D’ale proprietarilor

Despre Fondul Proprietatea s-au spus multe: ca ar fi o noua „cuponiada“, un al saselea SIF sau chiar un distribuitor de actiuni fara valoare. Justificate sau nu, etichetarile in cauza sunt, pana la urma, tot atatea „tare“ cu care acesta va trebui sa se confrunte in timpul ramas pana la listare.

 

Eventual, chiar sa le si demonteze, dat fiind ca – cel putin acum – despagubirile acordate prin Fondul Proprietatea par sa fie singura modalitate de rezolvare a spinoasei probleme a proprietatii in Romania. Deocamdata, satui sa tot astepte promisele actiuni la Fond, fostii proprietarii au inceput sa-si vanda drepturile de obtinere a acestora.

 

Iar clientii nu s-au lasat asteptati – de la persoane fizice pana la firme de intermediere financiara -, care cumpara aceste drepturi la preturi reprezentand 15-25% din valoarea titlurilor, in speranta ca vor putea sa le valorifice la maximum cand se vor da actiunile. Reprezentantii Fondului Proprietatea spun insa ca aceste tranzactii sunt la limita legalitatii si nu exclud posibilitatea ca toate titlurile vandute acum sa nu mai poata fi valorificate in viitor.

 

Din cate spune Nicolae Ivan, presedintele Fondului Proprietatea, in acest moment  se cauta solutii pentru elaborarea unui proces de tranzactionare care sa le permita celor care vor sa isi vanda drepturile sa procure lichiditati inainte de listarea Fondului. „Nu vorbim asadar de actiuni, ci de vanzarea drepturilor. Proprietarul are o creanta asupra statului roman pe care statul a promis sa o plateasca/rascumpere in actiuni si acest drept va putea fi tranzactionat“, explica Ivan, un fost cercetator in domeniul nuclear, aflat din luna decembrie la conducerea celui de-al optulea fond din cariera sa.

 

Daca tranzactiile in cauza vor fi sau nu avantajoase pentru proprietari, e aproape imposibil de anticipat. „Sa spunem ca statul nu ar fi dat actiuni, ar fi dat terenuri sau case: care ar fi fost momentul si pretul just pentru a vinde? Poate ca imediat ce intra in posesia lui, dar sa nu uitam ca s-au vandut case si terenuri obtinute de proprietarii in drept in anii ‘90 la o fractiune din cat valoreaza astazi“, adauga Ivan, care spera ca sistemul de conversie a titlurilor de valoare in actiuni sa devina operational cat mai curand. „Discutam cu CEC-ul si cu Regiscopul pentru a pune pe picioare mecanismul acesta de conversie.

 

Astfel, cine are titlu de despagubire de la Autoritatea Nationala pentru Restituirea Proprietatii (ANRP), va putea merge la CEC si, printr-o procedura pe care acum o scriem, va deveni inscris la registru ca actionar“, explica el. Aceasta prima tranzactie (prin care statul va ceda actiunile fostului proprietar) nu se impoziteaza; in schimb,  o eventuala tranzactie cu actiunile respective va fi supusa impozitarii normale a tranzactiilor pe bursa. „Se va lua impozit normal pe tranzactii bursiere si ulterior dividende“, spune Ivan. Asadar, chiar daca vor intra in proprietatea actiunilor, proprietarii nu le vor putea vinde decat dupa listarea Fondului.

 

Pe de alta parte, majoritatea dosarelor se afla inca in stadiul de analiza. „Dosarele vin dinspre autoritatile locale, noi le colectam, le actualizam cu inflatia, iar ulterior (din luna martie – n.r.) vor fi reevaluate de catre evaluatori autorizati“, spune Ingrid Zaroour, presedintele ANRP. Numai ca relatia ANRP cu autoritatile locale nu este dintre cele mai fericite. La cererile repetate ale Autoritatii de rezolvare a dosarelor, primariile nu raspund cu decizii, ci cu scrisori din care reiese ca dosarele (depuse din 2001) sunt incomplete sau ca nu exista.

 

„Astfel de incidente se pot intampla, arhivele sunt mari si acum vom incepe sa cerem fostilor proprietari hartiile care lipsesc“, spune Adrian Iordache, directorul Directiei Juridic, Legislatie si Contencios din Primaria Bucuresti. Conform datelor ANRP, din cele 206.000 de dosare depuse de fostii proprietari in 2001 au fost solutionate doar 57.000 (majoritatea prin restituiri in natura), iar alte 1.000 de persoane au subscris pana anul trecut pentru actiunile scoase la privatizare prin restituire de mai multe ministere (cele mai importante au fost actiunile Transgaz si Transelectrica). Cate dintre aceste dosare vor ajunge sa se transforme in actiuni la Proprietatea, nu stiu nici Nicolae Ivan, nici Ingrid Zaroour si nici macar legiuitorii, care au „omis“ sa prevada un termen de depunere a cererilor de convertire.

 

O parte dintre fostii proprietari au putut opta anul trecut pentru actiuni la Transgaz si Transelectrica. Deja celebra Lege 10/2001 stipula doua modalitati de acordare a despagubirilor: prin echivalent – compensarea cu alte bunuri ori servicii oferite in echivalent de detinator, acordarea de actiuni la societati comerciale tranzactionate pe piata de capital, de titluri de valoare nominala folosite exclusiv in procesul de privatizare sau de despagubiri banesti – si, respectiv, prin restituire in natura.

 

Cea mai recenta „zvacnire“ a acestei legi s-a consumat vara trecuta, cand fostii proprietari care obtinusera de la consiliile locale decizii de despagubire prin echivalenta (este vorba despre persoanele ale caror case au fost demolate, iar pe terenurile aferente s-au construit cladiri noi) au putut sa se inscrie pe o serie de liste la Ministerul Economiei si Comertului, mai precis la Oficiul Participatiilor Statului si Privatizarii in Industrie (OPSPI), pentru a obtine actiuni la Transgaz sau Transelectrica. (Pentru asta, OPSPI lansase la privatizare prin restituire cate 5% din cele doua companii, dar si pachete de cate 20% actiuni la cateva mine din portofoliu.) „In perioada octombrie 2004 – iulie 2005, fostii proprietari au putut opta pentru actiuni la aceste companii.

 

Acum, avem suprasubscriere, adica prea multi doritori pentru prea putine actiuni“, explica pentru BUSINESS Magazin reprezentantii OPSPI. Daca vor ramane actiuni descoperite, acestea vor fi alocate Fondului Proprietatea. „Nu credem ca va fi cazul, ci dimpotriva. Pana acum, am avut doar patru revocari“, spun reprezentantii OPSPI. Cei care au optat pentru aceste actiuni (a caror valoare cumulata este de aproximativ 1,9 miliarde de euro, conform paginii de internet a OPSPI) vor primi o oferta de pret, iar in cazul in care oferta nu le va conveni, se pot retrage si opta pentru actiuni la Fondul Proprietatea. In ceea ce priveste actiunile Transgaz sau Transelectrica, acestea vor putea fi tranzactionate abia dupa sase luni de la primirea lor.

 

Teoretic, actiuni la Proprietatea se vor putea da pana la 31 decembrie 2006. „S-ar putea, daca va fi nevoie, sa prelungim termenul, guvernul ne va spune acest lucru, el fiind proprietarul actiunilor“, dupa cum spune Nicolae Ivan. Deocamdata, la valoarea actuala (3,9 miliarde de euro – 14,2 miliarde de lei) se pot emite aproximativ 1,4 milioane de actiuni, la o valoare de 10.000 de lei vechi/bucata. „Sa zicem ca statul da actiuni pana la un moment dat si sa mai spunem ca apoi nu mai are de unde sa dea.

 

Atunci introduce in fond active noi, face majorare de capital, emite noi actiuni si continua procesul“, continua Ivan, recunoscand, insa, ca nu stie de unde ar putea veni eventualele majorari. Actuala valoare a Fondului este data de valoarea de piata a actiunilor companiilor aflate sub „umbrela“ sa, insa, la publicarea Legii 247/2005 – privind reforma in domeniile proprietatii si justitiei -, statul roman a mai promis si alte sume, care ar urma sa provina din creantele externe asupra unor tari africane si asiatice. Ivan spune ca aceste creante vor intra in contul statului, care le va transfera la Proprietatea ca majorare de capital.

 

O parte a mass-media a etichetat Fondul Proprietatea drept „al saselea SIF“, avand in vedere similitudinile cu cele cinci fonduri existente pe piata de capital din Romania. Daca intr-adevar se aseamana cu SIF-urile la structura si dimensiuni, Fondul Proprietatea se diferentiaza in schimb de acestea prin absenta pragului de detinere de maxim 1% din actiuni, dar si a limitarilor semnificative fata de zonele de investitii ale fondurilor care il compun. Primele dosare in care s-au dat titlurile de valoare confirma intr-adevar lipsa limitelor de detinere: un viitor actionar va detine aproximativ 2% din Fondul Proprietatea (cu un titlu de valoare de 100 mil. euro), iar un altul va avea un titlu de peste 4% din Fond, adica 167 mil. euro, dupa cum spune acelasi Ivan.  

 

Cat despre listarea pe bursele externe, aceasta este prevazuta, in cea mai optimista varianta, pentru sfarsitul acestui an sau inceputul celui urmator. „Avem opt-noua nume mari de oferte pentru manager de fond. La inceputul lunii au aparut doua anunturi in The Economist pentru selectarea consultantului – o firma de avocatura internationala – care va scrie caietul de sarcini, contractul si ne va ajuta sa organizam licitatia pentru fund manager“, continua Ivan. Consultantul va negocia in numele Fondului coordonatele contractului cu viitorul manager: „Ne gandim la un contract pe zece ani si o plata in participarea la profit, cum e standardul“.

 

Momentan, chestiunile administrative vor avea prioritate pe agenda oficialilor Fondului: cumpararea unui sediu, alegerea unui consultant bun si redactarea normelor metodologice. Acesta e doar inceputul. Daca evolutia Fondului va confirma, fie si partial, asteptarile celor care il conduc, din vara, pe bursa de la Bucuresti s-ar putea „lafai“ cel mai mare fond din Europa de Est. Cu titlu in regula.