ENERGIE: Conductele transnationale care au drum prin Romania

Avand putin peste un metru in diametru si 1.760 km in lungime, conducta Baku-Ceyhan e creatia strategilor americani, chiar daca liderul proiectului si al consortiului ce a realizat proiectul este British Petroleum. Sprijinind deschis conducta Baku-Ceyhan, Statele Unite au cautat sa reduca dependenta de Rusia a fostelor republici sovietice din zona caspica si sa asigure Vestului o alternativa la petrolul saudit; ziarele au titrat ani la rand ca este conducta care va schimba lumea, cel mai important proiect al coridorului Est-Vest, cunoscut ca Noul Drum al Matasii.

Nici opozitia initiala a Moscovei (preocupata sa isi mentina fostii sateliti dependenti de energia rusa) si nici cea a Teheranului – centrele de putere afectate de realizarea conductei – nu au stirbit din hotararea arhitectilor americani, si aici intervine pragmatismul de care vorbeam: dupa ce decizia a fost luata si toate cele 38 de state implicate intr-un fel sau altul in proiect au ajuns la un punct de vedere comun, conducta a fost realizata intr-un timp record (lucrarile au inceput in septembrie 2002). Si nici depasirea cu un miliard de dolari a valorii initial estimate a proiectului, de 3 mld. $, nu a fost o problema.

Pentru europeni, Ceyhan inseamna „mai aproape“, dar nu cel mai aproape si cel mai convenabil, asa incat in atentia UE se afla un numar de conducte pentru petrol sau gaze naturale, care sa diversifice sursele de aprovizionare. Concret, este vorba de patru proiecte pentru construirea sau extinderea unor conducte de petrol si opt proiecte pentru gaze naturale.

Dintre acestea, Romania se gaseste pe traseul proiectului Nabucco, culoar de tranzit al gazelor naturale din regiunea Marii Caspice catre Europa de Vest pe traseul Turcia-Bulgaria-Romania-Ungaria-Austria, precum si pe traseul conductei de titei Constanta-Trieste.

Dar, spre deosebire de americani, europenii lucreaza mai lent, lucru subliniat si de ministrul roman de externe Mihai-Razvan Ungureanu. „Este de asteptat ca UE sa arate mai multa determinare in concretizarea proiectelor alternative de transport al hidrocarburilor din Asia Centrala si Caucaz, iar Romania poate profita de aceasta oportunitate pentru a promova proiectele la care este parte“, a afirmat ministrul.     

Cu toate ca primele informatii privind proiectul Constanta-Trieste au aparut in Romania in 1997, acum cel mai concret pas in evolutia proiectului este semnarea memorandumului la nivelul ministrilor de resort din cele cinci state participante (Romania, Serbia si Croatia, Italia si Slovenia), ceremonia fiind programata pentru 22 martie, chiar la Trieste. Urmatoarea miscare este infiintarea unei companii de dezvoltare a proiectului. 

Conducta a fost gandita de compania italiana ENI, investitia initiala fiind estimata la 1,2-1,5 miliarde de dolari. Compania italiana a semnat cu Romania, in 1998, un memorandum de colaborare care viza si realizarea studiului de prefezabilitate. Un calendar care nu a fost respectat niciodata, indica o abordare optimista din partea celor implicati: elaborarea studiilor si a proiectelor, precum si asigurarea finantarii pana in 1999, lucrarile urmand sa fie realizate in intervalul 2000-2004. Capacitatea de transport prevazuta era de 34 mil. tone de titei anual. Izbucnirea razboiului din fosta Iugoslavie a decalat calendarul initial, in calcule incepand sa fie luata si o varianta a traseului prin sudul Ungariei.

Dar nici terminarea razboiului, nici declaratiile periodice de sustinere a proiectului din partea autoritatilor statelor implicate si nici protocoalele semnate intre parti nu au apropiat de realizare proiectul, care a mai suferit in timp si alte modificari de traseu. In toata aceasta perioada s-a produs si o mutatie in zona celor interesati de realizarea conductei, care pare sa fi iesit din gratiile ENI, fraiele fiind preluate de un comitet interstatal alcatuit din Romania, Serbia si Croatia, in timp ce Italia si Slovenia sunt membri observatori. S-au modificat si datele generale ale problemei: printre companiile care vor sa se implice in proiect se numara, potrivit Ministerului Economiei si Comertului, GE Energy Oil & Gas, divizie a General Electric, precum si China National Oil Corporation. Anterior, firme precum grupul austriac OMV – proprietarul Petrom, Chevron Texaco si British Petroleum – au afirmat ca doresc sa participe la constructia conductei. Finantarea proiectului a atras interesul BRD Société Générale, al BERD si al IFC, membra a grupului Bancii Mondiale.

Constructia oleoductului, care acum are o capacitate prevazuta de 112 mil. tone de petrol, ar putea incepe cel mai devreme anul viitor. Conducta, cu o lungime totala de 1.360 km (649 km, aproape jumatate, pe teritoriul Romaniei), va porni din portul Constanta si va trece prin Serbia si Muntenegru, inainte de a ajunge in Croatia. Traseul va continua pana la Trieste, unde se va conecta la sistemul Trans Alpine Pipeline – TAP -, care aprovizioneaza Austria si Germania. O alta bifurcatie va asigura transportul catre Venetia, urmand sa alimenteze rafinariile din nordul Italiei.

Costurile totale avansate de expertii de la Hill International in studiul de fezabilitate sunt evaluate la 2,3 mld. $ pentru cea mai redusa capacitate de transport, 2,8 mld.$ pentru varianta cu 60 mil. tone/an si 4,3 mld. $ pentru o capacitate de tranzit de 90 mil. tone/an. Alte oportunitati de afaceri vor aparea in portul Constanta, pentru modernizarea si marirea capacitatii terminalului petrolier: lucrarile vor costa, tot in functie de capacitatea de tranzit, 1,65-3 mld. $.

Beneficiile pe care Romania le-ar putea obtine in urma construirii oleoductului sunt cuprinse, pe o perioada de 20 de ani, intre 2,27-4,39 mld. $, cea mai mare parte din operarea conductei, adica din taxele pe care le va incasa Romania pentru petrolul tranzitat. Proiectul Nabucco a avut din start un calendar relaxat: data de incepere a lucrarilor era prevazuta in 2008 si finalizarea in 2012.

Proiectul a fost initiativa companiilor Transgaz din Romania, Bulgargas din Bulgaria, Botas din Turcia, OMV din Austria si MOL din Ungaria, care au constituit prin participatii egale, de 20%, compania Nabucco Gas Pipeline International. Consortiul cauta in prezent noi potentiali actionari, atragerea acestora putand reduce participatiile celor cinci companii fondatoare. Valoarea totala a lucrarilor de investitii, fara costurile de finantare, este estimata la 4,6 mld. euro (30% din surse proprii ale actionarilor si 70% din credite internationale). „Constructia conductei se va realiza in urma unor licitatii internationale. In faza de executie a conductei, pentru achizitionarea materialelor vor fi initiate licitatii internationale de catre Nabucco International, la care vor putea participa firmele romanesti de profil“, spune Florin Muntean, directorul Transgaz.

Pentru un proiect cum este Nabucco, furnizori din Romania ar putea fi companiile miliardarului Lakshmi Mittal din Galati si Roman, singurele care au capacitatea de a produce o conducta de mari dimensiuni.  Proiectul ar putea duce la infiintarea a 5.000 de locuri de munca pe perioada constructiei si a 1.000 de locuri de munca pe perioada functionarii. Gazoductul va permite diversificarea pe termen lung a surselor de alimentare cu gaze naturale a Europei, in conditiile in care statele europene cauta cu infrigurare sa-si reduca dependenta de importurile de gaze rusesti, dupa criza livrarilor intre Rusia si Ucraina, de la inceputul acestui an. De aceea, in acest moment proiectul Nabucco poate fi socotit mult mai „pe teava“ decat conducta Constanta-Trieste; de altfel, Nabucco face parte din proiectele socotite prioritare de catre oficialii europeni.

Mai exista insa si un alt considerent decat reducerea dependentei de importurile rusesti: gazul natural este sursa de energie care inregistreaza cea mai mare crestere din punctul de vedere al consumului, urmand sa treaca pana in 2025 pe locul al doilea, in locul carbunelui, in topul generatorilor de energie. Consumul de gaze din estul Europei si din spatiul fostei Uniuni Sovietice va inregistra, sustin expertii, cea mai mare crestere pe plan mondial pana in 2025, ajungand aproape egal cu cel al continentului nord-american, adica la peste 1.100 de miliarde de metri cubi.

Prognozele autoritatilor romane estimeaza o crestere a consumului de gaze naturale cu peste 40 de procente pana in 2015. Romania consuma in prezent in jur de 18 miliarde de metri cubi de gaze, din care 12 miliarde de metri cubi din productia interna. In 2015, consumul ar urma sa atinga 23 de miliarde de metri cubi.

Asa incat diversificarea este cuvantul de ordine si in Romania. „Proiectul Nabucco este indispensabil pentru diversificarea surselor de aprovizionare cu gaze in aceasta zona a Europei“, a declarat recent la Bucuresti Jean-François Cirelli, presedintele companiei Gaz de France, proprietara Distrigaz Sud. Si explica, pentru cazul in care n-ar fi fost clar pentru toata lumea ce inseamna diversificare: „Gazprom va ramane un furnizor important al Romaniei, dar trebuie sa ne gandim la diversificarea surselor de aprovizionare“.