BusinessMagazin

Blog

  • Al treilea web?

    Se spune ca prima versiune a unui program este instabila si plina de erori, versiunea 2.0 este ameliorata, dar imperfecta, iar maturitatea vine abia cu a treia versiune. E valabil si in cazul web-ului?

     

    In urma cu cativa ani, un producator a scos pe piata aparatele de barbierit cu doua lame. Dupa o vreme, desigur, a aparut si aparatul cu trei lame. Probabil ca atunci cand toate aparatele vor avea mai multe lame, un aparat de barbierit cu o singura lama (dar capabil sa aplice si un after shave) va fi anuntat ca inovatie. Era inevitabil ca dupa ce termenul web 2.0 a fost indelung popularizat, sa fie pus in joc si revolutionarul „web 3.0“. Se pare ca notiunea a fost lansata de John Markoff intr-un recent articol publicat in The New York Times si – avand in vedere ca Google aduce deja 1.200.000 de rezultate – se pare ca a dat nastere unei noi dezbateri la scara planetara.

     

    Ce este acest „web 3.0“ si prin ce se deosebeste de web 2.0? In primul rand, prin ghilimele. In vreme ce web 2.0 are o definitie (chiar daca in mare masura descriptiva) ce acopera o realitate, „web 3.0“ este mai degraba un spatiu al anticipatiei. Si pentru ca in lumea IT lucrurile se desfasoara atat de repede, jocul cu predictiile este extrem de atractiv, iar noul termen a reusit deja sa polarizeze interesul. Opiniile sunt diverse si, cum era de asteptat, abunda analogiile, parabolele si metaforele.

     

    In articolul amintit, Markoff il numeste „web-ul semantic“, ceea ce a starnit neincredere in privinta masurii in care jurnalistul cunoaste teritoriul pe care il abordeaza. Web-ul semantic este o un termen „rezervat“ proiectului condus de Tim Berners-Lee (inventatorul web-ului), care este indreptat spre un set de standarde si tehnologii care sa puna in evidenta semantica informatiei. Insa in vreme ce aici e vorba mai degraba de o marcare riguroasa a informatiei, Markoff se asteapta ca semnificatia sa fie extrasa prin tehnici de inteligenta artificiala, combinata cu „minerit in date“ (data mining). Ceea ce atrage o metafora spectaculoasa: World Wide Database. O alta viziune este ca avem de-a face doar cu un web 2.0 mai usor de folosit, mai ieftin si mult mai larg raspandit. Daca celor care folosesc acum serviciile noului web li s-ar mai adauga inca un miliard de utilizatori, atunci legea lui Metcalfe – care spune ca puterea unei retele creste cu patratul numarului de noduri – ar induce o transformare calitativa care ne va duce spre un „web 3.0“ (despre care insa nu stim cum va arata).

     

    Interesanta mi s-a parut analogia dintre etapele evolutiei web-ului si caracteristicile fisierelor. Astfel, web 1.0 (web-ul „initial“, cel dinaintea caderii dotcom-urilor) era „read-only“ (doar pentru citire). Desigur, cineva trebuia sa scrie, insa cei ce scriau doar erau proprietarii. In schimb, web 2.0 este deschis si pentru citire, si pentru scriere: oricine poate crea continut, iar una dintre ideile esentiale este tocmai de a spori valoarea unui serviciu prin aceasta „inteligenta colectiva“ a utilizatorilor. In aceasta analogie, „web 3.0“ echivaleaza cu fisierele care nu doar ca sunt „read/write“, dar sunt si executabile. Poate ca aceasta viziune poata sa para abstracta, insa daca o aplicam unui sit precum Amazon.com – un adevarat etalon pentru evolutia web-ului -, obtinem o imagine aplicata si extrem de sugestiva.

     

    In anii de inceput, Amazon a fost un sit static, tipic pentru web 1.0. Catalogul de carti era gestionat de administratorii sitului, iar vizitatorii puteau sa-l exploreze cautand dupa un set de criterii (ISBN, autor, titlu etc.). Eta-pa urmatoare a fost cea in care vizitatorii au inceput sa adauge continut, notand cartile, scriind recenzii, compunand liste, aplicand etichete etc. – toate acestea adaugand valoare serviciilor oferite, ajutandu-ne sa „descoperim“ carti. Mai mult, mecanismele de agregare ne permit acum sa ne „abonam“ la diverse fluxuri (de pilda la recenziile unui utilizator sau la un anumit „tag“), astfel incat noutatile sa ne soseasca automat in portaluri de genul NetVibes sau PageFlakes. Insa noutatea cu adevarat revolutionara pe care Amazon, Google si alti pionieri o aduc este publicarea API-urilor (adica a interfetelor de programare). Adica oricine poate crea programe care sa utilizeze functionalitatile aplicatiilor care deservesc serviciile respective. De pilda, pot integra cautarea cartilor din cataloagele Amazon in propriile mele aplicatii. Folosind API-urile deschise de Google, un programator a transformat spatiul de stocare al unui cont GMail in echivalentul unui disc local. Posibilitatile sunt nelimitate.

     

    Ajungem astfel la viziunea lui Dan Gillmor, poate cea mai indrazneata: „web 3.0“ va fi un urias sistem de operare.

  • Photo sharing la varsta a treia

    Un start-up din Silicon Valley a lansat cu discretie un nou serviciu destinat persoanelor care nu au acces la Internet sau cunostinte PC, dar vor sa comunice online.

     

    Presto, cum a fost botezat serviciul, este potrivit in special persoanelor de varsta a treia care vor sa primeasca fotografii sau scrisori electronice de la cei dragi fara a avea nevoie de calculator conectat la www.

     

    Este vorba de un serviciu web care trimite date catre un model special de imprimanta produs de Hewlett-Packard (HP), folosind un simplu cablu telefonic. Si daca nu este suficient de evident care e publicul tinta, pe site-ul Presto apar figuri de bunici fericiti care primesc poze de la cei dragi, mai tineri si mai priceputi in ale calculatoarelor.

     

    De altfel, simplitatea este atuul principal al serviciului si e greu de crezut, pana la urma, ca alte categorii de public ar putea fi atrase de o imprimanta conectata prin dial-up. Preturile pentru piata americana, singura zona unde este momentan disponibil serviciul, sunt de in jur de 150 de dolari pentru imprimanta si de 10 dolari pentru abonamentul lunar.

     

    Odata scoasa din cutie, imprimanta este gata pentru a fi utilizata, tot ce are nevoie sunt o priza si un cablu telefonic. In timpul instalarii se face alocarea automata a unei adrese de e-mail de tipul nume@presto.com. Pe aceasta adresa vor sosi ulterior toate fotografiile si e-mail-urile primite, iar imprimanta le va tipari automat, la fel ca un fax.

     

    Daca afacerea va fi rentabila, vor avea de castigat atat creatorul serviciului, Presto, detinut de fondul de investitii Clearstone Venture Partners, cat si HP, producatorul imprimantelor. Tocmai datorita simplitatii, cu printarea automata a e-mail-urilor, cei ce fac promovare prin spam ar putea face liste de distributie cu utilizatorii. Asa ar fi siguri ca mail-urile sunt citite cel putin inainte ca destinatarul sa realizeze ca nu-l intereseaza sa inchirieze casete video sau sa-si procure produse medicale neindicate la varsta senectutii. In acest scenariu, HP, cel ce pune la dispozitie imprimanta, va castiga mai mult din umplerea cartuselor cu cerneala.

     

    Totusi, realizatorii serviciului spun ca e-mail-urile si fotografiile primite trebuie sa aiba drept expeditor o adresa de e-mail agreata, introdusa de la bun inceput intr-o lista speciala – ceea ce stirbeste de fapt mitul simplitatii, pentru ca orice adresa din aceasta lista poate fi adaugata doar folosind un calculator.

  • Socoteli de vacanta

    Serviciul de rezervari al Kayak nu este o agentie de turism. Dar reprezinta un foarte bun motor de cautare printre ofertele turistice ale mai multor sute de agentii din toata lumea.

     

    In general, cautarea pe Internet a unei destinatii de vacanta este un mare consumator de timp si, in unele cazuri, o activitate enervanta. Odata ce ai ajuns pe unul dintre site-uri, introduci coordonatele vacantei si astepti rezultatele. Care propun mai multe variante de hoteluri, de tarife la avion si adrese ale serviciilor de inchirieri auto. Dupa care, daca intri pe un alt site similar, vei putea descoperi un hotel mai bun, dar cu un bilet de avion mai scump s.a.m.d. Avantajul unui serviciu cum este cel oferit de kayak.com este ca poate cauta automat prin aproape toate site-urile de calatorie si pe care altfel utilizatorul ar fi trebuit sa le incarce pe rand.

     

    In rezultatele pentru cursele aeriene, de exemplu, apar si zboruri low-cost, iar platforma pe care este construit site-ul face ca tot procesul cautarii sa fie mai usor, recunoscand locul de unde este realizata cautarea si oferind rezultate relavante. Luand o ruta la intamplare, cautarea a durat destul de mult, aproape un minut, dar au fost afisate cateva sute de rezultate, de la cea mai ieftina varianta la cea mai scumpa. Utilizatorul este liber apoi sa rearanjeze toate rezultatele in functie de criteriul pe care il prefera. Este posibil chiar sa elimine din rezultate toate cursele unei linii aeriene sau ofertele unui anumit hotel.

     

    O facilitate interesanta este existenta unei optiuni prin care sunt afisate cele mai bune tarife la hotel si avion in jurul datei introduse, pentru a putea alege perioada vacantei avand in vedere si acest criteriu. La alte servicii similare, de regula datele de plecare si intoarcere introduse sunt stricte si chiar daca o plecare la o zi dupa cea aleasa ar salva cativa euro, ea nu ar aparea intre rezultatele cautarii. Administratorii site-ului insista ca in spatele serviciului lor nu se afla nicio agentie de turism care l-ar determina sa afiseze rezultate „filtrate“ de oferta proprie. De fapt, site-ul doar ii arata utilizatorului pe ce site gaseste cea mai buna oferta. Pentru a folosi serviciul nu este necesara inregistrarea si nici nu sunt percepute taxe utilizatorilor. Proprietarul site-ului castiga insa din publicitatea afisata pe site, langa sau intre rezultate. Si e adevarat ca rezultatele insesi sunt uneori publicitate, platita de agentiile de turism pentru a fi afisata inaintea altor rezultate ale cautarii.

  • Fictiune cu manageri

    Cine si-ar imagina un manager care intelege gandurile ascunse ale femeilor, precum personajul lui Mel Gibson din filmul „Ce-si doresc femeile“? Sau jucandu-i pe Forrest Gump ori Scarlett O’Hara cu aplomb de Hollywood?

     

    Sa spunem ca efortul de imaginatie n-ar fi chiar imposibil, dar cu siguranta e nevoie de ceva fantezie pentru a-l proiecta pe legendarul personaj Don Corleone in varianta feminina. Astfel de talente ascunse ale managerilor romani au iesit la iveala la Teacher’s Film Festival, care saptamana trecuta si-a anuntat castigatorii. Manageri de top sau simpli angajati de la 14 companii precum ING Asigurari, Pepsi, Banca HVB Tiriac, Coca-Cola HBC sau Xerox au recreat si reinterpretat aici scene celebre din filme de succes de la Hollywood.

     

    „Ne-am gandit ca ar fi amuzant pentru angajatii din marile companii sa reinterpreteze scene din filme cunoscute. Stralucirea, faima, adulatia care invaluie vedetele nu lasa pe nimeni rece. Daca unii dintre noi se multumesc sa priveasca de la distanta, altii isi doresc sa aiba parte de o astfel de experienta“, spune Mihai Scortea, marketing manager al Cristalex, importatorul marcii Teacher’s pe piata din Romania.

     

    Pentru ca lucrurile sa mearga mai usor, organizatorii le-au pus la dispozitie managerilor-actori un fel de manual, „Pasi pentru realizarea propriului tau film“, realizat de un profesionist. Odata intrate in paine, echipele trebuia sa aleaga un film de referinta unde le-ar fi placut sa joace, apoi scena cea mai relevanta pentru intriga gandita de ei si in fine sa selectioneze cinci minute pe care sa le regizeze si sa le interpreteze. Organizatorii au angajat si un regizor profesionist, Copel Moscu, care sa le ofere asistenta, precum si un studio pentru postproductie. Desi la prima vedere ar putea parea dificil sa determini un manager a carui viata se desfasoara intre birou si aeroport sa devina actor, regizor sau producator de film, Scortea spune ca munca n-a fost prea complicata, pentru ca „se vedea pe chipul lor cum isi imagineaza filmarile sau postura de castigatori“.

     

    In cele din urma, echipa Erudio Alumni a transformat o secventa din „Forrest Gump“ in pelicula „Codrut I.Paru“, ING Asigurari l-a reinterpretat pe Corleone in varianta feminina in „The Godmother“, Xerox a realizat varianta proprie de la „Pulp Fiction“ care a devenit „Pulpe si Fictiune“, iar cei de la Pepsi au transformat „The Matrix“ in „Goana“.

     

    Dupa doua zile de vizionari a urmat festivitatea de premiere, la Opera Romana. Reprezentantii companiilor au considerat evenimentul ca pe un exercitiu de team building, asa ca au venit cu mic, cu mare sa sustina productia echipei care i-a reprezentat. Cei de la Erudio Alumni au inchiriat chiar o limuzina si au pasit pe covorul rosu intins la intrare. Prezentatorii au anuntat pe rand castigatorii pentru fiecare categorie, iar din discursurile lor s-a simtit ca mai toti au privit cel putin o data la Oscaruri si au fost inspirati de discursurile marilor actori. „Multumesc echipei si organizatorilor“, a fost replica cel mai des rostita de premiati.

     

    Juriul festivalului, prezidat de Florin Zamfirescu, rector al UNATC, a desemnat drept cel mai bun film „Codrut I. Paru“, realizat de echipa Erudio Alumni. Cel mai bun regizor a iesit Gabriel Bratila de la echipa ING Asigurari, Mircea Tiplea din „Codrut I.Paru“ a fost desemnat cel mai bun actor, iar distinctia pentru cea mai buna actrita i-a revenit Roxanei Florescu, tot de la ING Asigurari, interpreta variantei feminine a Nasului.

     

    Echipa Erudio Alumni a fost una dintre cele mai mari surprize ale serii. Necunoscatorii s-au intrebat despre ce companie este vorba si ce produce ea. De fapt, Erudio Alumni este numele ales de prima clasa de absolventi ai cursurilor organizate de scoala de „leadership creativ“ Erudio pentru dezvoltarea creativitatii manageriale. „Profesorii nostri, toti oameni de cultura, au reusit sa stimuleze creativitatea unor manageri preocupati indeobste doar de power point-uri, planuri de profit si cote de piata. Au scos la iveala partea emotionala din noi“, spune Daniela Untescu, regional HR director la Xerox. Managerii romani au invatat aici despre vinuri de la Gabriel Liiceanu, au urmat cursuri de expresivitate cu Mircea Cartarescu si Florin Iaru si de tehnici teatrale cu Oana Pellea.

     

    Alaturi de Untescu, Mircea Tiplea, country finance manager al Cola-Cola HBC Romania, sau Claudia Iacobuta, public relation manager la QAB, se numara printre managerii aspiranti la trofeele Teacher’s Film Festival. Cum e sa aduni intr-un proiect de film manageri din 14 companii? Untescu spune ca echipa lor s-a intalnit doua seri la rand sa vizioneze cat mai multe filme pentru a putea decide. „Ne-am ales cu o lista scurta: Star Wars, Notting Hill si Ocean’s Eleven, urmand sa ne concentram asupra scenariilor acestora. A doua zi insa regizorul nostru, Adi Pop, ne-a convins sa facem Forrest Gump: mesaj, metafore in imagini, simbolul penei, totul avea sens, asa ca am acceptat bucurosi“, povesteste Untescu.

     

    Scenariul s-a nascut dintr-un brainstorming. „Am fixat foarte clar etapele povestii (scenele), dar dialogurile din cadrul fiecarei scene s-au stabilit ad-hoc. N-am pus nicio replica in gura nimanui, ci le-am lasat sa se nasca natural, in functie de actor, de personaj si de scena“, isi aminteste Daniela Untescu.

     

    Filmul a insemnat doua seri de vizionari, doua seri de stabilit scenariul, cinci zile de filmari in week-end si cel putin 16 ore de postproductie in studio. Tot Untescu recunoaste: „A fost neplacut cand tot ce am filmat in prima zi (10 ore) s-a dovedit a fi nefolositor, pentru ca lumina era proasta, iar sunetul execrabil. Sau cand am constatat ca nu s-a inregistrat nimic din cele doua ore de filmari in parcul Carol, in conditiile in care «actorul principal» pleca din tara pentru mai mult timp“.

     

    Reprezentantii Cristalex au de gand acum sa promoveze festivalul si in alte tari din regiune. „Ideea o avem de la sfarsitul anului trecut, iar la sfarsitul lunii mai am inceput lucrul la proiect“ , spune Mihai Scortea.

  • Bucuresti, capitala Regatului

    Despre „Bucurestii in imagini in vremea lui Carol I“, Stelian Turlea – initiatorul si prefatatorul volumelor – spune ca sunt  „o carte cum nu s-a mai facut si cum probabil nu se va mai face multa vreme“.

     

    Ca nu s-a mai facut – asta e, cu siguranta, adevarat. In privinta viitorului, cred ca ar trebui sa avem rabdarea sa-l lasam sa vorbeasca singur. Volumele, care au consumat munca multa si inca si mai multa pricepere, iar alcatuirea lor a presupus, mai mult decat in cazul altor carti, punerea laolalta a multor meserii (de la cea de scormonitor in arhive  la cea de istoric, de scriitor, de editor foto etc.). Cele trei volume, de frumoasa tinuta tipografica si delectant comentariu istoric, dau seama, intr-un mod absolut inedit, despre un Bucuresti dinainte de perioada „Micului Paris“. Adica inainte de Belle Epoque, pentru care exista sute si sute de testimonii fotografice, dar si de comentarii care acopera toate nuantele posibile, de la arhitectura la institutii ale spectacolului, de la viata eclatanta de Curte la cea mondena sau la cea a mahalalelor. Bucurestii de altadata, ai veritabilei coagulari a unei existente de capitala europeana, nu au mai retinut atentia  editorilor. Primele eforturi coerente de restituire a acestei fete a capitalei Regatului ii apartin deci editorului si ingrijitorului editiei (Stelian Turlea), lui Emanuel Badescu (autor al selectiei si prezentarii fotografiilor), lui Ion Bulei (autor al unei succinte situari istorice), lui Nicolae St. Noica (comentator al imaginilor celui de-al treilea volum al lucrarii, cel dedicat Expozitiunii de la 1906) si Cristinei Turlea (autoarea conceptiei grafice si a machetarii). Fotografiile merg de la Bucurestiul lacustru din vremea lui Al. I. Cuza, prabusit in mizerie si neputinta edilitara, pana la pavilioanele rafinate ale expozitiei de la 1906, acoperind deci jumatate de veac. Daca pentru perioada dintre razboiul Crimeei si inlaturarea lui Cuza de la putere, fotografiile reproduse sunt, practic, singurele existente (ceea ce vine in sprijinul ideii de inedit al volumelor), pe masura ce societatea a evoluat, numarul fotografilor (de unde, la inceputuri, stralucea doar geniul lui Carol Popp de Szatmari, ulterior au aparut un Franz Mandy, Eduard Pesky, Etienne Lonyai, Iosif Szollosy sau Ioan Spirescu) si al fotografiilor a sporit vizibil, asa incat autorii au fost siliti sa opereze o selectie si sa opteze fie pentru imaginile devenite document, fie pentru cele care demonstreaza transformarea orasului. Adaugand la marturiile iconografice microeseurile care le insotesc si, mai ales, le insufletesc, veti avea imaginea unor stralucite albume de istorie vie, sensibila si lesne inteligibila, asa cum ar trebui, probabil, sa se predea in toate scolile noastre.

  • Noutati

    Nostalgia dupa Romania

    Cartea lui Jeanine Rotem Galmore este, inainte de orice, o poveste autobiografica. Dar naratiunea nu este doar cea a unui destin individual. Ea relateaza, cu pregnanta simbolica, peripetiile unei familii evreiesti din Romania: strabunicii si apoi bunicii autoarei veniti din Moldova la Bucuresti, parintii, sora, rubedeniile si prietenii din Romania anilor ‘50, felul in care cutumele ancestrale refuza sa moara, traditiile evreiesti impletite cu cele autohtone, sar-mul discret al unei burghezii care persifleaza noile mentalitati si care trateaza atmosfera ideologizanta si rigorile dictatoriale ale regimului comunist cu o subtire ironie. In cele din urma – exodul, plecarea spre Israelul anilor ‘60, tara tuturor fagaduintelor. Aici –  tragedia neasimilarii familiei autoarei, chinurile de a se simti romani printre evrei, asa cum inainte se simtisera evrei printre romani.

     

    Jeanine Rotem Galmore, Descatusare,

    Editura Eminescu, Bucuresti, 2006

     

     

    Crima in lumea modei

    Pe coperta a patra a acestui exploziv thriller, editorul roman a asezat un comentariu preluat din The Globe and Mail: „De ce scrie incantatorul top-model australian Tara Moss despre asasini sadici? Pentru ca se pricepe“. Splendida Tara se pricepe la scris, asa cum se pricepe la mersul pe catwalk. „Fetis“, romanul ei de debut, rapid coplesit de premii literare, a facut ca autoarea ei sa fie comparata cu Agatha Christie si a intrat in listele de best seller-uri australiene. Silitoare si documentata (a facut un stagiu la sediul FBI), autoarea pune in scena lumea pe care o cunoaste cel mai bine: Makedde Vanderwall, canadianca si model international, isi poarta pasii langurosi prin lumea modei, pana cand descopera ca prietena ei cea mai buna a fost ucisa. In momentul in care porneste ancheta, devine ea insasi tinta vie a unui psihopat.

     

    Tara Moss, Fetis, Editura Leda,

    Grupul editorial Corint, Bucuresti, 2006

  • Drumul spre infern

    De la sex pana la probleme care tin luni de zile prima pagina a ziarelor, Michael Winterbottom arunca pe marele ecran tot ce este incomod si controversat. Si regizorul nu face exceptie cu ultimul sau film „The Road to Guantánamo“ („Drumul spre Guantánamo“).

     

    Aparitie inedita pe marile ecrane, „The Road…“ este o docudrama, un gen mai obisnuit cu ecranele televizoarelor decat cu spatiul generos de pe marele ecran. Winterbottom, ajutat de prietenul sau Matt Whitecross, spune povestea celor „trei din Tipton“ (sau „Tipton Three“, dupa cum i-a denumit presa internationala), trei musul-mani de nationalitate britanica, victimele paranoiei post-9/11. Dorind sa viziteze Afganistanul, cei trei nu se vor intoarce acasa decat dupa mai bine de doi ani si numai dupa ce vor fi cunoscut infernul uneia dintre cele mai controversate inchisori din istorie: tabara de detentie de la Guantánamo.

     

    Ruhal Ahmed (Farhad Harun), Asif Iqbal (Afran Usman) si Shafiq Rasul (Riz Ahmed) au fost prinsi de Fortele Aliate in Afganistan in 2001 si inchisi la Guantánamo timp de mai bine de doi ani, fara a fi acuzati sau fara a fi reprezentati de un avocat. Filmul contine o dare de seama a evenimentelor din timpul detentiei lor, insistand asupra interogatoriilor, a tehnicilor de tortura sau a incercarilor de „marturisire fortata“ la care au fost supusi de reprezentanti ai FBI si MI5, obsedati sa-i faca sa recunoasca apartenenta la grupari teroriste gen Al-Qaida.

     

    Cu camera digitala in mana, regizorul a mers in Pakistan, Afganistan si Iran (in ultima dintre tari a fost refacut decorul specific centrului de detentie de la Guantánamo), reusind sa-si introduca spectatorul in calvarul celor trei cu o uimitoare economie de mijloace. Cea mai surprinzatoare decizie a regizorului a fost sa foloseasca actori pentru a-i reprezenta pe cei trei, inserand in acelasi timp declaratii filmate ale adevaratilor protagonisti ai evenimentelor. Dar, cum eroii originali poarta barbi in aceste declaratii filmate si cum jocul actorilor (toti aflati la primul rol) este foarte convingator, spectatorul ramane cu impresia ca i se permite sa intre intr-o lume stramba, in care legile si drepturile omului exista numai pentru a fi folosite impotriva oamenilor.

     

    Pentru acest film, Michael Winterbottom („Tristram Shandy: A Cock and Bull Story“) a primit Ursul de Argint la Festivalul de Film de la Berlin. „Drumul spre Guantánamo“ a avut critici impartite in presa, multi ziaristi acuzandu-l pe regizor ca nu a verificat suficient declaratiile celor trei britanici. Asta nu inseamna ca filmul nu trebuie vazut, chiar cu rezerva ca e posibil sa fie mai aproape de film de fictiune decat de documentar, pentru ca „Drumul…“ ridica probleme care ne pot afecta pe toti. Nu este un film comod (nu acesta este stilul lui Winterbottom) si in niciun caz nu e o alegere reusita pentru o seara relaxata de sambata, cu o punga de popcorn in brate. Este un film frustrant si infricosator, care ne trezeste si ne face putin mai atenti la lumea in care traim.

     

    Ca fapt divers, doi dintre actorii filmului, Riz Ahmed si Farhad Harun, au fost retinuti pentru o ora de catre politie pe aeroportul Luton din Londra la intoarcerea de la Festivalul de Film de la Berlin. Riz Ahmed a declarat, conform stirilor difuzate de BBC si articolelor publicate in The Guardian, ca a fost intrebat daca mai are de gand sa faca filme politice. Se pare ca nu numai Statele Unite ale Americii au obiceiul sa interogheze fara motiv cetatenii.

     

    Poate ca Riz Ahmed nu va mai face filme politice, dar Michael Winterbottom sigur va mai face. Regizorul pregateste in prezent „A Mighty Heart“, o ecranizare dupa cartea cu acelasi nume scrisa de Mariane Pearl (Angelina Jolie), sotia jurnalistului Daniel Pearl (Dan Futterman), reporterul Wall Street Journal rapit si executat de teroristi la Karachi, in Pakistan, in timp ce investiga relatiile dintre Al-Qaida si serviciile secrete ale Pakistanului. Prin urmare, inca un subiect fierbinte.

     

    THE ROAD TO GUANTANAMO / DRUMUL SPRE GUANTANAMO R: MICHAEL WINTERBOTTOM & MAT WHITECROSS. CU: FARHAD HARUN, AFRAN USMAN, RIZ AHMED, JASON SALKEY, JACOB GAFFNEY, MARK HOLDEN. DIN 8 DECEMBRIE

  • Decembrie cu surprize de curs

    De catva timp, leul castiga continuu in fata principalelor valute. Decembrie ar putea aduce insa si surpriza unei deprecieri, arata previziunile facute pentru BUSINESS Magazin de zece analisti straini si romani.

     

    Ce se intampla acum cu leul romanesc e o poveste care pe analistii romani ii cam lasa fara comentarii. „E greu de explicat“, spune Florin Citu, economistul-sef al ING Bank Romania, adaugand ca ar fi anticipat mai degraba o apreciere masiva la inceputul lui 2007, dupa aderarea Romaniei la UE – „care pare sa se fi mutat insa acum, in decembrie“. Intr-adevar, de la finele lui 2005 si pana in ultima zi din noiembrie 2006, leul a castigat mai bine de sase procente in fata monedei europene si, beneficiind si de caderea abrupta a dolarului pe pietele internationale, peste 18 procente in fata monedei americane. Cat va mai continua acest galop?

     

    In privinta raportului de forte intre moneda nationala si euro, parerile sunt mai degraba impartite. Previziunile variaza intr-un interval de minim 3,42 lei/euro si 3,5 lei/euro la finele lunii decembrie. Din Belgia, specialistul in piete valutare al Fortis, Nancy Verret, anticipeaza un curs de 3,42 lei/euro pentru finele lui decembrie. In cazul Romaniei, argumenteaza Verret, aprecierea monedei nationale are ca suport atat fluxurile de capitaluri speculative, cat si investitiile legate de intrarea in UE.

     

    Interesul investitorilor cu apetit pentru risc, atractivitatea unor randamente mai mari decat in alte parti ale lumii si stabilizarea contextului politic in tari precum Ungaria sau Polonia sunt, in opinia analistilor de la Fortis, motivele care au dus la intarirea monedelor din regiunea central si est-europeana. Chiar daca intr-un pas mai putin saltat decat leul romanesc, si monede precum coroana slovaca, coroana ceha, zlotul polonez si kuna croata s-au apreciat in fata euro. „Experienta trecuta arata totusi ca increderea in aceste piete este mai degraba instabila“, atrage insa atentia Verret, adaugand ca nu e nevoie de mare lucru ca tendinta sa se inverseze.

     

    O inversare brusca de trend spre finalul anului nu exclude nici Lucian Anghel, director executiv adjunct in trezoreria BCR. In opinia lui, dupa o perioada de apreciere „chiar si pana la un minim de 3,40 lei/euro in cursul lunii decembrie“, ultima zi a anului va gasi leul mult mai slab, „undeva in jurul a 3,5 lei/euro“. Anghel spune ca aprecierea in prima faza a leului vine din vanzarile de valuta ale romanilor si ale celor veniti din strainatate pentru sarbatori, din vanzarile de valuta ale companiilor pentru plata primelor, dar si din interesul nerezidentilor pentru castigul de dobanda pe care il asigura leul. Noile emisiuni de obligatiuni – doar in ultima luna au fost trei, lansate de Banca Mondiala, BCR si BRD –  cresc si ele interesul pentru leu.

     

    Trezorierul de la BCR apreciaza insa ca inversarea brusca a trendului va veni in conditiile in care multi dintre jucatorii de pe piata valutara vor dori sa-si marcheze profiturile inainte de finele anului. In acest context, pe fondul unei piete mai putin lichide si al unei volatilitati mari, cursul ar cobori abrupt pana la 3,5 lei/euro in ultimele zile ale lui 2006.

     

    Fara a avea „previziuni oficiale“ pentru moneda romaneasca, dupa cum spune, Piet Lammens, Global Head of Market Research la KBC Bank, argumenteaza ca aprecierea tuturor monedelor de pe pietele emergente are la baza cativa factori comuni. In primul rand, lichiditatea ramane abundenta, iar investitorii „cu disperare incearca sa-si puna banii la treaba“. Iar aici, randamentele mari raman mai importante ca siguranta plasamentelor, considera Lammens. „Apetitul pentru risc este inca foarte ridicat, ceea ce aduce castiguri si monedelor din pietele emergente.“

     

    In al doilea rand, pentru monedele din Europa Centrala, fundamentele economice sunt inca foarte promitatoare: crestere puternica a PIB, sustinuta de investitii straine directe si de castiguri de productivitate. Asa incat aceste monede ar trebui sa se aprecieze pe termen mediu, este de parere directorul de la KBC Bank. Mai darnic cu previziunile pentru alte tari central si est-europene, Lammens anticipeaza ca euro va  incheia anul la un curs de 3,80 de zloti, 35,55 de coroane slovace, 27,90 de coroane cehesti  si 2,60 de forinti. La fel de adevarat, „vedem loc si pentru o corectie in jos a monedelor est-europene fata de euro, undeva in prima jumatate a lui 2007“, precizeaza Lammens – insa aceasta va fi doar o oportunitate pentru cumparare si nu expresie a unei tendinte pe termen lung.

     

    Convergenta nominala si reala cu euro, bazata pe evolutia buna a economiilor din regiune, este principalul motiv pentru care monedele acestor tari se apreciaza, este opinia economistului-sef al Raiffeisen Cehia, Pavel Mertlik. Daca pentru finele lui decembrie 2006, Mertlik vede totusi o depreciere a leului pana la 3,60 lei/euro, pana in martie 2007 prezice o revenire spre 3,55 lei/euro, tendinta pastrandu-se pana la finele anului urmator. Astfel, pentru decembrie 2007 analistul ceh anticipeaza un curs undeva in jurul valorii de 3,45 lei/euro.

     

    Aceeasi tendinta se pastreaza, in previziunile lui, si pentru alte monede din regiune. Zlotul polonez incheie anul 2006 la un curs de 3,9 pentru un euro fata de circa 3,8 in prezent, urmand ca in martie anul viitor sa ajunga undeva la 3,85. Si forintul scade pe final de an, coborand de la 258 in prezent la 265 in decembrie, nivel la care se va mentine si in al doilea trimestru din 2007, potrivit analistului ceh. In schimb, coroana ceha se apreciaza pe finalul lui 2006, de la nivelul de 28 pentru un euro, cat e acum, pana la 27,8 in decembrie si 27,4 in martie 2007.

     

    Cat de relevante sunt evolutiile monedelor din jur pentru a ghici mersul leului? „E paradoxal poate pentru unii, dar din punctul de vedere al corelatiilor statistice, leul evolueaza mai degraba in tandem cu coroana slovaca“, este de parere Lucian Anghel de la BCR. In opinia lui, evolutia leului nu este prea bine corelata cu cea a monedei ungare, a celei poloneze sau cehe, piata romaneasca fiind „mult mai la inceput“. In viitor insa – chiar in 2007 – corelatiile cu aceste piete se vor intensifica mult, iar leul va merge in pas mai apropiat de zlot, de coroana ceha sau cea slovaca. Maria Feherova din departamentul de cercetare economica al Ceská Sporitelna enumera la randul ei factorii locali ce favorizeaza monedele din regiune: evolutia pozitiva a economiei in Slovacia, cu o crestere reala de aproape 10%, pachetul de reforme adoptat de guvernul ungar pentru corectarea dezechilibrelor publice, „care ar trebui sa reduca fragilitatea forintului pe termen mediu“, dar si aplanarea neintelegerilor politice in Polonia. Feherova aduce insa si un alt argument: evolutia pietei americane si previziunile destul de nefavorabile legate de aceasta.

     

    Investitorii au renuntat sa mai creada, explica ea, ca ratele dobanzilor vor creste si mai mult in SUA si chiar au inceput sa anticipeze scaderi pentru anul viitor. Lucru care – in contextul in care Banca Centrala Europeana da semne ca va creste dobanda si peste nivelul actual de 3,25% – face mai profitabile plasamentele in euro decat cele in dolari. La Bucuresti, slabirea dolarului, care a pierdut de la inceputul anului peste 18% in fata leului, se simte si mai puternic pe masura ce leul castiga si in fata euro. Aceasta pentru ca BNR calculeaza cursul leu/dolar indirect, in functie de cotatia leu/euro pe piata de la Bucuresti si de cotatiile euro/dolar de pe pietele internationale.

     

    Cum arata, in aceste conditii, viitorul dolarului pe piata romaneasca? „Dolarul are un drum foarte greu de urmat de acum inainte“, este verdictul economistului-sef al ING, Florin Citu, care anticipeaza un sfarsit de an undeva mai jos de 1,32 dolari/euro. „Nu ar fi exclus sa vedem nici 1,33 dolari/euro“, crede Citu. Cam in jurul aceluiasi raport oscileaza si previziunile analistilor straini. „Vedem cursul euro/dolar mergand intr-o prima faza catre 1,33 la finele lui 2006“, anticipeaza pentru BUSINESS Magazin strategul-sef al belgienilor de la Fortis, Françoise Bernard. Intr-o a doua etapa, spre finele anului urmator, raportul va cobori catre 1,35-1,37. In viziunea echipei de cercetare de la Fortis, Fed va opera o prima reducere a dobanzii in a doua jumatate a anului 2007, pana la 5%, miscarea continuand moderat in restul anului si in 2008. Tot despre 1,33 dolari/euro vorbeste si oficialul KBC Bank, Piet Lammens, pentru finele lui 2006, anticipand si in 2007 deprecieri pentru dolar. In opinia lui, Fed va reduce de doua ori dobanda in prima jumatate a anului 2007, existand insa posibilitatea unei reduceri si in a doua parte a anului.

     

    Si de la Viena, din departamentul de cercetare al Erste Bank, Rainer Singe vede „o slabire moderata a dolarului american, justificata de fundamente economice, pe masura ce spread-ul de dobanda dintre SUA si zona euro se micsoreaza“. Astfel ca, pentru finele lui 2006, si reprezentantul Erste Bank anticipeaza un curs euro/dolar de 1,33. Exista insa si riscul, subliniaza Singe, ca raportul sa coboare la 1,36, „in conditiile in care pietele devin nervoase in general catre finalul anului“. In prima jumatate a anului viitor, dolarul ar urma sa se revigoreze din nou,  stabilizandu-se tot in jur de 1,33 dolari/euro. Si tot atunci ar urma sa vina si prima reducere de dobanda in Statele Unite (in martie 2007), urmata de alte reduceri, cu cate un sfert de punct procentual in fiecare trimestru. Pe de alta parte, Banca Centrala Europeana (BCE) ar urma, in viziunea analistilor de la Erste, sa creasca dobanda in decembrie si februarie si apoi inca o data in ultimul trimestru din 2007.

     

    Analistul ungar de la OTP Bank, Gyozo Eppich, vede insa o crestere a dobanzii BCE mult mai curand: in decembrie, cu 0,25%, pentru ca in 2007 sa nu mai existe nicio alta astfel de miscare sau poate doar una singura cu aceeasi amplitudine. Pe de alta parte, Gyozo Eppich nu vede prea curand nici modificari de dobanzi in Statele Unite, rata de referinta a Fed urmand sa ramana constanta in prima jumatate a lui 2007, iar o relaxare monetara sa vina abia de la jumatatea anului incolo. Una peste alta, analistul ungar spune ca se asteapta ca raportul de schimb sa ramana in intervalul 1,33-1,40 dolari/euro in cea mai mare parte a anului viitor. Despre cursul euro/leu, analistul OTP spune ca luna decembrie 2006 se va incheia in jur de 3,5 lei/euro, in timp ce cursul monedei ungare va fi undeva in jurul valorii de 265 forinti/euro.

     

    Dolarul are toate motivele sa se deprecieze si in continuare, sustine si directorul departamentului de cercetare-trezorerie al grupului grec EFG-Eurobank, Plato Monokroussos. In opinia sa, asteptarile ca rata dobanzii in SUA sa ramana neschimbata sau chiar sa scada, plus lichiditatea mare de pe piata favorizeaza plasamentele in euro. Monokroussos vede o majorare a dobanzii BCE in martie 2007, in timp ce pentru SUA anticipeaza o diminuare pana la 4,75% catre finalul lui 2007. In aceasta conjunctura, oficialul EFG Eurobank spune ca n-ar trebui sa mire pe nimeni o depreciere in continuare a dolarului in urmatoarele 1-3 luni. O trecere „convingatoare“ peste nivelul de 1,325-1,330 ar putea aduce, in opinia lui, o cadere catre 1,35 dolari/euro sau chiar catre minimul absolut (decembrie 2004) de 1,3667.

     

    Pe de alta parte, un curs euro/dolar de peste 1,35 ar putea reaprinde interesul investitorilor pentru moneda americana, intrerupand caderea acesteia. Tot la 1,35 dolari/ euro vede oprindu-se caderea dolarului, „undeva pe la mijlocul anului 2007“, Pavel Mertlik de la Raiffeisen Cehia. Dupa aceasta cadere este insa de asteptat o usoara revenire a dolarului catre 1,31-1,32 in a doua jumatate a anului. Motivul tine de reducerea diferentialului de dobanda intre euro si dolar, care va determina investitorii sa-si redirectioneze o parte din active catre instrumente de investitii in moneda europeana.

     

    Mai aproape de piata locala, analistii romani nu vad nici ei cu ochi mai buni mersul monedei americane. Dealerul-sef al Bancpost, Dorin Badea, anticipeaza pentru finalul acestui an un curs euro/dolar undeva in jur de 1,35, argumentand ca exista in continuare presiuni destul de mari pentru aprecierea monedei europene. In privinta raportului intre leu si euro, Badea are cea mai optimista previziune dintre analistii care au raspuns BUSINESS Magazin: leul va termina 2006 „undeva in intervalul 3,4-3,45 lei/euro, cel mai probabil la 3,43“. Cum va continua insa anul viitor, „e greu de zis“, admite Badea, argumentand ca, desi inceputul de an e de obicei o perioada de apreciere, leul s-a apreciat deja foarte mult.

     

    Dinspre BCR si ING Bank, previziunile coincid: dolarul termina anul la un nivel de 1,32 pentru un euro. „Nu e deloc exclus sa vedem si un raport de 1,33 dolari/euro“, pluseaza Florin Citu de la ING. In privinta raportului dolar/leu, Lucian Anghel de la BCR avanseaza un curs de 2,65 pentru sfarsitul lui decembrie. Ceea ce ar insemna o apreciere a leului de peste 15% fata de prima zi a anului. Desigur, lectia e cunoscuta: mizati pe leu. Dar poate v-ati dori acum sa fi avut un credit in dolari.

  • Cine sufera cu dolarul

    In noiembrie, dolarul a coborat pe piata romaneasca la cel mai scazut nivel fata de leu inregistrat din februarie 2001. Nu e un motiv de bucurie pentru toata lumea.

     

    EXPORTATORII: O treime din exporturile romanesti (in valoare totala de 26,1 miliarde de euro) sunt decontate in dolari, toti resimtindu-si incasarile diminuate de caderea abrupta a monedei americane.

     

    ECONOMIILE: Pentru cei care si-au pastrat economiile in moneda americana, caderea dolarului echivaleaza cu pierderi importante, in conditiile in care, spre exemplu, dolarul era cotat acum doi ani la peste 3,4 lei/dolar.

  • Mos Craciun mai aduce si avioane

    La sfarsit de an, cele trei companii de aviatie romanesti isi fac cadou de Craciun avioane, mai scumpe sau mai ieftine, in functie de nevoi si puterea financiara. Scopul este insa acelasi: consolidarea cotei de piata si a rutelor.

     

    Intrarea in UE este echivalenta cu liberalizarea completa a zborurilor dinspre si inspre Romania: practic, companii care pana acum faceau doar zboruri din tara de origine si inapoi (de exemplu, British Airways zboara din Romania pana la Londra si de acolo conecteaza alte destinatii) vor putea lansa din 2007 oricate zboruri va cere piata, interne si externe, fara sa mai aiba de-a face cu nicio limitare a destinatiilor. 

     

    In aceste conditii, atat operatorul national TAROM, care va pierde monopolul asupra multor destinatii, atat interne, cat si externe, precum si celelalte doua companii romanesti – una de linie, Carpatair, si una low-cost, Blue Air – incearca sa-si consolideze pozitia prin promotii si, in ultimele doua luni ale anului, prin achizitii de aeronave, care le vor permite sa intre pe noi rute sau sa suplimenteze zborurile pe cele existente. 

     

    Daca despre Airbus-ul intrat in flota TAROM cu doua saptamani in urma stia toata lumea, aparatul fiind contractat si mediatizat din urma cu doi ani, celelalte doua companii au tranzactionat in liniste achizitia a trei aeronave.

     

    Carpatair, care opereaza majoritar aeronave SAAB, a mai primit zilele trecute inca o aeronava, urmand ca o a doua sa soseasca peste circa doua saptamani. Aeronavele vor fi in teste o perioada si vor zbura incepand cu perioada de sfarsit de an, cand cererea este mai mare. „Principala motivatie, cel putin pe termen scurt, a fost ca doua noi aeronave in plus ne ofera o flexibilitate foarte buna“, spune Dragos Popescu, directorul de marketing al Carpatair.

     

    Compania cu sediul la Timisoara anticipeaza pentru acest an o cifra de afaceri de 84 de milioane de dolari (67 de milioane de euro) – fata de 67 de milioane de dolari (51 de milioane de euro) anul trecut – si un numar de zboruri de 18.300, respectiv 500.000 de pasageri (fata de 15.300 anul trecut, cand a transportat 382.000 de pasageri).

     

    Strategia Carpatair a pus cresterea numarului de rute si de pasageri inaintea achizitiei de aeronave: „Politica noastra presupune o perioada de lansari de noi zboruri in prima jumatate a anului, dupa care sustinerea si organizarea de programe coerente pentru dezvoltarea acestora“, spun oficialii companiei, care a inceput anul cu deschiderea unei noi piete – Ucraina.

     

    Cele doua SAAB-uri, care ar costa in varianta noua aproximativ 15 milioane de euro, au fost cumparate la mana a doua in leasing. „Avioanele turboprop (cu propulsie mixta – n.red.) au doua principale calitati: consuma putin (circa jumatate fata de un avion cu propulsie jet – n.red.) si sunt relativ ieftine, mai ales in varianta second hand, pentru un leasing la mana a doua revenind o rata de aproximativ 60-70.000 euro“, spune Dorin Ivascu, directorul Regional Air Support, operatorul logistic al aeroportului Baneasa.

     

    Tot prin leasing operational a intrat in flota Blue Air si a patra aeronava, dupa trei Boeing-uri 737. Cea noua va fi tot Boeing 737 (filozofia companiilor low-cost e sa-si mentina furnizorul, fiindca acelasi tip de aeronava presupune costuri mult mai mici de intretinere), iar negocierile sunt „pe ultima suta de metri“, aeronava fiind asteptata in tara in curand, dupa cum spune Gheorghe Racaru, directorul Blue Air, care precizeaza ca pretul de achizitie a aeronavei este confidential, datorita faptului ca vanzatorul, o companie de aviatie europeana listata la bursa, a tinut sa fie astfel.

     

    Un avion nou Boeing 737 (de categorie superioara insa modelelor 400-500, existente in flotele romanesti) costa aproximativ 47 de milioane de dolari (36 mil. euro), pretul reducandu-se cu o treime spre jumatate in cazul modelelor second hand, in functie de gradul de uzura.

     

    Motivatia achizitiei a fost aceeasi: cresterea numarului de pasageri (peste 520.000 estimati pentru sfarsitul acestui an, fata de 370.000 anul trecut), cresterea comenzilor de chartere, plus deschiderea de noi destinatii (pentru sezonul de iarna fiind introduse Valencia, Köln, Bruxelles, Malaga, Torino si Roma, precum si o cursa interna cu destinatia Cluj). 

     

    Blue Air, care estimeaza pentru acest an o cifra de afaceri de peste 40 de milioane de euro, intentioneaza sa achizitioneze si la anul inca doua avioane. „Pentru sezonul de vara 2007 vrem sa avem o flota de sase avioane de acelasi tip, deci pentru vara 2007 flota Blue Air va fi dubla fata de flota din vara 2006“, spune Gheorghe Racaru. Vara este una dintre cele mai profitabile perioade din an pentru Blue Air, care a operat in sezonul din acest an jumatate din piata de chartere de vacante.

     

    Singura companie a carei prioritate nu este achizitia de avioane ale aceluiasi producator, strategie care reduce semnificativ costurile, este TAROM, companie cu o flota formata din 17 aeronave din trei categorii diferite: Airbus, Boeing si ATR. A 17-a nava din flota TAROM, primul Airbus 318 din comanda de 120 de milioane de euro facuta de guvernul PSD in 2004, a venit in Romania in urma cu doua saptamani si va incepe sa zboare pe destinatii din Germania.

     

    Dupa cum a descris-o ministrul transporturilor, Radu Berceanu: „TAROM are o flota baltata (…). S-au mai luat acum patru aeronave Airbus, asa incat trebuie sa ne mentinem pe Airbus si de acum inainte“. Dezavantajul acestei strategii ar fi ca, daca TAROM nu va mai vrea Boeing-uri, se vor pierde avantajele pe care compania americana le-a oferit pentru rascumpararea aparatelor vechi si inlocuirea cu unele noi. Pe de alta parte, decizia de a merge pe mana Airbus ar fi luata intr-un moment cand preferinta pentru producatorul european poate fi pusa in seama aderarii Romaniei la UE.

     

    In acelasi timp, reorientarea companiei nationale romanesti spre Airbus ar avea loc intr-o conjunctura destul de nefavorabila pentru producatorul european Airbus, divizie a grupului de aeronautica si aparare EADS, care se confrunta cu pierderea de clienti in urma unor probleme de productie. De pe urma acestei crize intentioneaza sa profite Boeing, care spera ca in saptamanile urmatoare sa incheie comenzi suplimentare in valoare de peste zece miliarde de dolari, in conditiile in care in aceasta perioada operatorii incheie contracte pentru modernizarea flotei de avioane de cursa lunga.