BusinessMagazin

Blog

  • ENERGIE: Conductele transnationale care au drum prin Romania

    Sunetul fanfarei care canta victorioasa la 25 mai 2005 la inaugurarea terminalului petrolier de la Sangacal, in Azerbaidjan, marca o victorie a pragmatismului american: inaugurarea conductei Baku-Ceyhan. Europenii, care au nevoie de legaturi mai lesnicioase pentru aducerea hidrocarburilor din zona Marii Caspice, mai discuta inca. Intre est si vest se afla Romania si dorinta sa de a se impune pe harta noilor trasee ale petrolului.

     

    Avand putin peste un metru in diametru si 1.760 km in lungime, conducta Baku-Ceyhan e creatia strategilor americani, chiar daca liderul proiectului si al consortiului ce a realizat proiectul este British Petroleum. Sprijinind deschis conducta Baku-Ceyhan, Statele Unite au cautat sa reduca dependenta de Rusia a fostelor republici sovietice din zona caspica si sa asigure Vestului o alternativa la petrolul saudit; ziarele au titrat ani la rand ca este conducta care va schimba lumea, cel mai important proiect al coridorului Est-Vest, cunoscut ca Noul Drum al Matasii.

     

    Nici opozitia initiala a Moscovei (preocupata sa isi mentina fostii sateliti dependenti de energia rusa) si nici cea a Teheranului – centrele de putere afectate de realizarea conductei – nu au stirbit din hotararea arhitectilor americani, si aici intervine pragmatismul de care vorbeam: dupa ce decizia a fost luata si toate cele 38 de state implicate intr-un fel sau altul in proiect au ajuns la un punct de vedere comun, conducta a fost realizata intr-un timp record (lucrarile au inceput in septembrie 2002). Si nici depasirea cu un miliard de dolari a valorii initial estimate a proiectului, de 3 mld. $, nu a fost o problema.

     

    Pentru europeni, Ceyhan inseamna „mai aproape“, dar nu cel mai aproape si cel mai convenabil, asa incat in atentia UE se afla un numar de conducte pentru petrol sau gaze naturale, care sa diversifice sursele de aprovizionare. Concret, este vorba de patru proiecte pentru construirea sau extinderea unor conducte de petrol si opt proiecte pentru gaze naturale.

    Dintre acestea, Romania se gaseste pe traseul proiectului Nabucco, culoar de tranzit al gazelor naturale din regiunea Marii Caspice catre Europa de Vest pe traseul Turcia-Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria, precum si pe traseul conductei de titei Constanta-Trieste.

     

    Dar, spre deosebire de americani, europenii lucreaza mai lent, lucru subliniat si de ministrul roman de externe Mihai-Razvan Ungureanu. „Este de asteptat ca UE sa arate mai multa determinare in concretizarea proiectelor alternative de transport al hidrocarburilor din Asia Centrala si Caucaz, iar Romania poate profita de aceasta oportunitate pentru a promova proiectele la care este parte“, a afirmat ministrul.     

     

    Cu toate ca primele informatii privind proiectul Constanta-Trieste au aparut in Romania in 1997, acum cel mai concret pas in evolutia proiectului este semnarea memorandumului la nivelul ministrilor de resort din cele cinci state participante (Romania, Serbia si Croatia, Italia si Slovenia), ceremonia fiind programata pentru 22 martie, chiar la Trieste. Urmatoarea miscare este infiintarea unei companii de dezvoltare a proiectului. 

     

    Conducta a fost gandita de compania italiana ENI, investitia initiala fiind estimata la 1,2-1,5 miliarde de dolari. Compania italiana a semnat cu Romania, in 1998, un memorandum de colaborare care viza si realizarea studiului de prefezabilitate. Un calendar care nu a fost respectat niciodata, indica o abordare optimista din partea celor implicati: elaborarea studiilor si a proiectelor, precum si asigurarea finantarii pana in 1999, lucrarile urmand sa fie realizate in intervalul 2000-2004. Capacitatea de transport prevazuta era de 34 mil. tone de titei anual. Izbucnirea razboiului din fosta Iugoslavie a decalat calendarul initial, in calcule incepand sa fie luata si o varianta a traseului prin sudul Ungariei.

     

    Dar nici terminarea razboiului, nici declaratiile periodice de sustinere a proiectului din partea autoritatilor statelor implicate si nici protocoalele semnate intre parti nu au apropiat de realizare proiectul, care a mai suferit in timp si alte modificari de traseu. In toata aceasta perioada s-a produs si o mutatie in zona celor interesati de realizarea conductei, care pare sa fi iesit din gratiile ENI, fraiele fiind preluate de un comitet interstatal alcatuit din Romania, Serbia si Croatia, in timp ce Italia si Slovenia sunt membri observatori. S-au modificat si datele generale ale problemei: printre companiile care vor sa se implice in proiect se numara, potrivit Ministerului Economiei si Comertului, GE Energy Oil & Gas, divizie a General Electric, precum si China National Oil Corporation. Anterior, firme precum grupul austriac OMV – proprietarul Petrom, Chevron Texaco si British Petroleum – au afirmat ca doresc sa participe la constructia conductei. Finantarea proiectului a atras interesul BRD Société Générale, al BERD si al IFC, membra a grupului Bancii Mondiale.

     

    Constructia oleoductului, care acum are o capacitate prevazuta de 112 mil. tone de petrol, ar putea incepe cel mai devreme anul viitor. Conducta, cu o lungime totala de 1.360 km (649 km, aproape jumatate, pe teritoriul Romaniei), va porni din portul Constanta si va trece prin Serbia si Muntenegru, inainte de a ajunge in Croatia. Traseul va continua pana la Trieste, unde se va conecta la sistemul Trans Alpine Pipeline – TAP -, care aprovizioneaza Austria si Germania. O alta bifurcatie va asigura transportul catre Venetia, urmand sa alimenteze rafinariile din nordul Italiei.

     

    Costurile totale avansate de expertii de la Hill International in studiul de fezabilitate sunt evaluate la 2,3 mld. $ pentru cea mai redusa capacitate de transport, 2,8 mld.$ pentru varianta cu 60 mil. tone/an si 4,3 mld. $ pentru o capacitate de tranzit de 90 mil. tone/an. Alte oportunitati de afaceri vor aparea in portul Constanta, pentru modernizarea si marirea capacitatii terminalului petrolier: lucrarile vor costa, tot in functie de capacitatea de tranzit, 1,65-3 mld. $.

     

    Beneficiile pe care Romania le-ar putea obtine in urma construirii oleoductului sunt cuprinse, pe o perioada de 20 de ani, intre 2,27-4,39 mld. $, cea mai mare parte din operarea conductei, adica din taxele pe care le va incasa Romania pentru petrolul tranzitat. Proiectul Nabucco a avut din start un calendar relaxat: data de incepere a lucrarilor era prevazuta in 2008 si finalizarea in 2012.

     

    Proiectul a fost initiativa companiilor Transgaz din Romania, Bulgargas din Bulgaria, Botas din Turcia, OMV din Austria si MOL din Ungaria, care au constituit prin participatii egale, de 20%, compania Nabucco Gas Pipeline International. Consortiul cauta in prezent noi potentiali actionari, atragerea acestora putand reduce participatiile celor cinci companii fondatoare. Valoarea totala a lucrarilor de investitii, fara costurile de finantare, este estimata la 4,6 mld. euro (30% din surse proprii ale actionarilor si 70% din credite internationale). „Constructia conductei se va realiza in urma unor licitatii internationale. In faza de executie a conductei, pentru achizitionarea materialelor vor fi initiate licitatii internationale de catre Nabucco International, la care vor putea participa firmele romanesti de profil“, spune Florin Muntean, directorul Transgaz.

     

    Pentru un proiect cum este Nabucco, furnizori din Romania ar putea fi companiile miliardarului Lakshmi Mittal din Galati si Roman, singurele care au capacitatea de a produce o conducta de mari dimensiuni.  Proiectul ar putea duce la infiintarea a 5.000 de locuri de munca pe perioada constructiei si a 1.000 de locuri de munca pe perioada functionarii. Gazoductul va permite diversificarea pe termen lung a surselor de alimentare cu gaze naturale a Europei, in conditiile in care statele europene cauta cu infrigurare sa-si reduca dependenta de importurile de gaze rusesti, dupa criza livrarilor intre Rusia si Ucraina, de la inceputul acestui an. De aceea, in acest moment proiectul Nabucco poate fi socotit mult mai „pe teava“ decat conducta Constanta-Trieste; de altfel, Nabucco face parte din proiectele socotite prioritare de catre oficialii europeni.

     

    Mai exista insa si un alt considerent decat reducerea dependentei de importurile rusesti: gazul natural este sursa de energie care inregistreaza cea mai mare crestere din punctul de vedere al consumului, urmand sa treaca pana in 2025 pe locul al doilea, in locul carbunelui, in topul generatorilor de energie. Consumul de gaze din estul Europei si din spatiul fostei Uniuni Sovietice va inregistra, sustin expertii, cea mai mare crestere pe plan mondial pana in 2025, ajungand aproape egal cu cel al continentului nord-american, adica la peste 1.100 de miliarde de metri cubi.

     

    Prognozele autoritatilor romane estimeaza o crestere a consumului de gaze naturale cu peste 40 de procente pana in 2015. Romania consuma in prezent in jur de 18 miliarde de metri cubi de gaze, din care 12 miliarde de metri cubi din productia interna. In 2015, consumul ar urma sa atinga 23 de miliarde de metri cubi.

     

    Asa incat diversificarea este cuvantul de ordine si in Romania. „Proiectul Nabucco este indispensabil pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze in aceasta zona a Europei“, a declarat recent la Bucuresti Jean-François Cirelli, presedintele companiei Gaz de France, proprietara Distrigaz Sud. Si explica, pentru cazul in care n-ar fi fost clar pentru toata lumea ce inseamna diversificare: „Gazprom va ramane un furnizor important al Romaniei, dar trebuie sa ne gandim la diversificarea surselor de aprovizionare“.

  • Comoara Caspica

    POTENTIAL DE PRODUCTIE: 6 mil. barili titei/zi (8% din consumul mondial) in 2010.

    PROBLEME: Petrolul caspic nu este rentabil sub pragul de 34 dolari/baril.

    REZERVE DE PETROL: 17-44 mld. barili de titei, aproximativ egale cu ale SUA sau Nigeriei, dar mult sub cele 65 mld. barili din Rusia sau 110 mld. barili din Irak.

    REZERVE DE GAZE: 5.600 de miliarde de metri cubi, la egalitate cu Arabia Saudita.

    TRANSPORT: 13 conducte construite sau de construit (peste 21 mld. $).

     

    Conducta Baku-Ceyhan

    Costuri – 4 miliarde de dolari

    Lungime: 1.750 km

    Capacitate: un milion de barili/zi

    Cost de transport: 3,2 dolari/baril

     

    Conducta Constanta-Trieste

    Costuri – intre 2,3 si 4,3 miliarde de dolari

    Lungime – 1.360 km

    Capacitate – intre 40 si 90 milioane tone/an

     

    Gazoductul Nabucco

    Costuri – 4,6 miliarde de euro

    Lungime – 3.400 km

    Capacitate – 25-31 miliarde mc/an

  • Jocuri geopolitice

    In ansamblul politic si economic reprezentat de transportul hidrocarburilor din zona caspica spre Vest, trebuie evidentiat jocul abil al Turciei. Pentru decizia de construire a conductei Baku-Ceyhan au cantarit greu in balanta limitarile introduse de Turcia in tranzitul vaselor prin stramtorile Bosfor si Dardanele.

     

    O mare parte a petrolului caspic ajunge pe coasta estica a Marii Negre, de unde este incarcat in vase si transportat spre consumatorii europeni. Din 2000, turcii au stabilit ca prin stramtori pot trece vasele ce transporta incarcaturi periculoase numai in timpul zilei, iar vasele ce depasesc o anumita lungime (200 de metri in cazul petrolierelor) nu sunt admise.

     

    Este cunoscut cazul mineralierului Enterprise, care aproviziona Sidex si care, in vara anului 2000, a avut nevoie de trei saptamani si de nenumarate interventii la nivel oficial pentru a traversa stramtorile turce, pentru ca depasea lungimea admisa cu numai opt metri. Decizia autoritatilor turce a limitat considerabil tranzitul de petrol prin stramtori. Iar companiile petroliere n-au avut de ales, orientandu-se spre conducta Baku-Ceyhan, pe tarmul Mediteranei.

     

    De subliniat si nivelul investitiilor pentru Ceyhan – nu mai putin de 10 miliarde de dolari pentru un terminal petrolier, o rafinarie si un combinat petrochimic. Tot in materie de conducte petroliere, Turcia mai promoveaza o conducta ce ar urma sa lege Ceyhan de portul Samsun de la Marea Neagra, proiectul fiind si in atentia Rusiei cat si a companiei italiene ENI. Chiar daca nu a fost in intentia autoritatilor turce, limitarile impuse la stramtori sunt un atu si pentru grabirea constructiei la conducta Constanta-Trieste.

     

    In fine, si in cazul Nabucco se manifesta spiritul mercantil turcesc, pentru ca se pare ca autoritatile de la Ankara ar dori sa cumpere gazele din Iran si Azerbaidjan si sa le vanda celor interesati, nu numai sa le tranziteze.

  • ASIGURARI: Cit de greu obtii polita de asigurare pentru o motocicleta

    Premisa majora: multi dintre posesorii de motociclete nu reusesc sa gaseasca o companie cu care sa incheie o asigurare. Premisa minora: o polita de asigurare pentru motocicleta poate fi mai scumpa decat una pentru un autoturism de aceeasi valoare. Concluzia?

     

    Pentru o motocicleta care l-a costat cam 21.000 de euro, posesorul unui Harley-Davidson de ultima generatie cheltuie anual nu mai putin de 3.000 de euro doar pentru asigurarea CASCO. Asigurarea ii acopera toate riscurile – distrugere, deteriorare sau furt -, insa  nu in totalitate, pentru ca, in cazul motocicletelor, asiguratorii impun proprietarului sa fie „cointeresat“. Adica sa suporte o parte din daune. Iar daca „motorul“ are o vechime mai mare de cinci-sase ani, lucrurile se complica peste masura, intrucat nici un asigurator nu mai e dispus sa-si asume riscul. Sau daca o face, asigurarea ajunge sa depaseasca pana si costul mtocicletei. 

     

    „Decat sa-ti faci asigurare pentru un «motor», mai bine investesti in lanturi si garaj. Eu unul nu am gasit nici o firma care sa-mi ofere ceva decent“, scrie un  motociclist pe unul dintre cele mai mari forumuri de specialitate, www.motociclism.ro.

     

    De unde insa aceasta greutate in gasirea unor „oferte decente“? Si cum se explica costul mare al unei astfel de asigurari? Primele de asigurare CASCO pentru motociclete sunt mari,  in primul rand pentru ca la motociclete „accidentele sunt cu mult mai dese decat la autoturisme, iar piesele de schimb costa mult“, este de parere directorul general al companiei de brokeraj in asigurari Forum Asigurari Auto, Raoul Morosanu.

     

    Pentru o motocicleta care costa noua circa 10.000 de euro, arata acesta, prima de asigurare poate ajunge si la 10-15%, adica undeva intre 1.000 si 1.500 de euro anual. Suma la care se adauga si asa-numitele „fransize pe eveniment“, adica partea din dauna pe care o suporta proprietarul, si nu compania de asigurari. Fransize care, in functie de companie, variaza tot undeva intre 10 si 15% din suma asigurata pentru o dauna totala. Una peste alta, trage Morosanu concluzia, „pentru client, cu greu poate fi rentabila o astfel de asigurare“.

     

    Un alt motiv este acela ca pot fi furate mult mai usor decat un automobil, este de parere Gheorghe Grad, director general la SRBA – broker de asigurare reasigurare. Tot pe „lista sa neagra“ ar mai fi de amintit si lipsa unitatilor service pentru motociclete, dar si riscul mai mare de accidente. Astfel ca, adauga Grad, cota de prima, respectiv procentul care se aplica la valoarea motocicletei pentru a stabili suma de plata anuala, urca pana la 7-10%. Adica 700-1.000 de euro in cazul unei motociclete de 10.000 de euro.

     

    Chiar daca vorbim despre conditii mai restrictive, majoritatea companiilor de asigurari sunt in masura sa ofere polite pentru motociclete. Totusi, spun brokerii de asigurari, nu putine sunt cazurile in care acestea refuza sa asigure motocicletele. Evaluarea se face de la caz la caz, explica directorul departamentului de asigurari auto de la Allianz Tiriac, Razvan Pavel, iar conditiile sunt mai restrictive decat in cazul asigurarilor pentru autoturisme. Si „chiar daca preluam un caz“, explica Pavel, „sunt fransize destul de mari“. Fransiza este suma calculata ca procent din valoarea asigurata pe care o plateste asiguratul in cazul unor evenimente, fie ca este vorba de daune partiale, fie ca este vorba de daune totale.

     

    Astfel, pentru o dauna totala (furt sau distrugere) la Allianz fransiza este de circa 20% din suma asigurata, iar pentru daune partiale este de circa 3% din suma asigurata. „Cam acesta este nivelul din piata“, adauga Pavel, explicand ca practica „cointeresarii“ proprietarului este generalizata. Ast-fel ca, din spusele directorului de la Allianz- Tiriac, 98% din politele din piata sunt cu fransize. Cat costa, in aceste conditii, o asigurare CASCO pentru o motocicleta de 10.000 de euro? Dupa calculele lui Pavel, „cateva intre 800 si 1.200 de euro anual“.

     

    Mai exista cerere pentru asigurari de motociclete la astfel de prime? „In 2005 am avut foarte multe cereri“, spune reprezentantul Allianz, adaugand ca, pe masura ce cresc vanzarile de motociclete noi, creste si cererea de asigurari. Pe de alta parte, cei cu motociclete mai vechi de cinci ani „nu pot decat sa raspunda direct“, explica Morosanu, pentru ca asigurari nu prea au de unde sa cumpere. Sau chiar daca au, prima de asigurare este „imensa“, dupa cum subliniaza un alt forumist pe www.motociclism.ro. In situatia sa, dupa o evaluare a motorului la 5.000 de euro, ar fi trebuit sa plateasca anual circa 550 de euro. „Asa ca mai bine am renuntat“, conchide el.  In cazul motocicletelor vechi, explica si vedeta postului Acasa TV Cabral Iabaka, valoarea este mica, de 4-5.000 de euro „si atunci esti refuzat de cei de la companiile de asigurari“.

     

    Cu atat mai mult cu cat, chiar si in cazul unor motociclete mai vechi, problemele care apar sunt la fel de mari ca si la cele noi. „Piesele sunt la fel de scumpe, service-uri tot nu exista, reparatia e anevoioasa“, spune el, adaugand ca, spre deosebire de un autoturism, o motocicleta poate fi arareori „carpita“.

     

    „Se asigura motocicletele care au in medie 1-5 ani“, adauga si Cati Stoican, inspector coordonator la Activ Asigurari. „La cele peste 10 ani, nici nu se prea poate pune problema“, adauga ea, pentru ca uzura este mare, lucru care se „simte“ la calculul primei de asigurare. De multe ori, spune ea, „ne lovim de faptul ca clientii nu pot intelege ideea de fransiza, de a suporta si ei o parte din dauna“. Cat inseamna aceasta „parte“? Si Stoican vehiculeaza aceleasi valori: circa 20% din suma asigurata in cazul daunei totale sau a furtului si intre 5 si 10% din suma asigurata pentru diverse evenimente. 

     

    Compania la care lucreaza a vandut anul trecut 10-12 astfel de polite, iar acum are „in lucru“ alte doua asigurari de acelasi tip. Dar „moda“ motocicletelor – care trage dupa ea si piata asigurarilor – „a inceput abia acum doi ani“, concluzioneaza inspectorul coordonator de la Activ Asigurari.

     

    Cat de extinsa este aceasta moda a motocicletelor, e destul de greu de spus, in conditiile in care statisticile „sunt sublime, dar lipsesc cu desavarsire“. O estimare a pasionatilor de „motoare“ avanseaza un total de circa 16.000 de motociclete. Cate dintre ele sunt asigurate? Nimeni nu o mai stie.

  • Algoritm CASCO

    In cazul motocicletelor, modelul de calcul pentru o asigurare CASCO este putin diferit fata de cel al automobilelor.

     

    SUMA ASIGURATA: Se calculeaza aplicand la valoarea noua a motocicletei un procent de uzura, pe care si-l stabileste fiecare asigurator in parte. La suma de asigurare se aplica o cota de asigurare (care variaza intre 9 si 15%), rezultand astfel prima de asigurare. Daca suma asigurata este de 10.000 de euro si cota de asigurare este de 9%, de exemplu, prima anuala de asigurare este de 900 de euro.

     

    FRANSIZE: La CASCO-ul pentru motociclete, asiguratorii impun ca proprietarul sa suporte o parte din daune (fie ca este vorba de daune totale, sau partiale). Astfel, in cazul daunelor totale fransiza este de circa 20% din suma asigurata. Astfel ca, pentru o suma asigurata de 10.000 de euro, in cazul in care motocicleta dispare sau este distrusa total, asiguratul trebuie sa suporte 2.000 de euro din pierdere. In cazul daunelor partiale, fransiza variaza intre 5 si 10% pe eveniment pentru orice risc.

     

    MOD DE CALCUL: Daca valoarea reparatiei e de 5.000 de euro, iar motocicleta e asigurata la o valoare de 10.000 de euro, reparatiile in valoare de 5% din suma asigurata (respectiv 500 de euro) sunt acoperite de proprietar.

  • Alan Greenspan a parasit Fed si a inceput deja sa faca bani

    Dintr-un birou aerisit de forma ovala, cu o spectaculoasa fereastra care ofera o vedere panoramica spre centrul Washingtonului, Alan Greenspan incearca sa-si recreeze o cariera demult abandonata: aceea de specialist in prognoze economice pe Wall Street. Dar exista, totusi, ceva schimbat.

     

    La urma urmei, ca presedinte al Rezervei Federale in ultimii 18 ani, Green-span a influentat puternic economia nationala si globala, devenind, in acest timp, o celebritate. Iar intoarcerea sa la viata privata este, prin urmare, departe de a fi privata. Greenspan tocmai a semnat un contract care prevede ca va scrie o carte pentru care a primit deja un avans garantat de peste 8,5 milioane de dolari. Fostul presedinte al Rezervei Federale nu mai vinde clientilor prognoze economice, iar discursurile sale, care odata clatinau pietele – dar erau gratuite – sunt acum livrate cu taraita unor audiente exclusiviste, unele care isi permit sa plateasca sume de sase cifre ca sa-l auda pe Greenspan spunand nimic in plus fata de ceea ce spunea mai demult.

     

    „Ben Bernanke are o misiune grea“, declara Greenspan intr-un interviu din care cea mai mare parte a ramas „off the record“. „A-l determina pe predecesorul lui sa vorbeasca despre politica monetara sau despre previziuni pe termen scurt pentru afaceri nu l-ar ajuta.“ Intr-adevar, un e-mail care a circulat in interiorul companiei Lehman Brothers – care relata o discutie privata din 7 februarie a lui Greenspan cu mai bine de o duzina dintre executivii de top si marii clienti ai firmei – confirma ca fostul presedinte al Rezervei Federale a declarat intr-adevar in interviu ca „am ramas consecvent declaratiilor pe care le-am facut in trecut atat in discursuri cat si in alte ocazii“.

     

    O astfel de discretie este cat se poate de buna, spun observatorii Fed. Dupa atatia ani la carma rezervei federale, contractele care-i vin lui Greenspan sunt oarecum discutabile in aceasta era a succesului personalitatilor devenite branduri – de la fostul presedinte Bill Clinton in jos – care parasesc sectorul guvernamental pentru cel privat. Iar viteza cu care Greenspan a inceput sa faca bani ridica deja semne de intrebare printre cei care-l critica.

     

    „Este o performanta neobisnuita pentru el, din pricina discretiei cu care Fed e asociata“, spune Albert Wojnilower, un „contemporan“ de-al octogenarului Greenspan si, la randul sau, faimos economist de pe Wall Street in anii ‘80. „Sunt sute de membri si fosti membri ai Fed si cu greu poti vedea pe vreunul sa vorbeasca atunci cand pleaca. Daca Green-span ar fi asteptat trei luni, n-ar mai fi fost vazut ca un om atat de legat de Fed.“

     

    Prima iesire publica a lui Greenspan, cea de la banca Lehman Brothers, a venit la doar sapte zile dupa ce acesta condusese ultima sa sedinta de consiliu a Rezervei Federale pe 31 ianuarie. Chiar daca s-a limitat la remarce nevinovate, spune James Galassman, senior economist pentru JP Morgan Chase, Greenspan trebuia sa se fi asteptat ca acestea sa fie distorsionate.

     

    „Trebuie sa stie de-acum ca oamenii care povestesc ce zice el la astfel de reuni-uni private ii pot «pune cuvinte in gura»“, spune Glassman. „I-au si pus, facandu-l sa para extrem de viclean si de cinic“ si mai preocupat de inflatie decat au aratat ulterior notitele acelei ultime intalniri, atunci cand au fost publicate la sfarsitul lui februarie.

     

    Predecesorul lui Greenspan, Paul A. Volcker, a castigat de asemenea bani buni dupa ce a parasit Fed in 1987, dar nu chiar imediat si nici la fel de spectaculos. Iar intre averile celor doi era oricum o mare diferenta. Greenspan si-a construit mai intai reputatia si o bruma de avere din pozitia de consultant al politicienilor republicani si ca proprietar al unei firme de consultanta, pe care a dizolvat-o in momentul in care presedintele Ronald Reagan l-a numit sef al Rezervei Federale. In timpul mandatului economiile sale, care au ajuns acum la o valoare neta de 4-8 milioane de dolari, potrivit unor relatari, au fost investite in certificate de trezorerie cu scadenta la un an.

     

    Volcker, care si-a petrecut cea mai mare parte a carierei in structurile guvernamentale, era re-numit pentru tocmai pentru ca nu economisea – si, cu toate acestea, a intrat in viata privata cu mult mai putine ambitii decat a facut-o Greenspan. „Am stat si m-am scarpinat in cap o bucata de vreme“, isi amintea Volcker intr-un interviu, adaugand ca nehotararea lui „a innebunit-o pe nevasta-mea“. In cele din urma, Volcker si-a cladit averea ca presedinte al James D. Wolfensohn Inc., o companie de investitii. Dar in primele sase luni ale vietii sale post-Fed a inceput, ca si Greenspan, sa tina discursuri pe bani.

     

    „Am vazut ca pot sa tin un discurs sau doua si sa castig cat la Fed“, isi amintea Volcker. Ultimul lui salariu la Fed a fost de 80.000 de dolari anual, cu 100.000 de dolari mai putin decat venitul pe care l-a avut Greenspan ca presedinte in ultimul an.

     

    Alan Greenspan a refuzat sa discute despre suma pe care a primit-o pentru discutia de la banca Lehman sau pentru celelalte doua discursuri pe care le-a sustinut cu usile inchise dupa plecarea de la Fed: una prin satelit, pentru un grup din Tokio, iar cealalta in fata clientilor companiei olandeze ABN Amro, adunati la hotelul St. Regis din New York. Bill Leigh, care conduce o firma ce intermediaza relatia cu personalitati de top care tin discursuri in diverse ocazii, spune ca nivelul onorariului pentru personaje de talia lui Greenspan este de 90.000-150.000 de dolari pentru un discurs.

     

    In ziua in care a parasit Fed, Greenspan s-a transformat rapid in proprietar al Greenspan Associates. Deocamdata, el e unicul asociat. Iar personalul sau numara mai putin de cinci oameni. Programul zilnic al lui Greenspan s-a schimbat foarte putin in ultima luna. De obicei lucreaza cam 10 ore pe zi. La Fed, timpul lui liber era dedicat tenisului – de doua sau trei ori pe saptamana – si petrecerilor, la care venea insotit de Andrea Mitchell – sotia sa, care e sefa departamentului de corespondenti internationali de la NBC News.

     

    Cele zece ore se duc acum in special pe scrierea memoriilor. A promis editurii, Penguin Press, ca primul draft va fi gata pana la sfarsitul anului. Un colaborator – probabil David Wessel, adjunctul sefului biroului din Washington al Wall Street Journal – va revizui cel de-al doilea draft, dupa care Greenspan spune ca va scrie un al treilea, despre care spera ca va fi si manuscrisul final.

     

    Intelegerea de zece pagini pentru carte prevede, printre altele, promisiunea lui Greenspan ca va povesti la persoana intai detalii despre momente critice din timpul mandatului sau de presedinte Fed – prabusirea bursei din 1987, efectele economice ale colapsului Uniunii Sovietice si atacurile teroriste de la 11 septembrie.

     

    Ca adept autoproclamat al unei piete libere – adica unul care crede in mecanismele pietei si in interventia limitata a guvernului – Greenspan a salutat ascensiunea economiei globale si, odata cu sfarsitul Razboiului Rece si a prabusirii economiilor planificate, „integrarea treptata a muncitorilor educati si prost platiti in forta de munca globala“. Pentru ca viitoarea sa carte sa nu fie prea ingreunata de economie, Green-span a promis si ceva povesti din tineretea lui, inclusiv amanunte despre influenta mentorului sau, autorul si romancierul Ayn Rand, care l-a modelat ca om cu vederi liberale. Si va descrie si „intalnirile cu, impresiile despre“ numerosi politicieni, membri de guvern, presedinti si lideri mondiali.

     

    Cat despre politica, Greenspan are de gand sa argumenteze ca „falia ideologica“ dintre republicanii conservatori si democratii liberali lasa „un centru nebagat in seama, de unde poate veni un candidat prezidential independent si bine finantat la scrutinul din 2008 sau, daca nu atunci, macar in 2012“.

     

    Reputatia lui de „profet“ se bazeaza, totusi, mai mult pe introspectii economice decat pe predictiile lui politice. Greenspan a promis sa „analizeze fortele care vor da forma urmatoarelor decenii“, concluzionand ca „e posibil ca, in anii care urmeaza, presiunile competitiei globale sa atraga multe economii de piata spre modelul american“.

     

    Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

  • O nota de plata un pic cam prea piperata

    Comerciantii de praf de paprika din Ungaria sunt pe punctul de a pierde milioane de euro, in urma anunturilor de saptamana trecuta cu privire la o eventuala contaminare a acestui produs, estimeaza Budapest Business Journal. 

    Incidentul va afecta atat piata de desfacere interna (unde Serviciul de Sanatate Publica a interzis de la 28 octombrie distributia de praf de paprika), cat si pe cele externe, unde Ungaria ar putea pierde 15% din totalul exporturilor de paprika. Anul trecut, Ungaria a exportat 5.300 de tone de produse din paprika, in valoare de 12,7 milioane de euro, in timp ce livrarile pe piata interna se ridica la 3.500-4.000 de tone anual.

    Scandalul a izbucnit in momentul in care in praful de paprika comercializat de trei dintre principalii producatori unguri s-a descoperit o cantitate mare de toxine, care depasea nivelul de siguranta acceptat in Ungaria. Toxinele provin din America de Sud, de unde firmele au cumparat praf de paprika pentru a-l folosi in amestec cu cel din productia interna.

  • Batranii lupi de mare

    Pentru cei care s-au plictisit sa-si petreaca batranetea acasa, intreprinzatorii cu idei au gasit solutii mai vesele, scrie The Economist. Viata la bordul unei nave de croaziera se dovedeste a fi mai ieftina chiar decat in unele aziluri americane. Astfel, pentru un an petrecut intr-un azil, americanii platesc in medie 28.500 de dolari, iar in Chicago chiar 40.000. Pe vasul de croaziera Majesty of the Seas, al Royal Caribbean, poti ocupa insa o cabina cocheta cu numai 33.260 de dolari pe an. 

    In plus, multe dintre obiceiurile de zi cu zi, inclusiv treburi gospodaresti sau mersul la coafor, pot fi reluate cu usurinta si pe vas. Pensionarii au parte de mese servite ca la marile restaurante, participa la serate dansante si pot incerca placerea jocului de carti. „Croazierele pot fi considerate niste aziluri plutitoare“, spune Lee Lindquist, specialist in geriatrie la Feinberg School of Medicine de la North-Western University, Chicago.

    Doctorita Lindquist a venit recent dintr-o astfel de calatorie si acum e hotarata sa propuna un model de petrecere a varstei a treia pe care l-a numit „ingrijire pe vase de croaziera“ si pe care vrea sa-l publice in numarul din noiembrie al Jurnalului Societatii Geriatrice Americane. Specialista sustine ca persoanele suferinde isi pot reveni mult mai usor gratie soarelui si socializarii cu cei de aceeasi varsta, in cadrul unui program de ingrijire unde personalul de pe vas ofera tratament si regim alimentar personalizat fiecarui client pensionar.

  • Turism medical in Polonia

    Polonia este o tara frumoasa, apreciata de turisti. Mai nou insa, motivul principal pentru care turistii aleg Polonia ca destinatie pare sa fie altceva decat pitorescul locurilor: turismul medical. In ultimii ani, acesta s-a transformat intr-o industrie de milioane de zloti, atragand turisti din vestul Europei, Rusia si Scandinavia, comenteaza Warsaw Business Journal. 

    Motivul pentru care amatorii, respectiv amatoarele de liftinguri faciale, marire a sanilor sau micsorare a nasului aleg Polonia este simplu: costurile mult mai scazute decat in Vest. Spre exemplu, o operatie de marire a sanilor se poate face la o treime din pretul perceput in Marea Britanie, modelarea nasului este cu 75% mai ieftina, iar serviciile de estetica dentara au tarife de zece ori mai mici decat in Germania. 

    Dar poate aspectul cel mai interesant al acestei afaceri este gaselnita unora dintre clinici de a oferi, pe langa serviciile medicale, oferte de petrecere a vacantelor in locuri pitoresti din Polonia. Numeroase site-uri poloneze afiseaza, alaturi de listele de preturi pentru interventiile chirurgicale, si liste de atractii turistice, precum faimosul muzeu Chopin, oferte de bilete la spectacolele de opera sau de calatorii in zonele montane.

  • Dou you speak Français?

    A fost o vreme cand lumea buna mergea la Paris si vorbea frantuzeste. Acum la moda a venit limba engleza, lucru cu care intreaga planeta e de acord, mai putin francezii, comenteaza revista Time. La zece ani dupa ce guvernul lui Edouard Balladur a adoptat legea conform careia limba franceza trebuia folosita in toate documentele guvernamentale, contractele de afaceri, meniurile restaurantelor si spoturile publicitare, sustinatorii francofoniei lovesc din nou. 

    Luna trecuta, in parlamentul francez s-a propus ca predarea limbii engleze sa devina obligatorie in scolile din Franta. Imediat, aparatorii limbii franceze au replicat cu un manifest in care cereau UE sa adopte limba lui Baudelaire ca limba oficiala in justitia europeana. „Nimic n-ar fi mai daunator umanitatii decat sa vorbeasca o singura limba straina“, a atras atentia insusi presedintele francez Chirac, adept al propunerii. 

    Cu toate eforturile Frantei si bugetul de un miliard de dolari alocat anual promovarii limbii franceze in lume, aceasta ocupa doar locul 11 intr-un top al limbilor cu cel mai mare numar de vorbitori de pe planeta. Si, desi este principala limba vorbita in institutii ca UNESCO, Interpol sau Curtea Europeana pentru Justitie, engleza domina in cercurile diplomatiei internationale si in cele de afaceri. Pe Internet, 52% din totalul site-urilor folosesc limba engleza si doar 4,6% franceza. Cat despre studentii tarilor Uniunii Europene, 92% dintre ei aleg sa studieze in limba engleza si doar 33% prefera franceza. Chiar si multinationale franceze ca Alstom sau Vivendi au adoptat limba engleza in relatiile dintre angajati. 

    Intre timp, recomanda Time, francezii ar putea urma exemplul american, promovandu-si limba in lume printr-o ofensiva culturala indreptata mai ales spre publicul tanar. Poate un film ca „Amélie“ sau cantecele rapperului MC Solaar sa fie un bun inceput.