Jocuri geopolitice

In ansamblul politic si economic reprezentat de transportul hidrocarburilor din zona caspica spre Vest, trebuie evidentiat jocul abil al Turciei. Pentru decizia de construire a conductei Baku-Ceyhan au cantarit greu in balanta limitarile introduse de Turcia in tranzitul vaselor prin stramtorile Bosfor si Dardanele.

 

O mare parte a petrolului caspic ajunge pe coasta estica a Marii Negre, de unde este incarcat in vase si transportat spre consumatorii europeni. Din 2000, turcii au stabilit ca prin stramtori pot trece vasele ce transporta incarcaturi periculoase numai in timpul zilei, iar vasele ce depasesc o anumita lungime (200 de metri in cazul petrolierelor) nu sunt admise.

 

Este cunoscut cazul mineralierului Enterprise, care aproviziona Sidex si care, in vara anului 2000, a avut nevoie de trei saptamani si de nenumarate interventii la nivel oficial pentru a traversa stramtorile turce, pentru ca depasea lungimea admisa cu numai opt metri. Decizia autoritatilor turce a limitat considerabil tranzitul de petrol prin stramtori. Iar companiile petroliere n-au avut de ales, orientandu-se spre conducta Baku-Ceyhan, pe tarmul Mediteranei.

 

De subliniat si nivelul investitiilor pentru Ceyhan – nu mai putin de 10 miliarde de dolari pentru un terminal petrolier, o rafinarie si un combinat petrochimic. Tot in materie de conducte petroliere, Turcia mai promoveaza o conducta ce ar urma sa lege Ceyhan de portul Samsun de la Marea Neagra, proiectul fiind si in atentia Rusiei cat si a companiei italiene ENI. Chiar daca nu a fost in intentia autoritatilor turce, limitarile impuse la stramtori sunt un atu si pentru grabirea constructiei la conducta Constanta-Trieste.

 

In fine, si in cazul Nabucco se manifesta spiritul mercantil turcesc, pentru ca se pare ca autoritatile de la Ankara ar dori sa cumpere gazele din Iran si Azerbaidjan si sa le vanda celor interesati, nu numai sa le tranziteze.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *