BusinessMagazin

Blog

  • Magnificele reflexii în bălţi

    Povestea, spusă la Gala Woman in Power, are mult mai multe amănunte, pline de un farmec aparte, şi o veţi putea citi în curând în revistă. Am zâmbit în întunericul sălii, ascultând-o, alături de sutele de invitaţi, şi m-am gândit cât de multă nevoie avem de astfel de oameni sinceri, neafectaţi de clişee, îndrăzneţi, perseverenţi. Care să creeze afaceri şi locuri de muncă şi poveşti care să inspire şi să işte, la rândul lor, alte poveşti de succes.

    Fac acum o paralelă. Nu sunt un utilizator prea convins de Facebook, îi găsesc şi utilităţi, dar şi o sumedenie de neajunsuri. Printre paginile care îmi alimentează wall-ul se numără şi câteva din zona artei. În general trimit creaţii ale tinerilor artişti, mulţi ruşi şi chinezi; unii îmi par talentaţi, nimic de zic, alţii buni tehnicieni, extrem de migăloşi. {i capătă o grămadă de “like” şi lumea comentează banalităţi de genul “superb” sau “magnific”, deşi nu-i nimic magnific sau superb. Dar tablourile lor nu au niciun pic de suflet! Nu există emoţie sau credinţa sau vreun fel de fior, ci doar repetări obsesive a câtorva idei cu priză la public: fete tinere, mai mult sau mai puţin dezgolite, în varii poziţii languroase, dar şi o sumedenie de peisaje citadine, toate musai cu ploaie şi clădiri şi plimbăreţi care se reflectă în caldarâmul umed. Un fel de “Bulevard al Capucinilor” al lui Monet, ud şi multiplicat la nesfârşit, cam în felul în care agregatorii de ştiri repetă şi repetă la nesfârşit aceleaşi noutăţi pe internet.

    Acest tip de abordare este, într-un fel, corectă, pentru că îţi permite, ca artist tânăr, să câştigi ceva bănuţi vânzând oraşe plouate şi fete dezgolite; dar, dacă vrei să devii un nume, îţi trebuie ceva mai mult decât reflecţii de felinare şi pietoni în ploaie. Comparaţia dintre acest tip de abordare artistică şi antreprenoriat este firească, în context: doamna de mai sus este maestrul, ce dovedeşte putere, determinare şi personalitate, iar epigonii sunt multitudinea de companii copiate la nesfârşit, de la covrigării la site-uri preluate după americani, neadaptate cultural, puţin folositoare, sortite eşecului.

    Tabloul pe care vi-l propun, “San Francesco nel deserto” al pictorului renascentist veneţian Giovanni Bellini (1430 – 1516), este o mostră de artă şi tehnică artistică. Reprezintă momentul în care Sfântul Francisc din Assisi, în extaz, a primit stigmatele. Totul redat detaliat, cu bun-simţ şi cu emoţie: semnele din palme sunt nişte puncte discrete de sânge, Sfântul Francisc este scăldat într-o lumină strălucitoare, iar privirea sa este pierdută şi singurele reflecţii pe care artistul le-a dorit cred că sunt doar cele din ochii privitorului.

    Dacă mai emoţionează pe cineva aşa ceva şi dacă nu cumva superbele şi magnificele reflexii în bălţi au învins.

  • Big data şi cutia Pandorei

    Un fost “scriitor de discursuri” al lui Tony Blair povesteşte că a fost insistent rugat de consilierul pentru tehnologie al premierului britanic să includă în discursul pentru CBI (Confederation of British Industry) câteva rânduri despre strategia pentru broadband. Blair a spus: “Okay. Dar vă daţi seama că n-am habar ce înseamnă asta?”. Se întâmpla în 2001, dar situaţia nu prea s-a schimbat de atunci: cu rare excepţii, politicienii nu înţeleg tehnologia.

    Dacă în 2001 chestiunea la ordinea zilei era relativ simplă (iar consilierul l-a lămurit pe Tony Blair foarte scurt: e vorba de a face internetul să meargă mai repede), astăzi lucrurile sunt mult mai complicate, iar subiectul major este “Big Data” – adică volumele imense de informaţii pe care unele companii precum Google sau Facebook le deţin. Iar aceste informaţii sunt despre noi şi noi suntem cei care le-am furnizat. Aşa se face că două cărţi apărute zilele acestea ar trebui să îşi găsească locul pe noptierele politicienilor, pentru că analizează viitorul nostru, al tuturor, într-o lume în care tehnologia este coaptă pentru a exploata la maximum aceste volume uriaşe de date.
    Prima dintre ele ilustrează varianta optimistă: “Big Data – A Revolution That Will Transform How We Live, Work, and Think”, de Viktor Mayer-Schönberger şi Kenneth Cukier. Deşi autorii subliniază componenta etică şi pun în evidenţă pericolele utilizării cu rea-intenţie a analizelor pe baze de date imense, precum şi unele urmări previzibile (de exemplu, viaţa privată va deveni mult mai puţin privată), accentul cade mai degrabă pe posibilităţile care se deschid. Deja tradiţionalele tehnici de “data mining” se completează cu tehnici automate de curăţire şi corelare a datelor nestructurate, cu analize statistice şi diverse alte tehnici, astfel încât probleme complexe precum previziunile meteorologice de lungă durată sau studiul încălzirii globale devin abordabile. {i nu e vorba doar de cercetări academice. De exemplu, cercetătorii de la Google au putut să prevadă cu o remarcabilă acurateţe modelul de răspândire a gripei cauzate de virusul H1N1.

    Varianta oarecum mai pesimistă este prezentată de Jaron Lanier şi se numeşte “Who Owns the Future?”. Lanier este considerat părintele realităţii virtuale şi aportul său la unele zone aplicative precum teleprezenţa este considerabil. Cu toate acestea, activitatea sa din ultimii ani este mai degrabă orientată spre analiza modului în care noile tehnologii influenţează oamenii şi societatea. Eseul “Maoismul digital” a produs nu doar vâlvă, ci şi stupoare, pentru că marchează o schimbare radicală de optică: după ce la începuturi era unul dintre entuziaştii susţinători ai “noului web” (Web 2.0), a devenit unul dintre criticii cei mai vehemenţi ai web-ului participativ de astăzi. În cartea “You Are Not a Gadget” duce mai departe abordarea ideologică, iar Wikipedia nu iese de loc bine, la fel ca toate formele de “inteligenţă colectivă”. Însă cartea recent apărută abordează aspecte sociale şi economice implicate de ceea ce el numeşte Siren Servers – o metaforă pentru reţele gigantice clădite de cele mai luminate minţi tehnice de pe planetă. Iar aceste reţele colectează datele care generează venituri imense, fără să plătească nimic. E suficient să amintesc că doar Google valorează peste 260 de miliarde de dolari ca să ilustrez ordinul de mărime.

    În opinia lui Lanier, avansurile tehnologiei vor diminua numărul de joburi şi, astfel, vor lovi în clasa mijlocie. Dincolo de aspectele sociale, Lanier vede o lume tot mai divizată între stăpânii tehnologiei şi noi, ceilalţi, reduşi la statutul de iobagi prin raportare la valoarea informaţiei. Un exemplu pe care îl oferă se referă la sistemul de traduceri automate de la Google, care se bazează pe potriviri statistice pe volume imense de texte pe care alţii le-au furnizat gratuit. Jaron Lanier vede salvarea într-o economie a nanoplăţilor, în care furnizorul unor informaţii să fie recompensat atunci când acestea sunt folosite.

    Chiar dacă nu cred în soluţia lui Jaron Lanier, cred că tehnologia ne apropie de un prag dincolo de care totul se schimbă. Big Data deschide cutia Pandorei.

  • Povestea economistului care a văzut aurul BNR

    “Integritate” este un cuvânt care a apărut de cel puţin zece ori pe parcursul a 130 de minute de discuţie, în care, vorbind calculat şi fără a fi descumpănit de nicio întrebare, şeful KPMG de la Bucureşti a povestit detalii spumoase despre primii paşi ai profesiei de auditor în România, despre practicile din perioada capitalismului sălbatic şi despre felul în care s-au dezvoltat organizaţia şi cariera sa. “Reputaţia şi integritatea, cel puţin în domeniul serviciilor profesionale, sunt foarte importante”, subliniază în repetate rânduri {erban Toader, senior partner al KPMG în România şi Moldova. El a participat la privatizarea primei bănci din România, Bancpost, a fost primul auditor al BNR şi al Bursei de Valori Bucureşti. A urcat, de-a lungul anilor, pas cu pas, în ierarhia firmei de consultanţă, fiind specializat în auditul băncilor şi, în general, al instituţiilor financiare. “Aproape că nu a fost tranzacţie în piaţa bancară în care să nu fi fost implicat personal – fie că vorbim de privatizarea BRD şi Bancpost, BCR sau primul audit la Banca Naţională şi la Bursa de Valori. La început KPMG îşi urma clienţii internaţionali, dar de peste zece ani partenerii au înţeles că este o organizaţie românească şi că “interesul nostru este legat de economia şi firmele româneşti”. Şerban Toader estimează că firma pe care o conduce lucrează acum pentru două treimi din top 100 de companii antreprenoriale de pe piaţa românească. Firma de consultanţă lucrează acum cu o treime din băncile de pe piaţă şi auditează şi BNR. “Este un sentiment extraordinar. Se spune în cărţi şi în legende că aurul creează o fascinaţie. Aşa este. Într-o încăpere plină cu aur ai o senzaţie pe care n-o poţi descrie în cuvinte”, povesteşte rezervat {erban Toader despre rezerva de aur a Băncii Naţionale a României (BNR), el fiind unul dintre puţinii oameni care au văzut metalul preţios al BNR.

    “A fost perioada de la sfârşitul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 când multe schimbări au marcat mediul economic”, povesteşte acum Toader. Privatizarea Bancpost a fost un deal foarte interesant, îşi aminteşte Toader despre perioada din a doua jumătate a anilor ’90, când a început privatizarea băncilor, cu BRD şi Bancpost, la diferenţă de trei luni. Dintre toate proiectele în care a fost implicat, “probabil că unul dintre cele mai apropiate a fost privatizarea Bancpost”. În primul rând, pentru că a durat foarte mult. Estimările iniţiale se refereau la o durată de şase luni, dar, punctează Toader, “cred că am lucrat cel puţin doi ani pentru această tranzacţie, până în momentul în care a ieşit legea privatizării băncilor. Au fost multe provocări şi am amintiri plăcute”. Toate acestea se întâmplau când cariera sa în KPMG nu avea decât câţiva ani. Îşi aminteşte limpede şi cum a ales acest drum. “La jumătatea anilor ’90, eram încă marcaţi din punct de vedere social, economic, era hiperinflaţie.” Absolvent al Facultăţii de Comerţ cu specializarea marketing la ASE (1995) şi absolvent al primei serii de studii aprofundate (1996), care ulterior a devenit master, îşi căuta un loc muncă. “Nu contau atunci hiperinflaţia sau dacă se derulează investiţii. Când eşti tânăr contează entuziasmul, energia şi dorinţa de a schimba lumea. Cred că la fel eram şi eu. {i cred că am contribuit, de-atunci, la schimbarea lumii”, spune zâmbind Toader. A avut câteva slujbe pe perioada studiilor, dar niciuna mai mult de câteva luni. A lucrat, de pildă, într-o agenţie de publicitate, unde a învăţat ceva foarte important – să lucreze la calculator, lucru care s-a dovedit extrem de folositor pentru locurile de muncă ce au urmat. În 1995 s-a angajat la Bankcoop ca ofiţer de credite, când urma cursurile postuniversitare; lucra până la ora patru şi apoi alerga la cursuri la ASE.

  • CALENDAR. Evenimente în perioada 11-17 martie

    12.03
    INSSE publică datele privind exporturile şi importurile în 2012 şi ianuarie-februarie 2013

    12.03
    INSSE anunţă inflaţia în luna februarie

    9-12.03
    Târgurile Rommedica şi Romenvirotec (Romexpo Bucureşti)

    13.03
    Eurostat publică datele producţiei industriale în ianuarie pentru UE şi zona euro

    14.03
    Concert Alternosfera (The Silver Church Club, Bucureşti)

    14.03
    Conferinţa europeană cu tema Ziua Europeană a Consumatorului (Bruxelles)

    14-17.03
    Târgul de Turism al României (Romexpo Bucureşti)

    14-15.03
    Reuniunea Consiliului European (Bruxelles)

    15.03
    Eurostat difuzează datele privind costul muncii în T4 2012 în UE şi zona euro

    17.03
    Concert Ricchi e Poveri (Sala Palatului, Bucureşti)

  • GRAFICUL SĂPTĂMÂNII. Banii de coşniţă ai europenilor

    Trei din cele mai mari cinci economii europene – Franţa, Germania şi Marea Britanie – au consemnat creşteri ale cheltuielilor (1,3%, respectiv 2,6% şi 2,1%), în timp ce Spania şi Italia au consemnat scăderi drastice (cu 7,6%, respectiv 6,5%). Ţările din Europa de Est au raportat cele mai bune rate de creştere, în primul rând Bulgaria, Cehia şi Letonia. “2012 a fost un an sub potenţial pentru cheltuielile gospodăriilor în UE, cu reduceri ale cheltuielilor în trei din patru trimestre. Anul s-a încheiat însă pe o direcţie pozitivă, cu un nivel al sumelor cheltuite aproape de cel din 2011”, a declarat Philip Symes, CFO al Visa Europe.

    În România, cheltuielile de consum au scăzut în T4 2012 cu 1% faţă de aceeaşi perioadă a anului precedent, după un avans anual de 1% înregistrat în trimestrul al treilea.

  • Legendele Hollywoodului: Loretta Young (VIDEO)

    O astfel de expoziţie este şi cea de la Hollywood Museum din Hollywood, intitulată “Loretta Young: Hollywood Legend”, scrie Financial Times. Expoziţia, organizată cu prilejul centenarului naşterii actriţei, va rămâne deschisă până la 29 aprilie şi cuprinde peste 5.000 de obiecte reprezentative pentru cariera şi viaţa ei, inclusiv costume purtate în filme, bijuterii, pantofi, decoraţiuni interioare din locuinţele ei din Beverly Hills şi Palm Springs.

    Expoziţia prezintă, de asemenea, creaţiile şi schiţele celui care avea să-i devină soţ spre finalul vieţii, Jean Louis, creator de modă parizian care a avut un mare succes în lumea filmului. Jean Louis nu a lucrat numai cu Loretta Young, considerată cea mai bine îmbrăcată actriţă din America, ci şi cu Rita Hayworth, Marlene Dietrich, Marilyn Monroe sau Judy Garland, o parte dintre rochiile create pentru acestea fiind şi ele incluse în expoziţie.

  • De ţinut minte. Cifrele săptămânii

    3,17 mil. euro
    ajutoarele financiare care vor fi acordate de Germania în 2013 minorităţii germane din România pentru derularea unor proiecte economice, sociale şi culturale

    38%
    ponderea europenilor care declară că principala inegalitate de gen din societate este diferenţa de salarizare între femei şi bărbaţi, următoarele fiind violenţa împotriva femeilor (34%) şi dificultatea de a reconcilia viaţa privată a femeilor cu munca (34 %), conform ultimului Eurobarometru

    2.138 lei
    câştigul salarial mediu nominal brut în luna ianuarie, cu 8,7% mai mic decât în luna decembrie 2012

    15.912
    numărul de locuinţe date în folosinţă în T4 2012, în creştere cu 540 locuinţe faţă de T4 2011

    7,61%
    cu atât a crescut costul orar al forţei de muncă în formă ajustată (după numărul zilelor lucrătoare) în T4 2012 faţă de T4 2011

    10,8%
    noul nivel maxim înregistrat de şomajul din UE în ianuarie, faţă de o rată de 10,7% înregistrată în cele trei luni precedente, potrivit Eurostat

  • VW Golf 7 este maşina anului 2013

    Fiecare membru al juriului a avut la dispoziţie 25 de puncte pentru repartizarea între automobilele finaliste. VW Golf 7 a obţinut 414 puncte, înaintea Toyota GT86/Subaru BRZ care a atras 202 puncte şi Volvo V40, cu 189 de puncte.

    Volkswagen Golf 7 a fost lansat în septembrie 2012. Designul noului Golf respectă linia istorică a modelului, însă la fabricaţie au fost folosite materiale şi tehnologii care reduc greutatea maşinii, pentru a scădea consumul de carburant cu până la 23%. De asemenea, VW a modernizat şi sistemele electronice: noul Golf poate funcţiona ca antenă WiFi mobilă.

    Volkswagen Golf, care a debutat în 1974 şi se află la cea de-a şaptea generaţie, este cel mai bine vândut model al grupului german şi al treilea la nivel mondial după numărul de maşini comercializate de-a lungul timpului.

  • Când îşi bagă coada masonii

    Stănişoară, fost prim-vicepreşedinte al PDL, a plecat la PNL, unde i s-a oferit un post de vicepreşedinte, justificând că “este singurul partid care poate susţine şi implementa cu succes politici de dreapta în România”. Gestul a stârnit furia pedeliştilor, până acolo încât Radu Berceanu a explicat toată povestea prin faptul că şi-a băgat coada masoneria, care ar fi reprezentată în conducerea mai multor partide, iar în PNL de fostul pedelist traseist Sorin Frunzăverde, amic al lui Stănişoară. Alţi fruntaşi ai PDL, cum ar fi deputatul de Vrancea Florin Secară, au prins ocazia spre a-l acuza pe Vasile Blaga, actualul şef al PDL, că nu mai e în stare să ţină în frâu partidul şi că e nepermis ca un şef de partid să afle din presă că îi pleacă “omul de încredere”, recte Mihai Stănişoară, pe care acelaşi Blaga l-a promovat în vară ca prim-vicepreşedinte.

    Elena Udrea, în schimb, susţinută de Monica Macovei, l-a acuzat pe Vasile Blaga că vrea să măsluiască alegerile din partid, dosind listele cu delegaţii şi trimiţând la întâlnirile electorale cu rivalii lui Blaga membri ai PDL care nici nu vor fi delegaţi la Convenţie. Elena Udrea, principala contracandidată a lui Vasile Blaga pentru şefia partidului, se declar= în continuare încrezătoare că va câştiga alegerile din 23 martie, însă acuzaţiile la adresa lui Blaga sunt importante nu doar ca ilustrare a rivalităţilor dintre taberele partidului, ci şi prin prisma comentariilor preşedintelui Traian Băsescu, care a declarat, înainte ca Udrea să-şi anunţe candidatura pentru preşedinţia PDL, că nu o sfătuieşte să candideze dacă va constata că alegerile nu vor fi organizate corect.

  • Daniel Chiţoiu vrea “regândirea şi reproiectarea întregului sistem fiscal”

    “Principiile majore ale acestei reforme fiscale sunt transparenţa, simplificarea şi reducerea costurilor de conformare fiscală – la nivelul agenţilor economici, respectiv a costurilor de administrare fiscală – la nivelul autorităţilor publice”, a spus Chiţoiu, invitat la o masă rotundă organizată de Consiliul Investitorilor Străini (CIS).

    “După cum ne-am asumat prin rescrierea Codului fiscal şi a Codului de procedură fiscală până la sfârşitul anului, vom introduce ordine şi claritate instituţională, precum şi predictibilitatea fiscală pe care mediul de afaceri o invocă, de mult timp, cu prioritate”, a adăugat Chiţoiu.

    România nu va putea atinge ratele de creştere de 5-6% de dinaintea crizei, în absenţa unor reforme majore care să atragă mai multe investiţii şi să creeze locuri de muncă, susţin reprezentanţii Consiliului Investitorilor Străini. Pentru CIS, contribuţia politicii fiscale la susţinerea creşterii economice ar urma să se realizeze prin elaborarea unei strategii fiscale coerente pe termen mediu şi lung, cu măsuri de relansare a economiei, şi o mai bună transparenţă decizională.

    “Un sistem fiscal stabil este fundamental pentru atragerea de investiţii în România”, a spus Daniel Anghel, copreşedinte al Grupului de Fiscalitate. “În acest sens este nevoie de un cadru legislativ şi decizional transparent, prin intermediul căruia toate măsurile legislative noi să fie mai întâi analizate din punct de vedere al impactului economic, prin consultarea şi angrenarea mediului de afaceri, pentru a putea atinge soluţii echilibrate. Un bun proces consultativ încă din fazele sale preliminare ar duce la întărirea strategiei şi legislaţiei fiscale, în vederea întâmpinării atât a nevoilor autorităţilorm cât şi ale investitorilor din România.”