BusinessMagazin

Blog

  • Cui sa-i „luam capul“ daca la anul impozitele vor creste?

    Pusi in fata unui fapt implinit, cei mai seriosi politicieni – UDMR-istii – au declarat cu jumatate de gura ca sprijina alegerile anticipate, desi nu le vad rostul, intrucat coalitia avea o majoritate parlamentara care incepea sa functioneze.

    Merita pretul platit pentru o instabilitate politica si un nou circ electoral pentru „reforma justitiei“, aceste doua cuvinte care stau la baza motivatiei premierului de a cere alegeri anticipate?  

    Vor schimba ceva alegerile? Va functiona justitia mai repede si mai bine din toamna? Se va schimba Romania fundamental si peste noapte daca Alianta va castiga mai multe procente? Va conduce Traian Basescu mai confortabil tara si mai bine cu un plus de parlamentari care-l indragesc? De la finalul lui octombrie va rasari o alta economie decat cea pe care o vedem zi de zi? 

    M-as bucura daca asa se va intampla, dar la finalul unei zile din octombrie, cand vom vedea daca Alianta a luat mai multe voturi decat detine acum, lucrurile vor fi aceleasi, noi vom fi tot aia, ca si cei care ne conduc. 

    Eu privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva: cea a omului de afaceri. Pe presedintele Basescu, aceste alegeri l-ar putea ajuta sa-i schimbe pe presedintele Camerei Deputatilor, Adrian Nastase si pe seful Senatului, Nicolae Vacaroiu. Sau ar putea scapa de prezenta in formula de guvernare a Partidului Conservator, condus de Dan Voiculescu, cel ce l-a ajutat in decembrie sa constituie guvernul tocmai pentru ca tara trebuia guvernata. E OK! Fiecare cu problemele lui.

    Dar oare rezolvarea acestor probleme va imbunatati mediul de afaceri, va atrage mai multe investitii straine, va aduce mai multi bani la buget si nu va mai fi nevoie de o crestere a TVA?  

    Ma indoiesc ca aceia care cheama tara din nou la urne gandesc in acest fel. Pe politicieni nu-i costa nimic sa vorbeasca despre crestere economica, scaderi de taxe si impozite. Astazi auzi de la ministrul finantelor ca de la anul TVA ar putea creste cu cateva procente, pana la 22%, pentru ca guvernul are nevoie de bani, maine afli de la acelasi ministru ca TVA nu va mai creste pentru ca membrii  coalitiei nu sunt de acord. 

    Or fi gasit ei, intre doua interviuri, o solutie pentru a aduce bani mai multi la buget. Mai mult, premierul anunta, in valtoarea discutiilor pe marginea TVA, chiar scaderea contributiilor la asigurari sociale (CAS) de la anul, cu trei sau chiar cu cinci procente. Ii costa ceva pe ei daca anunta ca nu mai creste TVA si scade CAS? Sigur ca nu. Insa pe cei care ii platesc pe presedinte si pe premier sa conduca tara, toate aceste taxe si impozite ii costa. Sunt notiuni reale, nu elemente ale unui discurs politic. 

    Pe cine sa „stranga de gat“ un om de afaceri daca ia un credit acum, iar TVA creste la anul, pretul produselor se va mari si va vinde mai putin. Tot business planul poate fi dat peste cap, daca piata nu absoarbe majorarea TVA.  Se poate duce el acum la banca sa ceara noi imprumuturi bazandu-se pe afirmatiile membrilor coalitiei ca nu va creste TVA, ci dimpotriva, va scadea CAS eliberand astfel o suma de bani care ar mari cash-flow-ul?  Cred ca bancherul i-ar da cu business planul in cap daca ar introduce in proiectii, pe post de certitudine, ceea ce spun Tariceanu si coalitia. Dimpotriva, bancherul i-ar spune omului de afaceri ca economia e mai riscanta acum, cu toate aceste schimbari fiscale, iar in spatele economiei care duduie, dupa cum spune premierul Tariceanu, se ascund dezechilibre mari, care se largesc pe masura ce coalitia isi vede linistita de alegeri anticipate si de lupta cu Curtea Constitutionala. Cand se vor termina alegerile, peste cei care vor conduce tara se vor pravali deficitul comercial, incasarile mici la buget, criza din sanatate sau preturile mai mari la utilitati. Iar FMI nu te iarta, mai ales cand i-a avertizat pe cei care s-au instalat anul trecut in fotoliile de la Palatul Victoria  sa nu ia masuri fiscale – cota unica – fara sa se asigure ca pot acoperi din alta parte golul lasat in buget.

    Eu cred ca cei care vor plati aceste alegeri anticipate nu vor fi cei din PSD sau Dan Voiculescu, ci cei care au grija ca luna de luna sa plateasca salariile membrilor guvernului Tariceanu si al presedintelui Basescu, prin impozitele si taxele varsate la buget. La anul, aceste taxe vor fi mai mari, sa fiti siguri, indiferent cine va castiga. Iar daca cei care dau de munca in tara vor fi nevoiti sa stranga cureaua la afaceri, atunci si celor care muncesc le va merge greu.   

  • Nici calare, nici pe jos

    PPCD se amageste cu gandul ca va fi fiind el un partid mic, dar macar e tare. Mic stim ca este. „Tare“, insa, daca nu-si va juca inteligent cartile, nu va ajunge niciodata.

    PPCD este, in prezent, un partid mic aflat pe cai mari. Odata declansata isteria populara, in perspectiva viitoarei integrari europene, fostii taranisti au revenit in centrul atentiei ca singura formatiune politica, cu exceptia UDMR, care se bucura de girul oficial al popularilor europeni. In consecinta, toata lumea a inceput, intr-un fel sau altul, sa-i curteze. PNL, PD, ba chiar si PC au declansat imediat procedurile de tatonare a unei posibile apropieri. 

    E un ritual complicat, asemanator ritualurilor de imperechere la unele specii de pasari, cu apropieri si retrageri, mesaje transmise mai mult sau mai putin voalat prin intermediul presei, intalniri de taina si comunicate oficiale. 

    Asa a ajuns PPCD dintr-un partid timorat un partid mofturos. A inceput prin a declara ca va monitoriza cu atentie evolutia politica a PD si PC – cele doua partide cu intentii declarate oficial de afiliere la popularii europeni – si a sfarsit negociind cu aripa liberala condusa de Valeriu Stoica crearea „unei formule federative de partide de centru-dreapta“. Ca aceste ultime discutii au fost si cele mai avansate a demonstrat-o si prezenta unei impresionante delegatii din partea PPCD (prim vicepresedintele Serban Bubenek, vicepresedintii Viorel Sasca, Crin Sandru, Zoe Radulescu si presedintele organizatiei PPCD din Capitala, Remus Opris). De altfel, insusi presedintele PPCD, Gheorghe Ciuhandu, a salutat actiunea fruntasilor liberali, declansata sub sloganul „Uniunea asigura puterea“.

    Vestea anticipatelor i-a luat ca din oala – ca de altfel pe multi alti actori politici, mai mici sau mai mari – obligandu-i sa-si reconsidere optiunile. Intr-o incercare disperata de a utiliza, precum in artele martiale, forta loviturii adversarului in propriul sau avantaj, Valeriu Stoica a avut, in ultima perioada, o intreaga serie de interventii televizate.  Pe toate posturile de televiziune la care a aparut, politicianul liberal a incercat sa explice cum declansarea anticipatelor reprezinta o oportunitate unica pentru crearea acestei formule federative de partide de centru-dreapta. In opinia acestuia, PNL, PD si PPCD au acum ocazia unica de a lansa un puternic mesaj de solidaritate a dreptei. Ca distinsul liberal are de multisor marota unificarii dreptei – si, implicit, a bipolarizarii scenei politice romanesti, cu o automata legitimizare a PSD ca singura alternativa de stanga – stia toata lumea. Insa in graba sa aproape disperata de a vedea dreapta unificata pana nu e prea tarziu pentru PSD, Valeriu Stoica a trecut nonsalant cu vederea doua aspecte extrem de importante. In primul rand, o formula federativa a partidelor de dreapta poate suna „frumos din coada“, vorba lui Eminescu, dar asta n-o impiedica sa ramana putintel ilogica. Nu poti pastra in acelasi timp identitatea participantilor la „federatie“, si asigura, totodata, o mai buna „unificare“ a acestora. In ce fel disensiunile existente in clipa de fata la nivelul Aliantei D.A. ar fi mai usor de tinut sub control in aceasta formula federativa? – iata o intrebare la care Valeriu Stoica nu a oferit pana acum nici un raspuns. In al doilea rand, PPCD nu are cum sa fie concomitent apropiat atat de PNL cat si de PD.

    „Menage-ul à trois“ poate suna interesant, ba chiar excitant, in urechile unui tanar dornic de experiente erotice, dar orice familist cu putina experienta stie ca formula este lipsita de viabilitate pe termen lung. Sub presiunea anticipatelor, Gheorghe Ciuhandu trebuie sa se hotarasca rapid. Fie declanseaza o miscare de apropiere de PD, fireasca din perspectiva noii orientari doctrinare a acestui partid, fie continua sa joace la doua capete, asumandu-si riscul de a cadea cu fundul intre doua luntrii, pecetluind astfel iesirea definitiva a taranistilor din istorie.

    Nici un om cu scaun la cap nu-si poate imagina ca dupa cativa ani de guvernare – timp in care-si va fi consolidat pe deplin pozitia de primul „partid popular al tarii“ – PD-ul va mai fi dispus la negocieri cu un PPCD pricajit pana aproape de nefiire. Pana si fata saracului din poveste – stiti dumneavostra, cea care a reusit performanta de a merge nici calare, nici pe jos, nici dezbracata, nici imbracata, nici pe drum, nici pe langa drum – n-a facut asta decat o singura data. 

    Dupa care s-a maritat si s-a asezat la casa ei, devenind femeie respectabila. Nu poti umbla toata ziua buna ziua imbracat doar intr-o plasa de pescuit, calare pe o capra chioara.   

  • Alba-neagra cu abonamentul la gaz

    Abia scos din facturi, abonamentul la gaz va reveni din ianuarie. Investitorii straini  si Uniunea Europeana par sa fie autorii morali ai reinvierii taxei din factura de gaz.

    Imaginati-va urmatoarea scena: pe strada, in mijlocul aglomeratiei, un copil de cativa anisori urla, incercand sa-si convinga parintii sa-i cumpere bomboane. Tactica – recomandata de unii psihologi – este ca parintii sa-i promita copilului ca-i cumpara bomboane, dar numai cand ajung la un anume magazin, „unde sunt cele mai bune“. Pana sa ajunga la acel magazin, copilul uita de pofta de bomboane si se opreste din plans.  O strategie asemanatoare pare sa se aplice acum la nivel national, cand vine vorba de abonamentul pentru gazele naturale. Nemultumiti ca trebuie sa plateasca in mijlocul verii 30.000 de lei pe gaz si 150.000 pe abonament, consumatorii, animati de principalele sindicate din industrie, au amenintat cu proteste de strada. Guvernul a decis ca e mai bine sa renunte la abonament. In schimb, s-a decis scumpirea metrului cub de gaz. Miscarea s-a dovedit a fi castigatoare. Cel putin pentru guvern, care nu a mai fost nevoit sa se confrunte cu miscari de strada. Si pentru companiile de distributie a gazului, care isi rotunjesc veniturile. 

    Nici nu a fost scos bine abonamentul cu pricina, ca guvernantii – cel putin o parte dintre ei – anunta ca el ar putea reveni din ianuarie 2006.  De data asta, Codrut Seres, ministrul economiei si comertului, a spus ca vrea sa lanseze, in toamna, si o dezbatere publica pe tema abonamentului la gaz. Teoretic, motivele pentru care Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) vrea taxa fixa in factura de gaz par intemeiate. Dincolo de dorinta companiei franceze Gaz de France – proprietara Distrigaz Sud – si a celei germane E.ON-Ruhrgas – proprietara Distrigaz Nord sau de angajamentele Romaniei in fata Uniunii Europene, exista explicatii economice pentru abonamentul cu pricina. Companiile de distributie au costuri fixe cu intretinerea conductelor de gaz pe care trebuie sa le acopere atat vara, cand consumul este foarte mic, cat si iarna, cand consumul creste simtitor.  „La televiziunea prin cablu, nu se plateste numai cand televizorul este aprins, ci se plateste dreptul de a avea acces la programe“, argumenteaza Ulrich Schöler, presedintele consiliului executiv al E.ON Ruhrgas International. „Pretul trebuie sa includa nu numai costurile de furnizare, ci si alte costuri pe care operatorul le are, indiferent de gazul livrat“, crede Schöler. Investitorii straini se bazeaza, in argumentatia lor, si pe faptul ca in Europa exista abonament la gaz. Poate de dragul acelorasi investitori straini si pentru a bifa un capitol in negocierile de aderare la UE, autoritatile au „uitat“ sa calculeze impactul social al introducerii abonamentului la gaz. 

    Daca ar fi pus lucrurile pe hartie si ar fi facut un calcul minim, ar fi constatat ca modul in care au fost impartite categoriile de consumatori – si valoarea abonamentului pentru fiecare dintre acestea – tinde sa fie neechitabil. In Cehia, abonamentul lunar costa 37 de coroane (1,21 de euro) pentru cei care folosesc gazul doar pentru aragaz. Daca, insa, consumul este mai mare (aragaz si apa calda), abonamentul ajunge la 1,8 euro. Statul roman cerea unei persoane care folosea gazul numai pentru gatit un abonament lunar de 3,7 euro, iar celor care au centrala proprie, aproape 10 euro. 

    Poate „dezbaterea publica“ despre care vorbea ministrul Seres va rezolva intrucatva aceasta chestiune. Dincolo de discutiile despre oportunitatea acestui abonament, se mai naste o intrebare. Cat va costa gazul cand va fi reintrodus abonamentul? Exista pericolul ca metrul cub sa ramana 7.000 de lei (cat e acum), la care sa se adauge taxa fixa. Teoretic, pretul gazului ar trebui sa scada. 

    Din el vor fi scoase costurile fixe (incluse de luna aceasta, dupa prima eliminare a abonamentului). Cat de plauzibila este aceasta varianta? Autoritatile ar putea aduce argumente contra, de genul „pretul petrolului creste, ceea ce inseamna ca si cotatiile la gaz pe plan international cresc“. Sau „trebuie sa ne aliniem la tarifele europene“, care sunt duble fata de cele romanesti. 

    Deocamdata nu este foarte clar care va fi sistemul aplicat – cel mai probabil din ianuarie 2006. Si nici care este punctul de vedere al guvernului in legatura cu abonamentul la gaz. Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a declarat impotriva acestei taxe. 

    Si PNL ii aminteste, printr-un comunicat, lui Seres ca aceasta chestiune nu s-a discutat in cadrul Consiliului National de Coordonare al Aliantei si nici al coalitiei, iar premierul Tariceanu s-a opus acestei idei. Dupa acest comunicat, a venit randul MEC sa sustina ca nu doreste introducerea abonamentului la gaz, dar „nici  o modificare a actualului mod de facturare nu trebuie facuta fara consultarea societatii civile“.

    Cum se va rezolva „conflictul“ si cat de mult se vor scumpi gazele, vom putea dezbate abia in toamna.

  • Consum cu apa multa

    Deplasare. Dimineata. Popas la margine de drum. Cafea… „Cafea?“, o intreb pe tanara chelnerita. „Sigur“, imi raspunde. „Normala sau dubla?“ „Care-i diferenta?“, intreb. „Cantitatea de cafea e aceeasi, numai ca la aceea dubla punem mai multa apa“, ma lamureste, fara ca macar sa zambeasca.

    Si era, desigur, si un pic mai scumpa. Si stiti ce? Am luat dubla! N-as putea sa explic de ce; ma rog, am baut la viata mea si cafele mai proaste decat aceea, mai scumpa si cu apa mai multa. Dar au fost si altele, mai reusite, si probabil ca o cafea normala ar fi fost numai buna pentru combaterea efectelor unei dimineti somnoroase in masina. Si atunci? Cred ca a fost pur si simplu o lipsa de discernamant. Chelnerita nu a venit la masa mea dupa o perioada in care sa fi fost supus unei subtile intoxicari publicitare; in plus, o simpla si rapida analiza a spuselor ei ar fi fost suficienta pentru a alege in mod corect. Dar magia termenului „dubla“ a fost suficienta si a actionat ca atare.

    De o buna bucata de vreme romanului i se ofera posibilitatea de a consuma cam in acelasi fel cu cel in care mi-am baut eu cafeaua dubla si ceva mai scumpa. Unii se declara ingrijorati de ceea ce se intampla si solicita sau incearca sa descurajeze dorinta romanilor de a cumpara. 

    Explicatii exista – cresterea deficitelor, pericolul inflatiei. Dar anii de zile intregi in care consumul a fost tinut in frau nu au transformat economia romaneasca intr-una mai buna si nici producatorii interni nu au devenit mai eficienti. Ba mai mult, s-a inscaunat o mentalitate, paguboasa in opinia mea, cea a necesitatii protejarii producatorilor interni. Ca urmare, pentru multi dintre acestia singurul exercitiu de administrare a afacerii a fost cel de scumpire periodica a produselor, fara sa le treaca prin cap ca economie de piata inseamna mult mai mult. Am citit ca statisticile au identificat si o valoare a fericirii consumatorului, de 13.000 de dolari pe an de persoana, valoare care, depasita, nu mai induce majorari importante a indicelui de fericire. 

    Este adevarat ca este un prag stabilit in urma cu circa zece ani si de atunci minima fericirii de consum sa mai fi crescut. Oricum, vorbim de valori tangibile pentru orice economie cinstita si eficienta, care nu are nevoie de interventii mult mai dese sau mai subtile decat cele ale presedintelui Rezervei Federale a SUA, Alan Greenspan. 

    Peste primul nivel al consumului, cel de astamparare a nevoilor personale elementare, am trecut in 1990. In prezent descoperim consumul si cumparaturile ca demers cu finalitate sociala, combinatie de exhibitionism si nevoi mai rafinate. 

    Este in firea lucrurilor sa fie asa si macar la acest capitol al economiei nu mai facem nota discordanta. Tot in firea lucrurilor este ca la un moment dat sau altul sa apara si discernamantul care sa tempereze consumul: momentul in care consumatorul va descoperi ca un program de televiziune poate fi la fel de prost, indiferent daca este privit la o plasma supertehnologizata sau pe un umil televizor cu ecran bombat de sticla si se va indrepta spre deliciile unei carti. 

    Cred ca respectivul discernamant va incepe sa apara pe masura ce romanii se vor apropia de pragul celor 13.000 sau cat or mai fi acum de dolari pe an si pe masura ce oferta se va diversifica atat de mult incat alegerea va deveni obositoare. 

    Avem de-a face cu o mutatie interesanta: batranii au invatat ca trebuie sa economisesti pentru a-ti fi bine mai tarziu, in timp ce noi descoperim ca ne putem imprumuta pentru a descoperi ca binele este la indemana, aceasta fiind si o motivatie pentru o mai mare eficienta la munca. Chiar daca binele este uneori cu apa mai multa si ceva mai scump.

  • 2X2, mai mult decat 4

    Pe o piata in formare, importatorii de motociclete spera ca afacerile lor vor creste pe masura ce romanii vor prinde gustul mersului pe doua roti. Deocamdata se intampla ca pe piata auto de acum zece ani: se cauta exclusiv luxul.

     

    Poate parea mult, dar exista persoane dispuse sa dea 38.000 de euro pe cea mai scumpa motocicleta din Romania. De exemplu un client din lumea show-business, dar a carui identitate Inter Motorcycle, importatorul motocicletei, nu vrea sa o dezvaluie. De cealalta parte a vitrinei in fata careia respectivul s-a decis sa-si rupa din cont 38.000 de euro sta Honda Valkyrie Rune. Un „monstru“ cu motor de 1,8 litri, cu sase cilindri si 120 de cai-putere. Este cu mult peste ceea ce pot sa ofere cel putin jumatate din masinile care circula prin Bucuresti.

     

    Cand au adus Honda Valkirie in Romania, cei de la Inter Motorcycle s-au gandit mai mult la aportul de imagine pe care „monstrul“ il va aduce firmei. De fapt „monstrii“, pentru ca Romaniei i-au fost alocate doua exemplare din seria limitata produsa de Honda. Aceasta oferta nu poate fi suplimentata, indiferent de cerere. „Sincer, nu m-am asteptat la un asemenea feedback, mai ales ca nu am facut nici un fel de promovare motocicletei, am adus-o doar pentru imagine“, spune Mircea Eremia, directorul general al companiei. „Avem deja patru persoane interesate pentru cate un exemplar. Cred ca va trebui sa facem licitatie pentru cele doua Rune.“

     

    Situatia de mai sus aminteste de ceea ce se intampla pe piata auto romaneasca. In mod similar, importatorii spun ca romanii considera intr-o mare masura automobilul ca pe o oglinda a statutului lor social. Simt nevoia sa se afiseze cu masini scumpe. La fel, piata moto nu a crescut din considerente legate de aspecte practice ale motocicletei sau ale scuterelor, sau de pe urma cresterii aglomeratiei in orase. Cumparatorii sunt fie pasionatii de lumea moto, fie cei pentru care sa ai o motocicleta e o chestiune de moda. Acestia din urma sunt, deocamdata, cei care imping piata. „E clar ca o asemenea motocicleta e pentru «show-off», pentru snobi sau pentru pasionati. Dintre cumparatorii de Honda, cei mai multi opteaza pentru modele mai scumpe, dar pentru un pasionat de motociclete, pretul Hondei Valkyrie Rune este cam mare.“

     

    Totusi, importatorii afirma la unison ca piata moto romaneasca, abia in formare, va creste puternic in urmatorii ani, din mai multe considerente. Cresterea nivelului de trai, o cultura moto mai dezvoltata si aglomeratia tot mai mare din orase vor contribui la aceasta crestere. „Spiritul latin al romanilor, conditiile de clima favorabile, necesitatea de a te descurca mai usor in trafic sunt tot atatea conditii intrunite pentru ca piata sa creasca“, afirma Eremia. Pe langa toate acestea, exista si alte argumente pentru a preconiza o crestere. „Au aparut diverse fenomene conexe motociclismului, cum ar fi reviste de specialitate, targuri. La inceput ne rugam noi sa ne primeasca, acum primim invitatii de participare si la festivaluri de moda“, spune si Ilinca Frentin, director al departamentului moto la Imsat Maritime Constanta, importator al marcilor italiene Ducati si Moto Guzzi.

     

    Importatorii spun ca anii 2005 si 2006 vor fi buni pentru business. Pentru cine vrea sa devina importator de motociclete, acum e momentul, mai ales ca mai sunt inca marci nereprezentate oficial pe piata romaneasca.Privind insa la datele de piata furnizate de Asociatia Producatorilor si Importatorilor de Automobile (APIA), piata moto a crescut anul trecut fata de 2003 cu numai 1,3%, de la 994 la 1.007 unitati. Comparativ, piata moto second-hand a inregistrat vanzari de circa 2.500 de unitati. „Toata lumea se astepta la o explozie in 2004“, marturiseste Mircea Eremia.

     

    Dar asteptarile dealerilor nu au fost confirmate. Una din cauzele principale pentru cresterea sub asteptari a pietei a fost criza financiara a celor de la Paneuro, importatori ai scuterelor Piaggio, Gilera si Vespa. In contextul in care circa 60% din vehiculele pe doua roti comercializate au o capacitate cilindrica mai mica de 125 cmc, adica se inscriu in categoria scuterelor, falimentul celui mai mare importator pe acest segment a contat mult in piata. Cu toate ca cererea pentru motociclete a crescut, aceasta nu a putut sa recupereze decat foarte putin din scaderea vanzarilor. Intrarea puternica a scuterelor Peugeot pe piata nu a putut compensa nici ea fenomenul. Anul trecut s-au vandut doar 218 scutere Peugeot.

     

    O alta cauza, de aceasta data nu una conjuncturala, pentru evolutia sub asteptari a pietei este lipsa educatiei in domeniul moto. „A fost foarte greu sa convingem institutiile financiare sa deruleze finantari prin leasing pentru motociclete. Poate ca valoarea mica a contractelor a fost una dintre cauzele reticentei generale“, explica Ilinca Frentin de la Imsat.

     

    Dar lipsa educatiei moto se exprima si altfel. In mod normal, pe langa pasionatii „muscati“ de microbul motociclismului, sunt clienti de pe pietele dezvoltate care pur si simplu prefera ca pe langa automobilul de familie sa mai aiba un vehicul pentru deplasari rapide pe distante mai lungi sau mai scurte. Dar, pentru circa 6-7.000 de euro, cat e pretul mediu al unei motociclete la noi, romanii prefera o masina second-hand sau una cu contract de leasing. La urma urmei, cati oameni de afaceri „la patru ace“ ati vazut calarind un scuter sau o motocicleta, in afara de Ilie Nastase si de Ricky Stein, vicepresedinte al Autoitalia?

     

    Paradoxal, piata moto romaneasca mai prezinta o anomalie. „Fiindca nu avem inca o piata asezata, preturile la motocicletele second-hand sunt inca foarte mari. In mod normal, acestea ar trebui sa scada“, afirma Ilinca Frentin. Desigur, una dintre explicatiile preturilor mari este si prezenta redusa a importatorilor directi. Majoritatea celor care importa motociclete le cumpara de la dealeri din afara sau sunt filiale ale unor dealeri straini. Cu cat sunt mai multi intermediari, cu atat pretul final va fi mai mare.

     

    Nu in ultimul rand, sunt putini acei importatori care au construit o retea de dealeri in teritoriu care sa fie capabila sa asigure si service de calitate prin personal specializat. Cu toate ca si la motociclete, ca si la automobile, se castiga mai bine din service decat din vanzari, acest lucru pare sa nu fi fost observat de multi importatori de motociclete.

     

    „Piata moto este foarte sensibila, se adreseaza in general barbatilor care vor sa se rupa de cotidian. Motocicleta e privita de proprietar ca un copil. Trebuie sa creezi un climat unde «baby» sa se simta in siguranta“, spune Eremia. „Din pacate, sunt destui in atelierele de service care nu stiu ca trebuie sa te urci in sa de pe partea stanga.“

     

    Pana la urma insa, inevitabilul se va produce. Motocicletele devin tot mai interesante si pentru romani. Probabil ca nu peste multa vreme vom avea si o asociatie a importatorilor, dupa modelul APIA. Cand piata va creste suficient, ea va atrage atentia producatorilor, care vor dori sa aiba reprezentare oficiala. Si cel care cumpara o motocicleta de 3.800 de euro va simti aceeasi placere si acelasi confort ca si cel care cumpara una de 38.000 de euro. Doua roti sa aiba!

  • Vedeta de 50.000 euro

    Testate mai intai cu timiditate, creditele pentru nevoi personale garantate cu ipoteca au devenit de cateva luni vedeta incontestabila din oferta bancilor. Se pot imprumuta sume de pana la 100 de mii de euro pe perioade ce se intind, mai nou, si pana la 25 de ani. Totul cu mai putina birocratie decat la alte tipuri de credite.

     

    Circa 25% din din valoarea creditelor de consum acordate intr-o zi este reprezentata de creditele de nevoi personalizate cu ipoteca“, spune directorul de retail de la Banca Romaneasca, Sorin Mititelu. Si asta dupa doar o luna si jumatate de promovare mai agresiva, explica el. Creditele de nevoi personale garantate cu ipoteca au crescut in ultimele cateva luni – spun reprezentantii bancilor – „peste toate asteptarile“. La BRD „in doua luni de la lansare, aceste credite au devenit vedeta incontestabila“ (Doina Harzoiu, director credite la sucursala Dorobanti), la HVB „din totalul creditelor acordate lunar, 15% sunt de acest fel“ (Ioana Ivancenco Paun, director comunicare“ iar la Volksbank, pana la 1 iunie au fost date 384 de astfel de credite, in valoare totala de 6,5 milioane de euro (Alina Ferseta, marketing si PR officer). Pentru BCR, cea mai mare banca din sistem, creditul de nevoi personale cu ipoteca a devenit o arma redutabila in deturnarea romanilor de la preferinta pentru valuta („creditele cu ipoteca au redresat situatia creditului in lei“ – Cornel Cojocaru, director comunicare).

     

    De ce insa atat interes pentru aceste credite? Ce ii atrage pe romani la aceste imprumuturi?

    DESTINATIA: In primul rand, sumele mari care pe care le pot imprumuta la un astfel de credit, fara a stabili de la bun inceput destinatia banilor. Banca nu cere explicatii vizavi de scopul pentru care vor fi folositi banii – asa cum le spune si denumirea, aceste credite sunt destinate nevoilor nenominalizate. Ca atare, clientii pot folosi banii imprumutati de la banca pentru diverse cheltuieli, pentru amenajarea locuintei (renovare, cumparare de bunuri de larg consum etc.), pentru achizitionarea de autoturisme (noi sau second hand), pentru cumpararea de tere-nuri etc. „In general, un astfel de credit nu are o singura destinatie“, explica Alina Ferseta, marketing si PR officer la Volksbank. „Cand ia un astfel de credit, clientul vrea sa-si satisfaca mai multe nevoi – si o masina, si un calculator pentru copil, si mobila noua pentru bucatarie si ultimul tip de masina de spalat cu bule de aer. Si poate chiar si un teren pentru viitoarea casa“ – adauga Ferseta.

     

    Imposibil cu un singur credit? Nu chiar, pentru ca unele banci au crescut in ultima perioada limita de creditare chiar si pana la 100.000 de euro – suma acoperitoare, in general, pentru astfel de achizitii. „Astfel de credite sunt folosite adesea ca alternativa in cazul in care alte tipuri de credite nu asigura suma necesara sau exista limitari referitoare la struc-tura de garantii sau justificarea folosirii sumei“, adauga Ioana Ivancenco Paun de la HVB Bank Romania. In general, spune ea, clientii solicita acest credit pentru constructia unei case in regie proprie sau pentru achizitionarea unui teren in vederea constructiei unei case printr-un credit imobiliar sau ipotecar.

     

    VALOARE: In medie, valoarea promovata de banci pentru creditele de nevoi personale garantate cu ipoteca este de 50 de mii de euro sau echivalentul acestei sume in lei. O suma mare, prin comparatie cu cei 5 – 10 mii de euro care se pot imprumuta la un credit de consum obisnuit. Stacheta a fost ridicata chiar si mai sus in urma cu doua saptamani, cand Volksbank a decis sa majoreze valoarea maxima a imprumutului pana la 100 de mii de euro. Motivul? Alina Ferseta: „motivul principal (…) a fost cererea mare din partea clientilor pentru credite mai mari“. Pe de alta parte, insa, Feseta admite ca datorita limitarii ratei lunare la maxim 30% din veniturile familiei, asa cum impun normele bancii centrale, „in medie un astfel de credit solicitat de catre clienti este de 20.000 – 25.000 de euro“.

     

    La fel se intampla lucrurile si la BRD unde, dupa cum explica directoarea directiei de retail de la sucursala Dorobanti, Doina Harzoiu, „clientul solicita, in general, suma maxima, dar veniturile ne cam dau bataie de cap“. Astfel ca, in final, explica ea, cele mai frecvente credite acordate au o valoare medie de 25-30 de mii de euro, rambursabile in 15 ani (perioada maxima acceptata de BRD). 

     

    „Valoarea medie acordata a acestui tip de credit este de 14.000 de euro“, explica si Mitica Tararache, Manager la Departamentul de Management Produse Persoane Fizice de la Raiffeisen, „iar perioada de rambursare este cea maxima, de 15 ani“. Si asta in pofida faptului ca Raiffeisen merge cu valoarea maxima acordata pana la 50 de mii de euro. „Bataia de cap“ a veniturilor insuficiente pentru a lua un credit de valoare foarte mare il determina si pe Sorin Mititelu, directorul directiei de retail de la Banca Romaneasca, sa creada ca „30.000 de euro este o valoare foarte rezonabila pentru un credit de consum“. In plus, adauga el, „nici nu se solicita prea des suma maxima“.

     

    TERMEN DE RAMBURSARE: Tocmai pentru a inlesni imprumuturile de valori mai mari, bancile au umblat si la perioada maxima de rambursare acceptata. Daca pana nu de mult perioada maxima se oprea la 10-15 ani, ultimele luni au adus si credite pe 20 sau 25 de ani. Spre exemplu, o data cu cresterea sumei maxime creditate la 100 de mii de euro, Volksbank a marit si perioada de rambursare de la 15 la 20 de ani. „Avantajul achizitionarii unui credit pe o perioada de 20 de ani in loc de 15 ani este ca rata lunara de plata este mai mica si din acest considerent suma pe care o poate lua un client poate fi mai mare, luand in calcul aceleasi conditii salariale“, explica Ferseta.

     

    Un alt exemplu este cel de la CEC. Banca a lansat in urma cu doar doua saptamani un astfel de credit ce se poate rambura si in maxim 25 de ani. In lupta cu celelalte banci, CEC are insa un mare dezavantaj – pentru ca CEC nu are resurse in valuta, creditele nu se pot acorda decat in lei. Si asta in conditiile in care apetenta romanilor pentru creditele in valuta e demonstrata de cifre greu de contestat: peste 70% din credite sunt luate in valuta. Cu toate acestea, nivelul scazut al dobanzii practicat de CEC – 13% pentru creditele in lei – si termenul de rambursare lung il fac pe Eugen Radulescu, presedintele CEC, sa fie foarte optimist. „Vom tripla pana la sfarsitul anului volumul creditelor acordate de banca“, spune el.

     

    DOBANDA: Dobanda ramane, insa, cel mai interesant aspect la acest tip de credit, „primul lucru la care se uita clientii“, crede Sorin Mititelu, de la Banca Romaneasca. Pentru un credit de nevoi nenominalizate cu ipoteca, dobanda este de cele multe ori mai mica decat cea practicata la creditele de consum. Astfel ca, la un credit de nevoi personale garantat cu ipoteca, dobanda merge de la 9,5 la 11% pentru cele in valuta, si 12,5-13% la cele in lei. Comparativ, la un credit de consum negarantat, dobanda medie din piata „se invarte“ in jurul a 20-25 procente.

     

    Prin comparatie cu un credit pentru cumpararea unui automobil – una dintre destinatiile preferate de clientii BRD pentru un astfel de imprumut, dupa cum spune Doina Harzoiu – „dobanda este cam aceeasi, dar un credit garantat cu ipoteca necesita mai putine documente pentru a-l obtine“.  Prin comparatie cu un credit de tip imobiliar/ipotecar imprumutul pentru nevoi nenominalizate cu ipoteca iese destul de bine. La BCR, de exemplu, pentru un credit imobiliar/ipotecar dobanda la lei este de 15% variabila iar pentru creditul cu ipoteca 17%, variabila. La fel de adevarat, exista si credite cu 13-14% la lei, dar este vorba de niveluri fixe pe 3-5 ani. La CEC, dobanda de 13% la lei se poate „bate“ chiar si cu cele mai apetisante oferte de credite imobiliare/ipotecare, pentru ca dobanda in piata pentru astfel de credite nu prea scade sub 13%-14%.

     

    VENITURI ACCEPTATE: Un alt element care diferentiaza ofertele bancilor este categoria de venituri acceptate. Daca la creditele de consum clasice veniturile acceptate se limiteaza la salariu, la imprumuturile garantate cu ipoteca se accepta venituri din categorii mult mai vaste. Astfel, mai toate bancile accepta veniturile nete din salarii, dovedibile cu carte de munca sau contract de munca pe perioada nedeterminta, veniturile din chirii (cele dovedibile cu contracte inregistrate la administratia financiara), venituri din dividende etc. In plus, unele banci accepta venituri din bonusuri, pensie, comisioane din vanzari, diurna, drepturi de autor, venituri din profesii liberale etc. Indiferent de banca, insa, rata lunara este limitata la maxim 30% din veniturile familiei.

     

    IPOTECA: Garantia pentru un astfel de credit solicitata de banca este ipoteca pe un imobil, fie el al solicitantului, fie a unei terte persoane. In schimb, banca nu solicita avans, giranti sau asigurare de viata. Pentru imobilul ipotecat, banca ia in calcul, ca garantie pentru credit, 75% din valoarea de evaluare iar garantia trebuie sa acopere 133% din valoarea creditului. La unele banci, cum este cazul HVB, suma creditului nu poate fi mai mare de 65% din valoarea evaluata a imobilului ipotecat. Unele banci accepta doar ipoteca de rang I asupra imobilului (HVB, BRD). Altele (Banca Romaneasca, Volksbank, Raiffeisen) accepta si o a doua ipoteca asupra imobilului, cu conditia ca ipoteca de rang I sa fie tot in favoarea aceleiasi banci.

     

    MAXIM: Ce venituri sunt insa necesare pentru a putea lua un astfel de credit de 100.000 de euro – cat este valoarea maxima in piata, in acest moment? „Solicitantul care doreste un credit de 100.000 euro trebuie sa aiba un venit al familiei de 3.030 de euro. In acest caz rata lunara este de 909 euro pe luna pentru perioada maxima de rambursare de 20 ani“, spune Alina Ferseta de la Volksbank.

  • In schimbul ipotecii

    Bancile testeaza acum piata cu credite care merg si pana la 100.000 de euro, pe perioade de pana la 20-25 de ani. Cu toate acestea, din cauza veniturilor insuficiente, cel mai des suma imprumutata se opreste la 20.000-25.000 de euro.

     

    Banca

    Suma maxima

    Perioada de rambursare (ani)

    Dobanda

    Venit minim solicitat

    BCR

    30.000 euro (sau echivalentul in lei)

    10

    11,5% euro; 16,5% lei

    Nu se solicita

    BRD

    50.000 euro (sau echivalentul in lei)

    15

    9,5% euro; 12,5% lei

    200 de euro

    Raiffeisen

    50.000 euro (sau echivalentul in dolari sau lei)

    15

    9,5% euro; 10,5% dolari; 15% lei

    Nu se solicita

    HVB Bank

    50.000 euro (sau echivalentul in dolari)

    15

    9,5% euro; 9,5% dolari

    10 milioane de lei

    CEC

    50.000 euro (sau echivalentul in lei)

    25

    13%

    Nu se solicita

    Banca Romaneasca

    30.000 euro (sau echivalentul in lei)

    12

    9,5% la euro; 17,5% la lei

    100 de euro

    Volksbank

    100.000 euro (sau echivalentul in lei)

    20

    9% la euro; 15% la lei

    Nu se solicita

    Daewoo

    60.000 euro (sau echivalentul in lei)

    15

    15,5%

    Nu se solicita

    Banca Tiriac

    30.000 euro (sau echivalentul in lei)

    15

    9,7% la euro; 17% la lei

    Nu se solicita

    * perioadA de rambursare de 20 de ani pentru credit In LEI; SURSA: BANCILE COMERCIALE

     

  • INVESTITII: Randament: 100 mil. Euro

    Ce spuneti de un fond de investitii cu un profit de 100 de milioane de euro? Nu este vorba de vreun nou investitor care sta sa intre pe piata romaneasca. Cele peste 100 de milioane de euro sunt banii pe care ar putea sta viitorul Fond Proprietatea, destinat despagubirii fostilor proprietari de case nationalizate.

     

    Cel putin teoretic, fostii proprietari de case nationalizate pot sta linistiti. E drept, nu-si vor mai recupera imobilele, insa vor primi contravaloarea lor in bani. Asta dupa un lung proces aflat abia in chinurile facerii. Statul le-a propus un schimb simplu: in loc de casa pierduta, ei primesc o foaie de hartie – titlul de despagubire. Acesta va putea fi transformat in actiuni la Fondul Proprietatea, care va fi cotat la bursa. 

     

    In fond vor fi incluse actiuni la companii puternice, precum BCR, CEC, Petrom, Loteria Romana, RomTelecom sau Posta Romana. La un calcul preliminar, fondul cu pricina ar trebui sa adune ceva bani – dividendele aferente actiunilor pe care le detine. Potrivit ultimelor date legate de profitul companiilor aflate pe lista „despagubirilor“, la Fondul Proprietatea ar trebui sa se adune peste 100 de milioane de euro.

     

    Spre exemplu, BCR a avut, in 2004, un profit de 162 de milioane de euro. Asta inseamna ca aproximativ 6,5 milioane de euro – 4% din suma, aferent procentului de actiuni ale bancii alocat pentru despagubiri – ar putea ajunge la Fondul Proprietatea. Dupa acelasi rationament, de la RomTelecom ar putea fi varsate in Fondul Proprietatea circa 32 de milioane de euro (pentru 30% din actiunile companiei). 

     

    Romgaz ar putea „cotiza“ cu 11,6 milioane de euro, Petrom cu aproape 4 milioane de euro, Transgaz cu 6,5 milioane de euro, Imprimeria Nationala cu 5 milioane, iar Loteria cu circa 5 milioane de euro. La randul sau, CEC ar trebui sa livreze peste 1,5 milioane de euro, iar Alro 6 milioane de euro.

     

    Adunand profitul aferent actiunilor trimise de stat in Fondul Proprietatea, suma depaseste 100 de milioane de euro. Ce se va intampla cu acesti bani? Vor primi fostii proprietari de case nationalizate dividende la sfarsitul anului? „Depinde foarte mult de bucataria interna pe care o pun la cale cei care vor administra fondul“, crede Eugen Voicu, presedintele societatii de investitii financiare Certinvest.

     

    Declaratiile oficiale ale autoritatilor dau ceva sperante posesorilor de titluri de despagubire. Ei vor primi dividende in cazul in care decid sa nu-si vanda titlurile. Cel putin aceasta a fost una din concluziile dezbaterii publice privind Fondul Proprietatea, de acum cateva saptamani. De altfel, toti cei implicati, intr-un fel sau altul, in aceasta afacere dau acelasi sfat proprietarilor de titluri de despagubire: „Nu vindeti!“.

     

    Cel putin nu in primii doi ani de tranzactionare la bursa. Gabriel Zbarcea, presedintele Autoritatii pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), a fost printre primii oficiali care au dat acest sfat. Iar companiile de investitii par sa mearga pe mana lui. „La inceput, va fi o perioada de tatonare, de unu-doi ani. Apoi se va echilibra situatia“, spune Eugen Voicu.

     

    Presedintele Certinvest ia ca exemplu istoricul SIF-urilor. La inceput, actiunile se vindeau la circa 250 de lei. Cei proaspat „improprietariti“ se grabeau sa isi vanda actiunile la bursa. Abia dupa circa doi ani, preturile au inceput sa creasca. „Atitudinea cea mai plauzibila a fostilor proprietari de case nationalizate va fi sa vanda la orice pret“, crede Voicu.

     

    De altfel, semnele de intrebare care se ridica in jurul Fondului Proprietatea par sa indreptateasca decizia de vanzare. E drept, valoarea totala a activelor incluse in acest fond este de 4,5-5 miliarde de euro. Dar aici au fost „aruncate“ si actiuni ale unor companii uitate prin portofoliul AVAS. Dar si creantele Romaniei la combinatul Krivoi Rog din Ucraina, creantele externe ale statului in relatia cu Sudan, Siria, Irak, Mozambic, Libia, Republica Guineea, Republica Centrafricana, Congo, Nigeria, Republica Democrata Congo, Somalia, Tanzania, Republica Democrata Coreeana, Cuba si Republica Mongolia.

     

    In ce masura se va reusi recuperarea lor? Si mai ales, cine se va ocupa de acest lucru? Dragos Neacsu, secretar de stat in cadrul Ministerului Finantelor Publice (MFP), linisteste proprietarii de titluri de despagubire: nu ei va trebui sa alerge pe la statele cu pricina sa ia banii, ci statul. Pe de alta parte, despre creanta la Krivoi Rog s-a spus ca ar fi fost lasata in grija companiei anglo-indiene Mittal Steel, proprietarul combinatului Sidex Galati.

     

    Abia intrata in dezbatere publica, ideea de a oferi fostilor proprietari de imobile nationalizate actiuni la societatile unde statul este actionar majoritar a generat deja o reactie violenta din partea potentialilor beneficiari. Asociatia fostilor proprietari a amenintat Guvernul cu noi procese la Strasbourg, considerand incorect ca in locul unor proprietati certe sa le fie oferite riscuri, adica actiuni cu castiguri incerte.

     

    In primul rand, e sigur ca valoarea actiunilor incluse in fond nu ar putea acoperi toate cererile de despagubire, estimate sa ajunga la un total intre 4 si 8 miliarde de euro. In al doilea rand, alaturarea societatilor profitabile cu creante ale statului in Sudan sau Irak nu le inspira incredere fostilor proprietari.

     

    In fine, statul roman a anuntat ca nu are de gand sa administreze respectivul fond: ca sa elimine toate suspiciunile ca l-ar gestiona prost, urmeaza sa desemneze ca administrator o companie straina specializata in managementul activelor, selectata prin licitatie, iar titlurile de participare la fond vor fi cotate nu numai pe bursa romaneasca, dar si pe piata de capital internationala.

     

    Gandul ca soarta banilor lor va depinde de buna-credinta a unei companii straine ii sperie cu deosebire pe fostii proprietari, confruntati cu perspectiva de a deveni investitori fara voie. Unii s-au intrebat deja daca viitorul administrator va fi dispus sa ofere dividende si chiar daca nu cumva va falimenta pur si simplu fondul.

     

    In ceea ce priveste statul roman, acesta a promis deja ca nu va impozita castigurile de pe urma fondului. Dar e o slaba consolare pentru proprietarii care ar dori ca pur si simplu actiunile respective sa fie vandute, „daca tot sunt asa de rentabile“, si banii sa le fie returnati lor pur si simplu, in numerar. Sau macar ca statul sa garanteze fondul, ca pe un fel de FNI mai serios. Evident, nu e posibil nici una, nici alta.

     

    Autoritatile nu-si pot permite sa puna bugetul de acum al tarii sa suporte o nota de plata atat de impovaratoare pentru ceea ce s-a intamplat acum o jumatate de secol. Cat despre administrarea fondului, reprezentantii MFP au recunoscut singuri ca statul e un prost administrator si ca nu-si poate permite sa-si asume o astfel de raspundere.

     

    Avand aceste premise, e greu de crezut ca fostii proprietari de imobile nationalizate vor astepta un an sau doi o eventuala crestere a actiunilor la bursa. Cei care vor avea de castigat, in schimb, vor fi cumparatorii acestor titluri, adica cei cu rabdare si bani de investit pe termen mediu. Dar, deocamdata, totul ramane la nivel teoretic. Pana la listarea efectiva la bursa mai e cale lunga

  • Mobil cu patratel rosu

    Rusinati-va! In timp ce afacerea de care sunteti atat de mandru aduna cu greu 1-2 milioane de dolari pe an, industria pornografiei pe telefonul mobil a adus venituri de 400 de milioane de dolari anul trecut. Iar veniturile vor creste, dupa cum se prognozeaza, de 10 ori in urmatorii cinci ani.

    De la poze si videoclipuri si pana la discutii fierbinti prin SMS, serviciile multimedia pentru adulti au gasit un nou canal de distributie, la ani buni dupa ce industria se consolase cu ideea ca paradisul adultilor este Internetul. Pornografia invadeaza acum si telefonul mobil, care este, conform statisticilor, gadgetul in care utilizatorii vad cel mai intim mijloc de comunicare.

    Cererea de servicii pentru adulti este tot mai mare – conform publicatiei eWirelessNews.com, aproximativ 72,1% dintre utilizatorii de Internet acceseaza site-uri cu continut XXX, iar acest fapt i-a convins pe provideri si pe operatorii de telefonie mobila sa incerce marea cu degetul si sa aduca astfel de servicii si pe mobil. Pornografia este o industrie extrem de profitabila, incasarile producatorilor la nivel mondial fiind chiar mai mari decat cele ale caselor de filme de la Hollywood, de exemplu, sau ale companiilor producatoare de jocuri video. Industria pornografiei online a depasit anul trecut circa 57 de miliarde de dolari la nivel mondial, iar extinderea spre telefonul mobil va genera in urmatorii ani o alta piata de miliarde de euro, ne asigura analistii. Pe langa incasarile mari, site-urile care ofera continut pornografic (gratuit sau contra cost) – de la poze pana la video-chat live – se pot mandri ca prin „ograda“ lor trece aproximativ 25-30% din totalul traficului pe Internet. Desi pana acum cinci ani pornografia genera aproape jumatate din traficul mondial de Internet, ponderea ei s-a redus in ultimii ani, in favoarea mijloacelor de informare (stiri, opinie, documentare), spun specialistii din industrie. 

    In general, se poate spune ca exista doua categorii mari de site-uri pornografice. In prima categorie intra cele care sunt detinute de companii media, legale, privite drept o sursa de divertisment (de exemplu, Playboy.com) si care nu urmaresc sa isi insele clientii. Exista insa si o fata intunecata a Internetului, site-urile underground, concepute, majoritatea, pentru a-i determina pe utilizatori sa isi dezvaluie datele cartilor de credit sau alte informatii personale – folosite ulterior in comiterea de infractiuni. Anonimatul – chiar si relativ – pe care il asigura Internetul e ideal pentru propagarea pornografiei, insa in acelasi timp site-urile pornografice reprezinta un mediu ideal de reclama. Ultimele statistici realizate de companii de monitorizare a traficului web indica faptul ca, in general, un site pornografic de succes genereaza in medie de trei ori mai mult trafic decat un site de informare sau divertisment obisnuit. De aceea, site-urile pornografice par sa fie o afacere buna prin definitie, ele generand bani din doua directii: abonamente si reclama. In timp ce Internetul este suprasaturat de pagini XXX, iar ilegalitatile fac ca suspiciunea sa planeze si asupra celor mai serioase site-uri din domeniu, producatorii s-au orientat rapid catre o solutie care le ofera deocamdata putini bani, dar are perspective uriase de crestere: continut multimedia pentru telefonul mobil.

    Serviciile oferite in special posesorilor de telefoane mobile inteligente reprezinta o piata importanta, care ar putea genera venituri anuale de cinci miliarde de dolari (aproximativ 4,1 miliarde de euro), peste cinci ani, conform unui studiu realizat de compania americana de cercetare Strategy Analytics. 

    Industria nu este una care sa fie trecuta cu vederea de operatorii de servicii de telefonie mobila si de providerii de servicii pentru adulti, mai ales ca utilizatorii de terminale din toata lumea au cheltuit in anul 2004 aproximativ 400 de milioane de dolari (327 de milioane de euro) pentru servicii XXX, spun cercetatorii companiei Strategy Analytics.  Cateva alte companii au realizat studii privind aceasta industrie in dezvoltare si, cu toate ca nu s-a cazut de acord asupra cifrelor, toate cercetarile au aratat o crestere a pietei serviciilor pentru adulti pe celulare.

    Estimarile actuale depasesc cu mult cifrele publicate intr-un studiu anterior al companiei Strategy Analytics, care prevedea venituri din industrie de aproximativ un miliard de dolari (817 milioane de euro) pana in 2008. Oficialii companiei au explicat discrepanta prin faptul ca cererea pentru serviciile interzise minorilor pe telefoane mobile a crescut si, bineinteles, continua sa creasca. De fapt, industria XXX pe terminale mobile va atinge mult asteptatul prag de un miliard de dolari (817 milioane de euro) la nivel mondial chiar anul acesta, prognozeaza unele surse. Aceste sume se estimeaza ca vor creste cu o rata anuala de 110% in urmatorii patru ani, conform studiilor companiei de cercetare Juniper Research. Cresterea va fi remarcata in primul rand in Europa si in Asia, in timp ce piata americana va ramane putin in urma, cred oficialii Juniper. Si industria pornografiei din Internetul romanesc a evoluat in timp, iar site-urile autohtone s-au orientat in timp spre nise profitabile, dat fiind ca sunt la mare cautare paginile care permit schimbul gratuit de fisiere intre utilizatori (peer to peer).  Oficialii din industria XXX pe Internet refuza sa discute pe acest subiect de teama sa nu fie asociati cu aceasta industrie, care pare un fel de „aura neagra“ pentru oamenii de afaceri seriosi, din cauza segmentului underground.

    Astfel, in loc sa vanda poze sau filme, site-urile autohtone s-au orientat rapid spre ceea ce se cauta in Occident: video chat sau „matrimoniale“ care de fapt intermediaza adesea (cu poze si filme) intalniri erotice.

    Numai 25% din site-urile romanesti din domeniu se adreseaza clientilor din Romania. „Din cauza ilegalitatilor, dar si din cauza problemelor legale avute de multe firme de productie, serviciile pornografice oferite de firme romanesti nu prea pot fi accesate din Romania. Ele se adreseaza clientilor straini, care cauta astfel de divertisment si sunt dispusi sa plateasca pentru el“, a declarat un analist. Un astfel de site poate castiga pana la 20.000 de dolari pe saptamana, in functie de oferta si de numarul de clienti. Mult mai raspandite si oarecum legale sunt site-urile care ofera insotitoare si cele ale magazinelor erotice. Un domeniu foarte interesant este cel al site-urilor de intalniri, care de multe ori sunt de fapt numai o acoperire pentru racolarea de clienti. 

    In Romania nu lipsesc nici macar filmuletele realizate special pentru telefoanele mobile si exista din plin si alte elemente multimedia. „Aproximativ 40% din logo-uri, imagini si animatii color si aproape 55% din tonurile de apel reale vandute in Romania sunt cele cu un continut erotic explicit“, a declarat un oficial al Intertel Communications, proprietarul site-ului www.funsms.ro. „Chiar daca exista o cultura underground, cei din industria pornografica sunt in general companii. Site-urile de gen create de pusti nu rezista“, a spus oficialul firmei citate. Continutul erotic pentru mobile este disponibil pentru descarcare pe mobil si prin WAP si prin MMS. Deja exista pe piata si filmulete. Jocurile erotice de genul celor de casino cu striptease sunt la randul lor destul de des comandate. Cat de curand, datorita tehnologiei 3G, firmele care au deja videochat vor introduce astfel de servicii direct pe mobil, spun oamenii din industrie.

    La nivel mondial factorii care au determinat expansiunea pornografiei pe mobil sunt legati, in primul rand, de extinderea si dezvoltarea pietei de terminale, de lansarea noilor terminale cu tehnologie 3G, dar si de interesul marilor companii ce ofera servicii interzise minorilor, printre care primii jucatori sunt Playboy, Private Media si Hustler.

    Cu toate acestea, chiar daca tendintele de pe piata serviciilor pentru adulti pe telefoane mobile sunt foarte promitatoare, aceasta piata nu va deveni in nici un caz o sursa principala de venit pentru operatorii de telefonie mobila, sustin analistii Strategy Analytics. Desi sperantele operatorilor se indreapta catre continutul multimedia, ei nu mizeaza pe pornografie, ci pe divertismentul adresat unor audiente mai generale. Muzica, transmisiunile sportive sau stirile sunt considerate oficial ca fiind motoare ale serviciilor mobile. „Pornografia pe telefoane va aduce in urmatorii cinci ani doar 5% din veniturile operatorilor de telefonie mobila“, a declarat un analist al companiei. „Este foarte probabil ca celelalte servicii destinate telefoanelor mobile (muzica, sport, jocuri sau media) vor avea un succes mai mare deoarece dispun de o arie mai mare de utilizatori, unde rolul principal il au tinerii.“

    Asta insa nu-i descurajeaza deloc pe producatorii de continut pornografic, care par incantati de noua piata de desfacere. De pilda, o casa de productie de filme pentru adulti, Wicked Pictures, a semnat recent un contract cu Brickhouse Mobile, una dintre companiile interesate de a furniza clientilor astfel de servicii pe telefoanele mobile, scrie publicatia online Wired News. Compania Wicked Pictures va oferi imagini si filme din arhiva proprie, care vor fi procesate si transformate intr-un format compatibil cu telefoanele mobile si apoi vandute utilizatorilor.  Insa, surprinzator sau nu, unii operatori nu par sa fie interesati sa patrunda pe noua piata. „Compania noastra nu va vinde pornografie pe telefoane mobile“, a declarat un oficial al operatorului mobil american Verizon Wireless. „Bineinteles ca interesul de a face bani exista, iar pornografia este o afacere promitatoare, dar exista de asemenea si teama de a afecta imaginea companiei si de a atrage publicitate negativa“, a adaugat acesta. Altii, in schimb, merg inainte.

    Compania americana Playboy va fi anul acesta unul din principalii furnizori de imagini si filme marcate cu patratelul rosu pentru utilizatorii americani de telefoane mobile. Dar Statele Unite nu sunt singura tinta pentru Playboy, care a incheiat contracte cu operatori importanti de pe piata germana, britanica, australiana si braziliana, scrie publicatia SunHerald. Totodata, „industria-mama“ a serviciilor pentru adulti, adica cea de pe Internet, se dezvolta din ce in ce mai mult, fiind astazi in valoare totala de peste 57 de miliarde de dolari (circa 48 de milioane de euro). Din acest motiv, pornografia va avea, probabil pana la sfarsitul acestui an, propriul domeniu web – .xxx – cu toate ca unii specialisti sunt de parere ca asta nu va duce la disparitia domeniilor .com in industria serviciilor pentru adulti. Aceasta initiativa de a „privatiza“ pornografia pe Internet a pornit de la faptul ca site-urile actuale pentru adulti permit de multe ori si persoanelor sub 18 ani sa le acceseze. Introducerea domeniilor .xxx va interzice si impiedica probabil accesul minorilor pe site-urile de profil, sustin avocatii acestei initiative. Industria serviciilor pentru adulti nu neglijeaza insa nici noile echipamente portabile extrem de populare, motiv pentru care are in plan sa se mute si pe acestea. Este vorba despre consolele de jocuri si in principal de PlayStation Portable (PSP), produsa de corporatia japoneza Sony. Vedeta in industrie, compania Playboy, a lansat pe piata anul acesta discuri compatibile cu PSP care contin imagini video pentru adulti in format specific pentru consola. 

    Va rezista pornografia pe micul ecran al telefonului mobil? In general, analistii cred ca da. Dimensiunile mici ale ecranului nu mai sunt un inconvenient pentru utilizatori, acestia descarcand practic din orice sursa disponibila atat fotografii, cat si filme. Ieftinirea telefoanelor mobile care suporta servicii multimedia si ieftinirea accesului la astfel de servicii nu pot sa fie decat factori care vor incuraja noua industrie. In plus, desi deja 77% din populatia globului se afla in aria de acoperire a unei retele de telefonie mobila, doar 25% dintre oameni folosesc in prezent un telefon mobil. Cu alte cuvinte, promisiunile de crestere pentru tot ceea ce inseamna servicii de telefonie mobila sunt foarte mari. Inclusiv pentru serviciile cu patratel rosu.

  • Pasi de urmat

    Pana la tranzactionarea efectiva a titlurilor de despagubire date fostilor proprietari de case nationalizate mai sunt de parcurs cateva etape. Abia de anul viitor acestea ar putea ajunge pe bursa.

     

    CONSTITUIRE Fondul Proprietatea va fi constituit in 30 de zile de la adoptarea legii care sa reglementeze activitatea sa. Guvernul si-a asumat raspunderea in fata Parlamentului, saptamana trecuta, pentru pachetul legislativ care include si lansarea Fondului Proprietatea.

    ADMINISTRARE Intr-o prima etapa, fondul va fi administrat de Ministerul Finantelor Publice, iar apoi (probabil in toamna acestui an) se va organiza o licitatie pentru selectarea unei companii straine care sa preia rolul de administrator al fondului.

    TITLURI DE DESPAGUBIRE Fostii proprietari de case nationalizate vor primi apoi titluri de despagubire, proportional cu valoarea proprietatilor detinute. Titlurile vor fi transformate in actiuni la Fondul Proprietatea, care va fi cotat la bursa romaneasca si pe o piata de capital straina.

    VANZARE Dupa listarea titlurilor pe piata de capital, beneficiarii despagubirilor vor putea valorifica titlul de despagubire, prin vanzarea actiunilor. Proprietarii pot alege sa pastreze insa titlurile, urmand ca la fiecare sfarsit de an sa primeasca dividende pentru ele.