai de la Bucuresti”, Raul Ciurtin se declara deschis sa povesteasca despre afacere, doar ca recunoaste ca nu e prea obisnuit cu ziaristii. Presedinte al consiliului de administratie al Albalact din 1999, Raul Ciurtin a reusit sa transforme o fabrica falimentara in compania ce a avut, in 2006, unul dintre cele mai mari ritmuri de crestere a actiunilor de pe piata RASDAQ.

     

    Era medic stagiar la Baia Mare cand tatal sau, Petru Ciurtin, a cumparat pachetul majoritar de actiuni de la Albalact, iar despre abandonarea meseriei de medic in favoarea unei cariere in afaceri, Raul Ciurtin spune ca a fost cea mai dificila decizie din viata sa, pentru ca “nu stii niciodata daca va fi un loz castigator sau nu”.

     

    Compania la conducerea careia se afla de opt ani, adica de cand avea 27 de ani, se afla acum in topul primelor cinci de pe piata romaneasca a lactatelor, dupa cresterile inregistrate in ultimii ani: 70% (2006), 41% (2005), 71% (2004), iar optimismul moderat tipic ardelenesc il face pe Raul Ciurtin sa spuna ca previziunile de crestere a afacerii pentru anul in curs “se mentin ridicate”.

     

    Totusi un asemenea ritm de crestere se poate dovedi nesustenabil in anii urmatori, crede Valeriu Steriu, presedinte al Asociatiei Patronale din Industria Laptelui. “Mai ales din cauza importurilor care inseamna acum 15% din piata, dar care tind sa creasca”. Ritmul anual de crestere al pietei lactatelor este estimat la 20% pentru urmatorii 5 ani, conform lui Steriu.

     

    Raul Ciurtin prefera sa mizeze insa si in continuare pe “steaua norocoasa” a companiei. Dovada si planurile pe care le are pentru viitorul imediat compania ce-si datoreaza cresterile de vanzari faptului ca a mizat pe brand: a creat doua marci – Fulga si Zuzu – care, crede Raul Ciurtin, “sunt suficiente”, alaturi de marca traditionala a companiei, Albalact. Cele trei marci isi impart in mod egal vanzarile, detinand fiecare circa o treime din cifra de afaceri a companiei. Compania nascuta in orasul unirii este singurul producator roman de lactate ce s-a reinventat, creand nu una, ci doua marci. La un moment dat, povesteste Raul Ciurtin, “aveam nevoie de o marca, ca sa putem vinde la nivel national”, pentru ca la acea vreme Napolact era singura ce acoperea, cu produsele sale, toata tara. Toate celelalte cateva zeci de companii din sector dominau doar regiunile in care se aflau (“mai toate judetele aveau «-lact»-ul lor”), iar Albalact nu facea exceptie, vanzand sub marca omonima produse lactate proaspete – lapte, unt si smantana.

     

    Daca in perioada anilor “80 romanii cumparau chiar si lapte indoit cu apa, in sticle acoperite cu capace de staniol, acum marcile fac legea, de ani buni, pe rafturile de lactate din magazine. “Marca determina toata dimensiunea afacerii”, puncteaza Gerbrant Redmer de Boer, managing director al Friesland Foods Romania, cea mai mare companie din piata lactatelor, cu o cifra de afaceri ce a depasit anul trecut 108 milioane de euro.

     

    Cat de importanta e marca pe piata o dovedeste si faptul ca ocupantii primelor cinci locuri in top sunt companii ce au investit agresiv in marketing in ultimii ani – Friesland, Danone, La Dorna, Hochland si Albalact. Pe piata mai sunt prezente companii “din esalonul al doilea”, cu cifre de afaceri pana in 20 de milioane si care nu si-au bugetat sume pentru marketing.

     

    “Cred ca de cel putin zece ani conteaza marca in piata de lactate”, spune Raul Ciurtin, care marturiseste ca la vremea cand s-a hotarat sa-si construiasca o marca, banii cheltuiti atunci i s-au parut “foarte multi, desi acum stiu ca au fost putini. Cel putin comparativ cu rezultatul”. Presedintele Albalact nu crede ca a fost un act de curaj sa dea bani pe marketing, ci spune ca, pur si simplu, acest lucru trebuia facut. Si “din momentul in care «am stricat» primul ban n-am mai avut ce pierde si am crezut foarte mult in faptul ca Fulga va fi o reusita”.

     

    Dupa discutii cu mai multe firme, presedintele Albalact a ales sa lucreze cu Brandient pentru construirea brandului si cu Next Cap pentru dezvoltarea campaniei de publicitate, companii cu care a continuat colaborarea si pentru inventarea marcii Zuzu, lansata pe piata in luna martie a anului trecut.

     

    Fara sa dea detalii despre banii pe care i-a investit in construirea marcii Fulga, Raul Ciurtin spune ca bugetul “a fost mic, cel putin in comparatie cu altele din piata”. In total, in 2004, bugetul de promovare al companiei a ajuns la 250.000 de euro si “mi se parea urias”. Brandul Fulga s-a instalat in segmentul lactatelor UHT, adresandu-se in special mamelor si copiilor, ca produs romanesc, prietenos, jovial. Impactul brandului asupra afacerii a fost imediat si, marturiseste Raul Ciurtin, neasteptat: vanzarile au crescut cu peste 70% in 2004, anul in care a fost lansata Fulga, si cu peste 40% in anul urmator, cand cifra de afaceri a depasit 16,5 milioane de euro.

     

    Dupa ocuparea segmentului de lactate UHT, povesteste Raul Ciurtin, “ne-am dat seama ca exista un segment foarte mare si foarte dinamic: lactatele proaspete”.

     

    Dar Fulga se potrivise in segmentul UHT, pentru produse ce nu au nevoie de refrigerare, “motiv pentru care era dificil sa o «mutam» si in alta categorie”. Solutia era construirea unei alte marci – ce avea sa fie, incepand din martie 2006, Zuzu. Investitiile totale in publicitate au ajuns in 2006 la jumatate de milion de euro, dar Fulga a continuat sa detina “o parte importanta din aceste cheltuieli”. Proiectul celui de-al doilea brand – din faza de idee si pana la lansarea pe piata – a durat un an, la fel ca si in cazul Fulga.

     

    Tot cam de un an lucreaza Albalact, care are in derulare investitii de cinci milioane de euro, din care 1,8 milioane de euro sunt fonduri SAPARD, la proiectul mutarii fabricii. Nu mai tarziu de jumatatea anului, intreaga productie se va reloca din fabrica plasata acum in Alba Iulia, la o distanta de 11 km de oras, intr-un spatiu aflat acum in plin proces de amenajare. Pe 11.000 mp se pun la punct detaliile pentru ceea ce urmeaza sa fie, spune Ralu Ciurtin, “cea mai mare fabrica din zona centrala si de est a Europei”, capacitatea de procesare ajungand la 200.000 de litri pe zi. Spre comparatie, Friesland, concernul olandez ce a preluat de cativa ani Napolact, produce in Romania in sapte fabrici.

     

    Finantarea noii fabrici se face in principal printr-o majorare de capital. Saptamana trecuta, Albalact a incheiat subscriptia pentru majorarea capitalului social de la 9,4 mil. lei (2,8 mil. euro) la 19,4 mil. lei (5,4 mil. euro), majorare initiata pentru suplimentarea sumelor necesare investitiei la noua fabrica. Conform datelor transmise RASDAQ, actionarii Albalact au subscris 99,9 milioane de titluri la o valoare nominala de 0,1 lei fiecare.

     

    Acum, Albalact proceseaza cam 140.000 de litri de lapte zilnic – “la foc continuu, indiferent de sarbatori, pentru ca laptele nu asteapta, se strica”. In urma cu opt ani, intra in fabrica de peste 20 de ori mai putin lapte (6.000 litri pe zi). De fapt, spune Raul Ciurtin, in 1999, tatal sau a facut o investitie care “la acea vreme i s-a parut buna”, preluand pachetul majoritar de actiuni al fabricii pentru un miliard de lei. Dar surprizele n-au intarziat sa apara, pentru ca datoriile scadente se ridicau la 2,5 miliarde de lei si compania nu avea utilitati.

     

    Primul credit, contractat la finalul anului 1999, a fost o adevarata aventura, isi aminteste acum Raul Ciurtin cu un zambet in coltul gurii. “Nu voiam o suma foarte mare de bani, dar fabrica era privatizata doar de 2-3 luni si bancile o vedeau drept o companie de stat, cu un picior in groapa. Lucru care era aproape pe jumatate adevarat”. In cele din urma, au obtinut creditul, pentru ca Petru Ciurtin mai avea o afacere, prospera la acea vreme, in domeniul portelanului artistic, Roceram. A durat doi ani pana a reusit sa echilibreze firma, “din punctul de vedere al cantitatii minime de lapte ce intra in fabrica, pentru a atinge pragul de profitabilitate”, dar si in ce priveste tehnologia.

     

    In primii doi ani, admite Raul Ciurtin, “nu prea stiam ce fac”: lupta doar sa tina compania pe linia de plutire. “Am fost insa foarte implicat si mi-am dorit foarte mult sa reusesc”. In toti cei opt ani de cand a preluat fraiele companiei nu a stat niciodata mai mult de zece zile departe de fabrica, desi, afirma Ralu Ciurtin, fiecare din directorii din firma sunt “capabili sa lucreze independent”.

     

    Nici acum, cand Albalact a ajuns sa detina, conform studiilor companiei de cercetare de piata MEMRB, locul al treilea – dupa Friesland si La Dorna – in vanzarile de lapte si locul al patrulea in topul producatorilor de iaurt, dupa Danone, Friesland si Campina,Raul Ciurtin n-are liniste. Printre proiectele pe care le-a enumerat in cateva ore de discutii cu BUSINESS Magazin se numara marirea capacitatii de productie, mutarea fabricii si cresterea gamelor de produse.

     

    Odata cu mutarea in noua fabrica Albalact, pentru care investitiile totale vor ajunge la 10 milioane de euro, capacitatea de productie va creste cu circa 20%, adica exact cat are nevoie acum compania pentru a acoperi comenzile. Pentru ca pe piata cererea creste, inclusiv datorita modificarii canalelor de distributie – compania livreaza direct catre marile retele de magazine circa 88% din productie, restul fiind livrat de distribuitori catre magazine mai mici.

     

    Odata cu inceperea productiei in noua fabrica vor fi lansate pe piata si produse noi – “cate trei, patru sau cinci sub fiecare brand”, astfel ca portofoliul companiei va depasi 70 de produse. Spatiul actual de productie nu va fi scos insa din circuit, ci va fi folosit “cu investitii minime” pentru un nou proiect. Portofoliul companiei reuneste acum peste 60 de produse lactate proaspete si pasteurizate, dar de pe rafturile magazinelelor lipsesc branzeturile Albalact. “Vrem sa lansam cateva tipuri de branza traditionala, pentru ca in acest moment nu exista decat o singura marca (Hochland – n.red.) prezenta in toata tara“. Piata branzeturilor este foarte fragmentata si teritoriul tarii este impartit de cateva companii regionale, asa cum se intampla cu piata laptelui pana in urma cu cativa ani. Mai mult, nu exista, cu exceptia Hochland, nicio marca puternica, ci mai degraba sunt tipuri de branzeturi – cascavalul Rucar, spre exemplu – care sunt produse de mai multe firme.

     

    Dar cea mai mare crestere a afacerilor din industria laptelui, declara increzator Raul Ciurtin, va veni de pe urma produselor proaspete – lapte, iaurt, kefir, sana – datorita noilor restrictii de vanzare pe piata libera, in urma introducerii normelor UE. “Piata lactatelor se va dubla in urmatorii trei-patru ani, pentru ca trebuie sa dispara piata neagra”, sustine Raul Ciurtin.

     

    Conform cotei negociate cu UE, Romania are dreptul sa proceseze anual 3,3 miliarde de litri de lapte. In prezent, mai putin de un sfert (1,3 miliarde de litri) din laptele produs anual in Romania (5,5 miliarde de litri) merge catre fabricile procesatorilor. Diferenta de lapte se indreapta fie catre vanzari directe (laptele vandut de tarani in piete, bazaruri sau la colt de strada) sau ramane in gospodariile fermierilor. Totusi de la 1 ianuarie, vanzarile de lapte pe piata libera sunt ingradite, in virtutea unor criterii drastice de igiena si impozitare. De fapt, vanzarea de lapte in piete a devenit prea costisitoare (datorita cheltuielilor cu avizele sanitar-veterinare) pentru a mai fi rentabila. Prin urmare, tot mai multi cumparatori isi vor cheltui banii de lapte in magazine, in loc de pietele deschise – unde taranii nu mai au voie sa vanda nici lapte, nici branza, nici oua. “Circa o treime din consumul casnic de lapte procesat se inregistreaza in gospodariile cu copii de pana in 14 ani”, declara Raluca Raschip, director general adjunct in cadrul companiei de cercetare de piata GfK. In schimb, cea mai mare parte din consumul casnic de lapte neprocesat se datoreaza familiilor cu varste medii de peste 60 de ani. Pe o piata a lactatelor evaluata anual la 700-800 de milioane de euro, consumul mediu anual per capita este de 220 de litri, cifra care include si lapte ramas in curtea taranului pentru autoconsum. Dar in urmatorii patru ani, prin intrarea laptelui in circuitul fabrica-magazin, valoarea pietei se va apropia, conform estimarilor, de 1,5 miliarde de euro.

     

    Vanzarile din retail (super si hipermarket, discounter, chiosc) si cresterile din ultimii ani din piata lactatelor nu fac decat sa confirme acest scenariu. Produsele lactate au inregistrat in 2006 cea mai mare crestere din totalul bunurilor de larg consum, declara Marius Caluian, director general al companiei de cercetare a pietei MEMRB. Vanzarile de lactate au crescut, in 2006, cu peste 32% in volum si aproape 36% in valoare, in timp ce piata bunurilor de larg consum, per total, a avut o rata de crestere de circa 6% in volum si 17,4% in valoare, conform unui studiu MEMRB.

     

    Laptele a fost vedeta rafturilor de lactate din magazine, arata acelasi studiu, vanzarile crescand cu peste 70% in cursul anului trecut. Gama Zuzu de lapte proaspat, iaurturi si sana, lansata de Albalact la 1 martie anul trecut, a castigat cote de piata fara a fura din cumparatorii marcii Fulga, sub umbrela careia se vinde laptele pasteurizat (UHT). La final de an, laptele Zuzu ajunsese la o cota de piata de peste 30% din vanzarile de lapte proaspat (nepasteurizat) in ambalaj de carton. Pe acest segment, principalii competitori ai Zuzu sunt Milli (Friesland) si Lapte Proaspat (Danone).

     

    Piata romaneasca este pentru Albalact principala tinta, in timp ce LaDorna, compania dezvoltata de omul de afaceri Jean Valvis, se concentreaza pe productia de lactate biologice si pe export. Din totalul productiei LaDorna, circa 20% merg peste granite, in piete precum Grecia, Statele Unite, Anglia, Germania si Spania, cererea de produse biologice fiind mare pe pietele vestice in comparatie cu Romania. Totusi, piata romaneasca are si ea avantajele ei, drept dovada ca suscita in continuare interesul firmelor ce fie nu si-au pus produsele pe rafturile magazinelor romanesti, fie inca nu produc pe plan local. Un exemplu este compania germana Meggle, liderul european pe piata de unt, care a evaluat 14 fabrici locale din industria lactatelor. Nemtii au hotarat sa nu preia nicio unitate de productie, in schimb iau in considerare o investitie greenfield. Dupa tatonari de cativa ani, grupul german si-a deschis o filiala in Romania spre finalul anului trecut, cu scopul de a gestiona activitatile de marketing si pe cele comerciale.

     

    Intr-o faza mai avansata se afla insa compania israeliana Tnuva, ce are in derulare o investitie de 68 de milioane de euro si care a anuntat ca urmeaza sa lanseze pe piata romaneasca brandul Yoplait in prima parte a acestui an. Tnuva este a doua companie straina care investeste in constructia de la zero a unei fabrici de produse lactate, dupa grupul francez Danone. In prima faza, fabrica Tnuva, plasata in Popesti-Leordeni, langa Bucuresti, va avea o capacitate de productie de 30 de milioane de litri pe an, urmand ca la capacitate maxima sa ajunga la 60 de milioane de litri pe an, adica aproximativ 200.000 litri/zi.

     

    Daca, deci, Raul Ciurtin n-are planuri pentru export, ci numai pentru piata interna, e convins ca are sanse de reusita, “pentru ca piata romaneasca va oferi ani buni de-acum incolo posibilitati de crestere”. Un exemplu de sansa pe care il ofera acum piata este, in opinia lui Raul Ciurtin, cresterea cantitatii de lapte produs in ferme ce respecta standardele de igiena impuse de UE. Albalact are acum o ferma proprie la Vaidei, in judetul Hunedoara, de unde colecteaza zilnic 8% din cantitatea pe care o proceseaza apoi in fabrica. “Nu stiu daca o sa investesc intr-o alta ferma, dar regret ca nu am gandit-o pe aceasta la o dimensiune mai mare”, spune Raul Ciurtin, recunoscand ca nu prea a avut de invatat de la nimeni si nici macar vizitele pe care le-a facut in fabrici de lapte din strainatate nu l-au ajutat prea mult.

     

    Abia plasase compania pe linia de plutire, isi aminteste Ciurtin, cand s-a hotarat sa construiasca un depozit frigorific cu utilaje la mana a doua. In mijlocul verii insa depozitul s-a stricat si, desi presedintele companiei nu spune cati bani a pierdut atunci, ci doar ca “erau foarte multi pentru vremea aceea”, s-a hotarat sa nu mai lucreze pe viitor decat cu parteneri si furnizori “de top, care pot oferi cele mai bune lucruri”. Dovada sta si parteneriatul incheiat cu Tetra Pak, cea mai mare companie din domeniul procesarii si ambalarii alimentelor, parte din grupul suedez Tetra Laval. “Toate utilajele din fabrica noua sunt Tetra Pak si as fi putut lua altele, mai ieftin, dar am vrut sa fie noi.” Avantajul consta in faptul ca utilajele de ultima generatie permit extinderea gamei de produse, spre exemplu in cazul Zuzu, pentru ca fabrica o varietate suficient de mare de ambalaje. Cu aceleasi utilaje, Albalact va putea scoate pe piata si alte produse fata de cele 25 cu care ocupa rafturile magazinelor de la momentul lansarii marcii.

     

    Parteneriatul cu Tetra Pak este enumerat, alaturi de cele cu Brandient si Next Cap, ca fiind “partas” la evolutia pe care Albalact a desenat-o in ultimii ani. Si aceasta in conditiile in care Raul Ciurtin spune nu numai ca nu a avut vreun mentor, dar ca nici macar cartile de management nu i-au fost de mare folos. “Sunt atent la deciziile pe care le iau marii manageri, le urmaresc parcursul si incerc sa invat ceva din evolutia lor si a companiilor pe care le conduc.”

     

    La usa omului de afaceri din Alba Iulia bat acum, cel putin odata la cateva luni, “mai ales firme internationale care vor sa intre pe piata”, dar sustine ca acum n-ar sti sa faca o evaluare a firmei. In urma cu doi ani, compania s-a aflat in discutii avansate cu un fond de investitii dar, spune Ciurtin, “nu ne-am inteles asupra valorii companiei la acea vreme, pentru ca Albalact avea un mare potential si ei nu au dat dimensiunea corecta a oportunitatilor”. La acea vreme, discutiile se purtau pe marginea unei valori de 10 mil. euro, iar capitalizarea bursiera a companiei a ajuns saptamana trecuta la aproape 100 de milioane de euro.

     

    In 2006, la numai un an dupa abandonarea negocierilor cu fondul de investitii, actiunile Albalact, listate la RASDAQ, au ajuns sa fie dintre cele mai lichide de pe bursa. Razvan Pasol, presedinte la societatea de servicii de investitii financiare Intercapital Invest, considera ca actiunile Albalact sunt printre cele mai interesante de pe RASDAQ. “Dupa un minim de 0,47 lei pe actiune pe 15 martie 2006, pretul a crescut continuu pana la finalul anului.” La inchiderea pietei din 19 decembrie, actiunea era cotata la 1,27 lei. Evolutia a continuat in aceeasi linie si in 2007, acum pretul fiind de 1,6 lei. Care au fost cauzele unei cresteri de aproape 350% in numai 12 luni?

     

    Daca anul trecut actiunile au crescut pentru ca erau subevaluate, spune Pasol, de-acum “cresterea depinde de ceea ce face emitentul in continuare, mai precis cum va evolua profitabilitatea companiei, si de proiectele lui de dezvoltare”. Pentru ca, argumenteaza presedintele Intercapital Invest, “la capitolul profitabilitate, desi lucrurile stau bine, mai e inca loc de imbunatatit”. Daca pana acum actiunile au fost atractive si pentru ca erau subevaluate, investitotii devin mult mai atenti, cand cumpara aceasta actiune, la potentialele rezultate ale firmei.

     

    Daca n-ar fi fost Albalact, Ciurtin spune ca i-ar fi placut sa fie constructor, pentru ca “e minunat sa vezi cum ramane ceva in urma ta”. Dar e sigur ca i se potriveste cel mai bine tot cariera de intreprinzator – pentru ca, isi aminteste el, “de cand eram mic, visam sa fac afaceri, desi pe vremea aceea nu prea se stia la noi ce inseamna asta”.

     

  • PALIERE DE CONCURENTA

    In Romania sunt cateva zeci de companii care proceseaza lapte, dar cele ce acopera intreaga tara se numara pe degete, majoritatea fiind active doar la nivel local.

    Friesland Foods Romania (FFR). Filiala companiei olandeze Friesland Foods a intrat pe piata in 2002, prin preluarea companiei olandeze Nutricia Dairy & Drinks, ce detinea Somesana din Satu-Mare, Belcar din Timisoara si pachetul majoritar la SCIL Targu-Mures. Din 2004, FFR este actionar majoritar la Napolact Cluj-Napoca, detinand in prezent sapte fabrici. Cifra de afaceri a FFR in 2006 a fost de 105 mil. euro, fata de 91 mil. euro in 2005.

    Danone. Filiala companiei franceze Danone Romania a avut in 2005 o cifra de afaceri de cca. 70 mil. euro, in crestere cu 45% fata de 2004. Compania franceza a intrat anul trecut pe segmentul de lapte, marca Danone fiind consacrata pe rafturile de iaurt si smantana.

    LaDorna. Grupul construit de la zero de omul de afaceri Jean Valvis, ce a vandut divizia de ape naturale Dorna catre Coca-Cola, a raportat in 2005 o cifra de afaceri de aproximativ 40 mil. euro, cresterea pentru anul trecut fiind estimata la 10%. LaDorna s-a orientat catre productia de alimente biologice, 20% din productia anuala fiind exportata in state europene, ca Grecia, SUA, Anglia, Germania si Spania.

    Hochland. Cel mai mare producator de branza de pe piata autohtona estimeaza ca va realiza anul acesta o cifra de afaceri de 50 mil. euro, in crestere cu 15% fata de 2006. Compania detine pe piata romaneasca doua fabrici – la Sovata si Sighisoara.

    Esalonul doi cuprinde companii cu cifre de afaceri intre 1 si 20 de milioane de euro. Intre acestea se numara Covalact, Prodlacta Brasov, Lactag, fabricile din Targoviste si Harghita, companii cu o prezenta puternica la nivel local si regional. Majoritatea au facut investitii cuprinse intre 1 si 5 milioane de euro in ultimii cinci ani, inclusiv fonduri SAPARD, si sunt in acest moment principalele variante de achizitii pentru companiile straine ce vor sa mai intre pe piata romaneasca.

    Firmele mici. De ordinul sutelor, firmele mici au de infruntat cele mai mari dificultati din perspectiva aderarii la UE. Daca vor sa ramana pe piata, pana la finele anului 2007 trebuie sa finalizeze sau sa aiba in curs de derulare investitii prin care sa se alinieze la cerintele impuse de legislatia UE din punctul de vedere al igienei, al protectiei mediului s.a.

  • Radacinile Europei

    Dincolo de radacinile crestine, care au parte de un lobby puternic, exista cele iudaice si cele greco-romane. Si ce ne facem cu mostenirea pagana si cu influentele Orientului?

     

    Legat de aceasta tema, am scris deja un editorial in septembrie 2003, dar nu sunt eu cel ce se repeta, ci viata. Imi vine in minte povestea acelui prieten al meu care intr-o buna zi se intoarce acasa, gaseste in birou cotidianul la care era abonat, il citeste cu mare interes de la prima la ultima pagina si apoi isi da seama ca era un ziar vechi de cinci ani, aparut din intamplare pe masa de lucru.

     

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare pe 2 mai.

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

     

     

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • BUSINESS Magazin premiat de Clubul Roman de Presa!

    BUSINESS Magazin a castigat prin colega noastra Iuliana Roibu (foto) premiul Clubului Roman de Presa la sectiunea “Jurnalism Economic” in cadrul Galei Premiilor CRP desfasurata luni, 16.04, la Teatrul National. Din cele trei nominalizari pentru premiul sectiunii de jurnalism economic, BUSINESS Magazin si-a adjudecat doua, cealalta nominalizata fiind Ioana Ursu.

    Absolventa a Facultatii de Litere, sectia de Jurnalism, din cadrul Universitatii “Alexandru Ioan Cuza” din Iasi, Iuliana Roibu are o experienta de 5 ani in presa si a mai lucrat la cotidianul Evenimentul Zilei in perioada 2002-2005. Din august 2005, Iuliana Roibu s-a alaturat echipei BUSINESS Magazin specializandu-se in domeniile energie si piata hoteliera.

    De la lansarea sa, la sfarsitul anului 2004, revista BUSINESS Magazin a castigat in fiecare an premii ale Clubului Roman de Presa, la sectiunile de jurnalism IT (2006 – Ionut Ancutescu) si, respectiv, jurnalism economic (2005- Ioana Ursu) si a mai fost nominalizata la sectiunile de jurnalism economic, jurnalism sportiv si jurnalism IT.

    Articolele pentru care Iuliana Roibu a castigat premiul sectiunii Jurnalism economic:

    MERGEM LA RAZBOI?

    MILIARDUL INVIZIBIL

    CAND VOM TRAI CA EI?

  • Se cumpara in Kosovo

    Nova Ljubljanska Banka (NLB), cea mai mare banca din Slovenia, a achizitionat 50,14% din actiunile Kasabank, a treia banca din Kosovo. Conform saptamanalului economic sloven Finance, valoarea tranzactiei a fost de 28 mil. euro.

     

    Kasabank detine o cota de piata de 12,3% din sistemul bancar din Kosovo, valoarea totala a activelor la sfarsitul anului trecut fiind de 128 mil. euro. Intentiile NLB referitoare la piata din aceasta provincie nu se opresc aici. Comitetul de conducere al bancii a aprobat achizitionarea de actiuni la New Bank of Kosovo, o banca de dimensiuni mai reduse, cu active totale de 60 mil. euro. De altfel, firmele slovene sunt cei mai mari investitori din Kosovo. In total, investitiile slovene in aceasta provincie insumeaza aproape jumatate de miliard de euro. Grupul NLB este format din 58 de companii din domeniul financiar ce activeaza pe 18 piete din Europa. La sfarsitul anului trecut, detinea active totale de 14,4 mld. euro.

  • Razboiul procesoarelor

    Biroul Anticoruptie din Polonia ar putea fi nevoit sa anuleze licitatia lansata pentru achizitionarea a 80 de laptopuri. In caietul de sarcini institutia a precizat ca doreste ca acestea sa functioneze cu „procesoare Pentium sau echivalent“.

     

    Intrucat directivele europene interzic specificarea unui producator sau a unei marci, AMD, rivala celor de la Intel, producatorul marcii Pentium, a trimis o notificare la Comisia Europeana. Valoarea estimata a laptopurilor era relativ modesta, aproape 104.000 de euro. Dar din acelasi motiv, in Polonia au fost anulate mai multe licitatii, de valori mult mai mari. In urma acestora, ministrul afacerilor interne a recomandat ca la licitatiile publice sa nu se mai specifice in caietele de sarcini numele unor producatori sau branduri ale acestora. Reprezentantii AMD din Polonia, citati de publicatia Puls Biznesu, spun ca acesta este inca un exemplu cand directivele UE sunt incalcate si ca toate cazurile vor fi trimise de companie la Comisia Europeana. Polonia nu este singura tara din UE in care AMD este discriminata la licitatiile publice. Cazuri similare au fost condamnate de Comisie in Franta, Suedia, Italia, Olanda si Finlanda. 

  • RusAl isi face fabrica pentru China

    United Company RusAl, cel mai mare producator de aluminiu din lume dupa fuziunea dintre RusAl, SUAL si Glencore, va construi o fabrica de aluminiu si o centrala nucleara in Orientul Indepartat al Rusiei.

     

    Costurile estimate ale proiectului sunt de aproximativ 7,5 mld. euro. Capacitatea anuala a fabricii va fi de 600.000 de tone de aluminiu de inalta calitate. Pentru aprovizionarea acesteia cu energie, centrala va avea patru reactoare nucleare cu o capacitate de 2.000 de megawati. Productia va fi exportata in China, Japonia, dar si in Statele Unite sau in alte tari din Asia. In plus, este posibila si livrarea de energie ce va fi produsa aici in China si Coreea de Sud. Conform unui memorandum semnat de companie cu Agentia Federala Rusa pentru Energia Nucleara, pana la sfarsitul acestui an va fi intocmit un studiu de fezabilitate a proiectului. Abia dupa realizarea acestuia, partile vor anunta cand vor incepe lucrarile de constructie si termenul estimat de finalizare a lor.

  • FRANTA: Cei 12 oameni furiosi si electoratul lor nedumerit

    Pentru locuitorii din Auxerre, orasul etalon pentru sondajele preelectorale franceze, Sarkozy si Royal sunt deopotriva doar niste figuri care nu inspira incredere.

     

    Cu casele lui de lemn, strazile intortocheate si catedrala in stil gotic, pitorescul oras Auxerre din Burgundia arata cam la fel ca in urma cu 500 de ani. Principalii angajatori din oras sunt spitalul si primaria; rata somajului este sub media nationala de 9%, iar atmosfera politica este moderata. Etalon al Frantei obisnuite, Auxerre se considera o oaza de „echilibru si seninatate“, spune primarul orasului, Guy Ferez.

     

    Dar in aceste zile, cu primul tur al alegerilor prezidentiale care bate la usa, orasul de 38.000 de locuitori situat la 150 km sud-est de Paris este stapanit de confuzie, de dezamagire si chiar de un sentiment de tradare. Ceea ce e important, cred votantii de aici, e ca din 1981 incoace, modul in care ei au votat s-a reflectat in rezultatul la nivel national al alegerilor.

     

    „Eu aud multe si oamenii sunt chinuiti de scrutinul asta“, spune Marie-Claude Verrier, care vinde in piata in aer liber a orasului bijuterii ieftine direct din portbagajul masinii. „Avem aceeasi problema cu toti candidatii. Toti vorbesc bine, insa niciunul nu are o solutie ca sa rezolve problemele Frantei.“

     

    Indecizia trece peste clase sociale si granite etnice, unind muncitori, comercianti, lideri sindicali, studenti, birocrati, pe copiii imigrantilor si pe someri. Chiar si cei care si-au ales un candidat recunosc ca sprijinul lor pentru respectivul politician este in cel mai bun caz firav.

     

    „Alegerile astea sunt ca un thriller politist – invaluit in suspans si intr-o mare incordare“, spune Jean-Pierre Soisson, 73 de ani, un deputat de centru-dreapta care a si fost primar vreme de 28 de ani. „Doar ca principalele personaje din poveste sunt politicieni.“

     

    Suspansul are mare legatura cu dilema in crestere daca sa-l alegi pe Nicolas Sarkozy, un justitiar de dreapta care este mai mult temut decat iubit, Ségolcne Royal, o politiciana de stanga care promite cu seninatate sa aiba grija de toata lumea, sau François Bayrou, un om politic de cariera dintr-un partid minuscul, care se promoveaza ca omul de mijloc al celei de-a treia cai.

     

    Auxerre este atat de reprezentativ, incat institutul de sondaje CSA l-a ales ca „orasul mediu“ al Frantei. Potrivit unui sondaj recent facut pentru cotidianul Le Monde si postul de radio France Inter cu 800 de subiecti de aici, cu doar o luna inaintea votului, candidatul de dreapta Sarkozy era pe primul loc, cu 29% din voturile celor care aveau o optiune concreta. El era urmat de candidatul mai apropiat de centru Bayrou, cu 24%, si de Royal, candidata socialistilor, cu 23%. Jean-Marie Le Pen, liderul ultranationalistilor din Frontul National, a carui popularitate a fost dintotdeauna subestimata, era la doar 14%.

     

    Totusi, din cele 701 de interviuri care au fost facute in Auxerre, in plus fata de esalonul de baza de 800 de votanti, 46% dintre respondenti nu se hotarasera sau ezitau, cam la fel ca media nationala. Nu-i vorba ca votantilor de aici nu le pasa. Dimpotriva, ei – ca toata Franta – spun ca urmaresc fiecare intorsatura a situatiei. Absenteismul nu le sta in caracter.

     

    O parte din confuzia lor provine din faptul ca primii doi candidati, Sarkozy si Royal, sunt vazuti ca figuri care nu inspira incredere. Mesajul fiecaruia din ei este privit pe aici mai mult ca un ambalaj lucios, pus la punct in atelierele de la Paris, decat ca o platforma politica functionala care sa poata schimba modul de viata al Frantei. Chiar si Bayrou, lider parlamentar, fermier si crescator de cai, care candideaza ca outsider, este privit cu ceva suspiciune.

     

    „Sarko, Ségo – sunt amandoi la fel“, spune Sébastien Gomard, 32 de ani, care lucreaza intr-o cafenea. „Toti politicienii zambesc si fac promisiuni si apoi dezamagesc. Chiar si Bayrou devine un showman de reclama, ca ei. Spune ca ii place sa-si conduca tractorul si asteapta ca fermierii sa-l voteze pentru asta. Ei bine, lui Sarkozy ii place sa mearga pe bicicleta, ca si mie de altfel, dar asta nu ma face sa vreau sa-l votez.“

     

    Un alt factor este sistemul de vot in doua tururi de scrutin, care cere un balotaj daca niciun candidat nu castiga 50% din primul tur. Iar francezii stiu ca nu-si pot permite sa voteze cu inima din prima. In primul tur de scrutin din aprilie 2002, votul de protest a mers la Le Pen si, spre surprinderea tuturor, acesta l-a detronat atunci pe candidatul socialist si a candidat in al doilea tur impotriva presedintelui Jacques Chirac. Din actualul tablou electoral, cu patru femei si opt barbati, mai fac parte un fermier crescator de oi, luptator impotriva globalizarii si fumator de pipa, liderul unui partid al vanatorilor si pescarilor si o bunicuta comunista. Fiecare are dreptul la timpi de antena egali, iar candidatii mici si nesemnificativi pot scoate chiar si 10-12% din primul tur de scrutin.

     

    Asa incat, de data aceasta, alegatorii trebuie sa faca un calcul mai atent, pentru ca si-au dat seama ca votul din primul tur poate avea consecinte neasteptate. „Mi-ar placea sa votez pentru Besancenot – un postas simplu care vorbeste omului obisnuit – si sunt multi ca mine“, spune Azzedine Hamet, un metalurgist somer in varsta de 25 de ani, referindu-se la Olivier Besancenot, un candidat trotkist. „Dar simt povara lui 2002. Sa votezi ca atunci inseamna sa-ti irosesti votul.“

     

    In cateva sondaje, Bayrou are in al doilea tur o sansa mai mare decat Royal sa-l invinga pe Sarkozy. Aceasta inseamna ca unii alegatori de stanga care sunt decisi sa-l vada infrant pe Sarkozy se gandesc daca sa o sacrifice pe Royal si sa-l sprijine pe Bayrou.

     

    Ceea ce complica si mai mult tot peisajul e ca puterea structurilor traditionale care odinioara modelau deciziile votantilor – partidele, sindicatele, biserica – s-a erodat. Pentru prima data, principalii candidati sunt exponenti ai baby boom-ului de dupa Al Doilea Razboi Mondial. „Acum e fiecare pentru el“, spune François Hibiki, un proprietar de cafenea. „Nu astept absolut nimic de la politicieni. Sindicatele nu mai exista. Bisericile sunt goale. Si nimeni nu mai are incredere in partide.“

     

    Chirac, care a castigat primul mandat in 1995 promitand sa reduca impozitele, sa creeze locuri de munca, sa-i faca pe copii mai fericiti decat parintii si sa vindece „depresia colectiva“ a natiunii, nu si-a indeplinit promisiunile. Locuitorii din Auxerre nu-si fac iluzii ca urmatorul presedinte se va descurca mai bine.

     

    Chiar si cei absolut siguri de alegerea lor sunt pesimisti. Pentru Christopher Labarre, care are impreuna cu sotia lui Sandrine o brutarie pe strada principala, tara va fi condamnata in continuare daca nu se renunta la legislatia muncii care prevede saptamana de lucru limitata la 35 de ore si beneficii generoase. El are de gand sa voteze pentru Sarkozy, dupa cum spune, dar fara tragere de inima. „Toti se lupta pentru putere“, spune el. „E doar o abureala.“

     

    In Sainte-Genevieve, cartierul de locuinte publice de la marginea orasului, locuit in majoritate de etnici arabi, tinerii impartasesc aceeasi viziune. „Alegerile de acum sunt ca un joc de fotbal“, spune Majid Ahammari, 24 de ani, lucrator la un depozit. „Toata lumea alearga dupa minge. Dar nimeni nu se gandeste, spre exemplu, cum sa opreasca firmele franceze sa paraseasca tara. Eu sunt in regula acuma, dar unde-i viitorul meu?“

     

    Muncitorii de la uzina Yoplait impartasesc nevoia de schimbare a Frantei, dar s-au impacat cu ideea ca niciun candidat nu e in stare de asa ceva. „Bayrou si Sarko, nu-mi povestiti mie despre ei“, spune Jean-Pierre Bertin, muncitor la Yoplait. „Sarko – e dictatura. Bayrou – o girueta.“ Cat despre Royal, spune el, „daca ea e aleasa, noi o sa fim in continuare vacile de muls ale sistemului“. Apoi recunoaste ca probabil nu doar politicienii au lipsuri. „Franta se plange intotdeauna“, spune el. „Ne plangem tot timpul. Dar niciodata nu facem nimic.“

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • De ce ar trebui sa mergem pe Luna?

    „Moama, ce discurs are presedintele, dar cum stie el sa graiasca pre limba vulgului care tare il mai iubeste,… si baile de multime… si valul de simpatie.“ Am tot ascultat diverse variante ale celor de mai sus, in ultimii doi ani, si de o buna bucata de vreme ma tot intreb: „dom’ne, daca-i asa de talentat si patrunzator, de ce nu ne trimite pe Luna?“.

     

    Am intalnit la Thomas Friedman o chestie care mi-a placut: cum ca lumea ar avea nevoie de un club, constituit pe modelul asociatiei alcoolicilor anonimi, al tarilor in curs de dezvoltare anonime. Si cum la prima intalnire a primei asociatii se ridica cate unul in picioare si se prezinta: „Ma numesc X si sunt alcoolic“, asa si la intrunirea statelor cele nou-venite ar trebui sa se prezinte: „Sunt Y si sunt un stat mediocru. Nu m-am dezvoltat la adevaratul meu potential“. Ce vrea sa evidentieze cunoscutul jurnalist american este nevoia de introspectie, de autoanaliza a fiecarui stat, ca tarile care cad din caruta dezvoltarii se aseamana, intr-o oarecare masura, cu betivii care cad din car (a se citi societate) si care, pentru a se urca inapoi, trebuie sa invete sa se vada asa cum sunt in realitate. Introspectia iti arata si punctele tari si pe cele slabe, te ajuta sa afli care este fundamentul dezvoltarii viitoare. Daca te pasioneaza asa ceva. 

     

    Ce treaba au alcoolicii anonimi cu discursurile? Despre discursuri si despre impactul acestora la noi am scris de curand, dar imi asum riscul de a ma repeta un pic. Mai ales ca in ultima vreme se inregistreaza, in zona politicului, o buluceala de mult prea inutile luari de pozitie; ca o paranteza, singurul lucru de luat in seama a fost lamurirea pe care Traian Basescu o aduce, in interviul de saptamana trecuta care a creat atata valva, in privinta urarii „sa traiti bine“. Ceea ce multora ni s-a parut a fi un slogan si o promisiune se dovedeste a fi fost o banala urare pe care numai unii natangi au interpretat-o gresit.

     

    Revin la Luna si la plecatul inspre. La 25 mai 1961 presedintele Kennedy vorbea in plenul congresului american despre programul spatial american, in baza caruia, in cel mult 10 ani, NASA urma sa debarce un om pe Luna. Kennedy vorbea despre acestea intr-o America ranita de succesele spatiale rusesti, Sputnik si Iuri Gagarin, dar ideea de geniu a lui Kennedy sau a echipei sale era nu ajunsul pe Luna, ci energiile pe care programul spatial urma sa le elibereze. In cercetare, in industrie, in recalificari; de altfel, programul spatial a fost insotit de un program national de reconversie a fortei de munca care a antrenat sute bune de mii de muncitori. Contractorii NASA si contractorii contractorilor au tras sume considerabile din cele 135 de miliarde de dolari, cat a fost valoarea totala, in dolari din 2006, a programului Apollo.

     

    Sigur ca a veni acum si a vorbi despre programe spatiale intr-o Romanie care a iesit cu chiu cu vai la liman, si nu pentru mult timp (a se citi „am terminat un fel de reforma, altii apreciaza asta si o dovedesc, dar acum ne chinuim sa reparam ce s-a dereglat“) poate parea o idee de tip cu mintile decolate spre luna. De fapt eu nu vreau decat declansarea energiilor pe care a mizat Kennedy in 1961.

     

    Pentru aceasta, n-ar trebui privit numai spre stele. Sa luam Dubaiul, unde seicii, confruntati cu realitatea epuizarii rezervelor de petrol, incearca sa gasesca si sa impuna lumii, din timp, noi fete ale emiratelor arabe. Si au lansat o serie de proiecte menite sa faca din Dubai un centru important al turismului si comertului mondial.

     

    Sper ca ultimul argument pe care vreau sa-l aduc sa fie bine inteles: baieti, ce-a fost de furat prin Romania s-a furat (a se citi privatizari, comisioane, achizitii de bune oficii) iar acum, pentru a nu fi aglomeratia prea mare pe contracte guvernamentale si altele asemanatoare, poate ar mai trebui creata niscaiva plusvaloare care sa permita ceva sifonari (a se citi ca n-am nimic cu nimeni, doar ca stiu sa interpretez corect teoriile capitalismului modern).

     

    Scenariu: ne comportam asemeni betivului lui Friedman, constatam ca suntem mediocri, vedem unde am gresit, vedem cam ce ne-am pricepe sa facem (a se citi in afara de scandal aiurea), vedem daca putem face intr-adevar si pe urma facem.

     

    Cum actualele surse de energie primara ar putea deveni, cam in doua – trei decenii, energii alternative, nu inteleg de ce nu ne-am putea concentra, de exemplu, pe dezvoltarea de sisteme energetice ale viitorului. Tema ar obtine finantare fara doar si poate, inclusiv de la UE, ar implica cercetatori, companii si talente, ar crea energeticianul roman, echivalentul actualului instalator polonez, al nostru avand si galoane si ar avea si un rol politic major. Adica ar calma, ca sa ma exprim elegant, orice ambitie a Rusiei, Rusie care joaca, pe buna dreptate privind din punctul sau de vedere, cartea petrolului si a gazelor naturale (fara intelepciunea seicilor, as remarca). O simpla tema de cercetare si dezvoltare, si mai sunt alte zeci, care ar face mai mult si ar consuma mai eficient energii desfasurate in fals-alarmiste dezbateri politice.

  • O piata in care dictam si noi

    In timp ce in materie de bunuri de consum distribuitorii straini si retelele de magazine fac regula, in domeniul materialelor de constructii romanii opun rezistenta. Nu numai ca lupta umar la umar cu numele internationale, dar au si aspiratii de companii cu acoperire regionala. Dar nu la nivel de tara, ci de continent.

     

    Arabesque Galati, unul dintre cei mai importanti distribuitori si comercianti de materiale de constructii, vrea sa imprumute 56 de milioane de euro de la International Financial Corporation (IFC) pentru extinderea activitatilor din Romania, Ucraina si Moldova si pentru patrunderea in Serbia si Bulgaria. Suma totala a investitiilor programate de companie este estimata la 90 mil. euro. Dincolo de valoarea investitiilor – nu foarte mari in comparatie cu cele cheltuite pentru deschiderea primului hipermarket Auchan (40 mil. euro), dar uriase in comparatie cu deschiderea unui supermarket (1,5 mil. euro) – cel mai interesant suna tinta (nu neaparat declarata) a companiei: jucator regional la nivel continental. Prezent acum in trei tari, Arabesque vrea sa-si intinda reteaua in alte doua, iar cu cinci tari in portofoliu compania intra deja in capitolul multinationalelor.

     

    Poate nici asta n-ar produce prea mare surpriza, daca n-ar fi vorba de o afacere controlata de un roman – omul de afaceri Cezar Rapotan – caci cumparatorii s-au obisnuit cu invazia numelor internationale, care mai de care mai greu de citit/pronuntat de clienti fara cunostinte de franceza sau germana. Dar cum firmele romanesti din distributie si retail ce-au trecut peste granite se pot numara pe degete, se poate spune ca romanii s-au obisnuit mai degraba sa se lase invadati decat sa invadeze ei. Mobexpert, cel mai jucator de pe piata locala de mobilier, este pana acum printre putinii retaileri ce au pasit peste granite, prin magazine in Bulgaria si Serbia. Insa pasul cel mare, adica deschiderea in strainatate a unui magazin de mari dimensiuni se va intampla in acest an, la Sofia. Planurile grupului prevad o retea de 24 de hipermagazine pana in 2011, dintre care patru in afara granitelor. Acum, Mobexpert are cinci hipermagazine – patru in Bucuresti si unul la Brasov.

     

    In domeniul distributiei insa, extinderea in regiune nu este un fenomen nou. Aquila, una dintre cele mai mari firme locale de distributie de bunuri de larg consum, a iesit peste granite inca din 2003, prin infiintarea firmei Standard AVD in Serbia si Muntenegru. Acum, compania a marcat pe harta si filiale in Bulgaria (Akila) si in Republica Moldova (Trigor ADV). Cifrele de afaceri ale activitatilor de peste hotare au depasit, in 2005, 15 milioane de euro, peste jumatate din aceasta cifra fiind date de operatiunile din Moldova.

     

    Atat retailerii, cat si distribuitorii romani sunt insa mai activi intre hotare. Si daca strainii domina clar segmente precum cash & carry (Metro si Selgros), hipermarket (Carrefour, real, Cora, Kaufland, Auchan) si supermarket (Mega Image, La Fourmi), in domeniul bricolajului lucrurile se schimba radical. „Indiferenta“ retelelor internationale, vreme de ani buni, fata de piata romaneasca, a dat ragaz romanilor sa actioneze. Asa ca romanii de la Ambient si Dedeman lupta de la egal la egal cu nemtii de la Praktiker si francezii de la Bricostore, chiar daca piata se aglomereaza prin intrarea (deja sau in pregatire) si a altor actori cu nume straine, ca Mr. Bricolage, Baumax sau Hornbach. Reteaua Ambient, dezvoltata de sibianul Ioan Ciolan, numara acum 35 de magazine si 11 centre comerciale. Dupa 13 ani de existenta compania a depasit, in 2006, cifra de afaceri de 120 de milioane de euro, vanzarile fiind mai mici decat ale Praktiker (153,6 mil. euro), dar mai mari decat ale Bricostore (circa 90 mil. euro).

     

    La capitolul intentii se inscriu insa antreprenori romani ce si-au fixat drept tinta sa-si scoata produsele – si chiar retelele – in tari vecine. Planurile creionate de cel mai mare retailer roman din domeniul vestimentar, Dinasty, vizeaza ca pasul peste granitele tarii sa fie facut in trei ani. Compania doreste ca la orizontul lui 2017 sa opereze o retea cu peste 50 de magazine, in conditiile in care acum are 30 de puncte de vanzare, din care opt sub brandul Dinasty si 22 poarta numele Alb si Negru (in parteneriat cu casa de moda Agnes Toma).

    Cu un pas mai inaintea altor afaceri romanesti – cu filiale in alte doua tari, Arabesque si-a batut in cuie programul de investitii pentru urmatorii trei ani in perspectiva obtinerii creditarii de la IFC, care va veni in doua transe egale, atat in mod direct, cat si printr-un imprumut sindicalizat.

     

    Interesant este ca Arabesque a intrat discret si pe piata de bricolaj, prin primul magazin deschis pe piata romaneasca in franciza sub brandul francez Mr. Bricolage, in ultima parte a anului trecut.

     

    Compania a fost evaluata in Topul celor mai valoroase companii din Romania, editat in cursul anului trecut de ZF si compania de consultanta Capital Partners, la 139 de milioane de euro. Arabesque are acum o retea de peste 30 de centre de distributie in Romania, Ucraina si Republica Moldova si a realizat in 2005 o cifra de afaceri de 734,4 milioane de lei (204 mil. euro), avand aproximativ 3.000 de angajati.

     

    Pe piata romaneasca companiile internationale de comert se afla intr-o cursa contra cronometru pentru a-si extinde si, dupa caz, consolida afacerile, dar ofensiva romanilor se profileaza tot mai clar. Intr-un peisaj din ce in ce mai aglomerat, supapa de crestere a afacerilor romanesti este extinderea peste hotare.