BusinessMagazin

Blog

  • Ikea, tot mai interesata de Romania

    Care este legatura intre o veioza veche aruncata in ploaie si un business de peste 15 miliarde de euro anual? Aparent, nici una. Insa pentru cei impatimiti de decoratiuni interioare si mari devoratori de publicitate, raspunsul vine firesc: Ikea.

     

    Acum 15 ani, business-ul lui Ingvar Kampard, fondatorul gigantului Ikea, a ajuns si la Bucuresti, o data cu deschiderea reprezentantei pentru Balcani, Ikea Trading Und Design. Azi, Ikea are aproximativ 40 de furnizori in Romania, care, impreuna cu fabrica proprie Swedwood de la Siret, furnizeaza grupului produse in valoare de aproximativ 100 de milioane de euro anual. De altfel, Romania devine tot mai interesanta pentru Ikea. Si cu siguranta, mult mai interesanta decat Bulgaria si Serbia, tari in care se afla doar 15 dintre cei 55 de furnizori balcanici ai grupului suedez si unde Ikea nu si-a manifestat inca interesul pentru partea de retail.

     

    In schimb, divizia industriala a Ikea, grupul Swedwood International, si-a anuntat intentia de a investi 35 de milioane de euro intr-o a doua fabrica proprie, in judetul Suceava. Mai mult, cel mai mare retailer mondial de mobila, cu magazine in 40 de tari ale lumii, a anuntat de curand ca isi pregateste intrarea si pe piata romaneasca de retail, prin deschiderea la Bucuresti a primului magazin in sistem de franciza. 

     

    „Deocamdata nu putem oferi mai multe detalii despre locatie sau investitie. Noi  desfasuram activitati de achizitie si comercializare. Exista departamente specializate care articuleaza partea de retail“, spune olandezul Hendrik Notmeijer, trading area manager al Ikea pe Balcani. Pe piata au fost vehiculate insa mai multe locatii, una dintre acestea fiind in cadrul centrului comercial de la Baneasa. In asteptarea  acestuia, nimic nu pare sa tulbure viata companiilor romanesti care colaboreaza cu Ikea. O data ce ai semnat contractul cu retailerul de mobila numarul 1 al lumii nu-ti ramane decat sa tii pasul. Iar „acoperirea“ nu mai este o problema. „Nu intentionam sa patrundem pe noi piete, deoarece practic suntem peste tot, intrucat Ikea comercializeaza produsele noastre in toata lumea“, spune Nicolae Borsos, administrator unic al Nikmob.

     

    De ce Romania? In primul rand datorita disponibilitatii materiei prime si a fortei de munca relativ ieftine. „Am ales sa vin in Romania datorita posibilitatilor de dezvoltare a business-ului si pentru ca apreciez atitudinea pozitiva a oamenilor“, spune Hendrik Notmeijer. De-a lungul celor peste 30 de ani pe care i-a petrecut la Ikea, Notmeijer a fost trading area manager pentru Germania, Olanda, Suedia si tarile baltice. Acum doi ani a decis sa se ocupe de zona Balcanilor si a venit la Ikea Trading Und Design, sub „umbrela“ careia se afla Romania, Bulgaria si Serbia.

     

    „Scopul acestui centru deriva din filosofia Ikea: oferta variata de mobilier functional, cu design deosebit, la preturi accesibile“, explica Notmeijer. Pe de alta parte, factorul de proximitate a jucat un rol decisiv in decizia suedezilor de a-si confirma prezenta in Balcani. „Dat fiind ca aceasta zona reprezinta o plaja de furnizori foarte importanta pentru noi, existenta unui nod regional care sa centralizeze activitatea furnizorilor din zona, adica sa achizitioneze si sa comercializeze produse pentru Ikea, a venit ca o consecinta fireasca a business-ului“, mai spune Notmeijer.

     

    S-ar putea spune chiar ca romanii care fac afaceri cu Ikea au ajuns la un fel de contract nescris de fidelitate cu suedezii: mai exact, livreaza aproape exclusiv pentru ei. Compania buzoiana Nikmob, producator de mobilier din lemn masiv, de rasinoase si fag, dormitoare, mic mobilier, mobilier pentru copii (patuturi), colaboreaza cu Ikea de 6 ani. „Colaborarea cu Ikea este excelenta. Intrucat livram intreaga gama de produse catre grup, am reusit in cativa ani sa crestem volumul vanzarilor de aproape cinci ori, marind numarul angajatilor cu doar 20%“, spune Nicolae Borsos.

     

    „Colaboram cu Ikea de mai bine de 10 ani“, spune si Vasile Godja, manager general al Plimob. Maramuresenii produc 130.000 de scaune pe luna, 90% din capacitatea de productie mergand in magazinele Ikea. Nu mai e un secret ca producatorii autohtoni de mobila pentru export se confrunta cu doua mari probleme: deprecierea euro – care a afectat drastic exporturile din ultimul an – si specializarea concurentei straine, care patrunde tot mai agresiv pe piata interna.

     

    Din punctul de vedere al producatorilor care au contracte cu Ikea singura solutie pentru mentinerea in business consta in cresterea volumului de productie. Iar Ikea lanseaza anual comenzi care depasesc capacitatea de productie a furnizorilor romani. In acest an, Borsos estimeaza vanzari de mobilier in valoare de 20 de milioane de euro catre grupul suedez, cu 3,5 milioane mai mult decat in 2005. „Comenzile lansate de Ikea depasesc in fiecare an capacitatea noastra de productie si cresc o data cu noi. Sortimentatia solicitata este redusa, de aproximativ 14 articole, dar producem in serii foarte mari, de ordinul a 500.000 de bucati/an“, precizeaza Borsos.

     

    Chiar daca notorietatea suedezilor s-a construit, in primul rand, prin divizia de mobila, aceasta nu reprezinta unicul profil de activitate al grupului, Ikea comercializand si decoratiuni interioare si ornamente. De altfel, primii doi furnizori de ceramica Ikea din Balcani sunt romanii de la Ipec Alba-Iulia si Cesiro Sighisoara, pe locul al treilea aflandu-se bulgarii de la Kalinel.

     

    Compania Ipec din Alba-Iulia, cel mai mare furnizor de ceramica al Ikea din Balcani, conform oficialilor companiei, a inceput in 1991 ca o afacere de familie, pentru a ajunge in 2005 sa livreze catre Ikea articole de menaj in valoare de 6,8 milioane de euro. Capacitatea de productie a Ipec este de 1,7 milioane de piese pe luna (aproximativ 20 de milioane de piese anual), aceasta reprezentand 1% din productia mondiala, conform administratorului companiei Elena Covaciu. „La ora actuala, piata de profil din Romania este intr-o continua scadere. In aceste conditii, principala noastra preocupare o reprezinta exporturile“, explica aceasta. Cu o cifra de afaceri de 7,2 milioane de euro in 2004, compania estimeaza ca va incheia anul financiar 2005 cu 7,8 milioane de euro cifra de afaceri, din care 95% vor purta marca Ikea.

     

    Suedezii prind radacini in Romania, iar experienta celorlalte tari in care Ikea a „infipt“ steagul ne spune ca nu avem motive sa ne ingrijoram ca vor pleca prea curand. Pentru ca povestea de acum clasicului spot publicitar Ikea, cu veioza veche aruncata in ploaie, se poate spune si la noi: „E doar o vechitura, iar cea noua e mult mai buna“.

  • AFACERE DE FAMILIE

    Grupul Ikea a fost fondat in Suedia, in 1943, de catre Ingvar Kampard, pe cand acesta avea doar 17 ani. La inceput, firma nu a avut nici o legatura cu mobila, comercializand creioane, dresuri de nailon sau bijuterii. Ikea a inceput sa produca si piese de mobilier in anii ‘50, iar primul sau magazin a fost deschis in 1958.

     

    NUME: Ikea este o combinatie intre initialele lui Ingvar Kampard, la care au fost adaugate primele litere de la Elmtaryd si Agunnaryd – numele fermei si respectiv al satului in care s-a nascut acesta.

     

    RENUME: Anul trecut, cele 211 magazine Ikea au avut un numar total de 454 de milioane de vizitatori. Grupul suedez are 1.500 de furnizori, in 55 de tari, si peste 84.000 de angajati. Primele cinci tari ca volum de vanzari sunt China (19%), Polonia (12%), Suedia (8%), Italia (7%), Germania (6%).

     

    ZESTRE: Catalogul Ikea, o publicatie care contine descrierea si fotografiile a peste 12.000 de produse, are cel mai mare tiraj dupa Biblie, fiind distribuit in peste 100 de milioane de copii pe an. Kampard, care are acum 80 de ani, este unul dintre cei mai bogati oameni din lume.

  • D’ale proprietarilor

    Despre Fondul Proprietatea s-au spus multe: ca ar fi o noua „cuponiada“, un al saselea SIF sau chiar un distribuitor de actiuni fara valoare. Justificate sau nu, etichetarile in cauza sunt, pana la urma, tot atatea „tare“ cu care acesta va trebui sa se confrunte in timpul ramas pana la listare.

     

    Eventual, chiar sa le si demonteze, dat fiind ca – cel putin acum – despagubirile acordate prin Fondul Proprietatea par sa fie singura modalitate de rezolvare a spinoasei probleme a proprietatii in Romania. Deocamdata, satui sa tot astepte promisele actiuni la Fond, fostii proprietarii au inceput sa-si vanda drepturile de obtinere a acestora.

     

    Iar clientii nu s-au lasat asteptati – de la persoane fizice pana la firme de intermediere financiara -, care cumpara aceste drepturi la preturi reprezentand 15-25% din valoarea titlurilor, in speranta ca vor putea sa le valorifice la maximum cand se vor da actiunile. Reprezentantii Fondului Proprietatea spun insa ca aceste tranzactii sunt la limita legalitatii si nu exclud posibilitatea ca toate titlurile vandute acum sa nu mai poata fi valorificate in viitor.

     

    Din cate spune Nicolae Ivan, presedintele Fondului Proprietatea, in acest moment  se cauta solutii pentru elaborarea unui proces de tranzactionare care sa le permita celor care vor sa isi vanda drepturile sa procure lichiditati inainte de listarea Fondului. „Nu vorbim asadar de actiuni, ci de vanzarea drepturilor. Proprietarul are o creanta asupra statului roman pe care statul a promis sa o plateasca/rascumpere in actiuni si acest drept va putea fi tranzactionat“, explica Ivan, un fost cercetator in domeniul nuclear, aflat din luna decembrie la conducerea celui de-al optulea fond din cariera sa.

     

    Daca tranzactiile in cauza vor fi sau nu avantajoase pentru proprietari, e aproape imposibil de anticipat. „Sa spunem ca statul nu ar fi dat actiuni, ar fi dat terenuri sau case: care ar fi fost momentul si pretul just pentru a vinde? Poate ca imediat ce intra in posesia lui, dar sa nu uitam ca s-au vandut case si terenuri obtinute de proprietarii in drept in anii ‘90 la o fractiune din cat valoreaza astazi“, adauga Ivan, care spera ca sistemul de conversie a titlurilor de valoare in actiuni sa devina operational cat mai curand. „Discutam cu CEC-ul si cu Regiscopul pentru a pune pe picioare mecanismul acesta de conversie.

     

    Astfel, cine are titlu de despagubire de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii (ANRP), va putea merge la CEC si, printr-o procedura pe care acum o scriem, va deveni inscris la registru ca actionar“, explica el. Aceasta prima tranzactie (prin care statul va ceda actiunile fostului proprietar) nu se impoziteaza; in schimb,  o eventuala tranzactie cu actiunile respective va fi supusa impozitarii normale a tranzactiilor pe bursa. „Se va lua impozit normal pe tranzactii bursiere si ulterior dividende“, spune Ivan. Asadar, chiar daca vor intra in proprietatea actiunilor, proprietarii nu le vor putea vinde decat dupa listarea Fondului.

     

    Pe de alta parte, majoritatea dosarelor se afla inca in stadiul de analiza. „Dosarele vin dinspre autoritatile locale, noi le colectam, le actualizam cu inflatia, iar ulterior (din luna martie – n.r.) vor fi reevaluate de catre evaluatori autorizati“, spune Ingrid Zaroour, presedintele ANRP. Numai ca relatia ANRP cu autoritatile locale nu este dintre cele mai fericite. La cererile repetate ale Autoritatii de rezolvare a dosarelor, primariile nu raspund cu decizii, ci cu scrisori din care reiese ca dosarele (depuse din 2001) sunt incomplete sau ca nu exista.

     

    „Astfel de incidente se pot intampla, arhivele sunt mari si acum vom incepe sa cerem fostilor proprietari hartiile care lipsesc“, spune Adrian Iordache, directorul Directiei Juridic, Legislatie si Contencios din Primaria Bucuresti. Conform datelor ANRP, din cele 206.000 de dosare depuse de fostii proprietari in 2001 au fost solutionate doar 57.000 (majoritatea prin restituiri in natura), iar alte 1.000 de persoane au subscris pana anul trecut pentru actiunile scoase la privatizare prin restituire de mai multe ministere (cele mai importante au fost actiunile Transgaz si Transelectrica). Cate dintre aceste dosare vor ajunge sa se transforme in actiuni la Proprietatea, nu stiu nici Nicolae Ivan, nici Ingrid Zaroour si nici macar legiuitorii, care au „omis“ sa prevada un termen de depunere a cererilor de convertire.

     

    O parte dintre fostii proprietari au putut opta anul trecut pentru actiuni la Transgaz si Transelectrica. Deja celebra Lege 10/2001 stipula doua modalitati de acordare a despagubirilor: prin echivalent – compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite in echivalent de detinator, acordarea de actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital, de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare sau de despagubiri banesti – si, respectiv, prin restituire in natura.

     

    Cea mai recenta „zvacnire“ a acestei legi s-a consumat vara trecuta, cand fostii proprietari care obtinusera de la consiliile locale decizii de despagubire prin echivalenta (este vorba despre persoanele ale caror case au fost demolate, iar pe terenurile aferente s-au construit cladiri noi) au putut sa se inscrie pe o serie de liste la Ministerul Economiei si Comertului, mai precis la Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI), pentru a obtine actiuni la Transgaz sau Transelectrica. (Pentru asta, OPSPI lansase la privatizare prin restituire cate 5% din cele doua companii, dar si pachete de cate 20% actiuni la cateva mine din portofoliu.) „In perioada octombrie 2004 – iulie 2005, fostii proprietari au putut opta pentru actiuni la aceste companii.

     

    Acum, avem suprasubscriere, adica prea multi doritori pentru prea putine actiuni“, explica pentru BUSINESS Magazin reprezentantii OPSPI. Daca vor ramane actiuni descoperite, acestea vor fi alocate Fondului Proprietatea. „Nu credem ca va fi cazul, ci dimpotriva. Pana acum, am avut doar patru revocari“, spun reprezentantii OPSPI. Cei care au optat pentru aceste actiuni (a caror valoare cumulata este de aproximativ 1,9 miliarde de euro, conform paginii de internet a OPSPI) vor primi o oferta de pret, iar in cazul in care oferta nu le va conveni, se pot retrage si opta pentru actiuni la Fondul Proprietatea. In ceea ce priveste actiunile Transgaz sau Transelectrica, acestea vor putea fi tranzactionate abia dupa sase luni de la primirea lor.

     

    Teoretic, actiuni la Proprietatea se vor putea da pana la 31 decembrie 2006. „S-ar putea, daca va fi nevoie, sa prelungim termenul, guvernul ne va spune acest lucru, el fiind proprietarul actiunilor“, dupa cum spune Nicolae Ivan. Deocamdata, la valoarea actuala (3,9 miliarde de euro – 14,2 miliarde de lei) se pot emite aproximativ 1,4 milioane de actiuni, la o valoare de 10.000 de lei vechi/bucata. „Sa zicem ca statul da actiuni pana la un moment dat si sa mai spunem ca apoi nu mai are de unde sa dea.

     

    Atunci introduce in fond active noi, face majorare de capital, emite noi actiuni si continua procesul“, continua Ivan, recunoscand, insa, ca nu stie de unde ar putea veni eventualele majorari. Actuala valoare a Fondului este data de valoarea de piata a actiunilor companiilor aflate sub „umbrela“ sa, insa, la publicarea Legii 247/2005 – privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei -, statul roman a mai promis si alte sume, care ar urma sa provina din creantele externe asupra unor tari africane si asiatice. Ivan spune ca aceste creante vor intra in contul statului, care le va transfera la Proprietatea ca majorare de capital.

     

    O parte a mass-media a etichetat Fondul Proprietatea drept „al saselea SIF“, avand in vedere similitudinile cu cele cinci fonduri existente pe piata de capital din Romania. Daca intr-adevar se aseamana cu SIF-urile la structura si dimensiuni, Fondul Proprietatea se diferentiaza in schimb de acestea prin absenta pragului de detinere de maxim 1% din actiuni, dar si a limitarilor semnificative fata de zonele de investitii ale fondurilor care il compun. Primele dosare in care s-au dat titlurile de valoare confirma intr-adevar lipsa limitelor de detinere: un viitor actionar va detine aproximativ 2% din Fondul Proprietatea (cu un titlu de valoare de 100 mil. euro), iar un altul va avea un titlu de peste 4% din Fond, adica 167 mil. euro, dupa cum spune acelasi Ivan.  

     

    Cat despre listarea pe bursele externe, aceasta este prevazuta, in cea mai optimista varianta, pentru sfarsitul acestui an sau inceputul celui urmator. „Avem opt-noua nume mari de oferte pentru manager de fond. La inceputul lunii au aparut doua anunturi in The Economist pentru selectarea consultantului – o firma de avocatura internationala – care va scrie caietul de sarcini, contractul si ne va ajuta sa organizam licitatia pentru fund manager“, continua Ivan. Consultantul va negocia in numele Fondului coordonatele contractului cu viitorul manager: „Ne gandim la un contract pe zece ani si o plata in participarea la profit, cum e standardul“.

     

    Momentan, chestiunile administrative vor avea prioritate pe agenda oficialilor Fondului: cumpararea unui sediu, alegerea unui consultant bun si redactarea normelor metodologice. Acesta e doar inceputul. Daca evolutia Fondului va confirma, fie si partial, asteptarile celor care il conduc, din vara, pe bursa de la Bucuresti s-ar putea „lafai“ cel mai mare fond din Europa de Est. Cu titlu in regula.

  • CU OCHII LA BURSA

    Fondul Proprietatea a fost constituit sub forma unui organism de plasament colectiv, ca entitate destinata platii prin echivalent a despagubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv de statul roman, si va fi administrat de catre o societate de profil cu reputatie internationala, ce urmeaza sa fie desemnata prin licitatie.

     

    ZESTRE: Proprietatea are in portofoliul sau actiuni la 114 companii romanesti, capitalul sau social fiind in prezent de 3,9 miliarde de euro.

     

    LISTARE: Dintre companiile care au ca actionar Fondul Proprietatea, au fost listate doar Alro, Azomures si Petrom. In luna mai, se vor lista si Transelectrica si Transgaz. Oficialii romani spera ca fondul Proprietatea sa fie listat la bursa pana la jumatatea acestui an.

     

    MODIFICARI: Actualele privatizari, schimbari de actionariate sau alte actiuni din piata pot afecta structura actiunilor Fondului. De exemplu, pe lista acestuia apare o participatie a statului roman de 18,171% la societatea Alro. Or, statul putea „varsa“ in contul Proprietatea doar 16,78% din actiuni, deoarece, in noiembrie 2004, ultima majorare de capital facuta de Marco Industries a redus participatia statului.

  • CERERE SI OFERTA

    Potrivit presedintelui Fondului Proprietatea, pana la sfarsitul acestei luni va fi operationala procedura de preschimbare a titlurilor de proprietate in actiuni si distribuirea acestora.

     

    RETEA: CEC a fost desemnata in luna ianuarie castigatoarea licitatiei pentru derularea operatiunilor comerciale ale Fondului Proprietatea. Astfel, actiunile Fondului vor fi distribuite catre titularii titlurilor de despagubire prin reteaua CEC.

     

    AUDIT: Consiliul de supraveghere al Fondului Proprietatea a selectat, la finele lunii ianuarie, firmele de avocati romani – Tuca si Asociatii, Bostina si Asociatii si Popovici si Asociatii – si compania KPMG ca auditor.

     

    IN ASTEPTARE: Cererea de oferta in scopul selectiei consultantului international a fost publicat in presa internationala. Termenul de lansare a ofertelor a fost stabilit pentru jumatatea lunii martie. Consultantul trebuie sa aiba experienta la constituirea unui fond de cateva sute de milioane de euro.

     

    INTERMEDIARI: Pana la data transferului administrarii, Fondul Proprietatea va fi gestionat de Ministerul Finantelor Publice, prin Consiliul de Supraveghere.

  • Sindrom de februarie?

    Dupa cresterile importante de la inceputul acestui an de la Bursa, cand unele dintre cele mai mari companii listate, precum Petrom sau BRD au urcat cate 30-40%, multi investitori au inceput sa se intrebe daca nu cumva piata este umflata si daca nu vom asista la corectii asemanatoare celor de acum un an.

     

    Corectia de la inceputul saptamanii trecute a fost un bun prilej ca unii brokeri sa proclame inceputul unei corectii mai severe. In plus, stirile privind propunerea de arestare a lui Dinu Patriciu, presedintele Rompetrol, au starnit agitatie in piata, unii investitori gandindu-se ca ar fi un moment bun sa vanda. Ramane insa de vazut cat de justificata este ingrijorarea investitorilor si cine are de castigat din aceste oscilatii ale pietei.

     

    Deocamdata, investitorii au incercat emotii serioase saptamana trecuta, cand intr-o singura sedinta de tranzactionare s-au evaporat din piata circa 700 de milioane de euro. Scaderile de peste 3% inregistrate in sedinta de tranzactionare de martea trecuta de principalii indici bursieri i-au facut pe multi investitori romani si chiar pe unii brokeri sa-si aminteasca de sfarsitul lui februarie 2005, cand a avut loc poate cea mai importanta corectie din istoria de zece ani a Bursei de Valori.

     

    Atunci, in mai putin de o luna, investitorii si-au vazut anulate in intregime castigurile de pana la 50% inregistrate la inceputul anului. Cele mai puternice companii de la Bursa au inregistrat scaderi importante in a doua sedinta a saptamanii trecute. Actiunile companiei petroliere Petrom au pierdut 4%, coborand sub pragul de 0,6 lei/actiune, iar titlurile BRD au coborat cu 5%, pana sub nivelul de 19 lei/actiune. SIF-urile au pierdut si ele in medie cate 3,6%.

     

    Astfel, dupa sedinta de martea trecuta, unii brokeri s-au grabit sa afirme ca acesta poate fi inceputul unei corectii mai severe, care va anula o mare parte din avansul luat de Bursa de la inceputul anului. Aceasta ipoteza nu a fost insa sustinuta de evolutia ulterioara a pietei, care a reusit sa recupereze in sedintele ce au urmat o parte din ce pierduse marti. Astfel ca deprecierea saptamanala a indicelui BET a fost de doar 2,5%, in timp ce indicele BET-FI a inregistrat o scadere de 3,7%.

     

    Un cunoscut manager de fond afirma ca „piata si in general brokerii cu experienta care prognozeaza o cadere a pietei sufera de sindromul februarie 2005, asa cum americanii sufera de sindromul septembrie 2001“. Alti brokeri sustin ca scaderea de saptamana trecuta se incadreaza in evolutia normala a unei piete de capital, dar nu este un semn de schimbare a trendului din piata, care ramane in continuare unul de crestere. Acestia mai spun ca situatia este cu mult diferita fata de anul trecut, cand cresterile de la Bursa au fost mult mai puternice si pur speculative, pe cand evolutia pozitiva de la inceputul acestui an s-a bazat in primul rand pe rezultatele bune ale companiilor listate.

     

    „Scaderea destul de mare inregistrata la inceputul saptamanii trecute a fost determinata de micii investitori, in special cei cu putina experienta pe piata, care dupa doua sedinte de usoare scaderi au intrat in panica si au vandut, gandindu-se probabil la ce s-a intamplat in urma cu un an“, spune Adrian Simionescu, directorul societatii de brokeraj Finans Securities.

     

    De aceasta corectie au profitat investitorii care au dorit sa cumpere – si care, in momentul in care au vazut ca unii investitori sunt dispusi sa vanda si la preturi mai mici si-au pozitionat ordinele de cumparare la cotatii mai joase, majorand cantitatile cumparate. Cumparatorii au fost saptamana trecuta in special investitori straini, care au mai multa experienta si au profitat imediat de oportunitatea creata.

     

    Cei care sustin ca nu putem vorbi de inceputul unei perioade mai lungi de corectie aduc ca argument faptul ca piata de capital de la noi tinde sa fie din ce in ce mai corelata cu pietele din jur. Este greu de crezut, spun ei, ca Bursa va intra pe un trend descendent atat timp cat pietele din jur cresc. „Eu nu cred intr-o corectie puternica a pietei atat timp cat celelalte piete din regiune cresc. Chiar daca doua-trei sedinte fac nota discordanta, trendul general nu poate fi decat in conexiune cu ce se intampla pe celelalte piete“, afirma Valerian Ionescu, directorul de operatiuni al CA IB Securities, societatea de brokeraj a HVB Bank.

     

    Aproape toate pietele din regiune au inregistrat evolutii pozitive saptamana trecuta. Bursa de la Budapesta a castigat circa 2,3%, cea de la Viena a urcat cu 1,5%, iar cea de la Praga a crescut cu 1,4%. Chiar si piata din Bulgaria a avut pe ansamblu o evolutie pozitiva saptamana trecuta, inregistrand o crestere de 0,8%.

    Pietele din vestul Europei au inregistrat si ele cresteri semnificative in saptamana incheiata, cresterile din Franta, Germania si Marea Britanie fiind cuprinse intre 1,4 si 1,7%

     

    „Piata romaneasca s-a mai adaptat si va ajunge sa evolueze corelat cu pietele europene o data cu integrarea Romaniei in Uniunea Europeana. Totusi, deocamdata inca reactioneaza cu o oarecare intarziere si uneori contradictoriu cu pietele din jur, deoarece este o piata tanara, in formare. Insa trendul general il urmareste pe cel de pe pietele din regiune“, a aratat Adrian Simionescu.

     

    Chiar si in contextul unei evolutii a pietei autohtone corelate cu cele din jur, trebuie avut in vedere faptul ca Bursa de la Bucuresti a inregistrat de la inceputul anului una din cele mai mari cresteri dintre pietele din jur. Indicele BET a crescut de la inceputul acestui an cu 23,6%, crestere depasita doar de piata din Rusia, care a avansat de la inceputul anului cu circa 28%.

     

    Unii brokeri sustin ca preturile sunt destul de umflate in acest moment si ca piata a crescut pana acum din cauza ca nu prea exista actiuni la vanzare, multi dintre investitori asteptand ca preturile sa mai creasca pentru a vinde mai sus. Ei spun ca astfel s-a creat un blocaj in piata, care nu putea fi depasit decat printr-o corectie. Totusi, cei mai multi dintre investitori si-au pastrat calmul si nu s-au grabit sa vanda dupa prima corectie mai importanta, ceea ce a facut ca volumele de tranzactionare sa fie mai reduse decat in prima luna a anului.

     

    „Nu cred ca putem vorbi de un trend descendent, deoarece volumele nu sunt foarte mari. Piata traverseaza o perioada de evolutii oscilante, caracterizata de volatilitate ridicata, care favorizeaza speculatorii. Cred ca aceasta evolutie va mai continua o perioada“, a aratat Adrian Barbu, trader la societatea de brokeraj BCR Securities.

     

    Volatilitatea ridicata din ultima perioada a fost determinata si de faptul ca cele mai multe dintre companiile listate au raportat rezultatele financiare preliminare pe 2005 si urmeaza sa desfasoare adunari generale ale actionarilor in care se va decide politica de dividend si se va vota bugetul pe 2006. Majoritatea companiilor importante au raportat rezultate mai bune decat in 2004, insa pentru multe dintre ele cresterea profiturilor era anticipata de investitori, fiind deja inclusa in pret. Oscilatii negative au inregistrat mai ales actiunile acelor companii ale caror rezultate nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor investitorilor.

     

    „Spre deosebire de anul trecut, cresterea inregistrata de piata la inceputul acestui an este o crestere bazata pe rezultate. Majoritatea emitentilor care au raportat rezultatele pe anul trecut au inregistrat cresteri substantiale ale profitului“, a aratat Adrian Simionescu. El mai spune ca in acest moment investitorii care intra pe piata nu cumpara doar rezultatele financiare ale companiilor, ci si ritmul de crestere, care este foarte ridicat in unele sectoare, cum ar fi cel financiar-bancar.

     

    Un exemplu in acest sens este pretul platit de Erste pentru BCR, care a avut, spune Simionescu, doua componente, una fiind pretul pentru preluarea intregii afaceri, iar cealalta – premiul pentru ritmul ridicat de crestere si dezvoltare din sectorul bancar. Investitorii trebuie sa aiba insa in vedere faptul ca Bursa nu inseamna doar castig, ci si corectii, iar acestea nu ar trebui sa produca panica. Teoretic.

  • Nostalgii care cresc business-ul

    O investitie de circa doua milioane de euro le-a adus bancherilor de la BRD-Société Générale, in doar doua luni, aproape jumatate din numarul de carduri pe care il aveau in portofoliu dupa mai bine de sase ani. Cum si in cat timp isi vor recupera ei investitia?

     

    Ideea campaniei, strategia si punerea ei in practica au apartinut in totalitate bancii“, spune multumit, cu cifrele de vanzari in fata, directorul general adjunct al BRD, Sorin Popa. Cifrele ii permit sa se laude: in doar doua luni, BRD a vandut mai mult de jumatate de milion de carduri cu imaginea a trei sportivi romani – adica peste 7% din tot ce a strans sistemul bancar romanesc in mai bine de un deceniu.

     

    „Am vandut“, spune Sorin Popa,  artizanul campaniei, „de doua ori si jumatate mai multe carduri decat toate bancile la un loc in fiecare dintre cele doua luni ale campaniei“. Lucru remarcat si de oficialii organizatiei internationale Visa, pentru care rezultatele BRD echivaleaza cu un record: cel mai mare numar de carduri Visa emise intr-o perioada atat de scurta. Si totusi, aceste rezultate n-au aparut din senin: sunt rodul unei campanii de publicitate agresive si al unei investitii de 2 milioane de euro – atat a costat arsenalul desfasurat in decembrie si ianuarie, sub „numele de cod“ Quattro BRD.

     

    Cum se explica insa aceste rezultate, ce au depasit, dupa cum spune chiar Popa, si asteptarile bancii? Si mai ales, cum si de unde isi va recupera banca investitia facuta in campanie? „Am mizat pe faptul ca mai sunt oameni pentru care marii nostri sportivi, Gica Hagi, Nadia Comaneci si Ilie Nastase, sunt un simbol“, explica el premisele de la care a plecat BRD atunci cand s-a gandit sa emita carduri cu imaginea celor trei.

     

    Si nu neaparat doar in randul celor mai tineri, pentru care un card „altfel“ decat cele clasice poate aduce un sentiment de diferentiere. Ca nevoia de diferentiere exista, o dovedesc experientele bancilor spaniole, de exemplu, pentru care emiterea unui card cu forme speciale a adus sute de mii de clienti noi, mai ales in randul tinerilor.

     

    Dar cardurile BRD, cu imaginea si autografele campionilor, au mizat si pe altceva: pe nostalgia romanilor pentru care cei trei sunt un simbol. Practic, pentru cei care au cumparat pana la finele lui ianuarie un credit de consum, un cont de economii sau o linie de credit de tip overdraft, banca a dat la pachet un card de debit cu un design diferit. „De fapt, sunt unice in lume“, spune Popa, pentru ca alaturi de holograma obisnuita, cardurile in editie limitata mai au inca una, infatisand o minge de fotbal, o racheta de tenis, si respectiv o gimnasta. Si cei care nu au vrut sa cumpere un credit sau un cont de economii si-au putut lua un astfel de card, in total „cam 15% din cereri“, dupa cum spun reprezentantii bancii, insa ei nu participa la concursul „atasat“ campaniei.

     

    Premiile sunt si ele „altfel“: in afara celor in bani sau obiecte promotionale, BRD are de dat copiilor clientilor burse la scoli sportive din strainatate: la Galatasaray, la Real Madrid, Roland Garros sau la academia de gimnastica a lui Bart Connors, sotul Nadiei Comaneci. Cei care isi folosesc cardul de minim cinci ori pana pe 20 aprilie pot castiga si premiul cel mare (50.000 de euro) sau 60 de excursii in doi la evenimente sportive internationale.

     

    Emiterea cardurilor nu a fost insa decat o prima etapa; de acum inainte incepe asa numita activare a cardurilor. Trecand peste rezultatul imediat – peste 500.000 de carduri vandute -, pentru BRD e important ca acestea sa nu ramana doar un „obiect de muzeu“, ci sa fie folosite. Iar lupta nu e chiar usoara, pentru ca de ani intregi bancile incearca sa-i convinga pe romani sa-si foloseasca mai mult cardurile, mai ales pentru tranzactii.

     

    Dupa ce au invadat piata cu un numar mare de carduri de salarii, folosite de romani mai ales pentru a-si extrage banii de la bancomate, bancherii trebuie acum (si de fapt incearca sa o faca de cativa ani, deja) sa-i convinga sa le si foloseasca, pentru ca de aici vine un profit mai mare. Bancile percep de la comercianti un anumit comision pentru fiecare tranzactie efectuata la un POS instalat, dar si din tranzactiile efectuate cu carduri proprii la POS-urile altor banci. Clientul nu „simte“ insa nimic, comisioanele fiind suportate exclusiv de comercianti.

     

    Si totusi, Popa este optimist: „Consideram ca investitia va fi recuperata sub un an de zile“, spune el. In primul rand, banca a castigat notorietate, ceea ce, intr-un sistem bancar in care se lupta acum 38 de banci comerciale, nu e deloc de neglijat. Mai mult de atat insa, de castigat a avut si imaginea celor trei sportivi, pe care asocierea cu cea de-a doua banca din sistem, intr-o astfel de campanie agresiva, i-a adus din nou in prim-plan.

     

    Tragand linie si adunand, se poate spune ca bancherii de la BRD au reusit sa-si atinga tinta: un plus de imagine bancii, un plus de imagine celor trei sportivi, un profit imediat si unul pe termen mai lung.  De unde? Pentru fiecare card in lei emis (sub sigla Visa), banca a incasat 12,50 lei noi, in timp ce pentru cele in valuta (MasterCard) comisionul de emitere este de 5 euro (aproximativ 18 lei noi). Majoritatea cardurilor au fost emise in lei – un lucru explicabil, de altfel, dat fiind ca numarul romanilor care au nevoie sa faca tranzactii in valuta (in calatorii, de exemplu) este inca mic. Rezulta de aici un total estimativ de aproape 6,5 mil. lei noi (cca. 1,8 mil. euro) obtinuti din comisioanele de emitere.

     

    Pentru fiecare card banca mai incaseaza anual un comision de administrare: 22,50 lei noi pentru cardurile Visa Classic in lei sau 10 euro pentru cele MasterCard in euro. Si de aici, anual, veniturile din comisioane se invart in jurul a 11 milioane de lei noi (aproximativ 3 mil. euro). Tot la capitolul comisioane se mai adauga si cel pentru gestionarea contului curent, atasat fiecarui card, de 0,50 euro/luna (echivalent in valuta contului).

     

    In acest caz, o estimare este destul de complicata, dat fiind ca toate cardurile unui posesor sunt, practic, „legate“ la acelasi cont curent. In acest caz, rezultatul depinde de numarul de clienti – dat fiind ca fiecare client avea posibilitatea sa isi ia, practic, sase carduri (unul pentru fiecare sportiv in lei si in euro). „Numarul clientilor care au comandat mai multe carduri este de ordinul a cateva mii“, spune insa Sorin Popa. Trecand insa peste cifre, un mare castig al bancii vine din alta parte: campania a adus, dupa cum spune Popa, „cam de trei ori mai multi clienti noi in banca decat intr-o luna obisnuita“.

     

    Dintre cei care si-au luat un card cu un produs atasat, cate o treime a optat fie pentru un credit atasat (de consum sau auto), fie pentru un cont de economii, fie pentru overdraft. In acest fel, BRD a castigat ceea ce, de fapt, este in prezent marea miza a luptei dintre bancherii romani: clienti pe termen lung.

  • O gura de aer

    In sfarsit, o veste buna pentru producatorii de carne de pui, dupa pierderile de 30 de milioane de euro provocate de gripa aviara. Saptamana trecuta au crescut taxele vamale pentru carnea de pui de import de la 45% la 70%. E o masura temporara, salutata de producatorii interni. E si suficienta?

     

    Taxele vamale mai mari pentru carnea de import sunt bune, spun reprezentantii producatorilor, dar vin cam tarziu. Pana acum au fost importate, dupa confirmarea prezentei virusului gripei aviare, circa 30.000 t de carne de pasare la un pret de 780 de euro/tona – sub pretul mondial. Iar o taxa vamala mai mare – fie ea si temporara – aduce in avantaj timp de sase luni producatorii interni in fata importatorilor, dar lasa totusi nerezolvata o problema mai complicata, de care acestia se plang: cea a asa-numitelor importuri neloiale, care sunt poate la fel de paguboase ca si gripa aviara.

     

    Gheorghe Antochi, presedintele grupului Agricola International, spune ca in portul Constanta ajung vase cu incarcaturi din carne de pui vrac care este, mai apoi, decongelata, ambalata in „portii“ mici, recongelata si vanduta. E vorba, spune Antochi, de carne de import care pe piata romaneasca are preturi imposibil de concurat (cu 50% mai mici) si care provine din Statele Unite si Brazilia – iar importurile din aceste tari inseamna aproape trei sferturi (72%) din totalul carnii de pui de import. Astfel de importuri, spune Antochi, ar incalca doua conditii impuse producatorilor romani.

     

    Prima conditie e legata de felul in care sunt hranite pasarile. De mai bine de un an, producatorii romani – spre deosebire de cei din Brazilia si Statele Unite – nu mai au voie sa foloseasca drept hrana pentru pasari fainile si grasimile de origine animala. Pentru producatorii care fac export in Uniunea Europeana, regula a fost impusa cu cinci ani in urma. Cea de-a doua conditie e cea a congelarii si recongelarii, pe care cea mai mare parte a importurilor – care au ajuns in 2005 la 158.000 t (peste 200 de milioane de euro) – nu o respecta, spune Antochi. Problema importurilor neloiale e veche de 3-4 ani. Dar e una mai mare, spun producatorii, decat a celor 8.000 t de carne de pui care vin anual din UE si care se supun acelorasi reguli si restrictii ca si producatorii locali.

     

    Totusi, marirea taxelor vamale pentru urmatoarele sase luni – adica pana in august – e un balon de oxigen pentru productia interna. Masura, propusa de Uniunea Crescatorilor de Pasari in toamna lui 2005 si aprobata de guvern saptamana trecuta, e folositoare pentru ca producatorii romani care isi vor putea vinde, macar in parte, stocurile de carne, cifrate in decembrie 2005 circa 20.000 de tone, de zece ori mai mult decat in decembrie 2000.

     

    Numai Agricola International, spune Gheorghe Antochi, are pe stoc circa 3.000 de tone – productia pe o luna – care ar fi trebuit sa mearga la export catre tari ca Germania, Franta sau Elvetia. In urmatoarele sase luni vom gasi in rafturi carne de pui romaneasca alaturi de carne importata cu taxe vamale mai mari, deci probabil ceva mai scumpa decat acum. Producatorii spera ca in aceasta perioada importurile de carne ieftina se vor reduce la jumatate.

     

    Dar peste zece luni – daca totul merge bine – vom fi deja in Uniunea Europeana, iar carnea de import va patrunde in Romania fara nici un fel de taxe vamale. Atunci se va declansa adevaratul cutremur caruia va trebui sa-i faca fata producatorii de carne de pui, care insa spera ca aderarea va insemna si rezolvarea problemei importurilor neloiale, pentru ca orice companie – fie ea producator, abator, procesator – va trebui sa respecte aceleasi norme, cele europene. Abia atunci, cred reprezentantii industriei, vom scapa de carnea care incalca normele comunitare si care se vinde la preturi mai mici ori de cea produsa la negru, pentru care nu se platesc taxe.

     

    Urmeaza deci sase luni in care producatorii interni au timp sa scape de stocurile pe care nu le-au putut exporta din cauza interdictiilor pricinuite de gripa aviara si alte patru in care importurile vor fi taxate din nou in vama cu numai 45%. Dupa aceea, va trebui sa dea piept cu Europa: incepand cu 1 ianuarie 2007, toata lumea va avea aceeasi sansa, va trebui sa respecte aceleasi norme si sa inoate singur.

  • CATEVA CIFRE

    In timp ce productia romaneasca de carne de pui a crescut in ultimii cinci ani cu 81%, importurile au crescut de sase ori, ajungand in 2005 la 158.000 de tone si o valoare de 200 de milioane de euro.

     

    DUBLARE: In ultimii cinci ani, piata carnii de pui s-a dublat, ca volum, desi un roman cumpara doar trei sferturi din cantitatea totala de carne fata de un vest-european.

     

    DE DOUA CIFRE: Cele mai mari cresteri ale importurilor in perioada 2000 – 2005 au avut loc la jumatati si sferturi de pui (de 13 ori mai mari) si la pulpe si parti de pui (de 10 ori mai mult).

     

    PRODUCTIE: In prezent, 82 de unitati produc 1,2 mld. oua pe an, in timp ce 78 de firme produc anual peste 220.000 de tone de carne. Tot pentru carne de pui exista acum 33 de abatoare din care numai sase indeplinesc conditiile necesare pentru export.

     

    TAXE ZERO: Din Uniunea Europeana se importa anual 8.000 de tone de carne de pasare fara taxe vamale, dar exista propuneri care se refera la dublarea acestei cantitati pentru 2006.

     

    1 IANUARIE 2007: Dupa intrarea Romaniei in UE si disparitia taxelor de import producatorii romani spera ca piata se va insanatosi, curatandu-se de produsele de import care le fac concurenta neloiala.

  • Toate tunurile catre PD

    Aflat in cadere de imagine in raport cu colegii democrati, PNL a incercat o revenire saptamana trecuta, cu cateva lovituri in care subtilitatea e destul de greu de ghicit. Mai intai, premierul Calin Popescu-Tariceanu a sugerat ca se indoieste de constitutionalitatea ordonantei de infiintare a DNA promovata de ministrul Monica Macovei.

     

    Si a facut-o dupa ce documentul a fost respins de Senat, anuntand ca Macovei are tema pentru acasa prezentarea unei analize asupra cazului la urmatoarea sedinta de Guvern. Ministerul Educatiei, condus de PD, a fost si el tinta criticilor PNL, care a discutat in Biroul Permanent un document unde erau reclamate „disfunctionalitati majore“ in activitatea acestui minister. In plus, premierul Tariceanu a profitat de nemultumirile exprimate de sindicatele din invatamant si i-a cerut public ministrului Hardau sa prezinte o informare pe aceasta tema in sedinta de Guvern.

     

    Liberalii au reusit saptamana trecuta sa-si consolideze puternic pozitia, prin lovitura din sedinta CSAT, cand au reusit sa blocheze strategia de securitate nationala initiata de Traian Basescu – mai mult o strategie de crestere a prerogativelor prezidentiale in dauna celor ale premierului – si l-au obligat pe acesta sa o supuna dezbaterii publice peste doua luni.

     

    In toata zarva, conferinta de presa in care fruntasul UDMR Frunda i-a acuzat pe colegii democrati ca pregatesc pe ascuns alegerile anticipate dupa raportul CE din 16 mai sau dupa 1 ianuarie 2007 nu a mai avut puterea sa promoveze ca tema de dezbatere publica. Cu toate dezmintirile liderului PD Emil Boc, Frunda a reusit sa spuna insa in gura mare ceea ce se zvoneste de multa vreme despre calendarul propriu al democratilor.