BusinessMagazin

Blog

  • De ce nu e Romania ca Irlanda

    Spui Irlanda, spui bere neagra Guiness si whiskey Jameson. Spui Irlanda, spui The Dubliners. Spui Irlanda, spui James Joyce si Oscar Wilde. In ultimele decenii insa, Irlanda e locul in care multe corporatii si-au implantat puncte de productie si de cercetare.

    Pana in anii ‘50, tara berii Guiness era preponderent agricola. Irlandezii cultivau cereale din care faceau paine, bere si whiskey. Chiar si acum, cine strabate Irlanda sau macar imprejurimile capitalei Dublin, intalneste un peisaj specific unei tari agricole: multe spatii virane, gospodarii mici si rarefiate, turme de oi si cai.

    In anii ‘50, s-a produs insa o schimbare. Autoritatile au decis sa diversifice economia Iralndei, orientand-o si catre industriile exportatoare. Planul le-a reusit, pentru ca aceasta tara a cunoscut in anii din urma un ritm de crestere fantastic, ceea ce i-a facut pe observatori sa o numeasca Tigrul Europei, dupa modelul „tigrilor“ asiatici.

    Investitorii straini sunt atrasi de Irlanda precum fluturii de lumina. Nu mai putin de 1.200 de companii straine, in special americane, sunt prezente in tara. Mai mult decat atat, intr-un top al celor mai globaliste natiuni, Irlanda este prima clasata, pe locurile urmatoare figurand Singapore, Elvetia si Olanda. Topul a masurat gradul de implicare a acestor tari in economia globala.

    Care este formula de succes pe care au folosit-o irlandezii? Foarte simplu, la prima vedere. Impozite mici pe profitul obtinut din activitati lucrative, mana de lucru calificata si ieftina (in comparatie cu Germania, Franta sau Marea Britanie), legislatie clara si birocratie putina. Dar lucrurile nu se rezuma la atat. Ca sa determini giganti precum Hewlett-Packard, Intel sau PepsiCo sa isi deschida fabrici in tara ta, e nevoie si de facilitati, dar si de foarte mult lobby.

    Sa nu uitam ca irlandezii sunt unii din intemeietorii Americii de azi. Totodata, aceasta natie a dat un presedinte american – John Fitzgerald Kennedy. In continuare, irlandezii sunt foarte bine reprezentati in SUA, statul Massachusetts, de exemplu, fiind preponderent irlandez. Nu intamplator aproape 50% din investitiile straine din Irlanda vin din Statele Unite.

    Sa ne imaginam, prin absurd, ca de maine si Romania ar deveni la fel de tentanta din punct de vedere legislativ si al facilitatilor acordate mediului de afaceri. Garantat, nu ar avea succesul Iralndei. Americanii ii vad pe irlandezii ca fiind „unii de-ai lor“. Vorbesc aceeasi limba (sau aproximativ aceeasi), sunt despartiti doar de Atlantic si au incredere ca o promisiune ramane promisiune.

    Bineinteles, e caricatural sa comparam Romania cu Irlanda. E adevarat ca tara lui James Joyce este mai mica de cinci ori decat Romania din perspectiva populatiei, insa economic sunt mult inaintea noastra. Totusi, la o gandire mai atenta, vom vedea ca si guvernantii romani de ieri sau de azi, declarativ, au planuri de atragere a investitorilor asemanatoare cu cele ale Irlandei: impozite mici pe profit, simplificarea birocratiei, calificarea personalului. Sa nu uitam ca Romania a cochetat de multe ori cu ideea ca ar putea deveni un pol pentru outsourcing in materie de software, productie de hardware sau activitati de cercetare si dezvoltare. Ceva, ceva s-a facut mai ales pe software (vezi centrul Oracle, vezi investitia Siemens Automotive de la Timisoara), insa nu in stil mare, adica in stil irlandez. Ce ne lipseste? O infrastructura solida, continuitate si lobby temeinic.

    „IT-ul nu este singurul sector care a atras investitii in Irlanda. La fel de infloritoare sunt industria alimentara ca si cea farmaceutica“, declara un oficial HP, prezent in Irlanda la una din fabricile companiei unde lucreaza aproximativ 1.500 de oameni. Pe langa greii IT-ului (HP, Intel, Symantec), aici si-au facut puncte de productie sau centre de cercetare jucatori importanti si din alte industrii: alimentara si bauturi racoritoare (PepsiCo), productie de echipamente medicale (Boston Scientific Tullamore), software (Microsoft). „Companiile straine sunt incurajate sa angajeze personal irlandez. Costurile sunt mici aici in comparatie cu alte state europene“, mi-a spus mandru un sofer de taxi din Dublin. Si, intr-adevar, cifrele vorbesc de la sine: potrivit PricewaterhouseCoopers, un salariat irlandez primeste pentru o ora de munca circa 14-15 dolari, in vreme ce un englez este platit cu 17-18 dolari, iar un neamt cu aproape 25 de dolari.

    Initial, Irlanda era o tara condamnata sa ramana importatoare pe veci. Asta pentru ca este lipsita de resurse minerale (deci materii prime). Boom-ul economic din ultimele decenii au transformat-o insa intr-un exportator de succes. Aceasta, pe de o parte, datorita investitiilor straine si, pe de alta, din cauza faptului ca populatia insuficienta nu poate asigura o piata interna puternica. In 2003, surplusul comercial al tarii a fost de 34 de miliarde de euro.

    Pe scurt, istoria recenta a Irlandei este o poveste de succes care, daca nu poate fi copiata, macar reprezinta material de studiu pentru romani. E clar ca oricat am vrea sa fim ca ei, nu suntem in stare pe termen mediu. Totusi, ceva se poate face. Nu avem lobby ca ei, dar putem crea avantaje economice (reale, nu pe hartie) pentru investitori. Lobby-ul se poate face in timp. Deja, primii pasi au fost facuti: tot mai multi romani emigreaza in Irlanda. Exact cum au facut stramosii irlandezilor de azi care au populat in secolul al XVIII-lea Lumea Noua.

  • Cota unica a politicii externe romanesti

    Prima intrebare: exista/a existat o politica externa romaneasca? A doua: cum ar trebui sa arate diplomatia unei tari ca Romania? A treia intrebare: merita ca o tara precum Romania sa aiba o politica externa buna sau jocurile sunt oricum facute dinainte, altundeva?

    Raspunsul la ultima intrebare: merita. Mai ales pentru ca, la fel ca la sfarsitul anului 1989, ne aflam intr-un val, intr-un complex de premise. Exista un tren care poate fi, inca, prins. Avantajul fata de 1989: interesele, dar si pretentiile, sunt ceva mai concentrate acum. Un alt avantaj: aparent, exista mai multa vigoare la Bucuresti. 

    S-a vorbit mult despre importanta geo-strategica a Romaniei. In general, discutiile au ramas la stadiul de lozinca; ele n-au explicat, de exemplu, de ce ar avea Romania o pozitie mai geo-strategica decat Bulgaria sau Turcia. Si nici macar geo-strategia nu mai reprezinta o valoare in sine cata vreme ea ramane doar la un stadiu latent, gol de dinamism; daca nu o pui in valoare, e golita de continut. 

    Ca vrem sau ca nu vrem, ne aflam undeva intr-o zona marginala. In calea crivatului. A retelelor de trafic de arme, droguri si carne vie. Asta e jumatatea goala a paharului. Cea plina: ca, astfel, Romania are importanta, putand incerca sa fie un parleaz greu de trecut. Daca reuseste, capata ceva respect. Dezavantajul se transforma in atu. Cel putin, pe aceasta idee sustine ca merge actuala diplomatie romaneasca. 

    Un alt avantaj al asa-numitei pe-riferii dinauntru este acela ca vecinii din afara isi vor pune antenele pe Bucuresti. Cu alte cuvinte, Romania ar putea fi acea Europa de aproape pentru statele non-UE. Ceea ce ar face, de pilda, ca drumurile europene ale acestor tari sa treaca prin Bucuresti. Si, invers, ca multinationalele sa atace dinspre Romania pietele din tarile respective. Realist vorbind, e o varianta mai putin probabila in cazul Ucrainei si al Serbiei, dar foarte plauzibila in cel al Moldovei. Ministrul roman de externe se lauda ca, in prezent, ambasada romana de la Chisinau este avanpostul Nato in Moldova.

    A fi ruda bogata a celei mai sarace tari din Europa nu pare mare lucru. Pentru ca bogatia, in acest caz, e ceva foarte relativ. Nu pare nimic spectaculos sa te manifesti si sa fi puternic in raport cu Republica Moldova. Insa e o situatie nefericita daca nu esti, daca intorci spatele acestei zone, ca si cum ea n-ar exista. Riscant nu e sa vrei sa te implici in rezolvarea conflictul din Transnistria, in ciuda opozitiei Rusiei. Riscant e sa stai deoparte, sa nu contezi. Dar ce inseamna o Romanie puternica la marginea Europei institutiona-lizate? Inseamna sa deranjezi, raspund unii analisti politici de la Bucuresti. Este grupul inteleptilor care considera ca e mai cu scaun la cap sa taci si sa asculti decat sa vorbesti. Principiul capului plecat pe care sabia nu-l taie si care poate trece mai departe asa, mai nebagat in seama. 

    Ce te faci insa constatand ca mogulii diplomatiei romanesti nici n-au facut, nici n-au vorbit (decat doar, cu morga, la Bucuresti)? Au fost printre cei mai populari oameni de stat din Romania. Ce i-a facut asa populari? Oare vreo mare izbanda despre care n-am aflat inca? Sau doar dexteritatea de a manui asa-numitul limbaj diplomatic de lemn si imaginile in care dadeau mana, de convenienta, cu mai marii lumii? Oare de ce s-a ajuns la situatia in care, zice-se, se zambeste la adresa pretentiilor Romaniei? Oare nu pentru ca niciodata n-am excelat? Oare nu din cauza tinutei noastre cenusii si nedemne? Ce a fost demn in politica noastra externa? Ca am tacut cu demnitate? 

    Si de ce sa n-aiba Romania agenda proprie? De ce sa n-aiba prioritati? Pe cine deranjeaza ca Bucurestiul vrea sa aiba un rol important in regiunea Marii Negre, de exemplu? Ca pune problema drepturilor pe care trebuie sa le aiba minoritatile romanesti din tarile vecine? Ca vorbeste despre granite europene la Caucaz, despre nevoia ca, la un moment dat, Romania sa nu mai fie zona-tampon?

    Pana la urma, discutia se reduce la a avea sau a nu avea o strategie de politica externa. La a avea o strategie, in general. Este vorba despre acea cota unica a diplomatiei romanesti, bombastic denumita interes national. Complexul acela de principii clare, raspicate, enuntate, asumate, urmarite. Este adevarat, exista riscul ca aceasta cota unica sa aiba atat sustinatori fanatici cat si adversari inversunati. Dar fara ea, bate vantul. 

    Caci la UE si Nato te poti uita in doua feluri: dinauntru sau din afara. De aproape sau de departe. Cand privesti de aproape, dar din afara, o faci cu un oarecare respect, cu invidie. Cand privesti dinauntru, dar totusi de departe (cazul Romaniei), ai doua variante: sa te crezi dintr-o data buricul pamantului sau sa incerci sa te apropii, intr-adevar, de nivelul „grupului“. Varianta a treia, aceea de a te multumi sa faci parte dintr-o enumerare cenusie, nu se pune. Nu, daca ai pretentia sa contezi.

  • Defectiunea mica rastoarna centrala mare

    Defectiuni tehnice au oprit centrala de la Cernavoda si hidrocentrala de la Portile de Fier. Aparatura invechita si retehnologizarile nefinalizate ne-au obligat sa importam energie din Serbia si Bulgaria.

    Centrala Nucleara de la Cernavoda (CNE) testeaza, periodic, „vigilenta“ oficialilor de la Ministerul Economiei si Comertului. La anumite intervale de timp apar defectiuni la diverse componente ale CNE, iar sefii Nuclearelectrica decid oprirea Unitatii I pentru lucrari de reparatii. S-a intamplat in vara lui 2000, apoi din nou in 2003 si in 2004. Anul acesta, dupa numirea noului ministru al economiei, CNE a „sarbatorit“ evenimentul, defectiunile aparand de doua ori in interval de mai putin de o luna. 

    Nu numai Cernavoda le da batai de cap oficialilor de la Ministerul Economiei si Comertului (MEC). Centrala hidroelectrica Portile de Fier I a trebuit sa fie, la randul ei, oprita, dupa ce au aparut fisuri la doua palete ale unui rotor. Care au fost cauzele acestor defectiuni? Sa fie utilajele din sistemul energetic atat de imbatranite?

    Deocamdata, comisiile de ancheta special formate cauta raspunsurile. In cazul CNE explicatii s-ar gasi. Prima oprire din 2005 a Unitatii I, din 19 ianuarie, a fost determinata de aparitia unei defectiuni la o vana a unuia dintre generatorii de abur. A doua oprire, din 28 ianuarie, a fost cauzata de defectiunea unui alt robinet de la sistemul de oprire rapida. Toate aceste componente au fost montate in urma cu aproape 20 de ani si sunt „imbatranite“. „In cazul primei defectiuni, este vorba despre aparatura procurata in perioada 1984-1986“, explica specialistii Nuclearelectrica. 

    Este adevarat, componentele sunt vechi, insa durata lor de viata este de circa 30 de ani, spun aceiasi specialisti. In plus, aceste utilaje sunt declarate „fara mentenanta“, ceea ce inseamna ca nu ar fi trebuit sa apara defectiuni dupa 20 de ani de functionare. Tocmai de aceea s-a decis inceperea unei investigatii care sa ajunga pana la furnizorii de echipamente (compania canadiana Ansaldo si cea americana Dresser). 

    Nuclearelectrica are si un argument: un incident similar cu cel din 19 ianuarie s-a petrecut si la o centrala nucleara din Canada, care foloseste aceeasi tehnologie, CANDU. Totusi, cat de normale sunt asemenea defectiuni?

    Frecventa cu care ele s-au produs este, cu certitudine, iesita din comun. Sursele citate explica sincopele din functionarea Unitatii I. Poate elementul esential de care trebuie tinut cont este perioada in care a fost construita centrala: 1980-1989 – cu trei ani mai mult decat perioada optima de constructie. Si, din nou, utilajele invechite. 

    Situatia nu este sau nu ar trebui sa fie necunoscuta de oficialii Ministerului Economiei. Aceasta in conditiile in care statul are planuri mari cu Centrala de la Cernavoda. MEC vrea sa finalizeze lucrarile la Unitatea II si sa inceapa contructia Unitatii III. Poate prioritatea ar fi fost retehnologizarea Unitatii I. 

    Dar si la capitolul retehnologizari MEC pare sa aiba mai multe minusuri decat plusuri.  Tocmai lucrarile de mo-dernizare facute mai bine sau mai putin bine au determinat oprirea centralei hidroelectrice Portile de Fier I. Aici nu mai putea fi vorba despre utilaje sau aparatura invechite. Retehnologizarea grupului s-a facut in 2000, de catre compania elvetiana Va Tech Hydro. Mai mult, utilajele sunt in garantie. 

    Seres pare ca a gasit si solutiile pentru evitarea unor asemenea situatii: implicarea specialistilor si producatorilor romani in efectuarea lucrarilor de la Portile de Fier.  Ideea, cat se poate de nobila, ar aduce lucrari in plus firmelor romanesti. Cine sunt firmele care ar trebui contactate pentru efectuarea retehnologizarilor? Printre potentialii furnizori se afla „Hidroconstructia, Energoconstructii, Electroputere sau Uzina de Constructii Mecanice Resita, dar in calitate de subcontractori“, precizeaza Traian Oprea, directorul general al Hidroelectrica. Prin urmare, firme romanesti, dar cu contractor principal elvetian. 

    Dincolo de detaliile financiare sau tehnice ale „afacerii“, opririle unor unitati de productie a energiei electrice au un numitor comun: cresterea costurilor de productie. Si nu numai pentru societatile in cauza (Hidroelectrica sau Nuclearelectrica), ci si pentru Termoelectrica. Aceasta din urma a fost nevoita sa porneasca grupuri care nu mai functionau, tocmai pentru a furniza electricitatea necesara consumului din Romania. In plus, statul a importat electricitate din Serbia si Bulgaria.

    Cat de mult a costat operatiunea nu se stie inca. Si acest aspect al problemei este analizat de oficialii MEC. Un lucru este cert: nota de plata pentru disfunctionalitatile sistemului energetic este achitata de fiecare dintre noi. Iar electricitatea se va scumpi, constant, pana in 2007, tocmai pentru acoperirea costurilor de productie. 

    Cine sau cand va raspunde pentru erorile aparute in sistemul energetic, ramane de vazut.

  • OK DE LA AIEA

    Din punct de vedere nuclear, Centrala de la Cernavoda este conforma cu standardele internationale.

    EVALUARE: La inceputul acestui an o echipa de experti de la Agentia Interna-tionala pentru Energie Atomica au evaluat functionarea centralei de la Cernavoda. 

    CONCLUZIE: Specialistii au constatat ca unitatea respecta cerintele standardelor internationale si recomandarile agentiei. 

    RECOMANDARI: AIEA a facut si unele recomandari de imbunatatire a activitatii, documentul final urmand sa fie remis Guvernului roman in luna mai a acestui an.

  • De la „Firul Rosu“ la „Avionul Albastru“

    Parca e un facut – marile scandaluri care zguduie viata politica a unei tari, ba uneori chiar relatiile dintre state, incep de obicei de la cate o stire de ziar.

    Uneori stirea cu pricina „face“ de la bun inceput prima pagina. De cele mai multe ori, insa, e pierduta undeva, prin paginile publicatiei, si, abia odata preluata de catre alte agentii mass-media, interpretata si prezentata intr-o anumita conjunctura, devine bulgarele de zapada de la care incepe totul. Din acel moment functioneaza principiul avalansei – bulgarele a luat-o la vale si nimeni, nici macar cei care l-au aruncat, nu-i mai pot opri cresterea. Exemplele din Europa sau Statele Unite sunt numeroase, dar nici scurta noastra experienta postdecembrista nu este lipsita de astfel de situatii.

    Scandalul „Firului Rosu“, dupa cum a fost botezat de catre mass-media, a inceput, bunaoara, nu in Romania, ci in Rusia, printr-o stire publicata in 2000 de Zavtra, un ziar moscovit de orientare comunista, mai degraba obscur. Ulterior, a fost preluat, daca nu ma insel, de catre BBC Romania, care a solicitat si primele reactii celor implicati direct sau indirect. De aici incolo a intrat in functiune principiul avalansei. Cand zapada a navalit pe ferestre, cotidienele centrale, pe urma televiziunile si posturile de radio, n-au mai putut evita subiectul. Ceea ce a urmat se cunoaste. Iar dovada cea mai buna ca o avalansa astfel declansata nu se opreste cu una, cu doua, o reprezinta faptul ca ecourile sale se mai resimt pana-n ziua de astazi. Recent, Talpes l-a acuzat pe Harnagea ca ar fi furnizat, contra cost, subiectul ziaristului moscovit tocmai pentru a se pierde urma „sursei“.

    Scenariul pare sa se repete acum in oglinda. Adica, rasturnat. In locul Rusiei, sunt astazi Statele Unite ale Americii. Rasfoiam saptamana trecuta Newsweek, cand ochii mi-au cazut peste un articol de „Intelligence“. In general, articolele de acest gen  – rare, de altfel – merita citite cu creionul in mana, pentru ca o publicatie de prestigiul si impactul Newsweek, nu-si permite dezvaluiri decat pe baza unor probe irefutabile. Iar de aceasta data, cititul cu creionul in mana s-a dovedit chiar mai interesant decat ma asteptam. Conform articolului, Romania ar fi implicata – nici mai mult nici mai putin – intr-un paienjenis de interese („paienjenis“ suna, parca, mai bine decat „network“) cu CIA. Si nu e vorba aici despre relatiile oficiale, aflate sub controlul Parlamentului sau ale CSAT-ului. Nici macar despre cele aflate sub controlul politicienilor americani, mult mai atenti decat ai nostri in chestiuni de „intelligence“. Nu. Ar fi vorba despre operatiuni strict secrete, atat de secrete incat scapa cunostiintei nu doar a noastra, Marele Public mic, de o parte si de alta a Atlanticului, ci chiar si a lor, politicienilor din comisiile de specialitate, meniti sa le controleze. Atentie! Nu vorbim nici despre James Bond si nici despre Pavel Corut!

    Pe scurt, despre ce este vorba. Pana la un punct, povestea este deja cunocuta. Khaled el-Masri, cetatean german de origine libaneza sustine ca, in 31 decembrie 2003, ar fi fost rapit dintr-un autobuz, in Macedonia, si transportat, in catuse, la un hotel din Skopje. De acolo ar fi ajuns intr-o inchisoare din Afganistan, unde ar fi fost batut si interogat de catre americani in legatura cu extremistii musulmani de la moscheea sa din Ulm, Germania. Cand, intr-un sfarsit, anchetatorii americani ar fi realizat ca nu stie nimic, l-ar fi eliberat in apropierea granitei macedoniene, intr-o zona pustie. La auzul povestii, granicerul macedonian a izbucnit in ras. Sotia lui Masri va fi izbucnit in plans, pentru ca nimeni nu gusta o poveste atat de cusuta cu ata alba pentru a-si explica absenta de cateva luni. Oricum, conform Newsweek, nimeni de la CIA nu mai rade zilele acestea. 

    Ziaristii acestei publicatii (Michael Hirsh, Mark Hosenball si John Barry) au obtinut planurile de zbor care indica limpede ca CIA ar fi utilizat un Boeing 737 (tail number N313P) drept „top-secret global charter“, deservind locatii clandestine de interogare, folosite in „razboiul impotriva terorii“. Planurile de zbor, confirmate deja de catre Autoritatile Europene de Aviatie, se suprapun exact peste marturiile lui Masir. Pe 24 ianuarie, Avionul Albastru zboara din Skopje, Macedonia, pana la Bagdad, Irak. In aceeasi zi, paraseste Bagdadul cu destinatia Kabul, Afganistan, unde-l lasa pe Masir. Pe 25 ianuarie, 2004, avionul paraseste Kabul cu destinatia… Timisoara, unde ajunge in aceeasi zi si pleaca spre … Bucuresti! Dupa ce toata lumea isi trage nitelus sufletul in capitala, a doua zi, pe 26 ianuarie, Avionul Albastru se indreapta spre Palma de Majorca, si, de acolo, spre Washington D.C. Si-am incalecat pe-o sa si v-am spus povestea din Newsweek asa.

    Din nefericire pentru noi, romanii, probabilitatea ca ziaristii de la Newsweek sa fi incalecat pe o mare si gogonata minciuna tinde spre zero. CIA a refuzat sa comenteze articolul – si asta deja spune multe. Personal, nu-mi plac scheletele scoase din dulap. Lor acolo le sade bine, in penumbra. Dar odata iesita o tibie nu-i mai poti cere femurului sa ramana dupa usa. Si, cu atat mai putin, craniului. Pentru ca, in cel mai fericit caz, Romania are (sau a avut) „relatii neprincipiale“, pidosnice, cu SUA. In cel mai nefericit caz, are un soi de Guantanamo Bay, de care noi, muritorii de rand, Marele Public mic, nu stim nimic. Astfel s-ar explica si incapatanarea Romaniei de a nu semna, spre deosebire de restul Europei, tratatul impotriva crimelor de razboi. Le putem, asadar, cere socoteala si lui Iliescu si lui Nastase. 

    Dar lui Basescu, putem? Daca vreti, va pot face, vorba francezilor, un desen.

  • Banii existau. Ei s-au aplecat sa ii ridice

    M-a intrebat redactorul-sef al revistei cum vad evolutia antreprenorilor si a aface-rilor lor in aceasta perioada, in lumea noua de dupa lepadarea economiei centralizate. O vad ca pe o renastere. Romanii s-au scuturat atunci, in decembrie 1989, nu numai de un vis urat care a deformat realitatea, dar au dat de pamant si cu efectele sale – rutina, neesentialul si indiferenta. Au inceput sa evolueze; au muscat din viata cu foame, si-au umplut spiritul cu entuziasm si undeva, in mintea lor, au deblocat ecluza care le incatusa initiativa. 

    In primele zile ale noii epoci s-a produs o revelatie. Oamenii au constatat uimiti cat de mult timp au pierdut lamentandu-se, plangandu-se pe sine. Imi amintesc cand am revenit de la Toronto, pentru intaia oara, in tara, la Arad. Mergeam pe strada cu fratele meu si discutam despre ce se va intampla in continuare, ce trebuie sa facem, cum se vor descurca oamenii. I-am spus: „Nu vezi ca pe strada calcam pe un covor de dolari? In jurul nostru zac milioane de bancnote. Trebuie numai sa ne aplecam si sa le ridicam“. Asa cum noi ne-am aplecat, au procedat si altii. 

    A urmat descatusarea. 

    Afacerile au explodat intr-o tara cu un potential extraordinar, umbrit o perioada de legislatia incoerenta si incerta care a reglementat tranzactiile economice, fiscalitatea. Dar statul 

    si-a dat seama repede ca poate trai bine numai daca si cei care il sustin traiesc bine: a iutit pasul spre economia de piata si, o data cu asta, spre o legislatie eficienta. 

    Ca in oricare tranzitie, cei ce si-au asumat riscul au razbit. Ii respect pe acesti oameni pentru curajul lor: de la buticuri, standuri in piata, en-gros-uri cu citrice si dul-ciuri, cu piese de masini ori alimente, au facut pasi rapizi in fata. Marele lor merit este ca au stiut sa se dezica de politica banului la ciorap, cu care ii obisnuise sistemul precedent, si au investit in domenii esentiale inainte ca firmele multinationale sa apuce sa faca primii pasi spre Romania. Nu spun ca despre unele dintre privatizari presa a scris degeaba pagini critice; a existat si nod in papura. 

    Majoritatea oamenilor de afaceri s-au afirmat corect, prin evolutii spectaculoase, de la import-export la productie proprie. Au fost preluate fabrici dezastruoase, in care investitorii calcau pe cioburi de sticla si se plimbau prin hale neincalzite, fara geamuri, lasate de izbeliste, cu mii sau zeci de mii de angajati neplatiti, suspiciosi si furiosi, care scandau ca nu vor nici bani, nici valuta, ci locurile lor de munca, indiferent cat ar fi fost de neproductive, paguboase. Reusind sa treaca peste populismul lui „Nu ne vindem tara“, Romania a crescut relativ calm. Am ajuns, iata,  in 2004, sa avem cea mai importanta crestere economica din Europa, ceea ce nu e lucru de nimic! – ocolind colapsul bulgar si modelul rusesc de control al marilor afaceri. 

    Am observat ca, in general, romanii privesc cu usoara retinere businessman-ii de succes; dar ar trebui sa se raporteze la ei cu recunostinta, fiindca ei au adus in economia autohtona si, extrapoland, in viata sociala, reteta de succes a democratiilor occidentale: disciplina, ambitia, rigoarea, seriozitatea, parolismul si au reusit sa construiasca, din ruinele pe care le-au preluat, lideri de piata nationali. Au retehnologizat si au dezvoltat industria interna, depasind si ridiculizand conceptul ca industria romaneasca ar echivala cu un morman de fiare vechi. 

    Se vorbeste mult despre exemplele extraordinare din Silicon Valley; ati fi surprinsi – din povestea adevarata a majoritatii oamenilor de afaceri de succes din Romania s-ar putea scrie bestselleruri cel putin la fel de rasunatoare despre cum sa reusesti in viata pornind de la o idee si cu nimic in buzunar. 

    Sigur, se poate discuta si despre multe esecuri, intreprinderi falimentare, somaj, dar acestea nu sunt generate atat de un mediu neprietenos cat mai degraba de ma-nagement incompetent. Filosofia mea este ca orice afacere reuseste, daca o tratezi cu vointa, disciplina si atentie. Nu exista sa esuezi, daca vrei sa castigi! – aceasta este mentalitatea cu care am revenit in Romania dupa revolutie si pe care o intalnesc acum, tot mai des, la investitorii autohtoni.

    Am fost intrebat deseori cum se vede economia nationala, privita din afara. Seamana cu o copila nascuta in decembrie 1989: a intrat acum in al 16-lea an de viata, incepe sa faca ochi dulci, este tot mai atragatoare. Petitorii stau la rand la usa ei. O admira.   

    Zoltán Böszörményi este om de afaceri (a fondat compania de iluminat Luxten), poet si scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din Romania

  • Oul Microsoft si gaina IBM

    Simplificarea tehnologiilor, integrarea acestora in conceptul de casa digitala si birou virtual, totul pe o infrastructura de comunicatii bazata pe Internet. Acestea sunt directiile in care se duc banii companiilor din industria de tehnologia informatiei si comunicatii. Scopul acestor investitii fost afirmat la CeBIT: vom cumpara, bucata cu bucata, casa inteligenta si biroul viitorului.

    Atunci cand iti intalnesti un prieten sau un coleg de birou in fiecare zi, timp de zece ani, abia mai remarci schimbarile pe care timpul le intipareste pe trasaturile acestuia. Doar cand privesti fotografiile din album vezi cu adevarat cum s-a transformat. Sa luam, de pilda, cazul unuia dintre cei mai apropiati si de nadejde colegi de birou ai fiecaruia dintre noi, PC-ul. In numai zece ani, s-a schimbat enorm. A slabit, a devenit mai agil, mai puternic, mai inteligent, dar noi parem sa nu vedem toate aceste schimbari, pentru ca ele s-au petrecut in timp, pe nesimtite.

    Cu numai zece ani in urma, tehnologia informatiei era obiectul unei revolutii tacute. Microsoft facea primul pas in a cuceri calculatoarele personale ale utilizatorilor din intreaga lume si computerele companiilor. Iar pasul se numea Windows ‘95. Mai tineti minte primul sistem de operare „cu fata umana“ al lui Bill Gates? Sa-l comparam cu Windows-ul de azi: e mult diferit si parca neschimbat. Dupa zece ani, e de o mie de ori mai inteligent, cu toate ca si-a pastrat aceleasi „apucaturi“ din tinerete, aceleasi vechi metehne care ne supara si azi. Da, e tot el, vechiul coleg de birou, care ne-a facut sa uitam de Netscape Navigator si sa folosim Internet Explorer-ul. Chiar asa: mai are cineva Netscape pe computer? Sau, mai degraba, suparati pe Windows, am apelat la nou-veniti ca Linux, Opera sau Firefox?

    Zece ani de colegialitate sunt suficienti, nu? – CV-urile altor tineri pretendenti la postul de asistent personal se cer citite. Pasim intr-o noua era, cea a convergentei. Producatorii din IT, cei din comunicatii si chiar fabricantii de electronice pentru acasa fac pace si afirma la unison: ne trebuie o singura lume a tehnologiei in care sa ne intelegem folosind un limbaj comun. „Avem nevoie de lucruri simple. Trebuie sa reducem complexitatea tehnologiei care ne inconjoara. Iar pentru asta e nevoie de standarde si platforme deschise pe care oricine sa poata dezvolta solutii si servicii.“ Acestea sunt cuvintele rostite timp de o saptamana la Hanovra – sub o forma sau alta – de aproape toti participantii la cel mai mare targ international de IT&C, CeBIT 2005. 

    Si pentru a ne convinge, si-au adus cu totii produsele care dovedesc ca asa stau lucrurile. Cu alte cuvinte, ne vom inghesui sa cumparam, bucata cu bucata, casa inteligenta si biroul virtual, si asta pentru ca „bucatile“ vor functiona impreuna perfect, cu ajutorul tehnologiilor deschise, promit producatorii. 

    Acum mai putin de o luna, la Cannes, companiile de telecomunicatii promiteau ca primele telefoane compatibile cu faza a doua a tehnologiei 3G vor fi gata in a doua jumatate a acestui an. Eroare de marketing, reparata in viteza. Ele au fost deja gata pentru CeBIT.

    „Am devansat lansarea terminalelor compatibile cu HSDPA (a doua faza a 3G – n.r.) intr-o incercare de a accelera comercializarea lor, pentru ca prevestim o era HSDPA mai devreme decat ne asteptam“, a afirmat Ki Tae Lee, presedintele Samsung Electronics, cu ocazia prezentarii la CeBIT a primului telefon 3,5G. 

    Da, e vorba deja de 3,5G, pentru ca industria telecom pare a fi lasat in urma, ca pe o amintire neplacuta legata de licentele pentru care au platit sute de milioane de euro, „epoca 3G“.  Care nu a ajuns inca in multe colturi ale lumii, printre care si Romania. Vitezele de transfer al datelor pe care a doua faza a tehnologiei 3G le va permite, vor anula in mare masura diferenta dintre liniile fixe si telefonia mobila, s-a afirmat la CeBIT. In fond, atat telefonul mobil, cat si liniile fixe vor apela la acelasi suport pentru comunicatii, Internetul. Drept urmare, convergenta se va produce de la sine. Nu mai trebuie sa mire ca unul dintre cei mai mari operatori, T-Mobile, divizia de comunicatii mobile a Deutsche Telekom, a anuntat la CeBIT ca isi va rascumpara divizia de Internet, T-Online, vanduta cu trei ani in urma. 

    Mai mult: nu peste multa vreme vom avea un telefon mobil bun la toate.

    Siemens, lider mondial in furnizarea de tehnologii si echipamente de telecomunicatii, s-a inscris in aceasta cursa. Tehnologia adoptata de germani, „Near Field Communication“ (NFC), va permite tuturor dispozitivelor sa comunice intre ele in mod securizat, fara a mai fi nevoie de parole de acces sau de navigarea prin meniuri complicate. Simpla apropiere la cativa centimetri a unui telefon mobil de un punct de acces, un bancomat sau o casa de marcat va permite, de exemplu, efectuarea unei tranzactii. Acest lucru este posibil prin intermediul identificarii cu ajutorul frecventelor radio (RFID), tehnologie folosita deja in supermaketuri, pentru citirea automata a etichetelor de pe produse.

    Granita dintre telefonul mobil, computerul personal si telefonul fix de la birou sau de acasa devine tot mai subtire. Dar daca am vorbit de Siemens, furnizor de echipamente si tehnologii pentru retelele de telefonie mobila, atunci, in spiritul convergentei, sa amintim de Microsoft, numarul unu mondial in software. De ce? Simplu. Chiar si Microsoft isi deschide platforma catre altii. Hi-Path, o tehnologie dezvoltata de Siemens pentru a permite comunicarea intre entitati total diferite – de exemplu, departamentul de creatie din Romania al unei firme care lucreaza pe platforma MacIntosh si cel de vanzari din Londra al aceleiasi firme, care ruleaza, sa zicem, servere Linux-, va fi incorporata in viitorul Office 2005 al Microsoft.

    Poate parea complicat, dar toate aceste eforturi vin din dorinta producatorilor si a furnizorilor de solutii sau servicii de a vinde. Diversitatea a devenit un obstacol in calea profitului. Prea multe servere, retele prea complicate, in care distributia de continut direct catre consumator a devenit aproape imposibila. 

    „Totul se misca in ziua de azi, dintr-o parte in alta, din diferite motive. Fie ca datele trebuie stocate in alt loc pentru a preintampina pierderea in caz de dezastre, fie ca se intampla fuziuni si achizitii iar informatiile trebuie transferate de la o companie la alta, asistam la un proces de virtualizare a informatiei“, spune pentru BUSINESS Magazin Dante Malagrino, Senior Marketing Manager pentru tehnologii si retele de stocare a datelor la Cisco Systems.

    „De data acesta, virtualizarea de care vorbim se va realiza pe standarde si platforme deschise, pentru a ajunge la acel «Sfant Graal» pe care il cauta lumea informaticii, automatizarea proceselor de comunicare a datelor, interoperabilitatea totala.“ Pentru a ajunge acolo, spun specialistii in IT, va trebui sa renuntam la produsele proprietare ale unei singure companii, fie ca e vorba de servicii, solutii software sau hardware. 

    „Trebuie sa simplificam managementul retelelor pentru a reduce cheltuielile de administrare a acestora“, spune Malagrino. Solutia pe care Cisco o propune in domeniu este un modul care va permite oricarei retele sa simplifice modul de comunicare a datelor. Echipamentul va reduce costurile de administrare a retelei, simplificand modul de comunicare in interiorul acesteia. „La nivel de infrastructura, este similar cu ceea ce a realizat limbajul deschis XML pentru partea de programare. Functioneaza in mod similar“, a adaugat Dante Malagrino.

    De fapt, asa cum programarea in XML a deschis platforma Microsoft Windows catre alte sisteme de operare, in mod similar, echipamentul propus de Cisco va deschide retelele pentru schimbul de informatii cu alte echipamente si va simplifica comunicarea intre computere si servere. Eforturile comunitatii IT &C nu sunt intamplatoare. Ele ar trebui sa ne duca nu numai spre casa digitala – in care putem programa emisiunea preferata doar prin SMS – ci si spre biroul virtual. 

    Sunt dispuse, insa, companiile sa cheltuie bani pe o noua generatie de echipamente, care sa permita angajatilor sa comunice de oriunde catre oricine, folosind produse diferite dar care sa fie compatibile intre ele?

    Nu cumva ne grabim cu revolutia convergentei in domeniul IT asa cum companiile din telecom s-au grabit acum trei ani sa adopte tehnologia 3G? Ar trebui sa facem pasul acum, sa adaptam intreaga infrastructura a unei afaceri pentru a face fata noului val?  „Intreprinderile mici si mijlocii europene nu au planuri mari in ceea ce priveste imbunatatirea infrastructurii IT pentru acest an“, crede Manuel Angel Mendez, analist la Forrester Research. Potrivit studiilor Forrester, numai 18% dintre acestea au in plan schimbarea computerelor din cadrul firmei cu unele mai performante.

    In opinia lui Mendez, situatia din piata nu se suprapune planurilor exprimate la CeBIT de marii jucatori din IT. 

    „Companiile europene vor continua sa cumpere servere sau medii de stocare HP iar Cisco va ramane liderul furnizorilor de echipamente de retea“, crede analistul de la Forrester. „Uneltele de lucru ale companiilor medii si mici vor purta in continuare semnatura Microsoft.“

    Pana cand dilema va fi rezolvata iar biroul virtual va face parte din afacerea fiecaruia, consumatorul de rand ramane principala tinta a expozantilor de la CeBIT pentru acest an.  Sony Ericsson a batut moneda pe primul telefon-walkman. Samsung, pe primul telefon mobil cu camera de 7 megapixeli ori pe cel cu hard disk de 3GB (adica o capacitate de stocare de 200 de ori mai mare decat mobilele actuale) iar Siemens pe telefoanele fara fir care controleaza toate dispozitivele electronice. Logitech, lider in domeniul accesoriilor pentru PC-uri, spune ca mouse-ul de la calculator va deveni telecomanda pentru TV, calculator si reteaua de acasa. Toate acestea nu inseamna altceva decat faptul ca, inainte de a convinge managerii companiilor ca noile tehnologii le vor schimba afacerea, producatorii stiu cine trebuie convins mai intai: omul din sufragerie.

    „Internetul de mare viteza a devenit deja o realitate chiar si in Europa de Est. Mai trebuie doar sa conectam dispozitivele intre ele, prin Internet fara fir“, spune Josef Forer, director de management pentru Europa Centrala si de Est la Siemens. „Exista chiar si in Romania destui oameni cu posibilitati financiare care sa isi doreasca o casa digitala“, a declarat el pentru BUSINESS Magazin.

    Pana la urma, CeBIT e un targ, iar cei peste 6.200 de producatori si furnizori au venit aici pentru a vinde, nu pentru a dezbate curente si tendinte in tehnologie. Nu de putine ori, sperantele acestora se leaga de pietele in ascensiune, precum cele din Europa de Est.  Predictiile analistilor pentru anul in curs arata o crestere a vanzarilor de telefoane mobile de circa 6%. „Noi credem insa intr-o crestere mai accentuata“, spune Ki-Tae Lee, presedintele Samsung. „In 2005 vanzarile se vor cifra intre 700 si 710 milioane de unitati.“

    Chiar Siemens isi leaga sperantele diviziei de telefoane mobile inclusiv de pietele emergente. „Telefoanele pe care le-am lansat vin sa infirme zvonurile vehiculate privind o eventuala vanzare a diviziei noastre de telefoane mobile. Pe de alta parte, restructuram intern divizia si reducem costurile“, spune Forer. „Nu excludem insa un parteneriat cu un alt producator“, admite acesta. Producatorul german a anuntat ca va reduce cu aproximativ un miliard de euro bugetul de cheltuieli.

    Pentru a-si consolida pozitia sau a creste vanzarile, nici o nisa de piata nu mai e prea ingusta pentru producatori. 

    La CeBIT, Nokia a anuntat implementarea unui proiect pilot privind distributia de programe de televiziune direct pe telefonul mobil. 500 de utilizatori finlandezi ai noului Nokia 7710 pot receptiona deja MTV, CNN, BBC World, Euronews, Eurosport, ViVa Plus si Fashion TV. Fie ca e vorba de telefonul mobil, de liniile fixe, de reteaua companiei sau cea de acasa, lumea IT&C se misca intr-o singura directie: uniformizarea si standardizarea, pentru a face pe plac consumatorului, satul de atatea dispozitive care nu se mai inteleg intre ele.

    Intrucatva, CeBIT 2005 a insemnat doar o jumatate de raspuns si reafirmarea dilemei vechi de cand lumea. Ce punem mai intai: oul sau gaina? Adica ar trebui sa dispara granita dintre PC, telefon si video-audio player pentru ca sa avem programe comune capabile sa ruleze pe orice dispozitiv sau ar trebui sa avem intai programele ca granita sa dispara?

  • Schimbarea la fata a mobilului

    Dupa ani de zile in care au alergat in aceeasi directie, catre telefoane mobile cat mai mici, cu ecrane color si camere digitale cat mai performante, producatorii mondiali de top au ajuns intr-un punct in care trebuie sa gaseasca metode noi, tot mai originale, pentru a continua sa-si creasca vanzarile.

    Unii producatori inventeaza telefoane mobile bazate pe linii „de fashion“, ce par desprinse din garderoba manechinelor care defileaza pe catwalk, altii cauta sa puncteze la impresia artistica si investesc in tastaturi si ecrane cu stil. In schimb, asiaticii continua sa parieze pe avansul tehnologic pe care l-au luat fata de restul lumii, pentru a-si mentine sau chiar mari cota pe o piata extrem de competitiva ce a masurat 674 de milioane de telefoane mobile vandute anul trecut. Care va fi strategia castigatoare?

    In Romania, tehnologia continua sa fie importanta pentru cumparatori, insa si componenta de stil si design a aparatelor incepe sa conteze din ce in ce mai mult. Piata autohtona este foarte aproape de acel punct critic, in care doar realizarile tehnologice nu mai sunt de ajuns pentru a vinde telefoane, a declarat pentru BUSINESS Magazin Razvan Petrescu, account manager la Nokia Romania. „Desi serviciile solicitate sunt inca din categoria celor de baza – vocea si SMS-ul fiind cele mai frecvent utilizate – apetenta pentru terminale expresive, care traduc vizual personalitatea utilizatorului, este deja un fenomen“, a spus Petrescu.

    Consumatorii romani continua totusi sa ramana foarte influentati de pret, precum si de caracteristicile tehnice de baza – cum ar fi durata de viata a bateriei – atunci cand aleg un telefon mobil, a constatat Gabriel Maranca, sales account manager la Motorola Romania. Insa pe piata locala exista o pronuntata tendinta de crestere a interesului pentru telefoanele cu clapeta, asa- numitele „clamshell“, pentru telefoanele cu stil, cu un design care sa se apropie cat mai mult de personalitatea utilizatorului, este de parere Maranca. „Cred ca ne apropiem cu viteza de momentul in care designul si caracteristicile tehnice vor fi deopotriva de importante in luarea deciziei de cumparare.“

    Aceeasi idee este sustinuta si la nivel international. „Atunci cand tehnologia din telefoanele mobile incepe sa se stabilizeze, trebuie sa incepi sa te gandesti la alte elemente, precum designul“, comenteaza Ben Wood, analist la compania de cercetare a pietei Gartner. „Doar tehnologia nu mai este de ajuns. La un moment dat, cursa umar la umar de a construi o camera cu 3, 5 sau 15 megapixeli devine irelevanta.“

    Ecranul color si camera digitala au devenit deja componente standard in majoritatea aparatelor care se vand pe marile piete din Statele Unite, Europa, Coreea sau Japonia, asa ca acum producatorii incearca sa ghiceasca viitoarea strategie care va pune pe jar cumparatorii. Iar optiunile intre care au de ales nu sunt putine.

    Mai multi producatori, printre care liderul mondial Nokia, dar si Sony Ericsson sau Motorola, s-au decis sa incerce piata cu telefoanele capabile sa redea muzica digitala. Tinta este nu foarte usor de atins: spargerea cvasi-monopolului instituit de Apple cu playerul sau digital iPod si reorientarea consumatorilor catre telefonul mobil, care are avantajul ca poate fi folosit, pe langa ascultarea de muzica, si la tot felul de alte lucruri – convorbiri, mesaje text si MMS-uri, fotografiere, filmare.

    Oficialii companiei Nokia sunt de parere ca anul acesta, muzica va deveni „mobila“. Iar fenomenul nu va ocoli Romania, spune Razvan Petrescu, account manager al filialei autohtone a companiei finlandeze. „In Romania si in lume, in general, oamenii isi doresc sa raspunda convergentei tehnologice – pentru ca este mai confortabil. Muzica pe telefonul mobil este o tendinta care va fi preluata, pastrand proportiile, si in Romania, asa cum s-a intamplat cu toate celelalte tendinte internationale“.

    Directia in care se indreapta piata mondiala este clara – telefoanele mobile vor asigura o experienta multimedia totala, spune si Gabriel Maranca, sales account manager la Motorola Romania. „Atunci cand achizitionezi un nou telefon mobil, poti fi interesat in mod deosebit de muzica, filme, spoturi video, jocuri sau fotografii. Le poti avea pe toate intr-un singur instrument – telefonul mobil“. In lume sau in Romania, acesta este viitorul: mobilitatea fara limite in comunicare, este de parere Maranca. 

    Problema actuala a telefoanelor mobile in lupta cu playerele digitale – lipsa unui hard disk incapator – este pe cale de a fi rezolvata, spun specialistii. Primele telefoane cu hard disk sunt asteptate in curand pe piata internationala, ca sa nu mai vorbim de mobilele cu card de memorie flash, dintre care unele pot stoca pana la 1GB, echivalentul a aproximativ 250 de melodii.

    „Lucram pe segmentul hard disk-urilor miniaturale si vom prezenta in curand niste echipamente foarte interesante“, a spus recent Jonas Guest, vicepresedinte al diviziei de divertisment de la Nokia.

    „Linia care separa lumea Internetului si lumea wireless va deveni din ce in ce mai neclara in urmatorii ani“, sustine si Ted Cohen, vicepresedintele companiei de dezvoltare si distributie muzicala EMI. Compania ofera in prezent un catalog de 200.000 de melodii, disponibile pentru descarcare contra cost atat pe PC cat si pe telefonul mobil. „Pe cat de important este astazi sa te poti conecta online prin intermediul PC-ului, pe atat de important va fi sa poti face asta prin telefonia mobila 3G sau alte tehnologii wireless“, este de parere Cohen. „Scopul nostru este sa transformam muzica intr-o experienta continua si permanenta.“

    Argumentele producatorilor de telefoane si ale partenerilor sunt completate de ideile stilistilor, care pun in practica noi concepte de design pentru a face telefoanele sa iasa in fata pe o piata din ce in ce mai aglomerata. Motorola, de exemplu, a prezentat recent telefonul ultra-subtire Razr, care a obtinut deja cronici bune in publicatiile de specialitate, iar Nokia a introdus, acum cateva luni, o gama de telefoane cu designul desprins din stilul anii ‘20. Esteticul inseamna insa ceva mai mult decat un aparat cu muchiile altfel rotunjite. Un design este reusit atunci cand utilizatorul are acces simplu si rapid la serviciile de telefonie mobila si la Internet, in orice loc s-ar afla, afirma ori de cate ori are ocazia Ed Zander, director executiv al companiei americane Motorola.  

    Nu tehnologia, ci simplitatea este una dintre regulile de baza la Motorola, a spus Zander in cadrul evenimentului 3GSM desfasurat recent la Cannes. „Daca as face un zoom de la 3 kilometri inaltime, as vedea oameni cu laptopurile in brate care folosesc doar e-mailul, calendarul si intra pe Internet. Cam asta-i tot ce le trebuie“. Presedintele companiei rivale Sony Ericsson, Miles Flint, pare sa fie de acord cu ideea: „Si eu sunt unul dintre cei care viseaza sa poata pleca de acasa fara computer“.

    Totusi, in opozitie cu incercarile lor de a se diferentia, producatorii au de infruntat o cerinta fundamentala: tehnologia de baza trebuie sa ramana identica cu a concurentei, pentru ca telefoanele au nevoie sa se conecteze in comun la retelele wireless si sa poata folosi aceleasi servicii mobile, avertizeaza analistii.

    „Electronicele pentru consumatorii individuali sunt o industrie oarecum inspaimantatoare, pentru ca se bazeaza in intregime pe standarde tehnologice. In final, o diferentiere esentiala se poate face numai din punct de vedere estetic“, spune Ben Wood, de la Gartner. Insa nu toti producatorii sunt de acord ca tehnologia este o miza depasita. In timp ce Nokia, Sony Ericsson si Motorola au anuntat diverse acorduri pentru instalarea de software care sa le permita sa intre pe piata telefoanelor-playere muzicale, rivalii sud-coreeni Samsung si LG investesc in linii noi de productie pentru display-uri mai clare, camere si boxe audio mai performante si telefoane mai mici.

    Samsung, de exemplu, a prezentat recent cateva noi modele miniaturale pentru serviciile de telefonie 3G precum si telefoane cu display-uri care se rotesc, numai bune pentru viitoarele servicii de televiziune digitala, spun specialistii. „Chiar in deja banalul design cu clapeta, chiar intr-un telefon cu parti culisante, diferentele se pot vedea. Calitatea display-ului, sunetul surround. Oamenii le recunosc si sunt dispusi sa plateasca suplimentar pentru ele. Acesta este modul in care vrem sa ne diferentiem“, a spus un oficial de top al Samsung.

    Si LG, producatorul cu cea mai rapida crestere la nivel mondial, pariaza pe inovatie in productia de telefoane si isi indreapta atentia mai ales spre cipurile care echipeaza telefoanele de mici dimensiuni, compatibile cu 3G. „Am facut mari investitii in 3G. Nu vrem sa mai intram in competitie pentru 2G (n.r. – tehnologia GSM). Vrem sa trecem la urmatorul nivel, care este 3G-ul si televiziunea pe mobil“, a declarat directorul de operatiuni pentru Europa al LG, James Kim.

    Strategia pare sa dea roade. LG a vandut in Europa 6 milioane de telefoane anul trecut, fata de 1,35 milioane cu un an inainte. Dintre acestea, mai mult de jumatate au fost telefoane 3G, spun oficialii companiei.

    Totusi, investitiile in tehnologie, stil si atitudine trebuie sa tina cont de context. Iar sociologii avertizeaza ca in prezent ne aflam intr-o perioada de tranzitie, in care rolul jucat de telefonul mobil in viata posesorului se schimba profund. Mobilele au devenit astazi accesorii esentiale, fara de care majoritatea dintre noi nu mai putem pleca de acasa. Ce inseamna astazi telefonul mobil pentru posesorul sau? Raspunsul, in varianta simpla, este: „inseamna mai mult ca oricand“. Relatia dintre om si mobilul sau se afla intr-un proces permanent de schimbare de cativa ani incoace, spun specialistii. „In urma cu cativa ani, era suficient sa functioneze“, afirma cercetatorul Michael Hulme, citat de BBC. „Astazi insa, suntem intr-un proces de tranzitie catre stadiul de dependenta atat de acuta incat daca ne pierdem mobilul, incepem sa ne simtim izolati de grupul nostru de prieteni, izolati de persoanele pe care le cunoastem. N-ar fi exagerat sa spunem ca ne simtim handicapati.“ 

    Pe de alta parte, mobilul este si o unealta foarte buna de control. „Folosim telefonul mobil pentru a ne tine sub control relatiile cu ceilalti, putem sa decidem modalitatea prin care ceilalti intra in contact cu noi si, din ce in ce mai mult, filtram informatiile care ajung la noi“, spune Hulme.

    In plus, pe masura ce telefoanele devin tot mai sofisticate si cu mai multe functii incluse, ele se constituie in modalitatea perfecta de a „evada“ de la problemele cotidiene. Michael Hulme spune ca una dintre explicatiile faptului ca mobilele au un succes atat de mare este capacitatea lor de a ne „teleporta“ din locul unde ne aflam fizic.

    „Ne pune in legatura cu un alt spatiu, este un prieten de nadejde cu care vrem sa ne petrecem timpul, ca sa nu mai vorbim ca, prin intermediul jocurilor, putem extrem de usor sa evadam pentru cateva minute din locul in care ne aflam.“

    Iata, deci, care este explicatia fenomenului intalnit tot mai des in Asia: oameni stand la coada si jucandu-se pe telefon, spune cercetatorul britanic. „Ei nu-si doresc sa se afle acolo, stand la coada, asa ca sa joace un joc pe mobil este o alternativa foarte placuta.“ Este adevarat insa ca jocurile la purtator sunt mai mult o distractie a tinerilor, spun specialistii. Mai ales adolescentii sub 15 ani sunt printre cei mai dornici sa experimenteze noutatile care apar in lumea telefoanelor mobile. Ei sunt grupul social care a crescut cu computerul in imediata vecinatate, iar asta ii face sa vada lumea informatica de astazi oarecum cu alti ochi. „Ei privesc echipamentele electronice ca pe niste unelte menite sa aduca date si informatii de undeva din lumea larga in imediata lor apropiere.“ Poate fi vorba de lucruri foarte simple, cum ar fi ringtone-uri sau imagini de fundal pentru telefonul lor, insa Hulme este de parere ca, pe masura ce acest grup social se maturizeaza, va cauta noi forme de a realiza acelasi lucru. „Cred ca ei vor folosi aparatele electronice pentru a se apropia cumva de lumea inconjuratoare, pentru a atrage lumea catre ei si a o rearanja si restructura direct pe ecranul telefonului lor.“

    Pana cand timpul va confirma sau nu teoriile sociologilor, producatorii continua cursa pentru cote de piata. Si cum ideile par sa nu le lipseasca, iata ca telefonul mobil este pe cale sa mai urce o treapta pe scara functionalitatii. 

    Simpay, o companie internationala de plata electronica, a dezvoltat un sistem prin care telefonul tine fara probleme loc de portofel. Cu conditia ca obiectele cumparate sa nu depaseasca pretul de 10 euro. Printre marii operatori europeni care s-au declarat incantati de idee se numara deja Vodafone, Orange, T-Mobile si Telefonica. 

    Sistemul celor de la Simpay va fi pus in functiune pentru prima data in vara acestui an, in Spania. La rand asteapta Marea Britanie si Belgia, programate pentru ultimul trimestru al anului. 

    Zilele banalului portofel par sa fie numarate. Nici playerul digital nu se simte prea bine. Unde se va opri din cuceriri micul telefon mobil?

  • TELEFONUL PORTOFEL

    Studiile demonstreaza ca oamenii sunt din ce in ce mai relaxati atunci cand vine vorba sa plateasca prin mijloace neconventionale, precum Internetul sau telefonul mobil.

    PLATA CU MOBILUL: Mai mult de un sfert dintre europeni sunt dispusi sa apeleze la plata cu telefonul mobil, conform unui sondaj facut de organizatiile britanice AT&Kearney si Judge Institute of Management Studies.

    FACTURI: 34% dintre cei chestionati de AT & Kearney si Judge Institute of Management Studies au spus ca sunt de acord ca produsele cumparate astfel sa fie trecute direct pe factura telefonica.

    70 DE MILIOANE: Numarul total al abonatilor celor sase operatori de telefonie mobila care au aderat la sistemul de plata mobila Simpay (Vodafone, T-Mobile, Orange, Telefonica, Proximus si Amena)

  • Cautarea video

    Aveti nevoie urgent de un scurt material video pentru urmatoarea dvs. prezentare de business? Sau vreti sa va distrati pur si simplu?

    „Scotocirea“ pe Internet face acum posibila si identificarea unor clipuri video – cea mai noua tendinta in industria motoarelor de cautare. Deja pe acest teren se duce o lupta intre Yahoo si Google. De data aceasta se pare ca va fi castigata de Yahoo. 

    La adresa www.google.com/video puteti gasi serviciul de cautare video oferit de Google, insa versiunea Beta (de incercare) nu se ridica la inaltimea asteptarilor pe care le avem de la liderul motoarelor de cautare. Comparat cu serviciile oferite de Google pana acum este inca imatur. Google News a putut fi utilizat in aceeasi zi in care a fost anuntat, desi mai este si acum etichetat Beta. Google Catalogs, Google Images si chiar Google Scholar au fost utilizabile la capacitati ridicate inca de la inceput, spre deosebire de acest Google Video, caruia ii lipsesc multe functii necesare si nu ofera linkuri catre clipuri video, rezultatele intoarse ducand indirect catre clipul sau show-ul cautat. Charlene Li de la Forrester Research a spus, de altfel: „Ultima inovatie Google probabil va dezamagi multi oameni“. 

    In schimb, serviciul de cautare Yahoo! pe care il regasim la adresa http://video. search.yahoo.com, aflat inca in faza de testare, ofera link-uri catre clipuri video, rezultatele fiind afisate asemanator celor returnate la cautarile de imagini, si in plus dispunem de sectiuni de safe search, rafinare a cautarii, preferinte si ajutor pentru cautarea video (ultimele doua optiuni le regasim si la serviciul de cautare video oferit de Google).

    Pe langa Yahoo, o intensa concurenta in materie de cautare video sunt companiile mici, care au tehnologii foarte bune, spre exemplu: BlinkX (creat special pentru utilizatorii de conexiuni broadband si care ofera cautari in continut video si intr-o retea de trusturi de presa precum BBC, CNN, Reuters sau NBC) care poate fi accesat la adresa http://emea-search.blinkx.com sau SingingFish (http://search.singingfish.com) care ofera o mare varietate de formate, sortare dupa marime sau durata.