BusinessMagazin

Blog

  • ROTARY SI LIONS: Principiul rotii dintate in afaceri

    „Astia sunt un fel de masoni“ – asa suna sentinta pe care oamenii obisnuiti o dau atunci cand aud de membrii cluburilor Rotary sau Lions. Dar care sunt, pana la urma, obiectivele reale ale acestor doua organizatii in care sunt reuniti 2,6 milioane de membri din intreaga lume?

    Pe vremea cand era seful Orange Romania, Bernard Moscheni a fost invitat sa tina un discurs in fata membrilor unui club Rotary din Bucuresti. „Moscheni a facut o prezentare comerciala a serviciilor oferite de compania sa de telefonie mobila“, isi aminteste un participant. Printre rotarienii prezenti la intalnire se afla si Vincent Briot, director financiar la grupul de media Romanian Publi-shing Group, actualmente Edipresse. A doua zi, Briot a luat decizia ca grupul de presa sa renunte la vechiul furnizor de telefonie in favoarea Orange – orice om de afaceri ar fi fericit ca fiecare discurs al sau sa aiba astfel de rezultate atunci cand participa la un forum sau seminar pe teme de afaceri. Aceasta este si dorinta intima a membrilor unui asa-zis „club de serviciu“, precum Rotary sau Lions.

    Despre „cluburile de serviciu“ circula multe legende. Cea mai raspandita spune ca Rotary este antecamera masoneriei. Si logica este simpla. Cluburile reunesc oameni de afaceri si factori de decizie din toate domeniile de activitate care se intalnesc periodic, schimba impresii, se pun de acord cu privire la mersul economiei si al politicii. Una peste alta, e adevarat ca rotarienii au ritualuri si reguli interne care amintesc de masonerie. In primul rand, pentru a intra in club, ai nevoie de recomandarea a doi nasi. Pana la urma, cat adevar se afla insa in aceste lucruri? „Nu avem nici o legatura cu masoneria. Dovada cea mai buna este ca printre membrii nostri se afla si reprezentanti ai clerului. Or, se stie ca preotii si masonii nu stau in acelasi loc“, explica Dragos Nitulescu, actualul guvernator al Districtului 2241 al Rotary International, care reuneste Romania si Republica Moldova. Spre deosebire de masoni, care sunt o societate discreta, rotarienii sunt transparenti. Saptamana trecuta, la intalnirea de la Hotel Continental din Bucuresti, care are loc in fiecare luni seara, discutiile s-au desfasurat intre doua batai de clopot. Pe ordinea de zi a fost finantarea unui proiect cultural: editarea sonatelor lui George Enescu. Dezbaterea a fost foarte scurta, dupa care s-a servit cina si, la un pahar de vin, colegii de club au inceput o sueta pe teme de afaceri. S-au facut schimburi de contacte si a ramas ca in zilele urmatoare sa se mai dea telefoane in dreapta si in stanga.

    Daca nu sunt masoni, atunci ce interese au cei 1,2 milioane de rotarieni din toata lumea, din care peste 2.000 se afla in Romania si Republica Moldova? Principiul declarat al celor de la Rotary este „a servi mai presus de sine insusi“. De la un principiu asemanator pleaca si sloganul Lions, care reuneste 1,4 milioane de membri pe plan mondial, dintre care peste 1.000 de romani. Pe scurt, obiectivul cluburilor de serviciu este strangerea de fonduri pentru rezolvarea unor probleme comunitare. „Rotary suplimenteaza incapacitatea statului de a rezolva probleme sociale“, declara oficial guvernatorul Rotary. Banii colectati din donatii proprii si sume atrase sunt folositi pentru donatii catre spitale, scoli, mediul rural sau pentru burse. „Vrem sa restituim societatii ce am primit“, adauga Gabriel Iosif, director general Osram Romania si membru Rotary.

    Dan Seceleanu, presedintele fundatiei Rotary, spune ca pe timpul mandatului sau, care a inceput acum doi ani, fondurile totale externe atrase totalizeaza 2,8 milioane de dolari. Pe de alta parte, sumele stranse de Rotary din 1992 cand a fost reinfiintat primul club – dupa o jumatate de secol de interdictie – ajung la sase milioane de dolari, estimeaza Seceleanu, om de afaceri din Brasov. Spre deosebire de presedintii de cluburi si de guvernatorul districtual, al caror mandat dureaza un an, presedintele fundatiei este ales pentru trei ani. Rotary a fost interzis in Romania atat pe perioada dictaturii regale a lui Carol al II-lea  cat si in perioada comunista. 

    In 1991, Adrian Nastase, pe atunci ministru de externe, a primit o solicitare din partea rotarienilor francezi pentru reinfiintarea organizatiei in Romania. „In 1992, a reinviat primul club Rotary in Romania, iar Nastase a devenit membru de onoare“, povesteste Valentin Negoita, responsabil cu comunicarea in Rotary. Negoita este si presedintele Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatiilor.

    Totusi, un club de serviciu este mai mult decat o organizatie caritabila. Sa nu uitam ca membrii cluburilor sunt businessmani si factori de decizie. Ce ii determina pe niste oameni al caror timp este dramuit sa sacrifice doua ore pe saptamana pentru o intalnire cu „fratii“ de club?  Apartenenta la un asemenea cerc de persoane influente are avantaje concrete, chiar daca nu imediate, in primul rand pentru ca intre membrii Rotary sau Lions se cultiva relatii de afaceri bazate pe incredere. 

    „Cine poarta insigna Rotary are un cec in alb in fata oamenilor de afaceri care fac parte, la randul lor, din club“, afirma Dragos Nitulescu, guvernatorul Districtului 2241. Nitulescu detine in Baia Mare o companie de instalatii. „Daca faci afaceri cu un coleg din Rotary, nu vei avea surprize neplacute“, adauga Nitulescu. 

    Un alt mare beneficiu de care se bucura membrul unei asemenea organizatii este expunerea pe care o are catre oameni de afaceri sau decidenti din diverse domenii. Tocmai pentru a asigura o cat mai larga diversitate, regulile Rotary spun ca „numarul membrilor care au aceeasi profesie sau fac afaceri in aceeasi industrie nu poate sa depaseasca 10% din total“, afirma Valentin Negoita. Altfel spus, intr-un club cu treizeci de membri, nu pot fi mai mult de trei avocati sau directori/proprietari de companii din telecom.

    Principiul diversitatii explica si numarul mare de cluburi. De exemplu, cei 2.000 de rotarieni din Romania si Moldova sunt organizati in aproximativ 60 de cluburi – cate unul in fiecare oras si doua-trei in comunitatile mai dezvoltate. In Bucuresti sunt patru cluburi Rotary, reunite in jurul hotelurilor Marriott, Continental, Hilton si Crowne Plaza. In urma cu exact o suta de ani, parintele Rotary, avocatul american Paul Haris, a facut prima intalnire la el acasa impreuna cu trei oameni de afaceri din anturajul sau. Conform principiului rotarian, urmatoarele intruniri s-au facut in casele celorlalti membri. „Cu timpul, a aparut ideea ca reuniunile sa se faca intr-un loc neutru, cum ar fi restaurantul unui hotel“, povesteste Dumitru Paslaru, fost presedinte de club Rotary si patronul mai multor companii cu activitate in transportul produselor petroliere sau depozitarea in zona libera Giurgiu. „In definitiv, dupa o zi de lucru, este relaxant sa iei masa cu prietenii si sa stai de vorba. Membrii Rotary sunt prieteni.“

    Roata dintata, simbolul Rotary, este in acelasi timp o legitimatie care deschide usi importante in strainatate. „Peste tot in lume unde am vazut ca are loc o intrunire Rotary am intrat fara probleme si mi-am facut contacte“, spune Ernst Depner, om de afaceri de origine romana care s-a stabilit in Germania. Adevarul e ca atunci cand faci o calatorie de afaceri peste hotare, e o binefacere sa ai ai acces direct la oameni-cheie din administratie sau la businessmani din diverse sectoare.

    Viceversa, si strainii care vin in Romania se descurca mai usor daca sunt membrii unui club de serviciu si isi contacteaza confratii locali. Uneori iese si de o afacere. „Dupa vizita unei rotariene americane, am aflat ca sotul acesteia avea o companie care producea software. Am avut o colaborare cu el timp de un an si jumatate“, isi aminteste Romeo Macraia, directorul companiei clujene de soft Regonos, care este, in acelasi timp, membru Rotary si Lions.

    Un timp, apartenenta simultana la ambele cluburi nu a fost permisa, insa lucrurile s-au mai relaxat. 

    Totusi, nu sunt multi cei care cotizeaza in ambele locuri. Dincolo de plata unei duble cotizatii (care la Rotary este de 50 de euro pe luna), sunt si avantaje: creste reteaua de relatii in tara si peste hotare. „Nu am urmarit sa castig parteneri de business prin apartenenta la aceste cluburi, dar am castigat prietenii care ulterior au contribuit, pe baza networking-ului, la stabilirea unei relatii de afaceri“, conchide Macaria. In ideea de a intari relatiile de business intre membrii cluburilor, Rotary organizeaza de anul trecut un forum al oamenilor de afaceri rotarieni. „Incercam sa facem reuniuni din trei in trei luni cu oameni din acelasi domeniu“, explica Seceleanu. Guvernatorul Nitulescu crede ca dupa fiecare forum iese cel putin o afacere intre doi colegi.

    Diversitatea din Rotary si Lions este, in definitiv, o imagine in oglinda a societatii romanesti: cu bune si rele. Printre membrii cluburilor, se numara multe elite, precum directori de companii multinationale (Vladimir Aninoiu, seful IBM Romania), directorii unor firme locale importante (Gabriel Marin – Omnilogic), medici (Alexandru Ciocalteu), avocati, dar si oameni care viseaza sa-si faca un „lifting“ de imagine prin atasarea la rever a insignelor Rotary sau Lions. 

    Unii vin in cluburi pentru a gasi imediat un partener pentru un business avantajos. Deziluzionati, renunta repede. „Cei 2.000 de membri ai cluburilor Rotary sunt un esantion reprezentativ pentru intreaga Romanie. Aici gasesti oameni de toate felurile, din majoritatea sectoarelor de activitate“, comenteaza Gabriel Iosif, secretarul clubului de la Hotel Continental. In viata de zi cu zi, Iosif este directorul general al companiei Osram Romania. La nivel global, Osram se claseaza in primii trei producatori de obiecte de iluminat.

    Mergand pe aceeasi idee, dincolo de a fi societati secrete, cluburile de serviciu sunt o microsocietate romaneasca sau, mai bine zis, o societate in varianta condensata. Membrii lor nu au obiectivul sa influenteze destinul tarii, asa cum au facut masonii prin alegerea simultana a lui Cuza in Moldova si Tara Romaneasca sau prin organizarea Revolutiei de la 1848, ci sa ajute societatea si sa faca lucrurile sa se miste mai repede in business si in administratie. Roata dintata de la Rotary trebuie sa mearga ca unsa.

  • Fascinatia lui „1+1=2“

    Profesionalizarea clasei noastre politice, asa cum este inteleasa acum, porneste de la premise fundamental gresite. Consecintele nu se vor lasa asteptate. E boala grea si revine periodic. Intr-o lume in care reperele se prabusesc cu o viteza ametitoare, ce poate fi mai reconfortant decat ca unu si cu unu fac, totusi, doi?

     

    Sunt certitudini intr-atat de odih-nitoare, incat le poti folosi drept perna pentru un somn linistit in valtoarea unei lumi nebune. Si, totusi, in spatele acestor certitudini se iteste pericolul. Imediat dupa liceu, am fost, vreme de cativa ani, obsedat de „1“ si de „0“. Cum e posibil, ma intrebam, ca 1/0 (1:0) sa fie „o nedeterminata“, o ecuatie fara raspuns? Ceva trebuie sa fie teribil de gresit cu intregul sistem cata vreme o relatie aparent banala intre cele doua cifre de baza scapa puterii noastre de intelegere. Cu timpul, obsesia a trecut. Reticenta fata de matematica, insa, s-a pastrat, ba chiar s-a extins catre tot ceea ce sugereaza exactitatea matematica. Nu cred ca sunt singurul.

     

    V-ati intrebat vreodata de unde provine pornirea aceasta de a „vorbi“ cu automobilul, de a te „ruga“ de computer, sau de a da cate un nume de alint masinariilor cu care venim in contact? Explicatia trebuie, cred, cautata intr-o spaima ontologica in fata preciziei lipsita de fisura. Ei bine, o asemenea spaima m-a apucat auzindu-l saptamana trecuta pe Emil Boc spunand, fara sa clipeasca, ca viitoarea evolutie a PD va fi determinata, dupa Conferinta Nationala, pe baza unei riguroase analize politologice, „politologia fiind o stiinta la fel de exacta ca matematica sau fizica“!

     

    O asemenea afirmatie, venita chiar din gura liderului partidului cu cea mai spectaculoasa dinamica din ultimii ani – un lider, sa nu uitam, cu un doctorat in Stiinte Politice – e de natura sa dea de gandit. Iar pozitia sa nu este nici pe departe singulara. O intreaga clasa de politicieni, mai mult sau mai putin tineri, dar toti dor-nici de „profesionalizare“, impartasesc aceasta convingere: politicianul profesionist este acela care stapaneste la perfectie tehnicile de comunicare-manipulare, isi modeleaza matematic negocierile dupa sablonul clasic al „Dilemei Prizonierului“ si reactioneaza prompt la soli-citarile electoratului dezvaluite prin laborioase analize statistice si interviuri pe focus-groups. Iar cine nu are un Vasile Dancu sa-si cumpere, cum a procedat la ultimele alegeri C. V. Tudor.

     

    Pentru a intelege mai bine cum s-a ajuns aici, trebuie sa ne intoarcem in timp pana la Hobbes. Fascinat de sistemul cartezian (1), Hobbes a avut pretentia de a fi fondatorul unei „adevarate“ Stiinte a Politicii, de o rigoare matematica, dincolo de orice posibile dispute sau galceve intelectuale. Atacul era indreptat fatis si raspicat impotriva lui Aristotel (2) care sustinuse ca stiinta politicii „nu trebuie sa se apropie prea mult de sfera demonstratiei, dar nici sa fie prea indepartata de ea, pentru ca prima situatie nu admite indoiala, iar a doua dezvolta dificultati prea mari“, iar pentru asta dialectica ramanea modalitatea cuvenita de abordare.

     

    Nu stiu in ce masura Emil Boc l-a buchisit din scoarta-n scoarta pe Hobbes, dar stiu cu certitudine ca in perioada ‘92-’98, cand viitorul lider al PD beneficia de cateva burse de studii la universitati din Anglia si Statele Unite, in lumea academica saxona, „sindromul Hobbes“ isi atinsese apogeul. Armate intregi de cercetatori isi facusera atunci din „omul statistic“ statuie si-i aduceau zilnic ofrande din modelari pe computer. Se ajunsese pana-ntr-acolo incat o lucrare stiintifica fara macar doua-trei analize statistice, „de samanta“, era lipsita din start de sansa de a vedea lumina tiparului, iar doctoranzii erau sfatuiti prieteneste sa-l abordeze pe Platon de pe pozitii ceva mai „realiste“.

     

    Colac peste pupaza, pentru a inchide cercul, a ajuns in voga si biopolitica – dar nu in sensul de o politica vie, ci in acela de  interpretare a comportamentului uman prin prisma comportamentului animal. „Societati“ de cimpanzei si gorile au fost folosite drept modele ilustrative pentru a intelege societatea umana. Dar, desi  am aflat ca orice mascul este manat sa insamanteze un numar cat mai mare de femele pentru a-si asigura supravietuirea genetica sau ca femelele sunt mai dispuse sa-si insele partenerul in perioada de fertilitate, ceva ma face sa refuz sa cred ca accentul in definitia aristoteliana a omului drept „zoon politikon“ („animal politic“), trebuie sa cada pe „zoon“.

     

    Intre timp, insa, situatia in lumea academica americana s-a mai schimbat. O mana de profesori curajosi au initiat o miscare intitulata sugestiv Perestroika. Si, aidoma echivalentului rus, greu a fost pana cand bulgarele a luat-o la vale. Pentru o buna parte dintre americani, insa, a fost prea tarziu. Dupa ce cateva decenii „politologii“ americanilor s-au straduit sa le demonstreze ca este inutil sa voteze, votul lor, statistic vorbind, fiind insignifiant, multi au luat-o in serios. Noroc ca ultimele doua scrutinuri prezidentiale le-au aratat ca intre statistica si realitate se casca un adevarat hau.

     

    O asemenea demonstratie a avut loc si-n Romania, anul trecut. Statistic vorbind, nici Alianta D.A. si nici Traian Basescu nu puteau castiga alegerile. Ar fi fost, asadar, de asteptat ca beneficiarii votului unor oameni suficient de nebuni pentru a nu vota „statistic“ sa nu-si faca idol din chip cioplit cu cifre. Pentru ca, in acest caz, de pierdut pierdem cu totii. Si ei, politicienii, pentru ca ar trebui sa ia de bune toate dorintele noastre: bunaoara, acum, conform CURS, ca ne dorim o unificare intre PNL si PD sau ramanerea PD-ului la ideologia social-democrata. Si noi, cetatenii, pentru ca nu ne-am mai bate capul cu politica, lasand-o pe seama politologiei, „la fel de exacta precum matematica si fizica“. Nimeni nu se oboseste sa mearga sa voteze cat fac unu si cu unu.

    NOTE:

    (1) Fascinatia lui Hobbes pentru Descartes nu este intamplatoare, cata vreme cel de-al doilea si-a construit „geometric“ sistemul, plecand de la celebrul „Dubito ergo cogito, cogito ergo sum“.

    (2) Are si istoria ideilor ironiile ei. Aristotel, cel „vinovat“ de dezvoltarea ulterioara (si partial vicioasa) a ceea ce denumim indeobste „stiinta“, avea sa fie atacat taman pentru lipsa de precizie in stiinta politicii.

  • TRADITIA "FAMILIILOR"

    Cluburile Lions si Rotary si-au dezvoltat in ultimul secol o „retea“ care totalizeaza 2,6 milioane de oameni influenti in toata lumea. 

    • Rotary

    Anul Infiintarii: 1905, in SUA

    Membri In lume: 1,2 milioane

    Membri In Romania: peste 2.000, reuniti in 60 de cluburi 

    • Lions

    Anul Infiintarii: 1917, SUA

    Membri In lume: 1,4 milioane

    Membri In Romania: circa 1.000, potrivit estimarilor clubului

  • ANALIZA: Romania, tot mai populata de populari

    La inceputul secolului trecut facea cariera sloganul „Prin noi insine“. La inceputul acestui secol, e vremea lui „La populari, inainte!“. Caci mare parte dintre politicienii romani vad, in aceste zile, o unica si miraculoasa cale de afirmare: Grupul Partidului Popular European Crestin Democrat – Democrati Europeni (PPE-DE). 

    Cu cei 268 de eurodeputati ai sai (37%), PPE-DE este cel mai numeros si cel mai puternic grup politic din Parlamentul European. Asa ca nu este de mirare ca pe usa populara ar vrea sa intre cel putin patru partide din Romania (PPCD, UDMR, PPRM, PC) si cu PD cinci. „Salutam alinierea la valorile si la ideologia noastra. Aceasta evolutie nu este deloc surprinzatoare, PPE fiind cea mai puternica si cea mai proeminenta forta politica a UE“, a declarat pentru EurActiv secretarul general al popularilor, Antonio-Lopez-Isturiz. 

    Fostii taranisti, acum intr-o noua prezentare, nu sunt tot atat de binevoitori. Potrivit prim-vicepresedintelui PPCD, Serban Bubenek, afluenta unor partide catre zona populara,  dupa 15 ani, demonstreaza ca acestea sunt „partide-pirat aruncate de la stanga la dreapta de catre politicieni imbatati de gustul puterii“. „Se culca seara social-democrati, se trezesc in tinuta liberala, isi fac siesta populari, iar cand dau drumul la televizor sunt nationalisti“, a adaugat Bubenek. Reactia e de inteles, intrucat PPCD, desi aflat deja cu un pas in PPE (are statut de membru asociat si va deveni membru cu drepturi depline o data cu aderarea Romaniei la UE), nu pare suficient de puternic ca sa reziste „asaltului“ din partea altor pretendenti.

    Pentru fiecare, fostii taranisti au cate o vorba „buna“: PPRM „a descoperit de cateva saptamani cuvantul popular“, „PUR a devenit Conservator pentru ca liderii sai vor sa-si conserve scaunele“, iar la PD „e o eroare de exprimare, deoarece acest partid si-a clarificat pozitia la infiintare, dovada fiind afilierea la Internationala Socialista“. Deocamdata, fostii taranisti par a fi preferatii crestin-democratilor, alaturi de UDMR (cealalta formatiune din Romania care are calitatea de membru asociat al PPE). De altfel, ei vor fi principali co-organizatori si singurii participanti din Romania, impreuna cu UDMR, la apropiata reuniune a Biroului Grupului PPE-DE (Bucuresti, 2-3 iunie 2005).  Ca sa conteze efectiv in ecuatia populara europeana, popularii romani va trebui sa indeplineasca inca o conditie, esentiala: sa-si trimita reprezentanti in Parlamentul European. Caci aici intervin complicatiile, ambele formatiuni, PPCD si UDMR avand probleme cu pragul electoral, conform ultimelor sondaje de opinie. Caci pentru PPE-DE este foarte important sa aiba in randurile sale cat mai multi membri care sa reprezinte partide cat mai puternice in tarile lor. 

    Nici pentru alti candidati, peremistii deveniti peperemisti, viitorul nu suna prea bine. Din cauza trecutului lor, a faptului ca pasul inapoi facut de Corneliu Vadim Tudor e perceput doar ca unul de fatada, ei sunt cotati cu cele mai mici sanse de intrare in PPE-DE. Si chiar daca reprezentanti PPRM ar ajunge in PE, este putin probabila acceptarea lor in acest grup. 

    In aceste conditii, cei mai interesanti pentru PPE-DE sunt democratii. PD si-ar putea face intrarea in PE cu o zestre substantiala. Popularii le fac cu ochiul. „Romania are un puternic guvern de centru-dreapta si noul sau presedinte vine din interiorul unui partener major al coalitiei“, a declarat Lopez-Isturiz. Care a adaugat: „PPE ar dori sa aiba cele mai puternice voci de centru-dreapta posibile“. 

    Doar o saptamana a trecut de la deschiderea statutara a PD si catre alte motiuni decat una social-democrata. E drept, tatonarile cu popularii sunt mai vechi. Liderul platformei populare este vicepresedintele Sorin Frunzaverde. El a anuntat deja ca va candida la presedintia PD cu o motiune populara. „Este imposibil sa guvernezi a doua oara intr-o coalitie de centru-dreapta si sa sustii ca esti social-democrat. Din punct de vedere al orientarii politice, PD a fost intotdeauna un partid de centru, care se inscrie ca doctrina in popularismul european“, a precizat vicepresedintele PD. Anuntarea candidaturii a fost facuta la intoarcerea de la Bruxelles, unde a avut noi discutii de taina. La randul lui, principalul candidat la sefia partidului, Adriean Videanu, a anuntat ca va prezenta o motiune social-democrata „de centru“ care sa lase posibilitatea partidului de a decide carui curent politic sa i se alature.

    Caci, gratie unui talent innascut al negocierii, Partidul Democrat se afla in aceste zile, cu o luna inainte de Conventia Nationala, in fericita situatie de a-si negocia pozitia, intru maximizare, fie in PPE-DE, fie in PSE. In multe cazuri, jocul la doua capete are putin de a face cu moralitatea, chiar si in politica, dar poate aduce avantaje. In vreme ce Sorin Frunzaverde discuta cu popularii la Bruxelles, presedintele interimar Emil Boc il asigura, la Bucuresti, pe secretarul general al Partidului Socialistilor Europeni, Philip Cordery, ca „PD este angajat direct, fara echivoc“, in sustinerea tuturor actiunilor social-democrate. „In acest moment“, preciza Boc, facand trimitere la decizia delegatilor la Conventia din iunie. Ce-i drept, suspansul pare sa le fi priit democratilor, care ar fi primit un post de vicepresedinte PSE, in cazul ramanerii alaturi de socialisti. 

    Oricum, chiar pastrand doctrina social-democrata, n-ar fi nici o problema ca PD sa adere la PPE-DE. Practic, in cel mai mare grup politic din PE se afla, in afara grupului masiv de crestin-democrati germani, italieni si spanioli si de conservatorii britanici, partide nationaliste (Malta), democrate (Slovenia), un Partid al Pensionarilor (Italia) dar si unul social-democrat (Portugalia).

    Pe aceasta diversitate mizeaza si fostii umanisti, actuali conservatori. Chiar daca a starnit o multime de ironii, miscarea catre conservatorism ar putea sa se dovedeasca, la un moment dat, utila. Intentia a fost dezvaluita, de altfel, de liderul Dan Voiculescu. El a spus ca nu vizeaza numaidecat Partidul Popular, ci grupul PPE-DE „care e format din mai multe partide; PPE e cel mai mare dintre ele, dar nu singurul“, a declarat el, enigmatic. E de presupus ca liderul PC (fost PUR) Dan Voiculescu s-a intalnit in timpul „studiilor“ britanice de asta-iarna cu niscaiva conservatori din Marea Britanie. Este de vazut, insa, in ce masura poreclirea si vopsirea doctrinara de fatada ii poate convinge pe europeni si, mai ales, daca PC (avand inca o puternica forta mediatica in spate), ii poate convinge pe romani intr-atat incat sa smulga suficiente voturi necesare europarlamentarismului.

    Caci toate calculele se pot duce de rapa, in cazul fiecaruia dintre pretendentii la cel mai mare grup din PE, in lipsa unui vot al romanilor. Vot direct, care trebuie sa se desfasoare pana la 31 decembrie 2007, inaintea unei noi legislaturi europene. 

  • ISTORIE SEMISECULARA

    Grupul popularilor europeni s-a constituit in 1952. Actualul nume, PPE-DE, dateaza din 1999. Este singurul grup politic in care sunt reprezentate partide din toate cele 25 de state UE. „Lucram impreuna pentru a rezista la presiunea fortelor de stanga si pentru a ne atinge scopul: o Europa tot mai competitiva si democratica, aproape de cetatenii ei“, spun ei.   

    EURODEPUTATI: PPE-DE are 268 de membri in PE (37%).

    PRESEDINTE: Comisia Europeana este condusa de un popular José Manuel Barroso. Populari sunt si 9 comisari europeni (din 22) si 7 vicepresedinti PE (din 14). 

    CRESTIN-DEMOCRATI: Cei mai multi eurodeputati PPE-DE (170) sunt crestin-democrati. Majoritatea provin din Germania (49), Spania (24) si Italia (23). 

    CONSERVATORI: Partidul Conservator Unionist din Marea Britanie (27) reprezinta principalul pol distinct de cel crestin-democrat. Principala diferenta: britanicii resping Constitutia Europeana, in actuala forma. 

    DESCHIDERE: In PPE-DE poate intra orice eurodeputat care isi asuma cateva principii: opozitia la politicile socialistilor, protejarea drepturilor omului, a minoritatilor, a libertatii de exprimare. Segmentul DE pune accent si pe libertatea individuala, domnia legii, suveranitatea nationala, libera initiativa, impozite mici, proprietatea privata si o alianta transatlantica puternica. 

  • A ravni la gheata celuilalt

    Doua persoane, una imaginara si una reala, traseaza coordonatele acestui text. Hannibal Lecter, doctorul canibal si destept din „Tacerea mieilor“, stabilea ca verbul „a ravni“ este motorul umanitatii – ravnesti la ceea ce nu ai, ravnesti la mai mult decat ai, ravnesti la ceea ce vezi la altii si ai vrea si tu.

     

    Benjamin Franklin a spus ca in lumea aceasta exista de toate pentru toti, doar ca sunt prost distribuite. Franklin exemplifica cu gheata, de care saracii au parte iarna iar bogatii vara. Avem dara stabilite o ordonata si o abcisa pentru trasarea unui sistem de stabilire a valorii bogatiei – goana catre melanjul de putere si de exotic pe care il confera averea si ceea ce se intelege efectiv prin bogatie.

     

    Baza o stabileste zicala romaneasca „…ba sanatate, ca-i mai buna decat toate“, auzita de atatea ori incat la un moment dat este imposibil sa nu te gandesti ca e ceva in neregula cu ea. In ultima vreme respectiva zona a intelepciunii mioritice s-a extins, a aparut un soi de sentiment de noblete din aceea care se vrea speciala, generat de expresia „sarac si cinstit“, expresie ce a linistit, in sensul cel mai peiorativ posibil, multe din ambitiile romanilor in ultimul deceniu si jumatate.

     

    Acesta e un punct din care alegi sa pleci sau nu. Pentru ca omenirea a evoluat, chiar si cei „sanatosi, saraci si cinstiti“ isi pot permite sa il contrazica un pic, acum, chiar pe Franklin, pentru ca un aparat de aer conditionat, la oferta si in rate, se poate dovedi suficient de puternic pentru a-i oferi si saracului doza estivala de racoare. Nu va amagiti, este numai un paleativ – ganditi-va ca Ford nu a discutat cu inginerii, la vremea lui, despre modelul T, folosind un telefon celular si Jay Gould, regele cailor ferate, nu a apasat niciodata vreo tasta Enter. Si daca aveti acum mobil si calculator, nu inseamna ca i-ati „luat“ pe Ford si pe Gould.

     

    Linia graficului o traseaza nerabdarea celor suficient de bolnavi incat sa nu se astampere si sa vrea mai mult, de data aceasta fara sensuri peiorative. Chestia cu „vrutul mai mult“ am scris-o numai asa, ca sa pot incheia fraza, pentru ca a vrea mai mult nu este nicidecum suficient pentru a asigura un trai lipsit de griji nimanui. Ceea ce trebuie e un ansamblu ciudat, o alcatuire de inspiratie, factori declansatori, de echilibru si de succes care genereaza o avere, adica mai mult decat simplele ambitii personale.

     

    Nu-mi inchipui ca Bill Gates a purces in urma cu doua decenii la un asalt coerent si organizat asupra computerelor lumii; pe langa inspiratia de a cumpara un programel de calculator si a-l dezvolta si pe langa puterea de a accepta ce au refuzat altii, la succesul sau au contribuit o suma intreaga de alti factori – nevoia unui limbaj comun intre calculatoare si cu calculatoarele, plus o doza de comoditate umana, de usurinta in exploatare si de accesibilitate. Avem nevoie de cei bogati.

     

    Afacerile lor sunt in masura sa sustina bunastarea mai mult sau mai putin relativa a catorva, a zeci, a sute sau a mii de angajati. Pot fi invidiati, admirati, detestati, barfiti. Pot fi inselati la piata si li se vara pe gat, prin strategii speciale de marketing, tot felul de fleacuri – ba un telefon din aur cu taste din pietre pretioase, ba masini cu nenumarati cilindri si cu fotolii din piele ce imita musamaua, ba picturi pe care autorul tocmai se pregatea sa le recicleze. Casele, obiceiurile, secretarele, aventurile amoroase, preferintele culinare si multe alte asemenea amanunte ofera si circul necesar, pe langa paine.

     

    Avem in schimb o problema. Averea a ajuns, in Romania ultimilor 15 ani, totuna cu afacerile necurate, cu interesele de clan, cu norocul chior sau cu furatul pe fata. De cele mai multe ori pe buna dreptate, dar nedrept fata de cei ce au castigat prin idee, perseverenta si inspiratie. Multumita acestui text am aflat si eu unde este bogatia mea: uite ca am scris o pagina intreaga despre avere, fara sa folosesc numere sau termeni ca dolari, euro sau grame de aur.

  • Avem nevoie de un alt Cod Fiscal?

    In cele trei saptamani scurse de la intrarea in vigoare, comunitatea de afaceri a avut timp sa digere modificarile din noul Cod fiscal. BUSINESS Club a organizat, saptamana trecuta, o dezbatere la care i-a invitat pe cativa dintre cei care au fost nevoiti sa li se conformeze. Exemplele luate in discutie si intrebarile la care a trebuit sa raspunda secretarul de stat pentru probleme de fiscalitate, Mara Rimniceanu, puncteaza o parte dintre deficientele noului Cod fiscal. Pana in toamna, ministerul le va inventaria si va decide daca pot fi corectate doar prin schimbari in normele de aplicare sau daca e nevoie de o noua modificare a Codului fiscal.

     

    BUSINESS Magazin: Dezbaterea pe care o organizam e un bun prilej pentru a discuta despre problemele noului Cod fiscal, dar si pentru a va cunoaste, doamna ministru.

     

    MARA RIMNICEANU: Noi am organizat si la minister intalniri cu mediul de afaceri. Sunt multe subiecte de discutat si de pe o parte a baricadei si de pe cealalta.

     

    BUSINESS Magazin: In calitate de secretar de stat munciti mai mult decat inainte, cand erati consultant?

     

    MARA RIMNICEANU: Da, recunosc ca nu mi-am putut imagina ca se poate munci atat de mult.

     

    BUSINESS Magazin: Si cum e trecerea din cadrul unei firme de consultanta in Ministerul de Finante?

     

    MARA RIMNICEANU: Nu e chiar atat de brusca pentru ca, in fapt, este cam acelasi domeniu.

     

    BUSINESS Magazin: Da, dar acum trebuie sa aparati statul. Acolo trebuia sa va aparati clientul.

     

    MARA RIMNICEANU: Este acelasi lucru. Din punctul meu de vedere, legea este facuta pentru cei care respecta legea si atunci, zic eu, ca a fi de o parte sau de alta este impropriu spus. Adica, nu cred ca putem vorbi de doua parti opuse. Poate ca noi gresim cand emitem legea si este normal sa ascultam si cealalta parte.

     

    BUSINESS Magazin: Din pozitia de consultant ati vazut greseli in lege?

     

    MARA RIMNICEANU: Nu e vorba de greseli in lege. O lege nu poate cuprinde toate aspectele, practica e cu totul altceva. In momentul in care scrii un act normativ nu poti sa cuprinzi toate aspectele.

    BUSINESS Magazin: Dar se poate ajunge ca in fiecare luna sa apara o imbunatatire…

     

    MARA RIMNICEANU: Nu pot fi atat de multe probleme incat sa fie nevoie de imbunatatiri lunare. Au fost intr-adevar probleme, este o metodologie noua, sunt cateva impozite cu totul noi pentru Romania si atunci este normal sa fie discutii.

     

    ANGELA ROSCA: Ceea ce asteapta lumea este acea consultanta de dinainte de adoptarea unei legi, ca sa nu mai fie nevoie sa o schimbam dupa o luna sau doua. Poate mai multe minti luminate vor veni cu mai multe solutii.

     

    MARA RIMNICEANU: Asa este. Pentru ce a fost inainte nu pot sa comentez, eu va spun ce va fi de acum incolo. Este un grup de dialog social pe care, in momentul in care avem un proiect de act normativ, il convocam si avem discutii pe tema acestuia. Propunerea este pe site, toata lumea are acces la ea, iar noi ne-am straduit ca imediat dupa ce a fost aprobata legea sa avem normele aproape elaborate. Ce se intampla: initiatorul concepe ceva, dar sa nu uitam ca pana in momentul in care se adopta, va mai trece prin Camera Deputatilor, Senat, sunt diverse amendamente. In momentul in care iese o lege, s-ar putea sa iasa intr-o alta forma decat am gandit-o noi. Si atunci este normal ca hotararea de guvern cu normele sa apara cu o intarziere.

     

    BUSINESS Magazin: Daca dumneavostra considerati ca, in momentul in care ajunge in comisiile parlamentare, legea va avea diverse amendamente, inseamna ca nu aveti un bun lobby…

     

    MARA RIMNICEANU: Ba avem un bun lobby, dar fiecare senator sau deputat are dreptul de a-si sustine parerea.

     

    BUSINESS Magazin: Totusi au fost diferente chiar mari fata de prima versiune a Codului fiscal.

     

    MIHAELA POHACI: La prima versiune a Codului fiscal, toate cele patru mari firme de audit, plus alte firme de consultanta, au participat chiar foarte activ cu sfaturi la finalul procesului de emitere. Chiar au fost intalniri de doua ori pe saptamana, saptamani la rand, pe TVA si celelalte impozite si credem ca, chiar daca nu au fost acceptate toate sugestiile noatre – era normal, poate -, foarte multe dintre ele au ajutat la realizarea codului. In Parlament au fost intr-adevar niste modificari in anumite domenii.

     

    ANGELA ROSCA: Ideea care reiese este ca nu a mai fost nimeni consultat intr-un mod organizat pe ideea scrierii ultimei versiuni de Cod fiscal. Intr-adevar au introdus idei noi, nu neaparat concepte, pentru ca ideea impozitului pe castiguri de capital exista, dar au intervenit cu rate noi, metode de aplicare noi.

     

    FLORENTINA CODREAN: Eu cred ca problema este urmatoarea: daca Legislativul emite legea intr-o alta forma decat cea propusa de Ministerul de Finante, ministerul, de cele mai multe ori, isi pastreaza pozitia – si ca sa si-o pastreze este fortat sa dea norme care nu mai seamana cu legea si adauga la lege. Dintr-o data eu ma trezesc peste nu stiu cat timp cu niste norme, care normal ar fi fost sa fie in litera legii si ar trebui aplicate de la data aparitiei legii, dar care spun altceva decat legea. Si asta este marea nenorocire. Si problema cea mai mare nu mi se pare a fi in privinta impozitelor pe care orice contribuabil este obligat sa le suporte. Pe mine ma deranjeaza foarte tare, ca fiscalist la banca, faptul ca nu sunt foarte clare impozitele cu stopaj la sursa pentru care eu fac un serviciu statului. Vorbesc de dobanzi, vorbesc de titluri de valoare, vorbesc de toate celelalte unde avem sute de mii de clienti. Statul sa-si impoziteze singur, daca nu este in stare sa dea o legislatie clara. Este efortul bancii, este un serviciu prin lege – si la noi si in toata lumea – sa se faca un stopaj la sursa si vreau sa fie cat mai corect, pentru a da statului cat i se cuvine. Dar atata vreme cat in acest caz este o invalmaseala mai mare decat in cazul impozitului pe profit care este obligatia mea, asta mi se pare cea mai mare nenorocire.

     

    MARA RIMNICEANU: Am dat un comunicat de presa, am spus clar pe perioade ce se aplica si ce nu din prevederile noului Cod fiscal.

     

    FLORENTINA CODREAN: In privinta comunicatului, sa stiti ca nu a lamurit mai nimic.

     

    MARA RIMNICEANU: Stiti, eu sunt acolo doar de o luna. Nu pot sa va confirm ca ceea ce va spun este chiar asa, dar ce stiu si ce am auzit este ca la proiectul de act normativ, inclusiv la norme, s-a lucrat cu Banca Nationala. Dumneavoastra sunteti subordonati BNR. Eu va confirm ca am facut adresa catre BNR sa ne sprijine in elaborarea acestor norme.

     

    FLORENTINA CODREAN: Vreau sa spun ca bancile au o suprastructura, ARB – Asociatia Romana a Bancilor, unde s-a format o comisie de fiscalitate tocmai pentru lucrul cu Ministerul de Finante. Ceea ce am propus se accepta la un moment dat, este introdus in proiect si dispare apoi spre formele finale.

     

    BUSINESS Magazin: Dar credeti ca un comunicat poate constitui o sursa de informatii pentru aplicarea legii?

     

    MARA RIMNICEANU: Comunicatul a fost pentru a preciza ca actele normative se aplica si pe ce perioada pentru a nu fi o confuzie totala. Pentru ca specialistii, daca citeau actul normativ, stiau, dar sunt multe alte persoane care probabil au simtit nevoia. Noi am dat acest comunicat tocmai pentru a veni cu niste lamuriri de moment.

     

    BUSINESS Magazin: Uitati, a doua banca din sistem nu este lamurita. Nu-i asa?

     

    FLORENTINA CODREAN: Nu suntem lamuriti deloc. V-am spus, avem intre 1 si 3 iunie o perioada de vid legislativ. Nu stim ce se intampla cu conturile curente, cu depozitele la vedere. Sa va spun ceva, produsele se multiplica pe zi ce trece. Bancile sunt obligate de concurenta sa realizeze cat mai multe produse, nu se mai incadreaza in niste standarde. Sunt produse mixte care nu poti sa le mai spui ca sunt strict conturi curente sau depozite la termen, incerci sa faci o mixtura intre ele, or, legea spune doua vorbe si-a terminat.

     

    MIHAELA CAPOTA: Cu depozitele la vedere inca se mai discuta.

     

    ANGELA ROSCA: Problema ar fi si stabilirea persoanelor care sunt obligate sa retina si sa vireze impozitele. De fapt, ce am vrea sa spunem este ca ar fi bine sa ne intrebati si pe noi, firmele de consultanta. Am putea avansa niste pareri, nu spun ca ar fi neaparat cele mai bune, nici macar ca ar trebui sa le luati in calcul, dar macar sa le auziti. Si sa facem asta inainte de a fi publicata legea.

     

    MARA RIMNICEANU: Disponibilitatea noastra nu este de a modifica substantial codul, ci de a corecta ceea ce poate n-a fost prins. Daca putem modifica normele in stadiul actual, le vom modifica. Daca schimbarile ar excede legea, probabil ca vom modifica Codul fiscal. Dorinta noastra este ca acest cod sa fie modificat in timp util. Vom urmari efectele pe perioada verii, cand Parlamentul e in vacanta, si speram sa identificam toate problemele pana in toamna.

     

    ANGELA ROSCA: Apropo de probleme, in cadrul Consiliului Investitorilor Straini

    ne-am pus problema daca nu cumva este o lege retroactiva cu privire la vanzarea de imobile. De exemplu, am cumparat o casa acum doi ani, fara sa stiu ca o sa vina un impozit peste mine astazi.

     

    ALEX MASSACI: Este o decizie investitionala majora; in momentul in care iti iei o casa sau un teren faci o investitie serioasa.

     

    FLORENTINA CODREAN: Normal este sa impozitezi venitul la data cand il obtii. Pentru ca pe cei care au cumparat marfa anul trecut si o vand anul acesta nu trebuie sa-i impozitezi cu 25%, ci cu 16% (rata impozitului pe profit in 2004, respectiv 2005 – n.r.).

     

    ANGELA ROSCA: Totusi, una este sa cresti sau sa scazi un impozit si alta e sa vii cu un impozit nou.

     

    MARA RIMNICEANU: La norme am discutat numai cu notari. Am purtat mai multe discutii si este varianta pe care ei au agreat-o si au spus ca din practica asa trebuie sa iasa.

     

    ALEX MASSACI: Dar totusi spuneti ca lucrati cu notarii si ca nu s-au plans, in timp ce notarii cu care colaboram noi sunt ingroziti de chestia asta.

     

    MARA RIMNICEANU: Noi am lucrat cu asociatia notarilor, iar reprezentantul acesteia a fost inclusiv in Parlament si a sustinut proiectul de act normativ.

     

    ALEX MASSACI: De exemplu, una dintre problemele ridicate de notari este: ce se intampla cand cumperi prin credit ipotecar? Sunt o succesiune de operatiuni care il obliga pe vanzator sa scoata bani din buzunar inainte de orice, inainte de a se perfecta tranzactia, inainte de a se face inscrierea in cartea funciara… Ai un pensionar care vinde un apartament de 40.000 de euro si trebuie sa scoata din buzunar 10% sau, stiu eu, 16% la anul daca se afla in situatia de a plati impozit. Pe de alta parte, se spune ca notarul este cel care trebuie sa incaseze suma acum.

     

    MARA RIMNICEANU: S-a convenit sa elibereze aceeasi chitanta pe care o da si acum. Si el aduna banii respectivi in luna respectiva si ii vireaza la buget. El nu face decat o retinere la sursa a impozitului.

     

    ALEX MASSACI: Deci in cash, vorbim de o plata in cash a impozitului?

     

    MARA RIMNICEANU: Cand este vorba de o persoana fizica, da.

     

    ALEX MASSACI: Insa este vorba de sume mari.

     

    FLORENTINA CODREAN: Dar de ce nu se face prin transfer bancar?

     

    MARA RIMNICEANU: Pentru ca a fost discutia ca, in momentul in care o persoana fizica vinde sau cumpara, ea nu putea sa obtina acces la institutii, la cadastru, la judecatorie. De aceea, notarul se ocupa acum de toate, inclusiv cu partea de retinere, in ideea de a nu obliga persoana fizica sa umble…

     

    ALEX MASSACI: Eu aici vad doua probleme. Una este ca ii obligam pe oameni sa umble cu sacosa cu bani. Doi: ganditi-va la notarii care sunt pe la tara, in locuri izolate, si trebuie sa incaseze sume mari de bani.

     

    MARA RIMNICEANU: V-am spus ca proiectul de act normativ a fost agreat de comun acord cu notarii.

     

    ANGELA ROSCA: O alternativa ar fi fost sa plateasca direct in orice banca din tara si sa vina cu dovada la notar care nu elibereaza nici un act pana nu se face dovada platii.

     

    MARA RIMNICEANU: V-am spus ca nimic nu este perfect.

     

    BUSINESS Magazin: Dar sunteti de acord cu ce spune domnul Massaci, adica sa vii cu sacosa de bani la notar?

     

    MARA RIMNICEANU: Oricum, majoritatea tranzactiilor intre persoanele fizice se fac cu cash.

     

    BUSINESS Magazin: Bine, dar dvs., ca reprezentant al statului, ar trebui sa incurajati transferurile prin conturile bancare.

     

    MARA RIMNICEANU: Bineinteles.

     

    BUSINESS Magazin: Atunci, de ce in acest caz ati acceptat ca persoanele fizice sa se duca la notar cu bani lichizi?

     

    MIHAELA CAPOTA: Poate ca intr-o prima faza este bine cu cash, pentru ca si eu – cand mi-am platit casa – m-am dus cu cash. Nu a avut incredere vanzatorul ca ii dau banii prin banca. Recunosc ca intr-o prima faza am ales aceasta varianta, pentru ca si notarul poate prefera sa aiba banii cash.

     

    BUSINESS Magazin: Am inteles, dar dvs. reprezentati Ministerul Finantelor.

     

    MARA RIMNICEANU: Notarul are obligativitatea de a-si declara toate contractele de vanzare-cumparare incheiate.

     

    BUSINESS Magazin: Am inteles, dar daca pleaca pur si simplu cu banii? Azi il vedeti la un apartament si maine…

     

    MARA RIMNICEANU: Acelasi risc este in tot, nu?

     

    MIHAELA CAPOTA: Am notat toate aceste remarce.

     

    ALEX MASSACI: De exemplu, stabilirea valorii de baza, a valorii initiale a terenurilor. Se stie ca s-au mai facut tranzactii cu chitanta de mana, cum se facea pe vremea lui Ceausescu. Cum stabilesti valorile astea?

     

    MIHAELA POHACI: Practic, acum valorile devin tot mai mari. Chiar daca leul va deveni greu, tot se va pune problema unei sume importante si acum cand se dezvolta si sistemele de plati prin carduri, din ce in ce mai putin cash…

     

    BUSINESS Magazin: … se incurajeaza cash-ul.

     

    FLORIN POGONARU: Ma intrebam ce face notarul acela care este obligat de lege sa incaseze sume in cash si trebuie sa raporteze sumele mai mari de 10.000 de euro la oficiul spalarii de bani.

     

    MIHAELA POHACI: In privinta consultantului fiscal, cand va fi reglementata meseria asta?

     

    MARA RIMNICEANU: N-as vrea sa fac o declaratie oficiala, dar eu zic ca se simte nevoia pe piata ca aceasta meserie sa fie totusi reglementata… notarii sunt notari, auditorii sunt auditori…

     

    ANGELA ROSCA: Daca pana acum a fost vorba de o schimbare de Guvern, de politica fiscala… dar pentru viitor putem sa ne asteptam la o strategie fiscala?

     

    MARA RIMNICEANU: Eu consider ca ceea ce pot face in contextul actual, avand in vedere ca in general legislatia nu se poate duce decat spre reglementarile UE, pe care le stie toata lumea, eu imi promit mie ca ceea ce o sa fie in continuare sa fie cat mai clar si cat mai bine scris. Pe acest considerent am incercat sa avem dialog cu toata lumea.

     

    BUSINESS Magazin: Nu ar fi totusi mai bine sa faceti o licitatie cu firmele de audit si in care sa spuneti „va dau un milion de euro, faceti toata legislatia. Eu va spun principiile si voi faceti restul“?

     

    MARA RIMNICEANU: Adica noi facem numai prost, si ceilalti fac numai bine?

     

    BUSINESS Magazin: Nu. Dar de ce sa nu scapati de grija si sa faceti un outsourcing?

     

    FLORENTINA CODREAN: Nu, aici nu este problema doamnei Rimniceanu. Problema in momentul acesta este colectarea – care este vraiste. Daca va uitati pe site-uri, o sa vedeti ca la toti cu datorii scrie ca s-a inceput procedura de executare silita. Eu va garantez ca nici la 2% nu s-a inceput… Acolo trebuie umblat in primul rand si nu se va mai modifica atat de des legislatia fiscala…

     

    MIHAELA CAPOTA: Pe de alta parte, la TVA s-a lucrat cu doi consultanti belgieni.

     

    BUSINESS Magazin: Dar nu credeti ca un asemenea proces de, sa-i zicem, outsourcing nu ar fi benefic?

     

    ANGELA ROSCA: Dar asta s-a intamplat, si chiar pe gratis! Daca s-ar aduna tarifele orare pentru toti oamenii care au lucrat impreuna cu oamenii din minister pentru precedenta versiune a Codului fiscal s-ar aduna o suma considerabila. Dar toti am facut-o pro bono, in ideea ca ne va fi tuturor mai usor. Si suntem dispusi sa o facem si in continuare, dar din pacate nu ne-a mai invitat nimeni. Nu vrem sa fim invitati cu orice pret, dar poate ar fi mai bine sa ne mai intalnim cu totii – am vazut, fiecare mai multe cazuri, mai multe spete – si poate putem sa avem o contributie.

     

    ALEX MASSACI: Oricum este laudabil ca avem genul acesta de discutii. Dar, din pacate, le avem numai cu Ministerul de Finante.

     

    BUSINESS Magazin: Daca am retinut corect, va ganditi sa luati toate obiectiile facute fie de auditori, fie de alte parti si sa mai modificati o data Codul fiscal?

     

    MARA RIMNICEANU: Nu modificam Codul fiscal. Noi suntem acum in faza proiectului de norme la Codul fiscal. Atat timp cat propunerile nu vor excede legea, nu avem nimic impotriva ca noi sa imbunatatim acest proiect de norme. Daca in practica vor fi probleme care necesita o modificare a Codului fiscal, vom avea in vedere si acest lucru.

  • Sange proaspat la Siveco

    Siveco, firma de software si servicii IT – cunoscuta pentru contractele mari cu statul roman, a atras doua fonduri de investitii. Intel Capital si Enterprise Investors au devenit actionari minoritari la Siveco, printr-o investitie de 12 milioane de dolari, con- stand in achizitie de actiuni si majorare de capital.

    Vestea intrarii Intel Capital si Enterprise Investors, prin Polish Enterprise Fund (PEF) V, in actionariatul Siveco a venit la o saptamana dupa ce compania de software, condusa de Irina Socol, si-a rezolvat problemele cu Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC), unul din  clientii sai actuali cei mai importanti. Renegocierea contractului cu MEC (a se citi pastrarea sa), contract in valoare de 96 de milioane de dolari, le va asigura o viata linistita proprietarilor Siveco, vechi si noi. Pe langa Ministerul Educatiei, Siveco mai are in portofoliu si alte institutii de stat precum Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, Ministerul Finatelor, Ministerul Apararii Nationale, Autoritatea Nationala a Vamilor, Ministerul Afacerilor Externe etc. Compania de software are si clienti companii private; unul dintre acestia este Petrom (fosta companie de stat preluata de OMV).

    Existau zvonuri ca Intel Capital si Polish Enterprise Fund sondeaza terenul la Siveco inca din primavara acestui an, insa putini le-au dat credit. Managerii unor companii importante din industria de software au refuzat sa creada ca doua fonduri de investitii vor deveni actionare la o societate care s-a dezvoltat mai ales datorita relatiei privilegiate cu fostul guvern Nastase. Cel mai mare scandal in care a fost implicat numele Siveco a fost legat de contractul cu MEC, castigat prin incredintare directa in timpul ministeriatului lui Alexandru Athanasiu.

    Noua conducere a ministerului (de dupa noiembrie 2004) a analizat contractele cu Siveco si firma germana de leasing AGV Leasing GmbH (finantatorul proiectului). Potrivit unui comunicat al Ministerului Educatiei, ministrul Mircea Miclea avea doua posibilitati: fie sa rezilieze contractul, fie sa schimbe datele acestuia. Prima varianta a fost eliminata pentru ca „rezilierea era sinonima cu stoparea SEI (Sistemul Educational Informatizat), privarea a cel putin 2.700 de scoli de retele de calculatoare si inceperea unui lung proces juridic international, la Frankfurt – Germania, care s-ar fi finalizat dupa estimarea unor specialisti, cu plata de catre minister a unor penalizari de peste zece milioane de dolari si o decizie juridica incerta“, potrivit MEC. Prin urmare, s-a ales varianta a doua, care a adus ministerului avantaje de 22,7 milioane de dolari (prin renegocierea contractului cu Siveco) si inca 3,7 milioane de dolari din renegocierea contractului cu firma de leasing. Siveco, practic, nu a taiat din sume, ci s-a angajat sa ofere mai multe servicii, mai mult software si hardware in contul acelorasi bani.

    Imediat dupa ce a fost rezolvata problema cu MEC (coincidenta sau nu!), cele doua fonduri de investitii, PEF V si Intel Capital  au anuntat o investitie de 12 milioane de dolari, reprezentand achizitia unui pachet de actiuni, la care se adauga o majorare de capital. La finalizarea tranzactiei, noii actionari vor detine aproximativ o treime din companie. Inaintea deal-ului actionarii companiei erau un grup de investitori israelieni – 63%, managementul (inclusiv Irina Socol) – 32% si angajatii – 5%. De ce doua fonduri de investitii au cumparat actiuni intr-o companie acuzata ca a castigat contracte cu statul datorita unor legaturi politice cu fosta putere? Pentru ca „Siveco Romania este o companie care se dezvolta rapid si care si-a castigat o reputatie solida in Romania si pe piata vest-europeana si americana“, afirma Dariusz Pronczuk, partener in cadrul Enterprise Investors, responsabil cu aceasta investitie. 

    Dezvoltarea companiei a fost cu adevarat rapida, in ultimii doi ani avand cresteri de 50% si 30%, spre uimirea multinationalelor si competitorilor romani din industria de software. Cat despre „reputatia solida“, se mai poate discuta. 

    Una peste alta, ambele parti (atat fondurile, cat si Siveco) sunt multumite. Fondurile vor asista si in anii urmatori la o crestere spectaculoasa a cifrei de afaceri, iar Siveco nu mai are nici o problema de imagine, din moment ce si-a rezolvat problema cu MEC si a reusit sa atraga investitori straini de incredere. Iata si opinia Irinei Socol, linistita ca Siveco a primit girul investitorilor: „Suntem optimisti ca aceasta infuzie de fonduri va contribui la dezvoltarea afacerilor noastre pe piata locala si internationala“. Toata lumea este multumita, iar Siveco incepe o noua etapa, spre nelinistea competitorilor. 

  • Invitatii Club Business

    La dezbaterea BUSINESS Magazin de saptamana trecuta, care a avut loc la JW Marriott si a fost sponsorizata de BRD si de Zapp, au participat:

     

    MIHAELA CAPOTA director de cabinet la Ministerul de Finante

    MARA RIMNICEANU secretar de stat pentru politici fiscale in Ministerul de Finante

    FLORENTINA CODREAN analist studii, compartimentul audit fiscal BRD-GSG

    ANGELA ROSCA Senior Manager Taxation Services Ernst & Young

    MIHAELA POHACI Senior Manager Tax & Legal Deloitte & Touche

    ALEX MASSACI Senior Tax Manager Price-waterhouseCoopers

    NADINA HORNIANSCHI Taxation Services KPMG

    FLORIN POGONARU presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR)

  • Tango fiscal

    Ar fi oamenii de afaceri dispusi sa plateasca factura unui Cod fiscal intocmit de o firma de consultanta specializata, care sa rezolve problema cronica a instabilitatii legislative? Si daca da, cat ar costa un Cod fiscal nou-nout?

     

    Codul fiscal, modificat de doua ori in decurs de cateva luni prin ordonanta de urgenta, amendat apoi din nou la adoptarea ordonantelor in Parlament, a intrat in fine in vigoare – dar oamenii de afaceri inca isi mai tin rasuflarea. Teoretic, noul Cod fiscal ar trebui sa stearga instabilitatea fiscala de pe lista angoaselor oricarui manager. Practic insa, oamenii de afaceri continua sa se astepte la surprize costisitoare care sa le dea peste cap strategiile, unele construite cu ani inainte.

     

    Se asteapta chiar la schimbari „destul de dese pe termen scurt si mediu“, dupa cum spune Marius Ionescu, Manager Tax Advisory Service la Ernst & Young. Previziunea se bazeaza pe o concluzie pe care orice specialist o invoca: „lipsa unei strategii fiscale clare pe termen lung“, la care se adauga, inevitabil, schimbarile pe care integrarea Romaniei in UE le presupune – de exemplu taxa pe valoarea adaugata, impozitul cu retinere la sursa pe dobanzi si dividende, pentru a aminti doar cateva.

     

    Asadar, oamenii de afaceri nu cer decat o strategie fiscala coerenta pe termen lung. Ar fi de acord sa plateasca factura unui proiect de Cod fiscal care sa le ofere asta? Un Cod fiscal intocmit de o companie privata, specializata in consultanta fiscala, si predat la cheie Ministerului de Finante?

     

    „Cu siguranta“, spune Florin Buligoanea, Chief Financial Officer la A&D Pharma, o companie farmaceutica. „Am fi dispusi sa contribuim la un fond prin care sa fie platit un consultant care sa elaboreze un Cod fiscal coerent si un sistem stabil“, adauga el. Cu o conditie insa: sa fie sigur „ca banii se folosesc chiar pentru scopul propus“. Si cei de la Accor Services, companie care emite tichete de masa, ar contribui, desi firma nu a fost afectata intr-o masura mare de ultimele schimbari fiscale.

     

    „In principiu am fi de acord sa contribuim cu o suma de bani la acest fond“, spune directorul financiar Ileana Preda. Gilda Lazar, reprezentanta Japan Tobacco International, lasa sa se inteleaga ca nu ar fi de acord cu o astfel de solutie, desi instabilitatea legislativa ii provoaca aceleasi dureri de cap ca si reprezentantilor celorlalte companii. „Ca platitori de taxe, noi contribuim la bugetul statului cu sute de milioane de dolari“, motiveaza ea. Statul e cel care trebuie sa se ocupe, iar Shachar Shaine, presedintele producatorului de bere United Romanian Breweries Bereprod (URBB), se arata optimist si pare sa prefere o solutie clasica.

     

    El se declara convins ca „exista in cadrul Ministerului de Finante persoane bine pregatite si capabile sa realizeze o strategie fiscala coerenta si previzibila“ – in ciuda faptului ca a fost nevoie de cinci luni pentru numirea noului secretar de stat pentru politici fiscale in Ministerul de Finante, Mara Rimniceanu.

     

    Petrica Soptelea, directorul unei companii de pariuri, Stanleybet Romania, raspunde intrebarii BUSINESS Magazin tot cu o intrebare: „Credeti ca Ministerul Finantelor Publice ar accepta o consiliere finantata de operatorii privati?“. Cel mai probabil nu – dar daca ar accepta, cat ar putea costa o astfel de intreprindere? „Nu am nici cea mai vaga idee cat ar putea fi nota de plata pentru un astfel de contract de consultanta“, spune Viktor Kevehazi, senior partner la firma de consultanta KPMG Romania. El isi aminteste insa ca a transmis ministerului de mai multe ori, in trecut, observatiile sale si ale Consiliului Investitorilor Straini. Raspunsul primit? „Nici unul.“

     

    Kevehazi crede ca, de fapt, ministerul nu are nevoie, pentru a avea un Cod fiscal stabil, de interventia vreunui consultant privat. Ar ajunge sa se consulte mai mult cu mediul de afaceri cand ia o decizie „si sa supuna dezbaterii publice legile pe care vrea sa le promoveze“. Am avea astfel mai putine legi care nu pot fi aplicate sau care lasa loc de interpretari.

     

    Situatia de acum e „nefericita“, spune Mihaela Mitroi, Tax Partner la PricewaterhouseCoopers, care se declara gata oricand sa se implice intr-un proiect comun cu Ministerul Finantelor. Aduce ca argument o nu tocmai placuta experienta din perioada in care „schimbarile legislative erau lunare“ si prevederile fiscale „erau insirate in sute de legi dedicate si specifice diferitelor domenii“. Acum e mai bine, spune ea, mai ales pentru ca potrivit noului Cod fiscal orice schimbare trebuie facuta cu sase luni inainte. Cat ar factura insa Mihaela Mitroi pentru a creiona, in calitate de consultant, o strategie fiscala? „Nu ar costa nimic, pentru ca si noi vrem o lege clara si stabila“, spune ea.

     

    Si Marius Ionescu, Manager, Tax Advisory Service la Ernst & Young, se arata dispus sa ofere consultanta ministerului in redactarea unui Cod fiscal clar, dar deocamdata nu poate vorbi de costuri. „Este dificil a estima un onorariu in acest stadiu“, explica el. Asadar, unele companii ar fi dispuse sa contribuie la plata facturii unui Cod fiscal, altele nu, firmele de consultanta care l-ar putea intocmi nu stiu in cat timp l-ar putea face si cat ar putea costa, dar sunt gata sa ofere si de acum inainte consultanta statului chiar si gratuit.

     

    „Daca s-ar aduna tarifele orare pentru toti oamenii care au lucrat impreuna cu oamenii din minister pentru precedenta versiune a Codului fiscal“, a spus in cadrul BUSINESS Club-ului de saptamana trecuta Angela Rosca, Senior Manager Taxation Services Ernst & Young, „s-ar aduna o suma considerabila.“

     

    Ministerul nu ia insa in calcul varianta outsourcingului pentru Codul fiscal. Mara Rimniceanu, secretarul de stat pentru politici fiscale, a exclus repede ipoteza in cadrul intalnirii BUSINESS Magazin: „Adica noi facem numai prost, si ceilalti fac numai bine?“, a intrebat ea. Dar dincolo de un ipotetic proiect de Cod fiscal intocmit de consultanti privati si platit de oamenii de afaceri, din discutiile pe marginea unei astfel de idei si a dezbaterii BUSINESS Club se desprind doua concluzii principale.

     

    Prima, care nu mai are nevoie de vreo demonstratie, e ca instabilitatea fiscala mentine o nervozitate paguboasa in companii. A doua – si cea mai importanta – e ca atat mediul de afaceri cat si consultantii specializati cer ca observatiile pe care le transmit ministerului sa fie luate in seama si, implicit, sa se masoare de sapte ori inainte de a se taia o data. Vor, cu alte cuvinte, sa-si conduca afacerile pe un drum cu marcaje clare. Deocamdata „ne miscam in pasi de tango – unul inainte, doi inapoi“, spune Gilda Lazar, Corporate Affairs Managers la Japan Tobacco International. Iar oamenilor de afaceri nu le place deloc tangoul.