BusinessMagazin

Blog

  • Fericiti cei care fac profit. Cu conditia sa nu-l faca in Ungaria

    Premierul Viktor Orban a anuntat ca va introduce un impozit
    suplimentar pentru marile retele de hipermarketuri si
    supermarketuri, ceea ce extinde aria taxelor aplicate asupra unor
    categorii de companii cu venituri mari, dupa ce in vara a starnit
    atatea discutii cu taxa pe banci, menita sa atraga la buget cateva
    sute de milioane de euro.

    Ministrul economiei, Gyorgy Matolcsy, a confirmat ca va aduce la
    buget 221 mld. forinti (808 milioane de euro) din impunerea
    “taxelor de criza”, dar si din oprirea transferului banilor din
    contributiile sociale catre fondurile de pensii private. Obiectivul
    Ungariei este sa nu depaseasca un deficit fiscal de 3,8% din
    PIB.

    Noile categorii de companii tintite de taxa suplimentara sunt
    cele din telecom si energie, asteptate sa verse la buget 61 mld.
    forinti (cele din telecom) si 70 mld. forinti (cele din energie).
    Despre taxa aplicabila lanturilor comerciale, care urmeaza sa
    genereze 30 mld. forinti anual, Matolcsy a spus ca va fi aplicata
    la profitul net, in trepte, in functie de nivelul profitului,
    incepand de la plafonul de 500 mil. forinti profit anual (taxa
    zero) si ajungand la 2% (pentru companiile cu profit de peste 100
    mld. forinti).

    Analistii se declara deocamdata dezorientati de directia
    politicii guvernului, care pe de o parte vrea sa lase mai multi
    bani la dispozitia persoanelor fizice si a companiilor (initiativa
    de a introduce cota unica de impozitare la 16% si de a scadea la
    10% impozitul pe profitul firmelor, din 2012), dar pe de alta parte
    stoarce bani suplimentari de la singurele companii care mai fac
    acum profit.

  • Inflatia de timp liber. Cum se joaca politicienii cu scumpirile

    Mai nou, Tabara s-a reorientat spre o idee cu ecou la popor, dar
    poate tocmai de aceea imposibil de aplicat: cum sa taiem coltii
    supermarketurilor – tema frecventata mai nou si de Dinu Patriciu,
    proprietarul retelei Mic.ro, atunci cand se apucase sa vitupereze
    contra hipermarketurilor si a supermarketurilor care “nu au
    legatura cu comertul romanesc”, strica spatiul urban si pe care ar
    vrea sa le vada “dand coltul”.


    Ideea de spatiu urban stricat de marile retele comerciale nu i-a
    scapat nici lui Valeriu Tabara, care sustine ca ridicarea
    supermarketurilor in orase a fost o greseala capitala, intrucat in
    jurul lor s-a starpit micul comert.

    Ministrul a mers insa mai departe, reluand ideea ca producatorii
    romani si pietele agroalimentare ar avea de castigat daca marilor
    lanturi li s-ar impune sa-si inchida magazinele duminica. “Vreau ca
    micul producator sa aiba acces direct spre magazine. De ce sa
    eliminam magazinele de cartier sau de ce sa fie deschise
    supermarketurile toata saptamana?”, a spus ministrul.

  • Cseke Attila: Sunt prea multe exceptari de la plata asigurarilor de sanatate, trebuie modificata legea

    Ministrul a spus ca, in primul rand, intentioneaza sa asigure o
    mai mare predictibilitate a sistemului sanitar, pornind de la
    faptul ca relatiile dintre Casa Asigurarilor de Sanatate cu
    diversele componente ale sistemului sunt greoaie si lente.

    Alta propunere are ca obiect necesitatea de se gasi un nou statut
    juridic al CNAS, in conditiile in care Ministerul Sanatatii
    elaboreaza si aplica politici in domeniu, dar nu are control asupra
    resurselor financiare.

    O a treia initiativa de imbunatatire a legislatiei din sistemul
    sanitar pe care intentioneaza sa o promoveze vizeaza reglementarea
    problemei contributiilor la fondul asigurarilor de sanatate si a
    numarului de persoane care contribuie la acest fond.
    “Contribuabilii sunt in număr de 7 milioane de persoane, in timp ce
    peste 11 milioane de cetateni sunt asigurati prin efectul legii,
    fără a contribui la fond”, spune Attila.

    Detalii pe www.mediafax.ro.

  • Parlamentarii europeni cer omologilor romani sa scoata presa din lista de pericole la adresa statului

    In scrisoarea semnata de Martin Schulz – liderul grupului
    socialist, Guy Verhofstadt – liderul liberal-democratilor si Daniel
    Cohn-Bendit – liderul Verzilor se apreciaza ca includerea presei la
    capitolul vulnerabilitati in Strategia Nationala de Aparare
    “reprezinta nu doar un act nedemocratic, ci si o incalcare a art.
    11 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, a art. 10
    din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, precum si a art. 6
    din Tratatul privind functionarea Uniunii Europene”.

    Potrivit Strategiei de Aparare discutate in iunie in CSAT,
    campaniile de presa la comanda cu scopul de a denigra institutii
    ale statului, diminuarea capacitatii de aplicare a legii de catre
    unele institutii si presiunile exercitate de trusturi de presa
    asupra deciziei politice sunt stipulate ca vulnerabilitati la
    adresa sigurantei nationale. Includerea presei pe aceasta lista a
    generat proteste din partea jurnalistilor si a societatii civile,
    precum si ironii din partea presei internationale.

  • Moldova se pregateste de alegeri, iar Voronin striga dupa hoti

    “Unicul lucru care poate sa salveze aceasta situatie este
    reactia Strasbourgului. Vom cere sa fie trimisi cat mai multi
    observatori”, a declarat fostul presedinte.

    El s-a declarat increzator ca formatiunea sa poate obtine
    jumatate din voturi, scenariu plauzibil avand in vedere frictiunile
    permanente din coalitia de guvernare si esecul luptei anticoruptie,
    din care actuala coalitie si-a facut un ideal de guvernare in 2009,
    la preluarea puterii.

  • Lupta pro si contra motiunii de cenzura. Toata lumea e-n transee

    Boc a facilitat intrarea “independentilor” din UNPR in Biroul
    Permanent al Camerei Deputatilor, ascutind la maximum iritarea PSD
    si PNL, si a decis sa asume raspunderea cabinetului pentru
    proiectul de lege a educatiei, sprijinit asiduu de ceilalti aliati,
    din UDMR.

    Si in interiorul propriei formatiuni lucrurile par sa fie
    linistite, dupa ce la lansarea Fundatiei Crestin-Democrate, liderii
    taberelor din PDL s-au afisat in jurul initiatorului Teodor
    Baconschi, privit tot mai des ca un posibil salvator al procentelor
    electorale pierdute de democrat-liberali in lupta cu criza
    economica.

    Social-democratii, pe de alta parte, au profitat de turbulentele
    sindicale spontane cu care era ocupat Guvernul pentru a-si pregati
    un congres care, pe langa anuntarea generosului “program de
    guvernare” pe care PSD promite sa-l aplice daca va ajunge la
    putere, ar putea fi ornat si cu o revenire simbolica a primarului
    general Sorin Oprescu in mijlocul celor care nu l-au sprijinit sa
    candideze in 2008, atunci cand a castigat prezentul mandat.
    Social-democratii spera sa poata capitaliza expunerea generata de
    congres chiar din saptamana urmatoare, cand ar putea avea loc
    asumarea raspunderii pe legea educatiei. Tot atunci se asteapta o
    motiune de cenzura a opozitiei, cu care PSD ameninta deja guvernul
    de cateva luni si care n-ar fi exclus sa fie urmata de inca una
    (caci Constitutia o permite).

    In acest timp, liberalii au intrat intr-un periculos con de
    tacere, prezenta lor mediatica fiind inexistenta de la lansarea
    inoportuna a “cabinetului din umbra” in seara eliberarii lui Sorin
    Ovidiu Vintu; marturie a unei strategii de comunicare facute in
    pripa, “cabinetul din umbra” nu a produs nicio alternativa la
    tezele actualului guvern, iar specialistii cooptati de Crin
    Antonescu sunt impardonabil de absenti din dezbaterile fierbinti
    ale acestor zile.

  • Supararea pe “stimulente”. De ce nu sunt solidari angajatii din privat cu cei de la stat

    Primul lucru e ca aceeasi cultura a “atentiilor” cu care trebuie
    stimulati diversi furnizori de bunuri sau servicii, subalterni,
    sefi, clienti sau alegatori in an electoral e in continuare la
    lucru. La Finante, stimulentul nu era o recunoastere a valorii
    profesionale, a performantei individuale, ci un semn de
    complicitate, care il leaga pe primitorul atentiei de cel ce o
    ofera si unge rotile mecanismului in care amandoi functioneaza.

    Fara aceasta complicitate, mecanismul se strica: ministrul
    Vladescu si-a dat demisia fiindca stia ce haos s-ar fi creat daca
    ar fi urmat ordinul FMI de a renunta la stimulente, ministrul
    Ialomitianu a ramas incuiat in birou ca sa scape de furia
    multimii.

    Al doilea lucru e ca a te juca cu stimulentele (concept diferit
    de simplele sporuri) e periculos, fiindca odata luata in desert,
    ideea de merit individual este greu de reinstituit: salariatii de
    la Finante au protestat cand ministrul le-a propus ca stimulentele
    sa recompenseze performantele fiecaruia in colectarea impozitelor.
    Si au protestat pe buna dreptate, din moment ce pana atunci
    stimulentul doar compensa faptul ca nu le pot fi marite salariile,
    iar fixarea aiurita a grilelor de lefuri de la un minister la altul
    nu era din vina angajatilor.

    Anul trecut, stimulentele au fost de 891 de milioane de lei
    pentru oamenii de la Finante, fiindca acolo era salariul mediu brut
    de baza cel mai mic (2.037 de lei) dintre institutiile de stat unde
    se practica sistemul. Sumele au fost generate de angajati din
    amenzi si colectari de taxe, insa statul nu le-a recunoscut in
    practica meritul, tocmai pentru ca din fondul de stimulente putea
    fi platit oricine, mai mult sau mai putin, de la sofer la
    functionar, la bunul plac al sefilor din ministere. De-asta s-au si
    suparat atat de tare angajatii. Si de-asta angajatii “de la
    privat”, care luasera de bun sensul termenului de “stimulent”, au
    aratat asa de putina solidaritate cu colegii lor de la Finante sau
    de la Munca platiti asa de straniu.

    Ca de la semantica unui cuvant folosit impropriu pleaca multe
    rele o dovedeste insusi premierul Boc, care instinctiv vineri, la
    Cluj, incerca sa-i dovedeasca unui reporter ca de fapt carpeala de
    salariu botezata “stimulent” si oferita finantistilor ar fi
    insemnat intotdeauna “bonus”, in sensul pe care termenul il are in
    sectorul privat.

    Reporter: Dar nu era mai corect ca mai intai sa se puna ceva, sa
    se modifice salariile si dupa aceea sa se taie veniturile?
    Emil Boc: Acest lucru se face in momentul de fata.
    Reporter: Dar oamenii nu si-au luat in ultimele 2 luni de zile
    …
    Emil Boc: Dar stimulentele? Ideea de stimulent ce inseamna in limba
    romana? Ce inseamna pentru dvs. ideea de stimulent?
    Reporter: Era o formulare.
    Emil Boc: Ce inseamna stimulentul pentru dvs.? Stimulentele
    inseamna ca ai facut ceva peste planul la care ai fost angajat.
    Aceasta este ideea de stimulent. Acolo unde este performanta, se
    acorda stimulent. Unde nu, nu este.
    Reporter: Oamenii aveau fluturasi cu sume de 400-500 de lei.
    Credeti ca se poate trai cu 400 – 500 de lei?
    Emil Boc: Eu va spun un singur lucru: legea trebuie sa fie facuta
    corect pentru toti bugetarii si la aceasta lucram in momentul de
    fata.

    “Era o formulare” – reporterul avea dreptate.

  • De la Big Bang la Tony Blair

    Cel putin a doua parte a autoportretului se verifica perfect in
    cartea editata de Polirom: Gray nu doar scrie (magic, ca un
    iluzionist de inalta clasa), dar isi mai si ilustreaza povestea cu
    desenele personale. Multiplul colaj pe care-l avem in fata vrea, de
    fapt, sa reproduca jurnalul unui invatator iesit la pensie, John
    Tunnock, dar si fictiunile istorice ale aceluiasi personaj, care ne
    poarta din Atena lui Pericle pana in Anglia din epoca victoriana
    (cu escale de renascentism italian).

    Amintiri despre escapade erotice, descinderi in contemporaneitate,
    judecati despre modele sociale si sisteme politice (dar si un
    racursi, in viziune personala, despre istoria universului) se
    combina intr-un puzzle jovial si erudit, postmodern si sugubat, pe
    care amatorii de literatura adevarata il vor aprecia cu
    siguranta.

    Alasdair Gray – “Batrani indragostiti”, Editura Polirom, Iasi,
    2010

  • Visele unei generatii

    Tanara nu ajunge decat la inmormantare, dupa care se
    incapataneaza sa afle daca cineva i-ar fi dorit moartea mamei si de
    ce. Din scotociri in arhive, sunt scoase la lumina secrete sumbre
    de aproape o jumatate de veac.

    Prin destinul a trei generatii de femei – mama, fiica, nepoata –
    sunt desfoliate realitatile unei Romanii postbelice in care s-a
    instapanit comunismul (atunci cand au venit peste tara evenimente
    si evenimente, nationalizare, stabilizare, moartea lui Stalin),
    s-au faramat destine, s-au nascut sperante, s-au schimbat structuri
    si s-a nascocit o revolutie pe care nimeni n-o intelege. Fiecare
    generatie are visele ei pe care e nevoita sa si le sufoce.

    Stelian Turlea – “Trei femei”, Editura Cartea Romaneasca,
    Bucuresti, 2010

  • Reportaj: Daca nu Belgia, atunci unde?

    Franta a fost intotdeauna tara pasionatilor de moda, Olanda
    patria bicicletelor si Elvetia mama ciocolatei. Belgia insa este
    tara tuturor. In Bruges, ciocolateriile te imbie la tot pasul. Zeci
    de oferte garnisesc vitrinele acestor boutique-uri unde ciocolata
    este fie produsa, fie ornata manual. Nimic nu este lasat la voia
    intamplarii, de la forma si culoarea bomboanelor si a tabletelor de
    ciocolata si pana la ambalaj. Ciocolata este in sine o atractie
    turistica in Bruges, care atrage deopotriva localnici, dar mai ales
    turisti, placut surprinsi de inventivitatea ciocolatierilor. {i cum
    cele mai multe ciocolaterii sunt pe stradutele pietonale, care trec
    peste canale si prin parcuri, precum si prin zonele de shopping,
    orasul este in sine o invitatie la plimbare.

    Parcurile din Bruges sunt largi si cochete, cladirile frumos
    conservate, iar preferata turistilor este o zi de relaxare in acest
    orasel care este supranumit Venetia Nordului. Asadar, nu doar
    ciocolateriile atrag vizitatori. Nici magazinele de haine nu se
    lasa mai prejos. Desi vanzatorii nu te asteapta in usa ca in Turcia
    si desi vitrinele nu sunt acoperite cu oferte “Orice la 10 lei”,
    cumparatorii intra si nu ies cu mana goala. De fapt, asta m-a mirat
    cel mai mult in Bruges: aproape toti oamenii care se plimbau prin
    oras duceau in mana una sau mai multe sacose cu insemnele unui
    brand de haine. Nici urma de priviri lungi la vitrine sau de
    restrictii in bugetele de cumparaturi – toata lumea cumpara
    ceva.

    In capitala Europei, la Bruxelles, pe artera comerciala nu mai ai
    loc sa pasesti. Cumparatorii se inghesuie in magazine, desi
    perioada reducerilor inca nu a inceput.

    Pe o distanta de nici 400 de metri sunt, aproape unul dupa altul,
    cele mai populare magazine: patru H&M. Nimeni nu iese fara o
    punga inscriptionata cu logo-ul retailerului suedez, iar in fiecare
    magazin coada numara cel putin 5 persoane. La doar cativa pasi
    gasesti toate numele momentului in ceea ce priveste moda
    mass-market, cele mai multe detinute de spaniolii de la Inditex:
    Zara, Mango, Bershka sau Desigual sunt doar cateva dintre
    ele.

    Care este insa motivatia unui retailer sa isi deschida mai multe
    unitati pe aceeasi ruta comerciala? Este evident vorba de imagine
    si de vizibilitate, insa “in principiu pot exista mai multe motive.
    Printre acestea se numara asumarea unei eventuale canibalizari de
    vanzari proprii pentru a evita aparitia sau dezvoltarea unui
    concurent intr-o zona apropiata cu potentialul de a afecta
    afacerile”, crede Szabolcs Nemes, Senior Project Manager in cadrul
    Roland Berger Strategy Consultants Romania.

    Poate fi vorba insa si de un concept de magazin diferit din punctul
    de vedere al clientilor tinta, al gamei de produse oferite sau al
    dimensiunii punctului de vanzare. “Astfel de complementaritate
    poate exista, de exemplu, in cazul unui retailer de imbracaminte
    care are un magazin distinct pentru articolele pentru barbati,
    femei si copii. Acestea sunt plasate in apropiere unul de celalalt.
    H&M, de exemplu, deseori practica astfel de diferentieri”,
    explica Nemes. “Acelasi lucru este valabil si in cazul unui
    retailer cu magazin de imbracaminte, dar si cu outlet de accesorii
    sau obiecte pentru casa.” In pofida crizei financiare care si-a
    lasat amprenta asupra economiilor europene si care a golit
    buzunarele consumatorilor, sectorul de retail din Belgia este pe
    plus. Astfel, in luna iulie a acestui an vanzarile au crescut cu
    1,4% comparativ cu luna precedenta si cu 0,8% fata de aceeasi
    perioada a anului precedent. Romania nu a simtit aceleasi cresteri
    la acest capitol, ci dimpotriva, in conditiile in care declinul
    lunar este de 10,5%, iar scaderea fata de 2008 se ridica la
    8%.

    Cine sunt insa cei care cumpara? Turistii sau belgienii? Belgia nu
    a fost niciodata o destinatie turistica de top. Nici in 2009 micul
    stat nu a reusit sa intre in topul celor mai importante zece
    destinatii turistice din lume dupa numarul de turisti
    internationali primiti, unde se regasesc sase state europene, in
    frunte cu Franta si Spania.

    Mai mult, anul trecut numarul de turisti straini a scazut cu 5,9%,
    potrivit Eurostat. Evolutia turismului in Belgia a fost in ton cu
    evolutia turismului mondial. {i numarul de belgieni care au ales sa
    isi faca vacantele in strainatate a scazut, pentru prima data dupa
    2004. Turismul intern a avut o evolutie mai buna, numarul
    belgienilor care au preferat sa viziteze “frumusetile patriei”
    crescand cu 1,6%. Printre turisti se gasesc si cativa romani
    rataciti, care nu ocolesc Belgia, desi prefera sa isi petreaca
    vacantele in alte tari europene, printre cele mai populare in anii
    trecuti au fost Grecia, Bulgaria, Turcia, Cipru, Egipt, Tunisia,
    Spania, Austria, Franta, Italia.

    “Sa stiti ca sunteti singura persoana din Romania care a decis sa
    ne viziteze”, imi spune “gondolierul” unei barci din Bruges, care
    stia sase limbi straine si cateva cuvinte in romana. In Bruges,
    bijuteria de pe coroana Belgiei, transportul se poate face pe apa
    pentru turistii care vor sa cutreiere canalele si sa vada orasul
    intr-o ora, pentru aproape 8 euro. {i bicicletele sunt la ele acasa
    aici. Sute de biciclisti decoreaza strazile. In gara din Bruges te
    simti ca in Amsterdam intr-o parcare de vehicule pe doua roti. Sute
    de biciclete de toate culorile stau cuminti una langa alta in
    asteptarea proprietarului. Nu doar localnicii opteaza pentru
    biciclete, ci si turistii grabiti. Ciclistii sunt chiar
    privilegiati, pentru ca exista peste 50 de strazi cu sens unic,
    unde ei pot pedala in ambele directii. Bicicletele pot fi
    inchiriate cu 3-4 euro per ora sau cu 6-12 euro pentru o zi
    intreaga.

    Daca in orasele mici, precum Bruges sau Gent, oportunitatile de
    transport sunt variate, in capitala europeana Bruxelles cele mai
    bune optiuni raman transportul in comun sau masina. Din pozitia de
    oras care gazduieste institutiile europene, Bruxelles se bucura de
    un flux mare de oameni de afaceri, politicieni sau economisti care
    vin in interes de serviciu.

    In fiecare zi, pragul institutiilor europene este trecut si de
    zeci, chiar sute de romani, veniti fie pe cont propriu, in interes
    personal sau de afaceri, fie adusi de europarlamentarii romani.
    Fiecare europarlamentar roman dintre cei 33 primeste fonduri de la
    Parlamentul European pentru a aduce anual circa 100 de persoane la
    Bruxelles. In zona office a orasului, oamenii, intotdeauna grabiti,
    merg la pas alert spre o destinatie comuna: institutiile europene.
    Cartierul european din Bruxelles, care gazduieste institutiile
    europene, face nota discordanta cu restul capitalei Belgiei, unde
    arhitectura pariziana se imbina cu aerul boem al Amsterdamului.
    Cladirile de sticla si oamenii in costum dau tonul in acest cartier
    aflat ceva mai departe de centrul orasului, unde arhitectura gotica
    domina piata centrala, Grand Place, sau asa numita “inima a
    orasului”.

    Bruxelles nu este insa unul dintre cele mai frumoase orase ale
    Belgiei sau cel putin asta sustin atat localnicii, cat si turistii.
    La capitolul turism, Bruges, Gent sau Antwerp sunt principalele
    atractii.

    “Bruges este mult mai frumos decat Bruxelles, este mai turistic,
    mai mic si mai romantic”, spune reprezentanta biroului de turism
    din oras. Arhitectura bine conservata din Bruges il propulseaza in
    topul celor mai frumoase orase din Belgia, potrivit celor mai multe
    topuri. Andreea, un turist roman care a vizitat Belgia, spune ca
    arhitectura e punctul forte al micutului oras de pe ape.