BusinessMagazin

Blog

  • Cele mai bune salarii

    Incepatorii se vor bucura de cresterile salariale cele mai mari, o data cu normalizarea pietei romanesti. Intre manageri, cei de resurse umane vor capata greutate salariala mai mare decat colegii lor.

     

    TOP MANAGEMENT: Cele mai mari salarii pentru top management in 2010 vor fi in banci, finante, companii producatoare de bunuri de larg consum (FMCG), IT&C, firme de portofoliu detinute de fonduri de investii, consultanta legala si de business.

     

    MIDDLE MANAGEMENT: Specialistii in IT vor fi mai bine platiti decat “middle” managementul din FMCG, spune Daniela Necefor de la TBS. Vanzarile vor fi in continuare bine remunerate la nivel de middle. Iar directorii de resursele umane devin incet o clasa de “middle spre top”, cu venituri importante, conform lui Claudiu Ciortea de la Adecco.

     

    ENTRY: Pentru incepatori, asigurarile vor fi un domeniu darnic. Persoanele cu background hibrid, cum ar fi o combinatie intre tehnic si comercial, vor fi de asemenea vanati pe piata de “entry”.

     

    ZONE ECONOMICE: Cele mai bine platite industrii vor fi: petrol si gaze, tutun, banci, intermedieri financiare, transporturi aeriene, tehnologia informatiei, produse farmaceutice, echipamente high-tech si materiale primare de constructii, conform Andreei Tanase de la AIMS.

  • Sindicatele care ies in strada

    Indiferent cat de realiste sunt, evaluarile FMI continua sa intemeieze parerile Bruxelles-ului despre economia Romaniei. Ultimul raport de tara al Comisiei Europene confirma punct cu punct obsesiile Fondului: o crestere economica bazata prea mult pe consum (remediabila in opinia FMI, cum stim, prin franarea consumului cu mijloace fiscale si de politica monetara), deficitul comercial si de cont curent prea mare (FMI recomanda aici restrangerea la maxim a deficitului bugetar), venituri insuficiente la buget de pe urma cotei unice (Fondul cere aici probabil majorarea TVA, sigur reducerea cheltuielilor).

     

    Declaratiile de la Guvern ca Romania ar putea rupe totusi acordul cu Fondul nu erau lipsite de temei. Pe partea de incasari la buget, autoritatile au avut cu ce sa se prezinte in fata FMI si a UE (noile impozite din seria 16%, fie ele si amanate pana la anul, sau spectacolele oferite de recuperatorii de la ANAF); pe partea de cheltuieli insa, in afara de inghetarea unor programe de infrastructura concepute de fostul regim, performanta nu-i stralucita. Acum, noile negocieri cu FMI s-au impotmolit la sfarsitul saptamanii trecute, din cauza angajatilor la stat: Fondul a cerut inghetarea salariilor in sectorul public in 2006, guvernantii au respins-o. Nici un guvern romanesc n-a rezistat presiunii sociale, si chiar cand a promis Fondului ca ingheata lefuri sau concediaza oameni, n-a facut-o, din teama de erodarea bazei electorale.

     

    Desigur, ideea FMI de inghetare a salariilor pe un an intreg e ciudata: lefurile pot creste dupa inflatie, cum spune guvernul, sau dupa productivitate, cum si-o poate permite orice economie normala. Dar ale cui lefuri ar urma sa fie inghetate? In mod obisnuit, cand vine vorba de sectorul public si de salariile de aici, toata lumea se gandeste la profesori, la mineri sau la lucratorii de la Tractorul, adica la categoriile pentru care taierile de cheltuieli publice inseamna saracie.

     

     Mult mai putin vine vorba despre angajatii din ministere, agentii guvernamentale sau structuri ale puterii legislative. In cazul acestora, inclusiv in proiectul de buget pentru 2006, alocatiile au ramas generoase, iar problema vreunei restructurari de personal nu s-a pus nici un moment. Dar aceasta nu-i treaba FMI sau a UE: strainii trebuie sa inteleaga ca sindicatele au promis miscari de strada fara precedent pentru noiembrie, din cauza bugetului prea mic pe 2006.

  • Show-room, un altfel de magazin

    La jumatatea lunii octombrie, in Bucuresti s-a deschis show-room-ul Market 8, destinat amenajarii casei. Conceput asemenea unei locuinte (cu living, dormitor, bucatarie, baie), magazinul ofera vizitatorului ocazia de a se relaxa, de a se informa asupra ultimelor tendinte si de a cumpara ceea ce-i place. 

     

    UNITATE: Caracteristica principala a acestui concept ar fi ca ofera solutii de accesorizare, de la zugraveala la mobilier, de la obiecte de decoratiuni la textile, de la corpuri de iluminat la opere de arta plastica.

     

    MADE IN ROMANIA: Produsele expuse sunt furnizate de unele dintre cele mai importante brand-uri din Italia, Franta, Spania, Belgia, Portugalia, Germania. Pe langa furnizorii externi este prezentata si o colectie de accesorii textile si mici piese de mobilier create de Venera Arapu (unul dintre cei mai cunoscuti designeri autohtoni).

     

    OFERTA: Clientul se poate relaxa la Market Cafe, un cafe-bar cu specialitati frantuzesti; poate face o calatorie virtuala in jurul lumii la Market News, unde se gasesc publicatii turistice, albume de fotografie, design, arhitectura, gastronomie, presa internationala si autohtona, carti postale turistice si de sezon, precum si o gama variata de CD-uri cu muzica ambientala; Market Fashion completeaza imaginea de tinuta a conceptului prin colectiile Venera Arapu, iar Market Art concentreaza caracterul estetic al spatiului, prezentand opere de arta ale unora dintre cei mai cunoscuti artisti.

     

  • FASHION: Tonuri de Negrau

    Despre Dorin Negrau se poate spune ca este o figura atipica, pana si pentru atat de atipica breasla a creatorilor de moda. Nu-i plac petrecerile mondene, nu se afiseaza alaturi de vedete si nu e vanat de revistele de scandal. In schimb, da tonul in moda. Si o face prezentandu-si colectia de vara 2006 cu doua sezoane in avans, intr-o premiera absoluta pentru Romania.

     

    Convins ca si provincia – impropriu spus, “handicapul” lingvistic al termenului e evident in acest caz – are un cuvant greu de spus in moda romaneasca, Dorin Negrau si-a propus, printre altele, sa inaugureze, in februarie 2006, la Cluj-Napoca – orasul in care si-a si stabilit “cartierul general” -, primul show-room de lifestyle din afara Bucurestiului. “Conceptul e aplicat cu succes in orase ca Milano sau Barcelona, asa ca va reusi si la noi. Clujenii sunt deja pregatiti pentru acest stil, care marcheaza o revenire la casele de moda din anii ’40, cand un magazin intreg se punea la dispozitia clientului”, marturiseste Negrau.

     

    “In Bucuresti deja exista un asemenea show-room si o sa mai deschid si eu unul, dar de-abia dupa cel din Cluj. Merg pe conceptul ca cel care are curajul sa deschida un drum va prinde o bucata mai mare din cascaval. Tocmai de aceea vreau sa fiu primul designer care-si deschide un show-room in provincie”, adauga el. Iar inainte de a-si pune acest proiect in aplicare, el isi va mai trece in “portofoliu” o premiera nationala – prima prezentare a unei colectii cu doua sezoane in avans, dupa “canoanele” marilor case de moda ale lumii. Un eveniment care va avea loc in 26 noiembrie, la Teatrul National Bucuresti, in cadrul Galei Wella.

     

    Povestea lui si, implicit, a acestei colectii, incepe, insa, cu mult timp in urma. Primele haine le-a croit in studentie, pentru a mai scoate cativa bani de buzunar. “Eram student la Arte si Design, la Cluj, iar de moda m-am apucat din lipsa de ocupatie. Banii au inceput sa iasa inca de atunci, din 1992”, povesteste el. Nu i-a luat prea mult timp sa-si dea seama ca ar putea sa-si transforme hobby-ul intr-o afacere profitabila, reusind, inca din 1995, sa se lanseze la nivel national. Tot in acea perioada a invatat ca nimic nu este mai capricios decat moda, motiv pentru care a pus pe picioare si o varianta de “back-up”, investind in domeniul farmaceutic. “Multi cred ca imi sustin pasiunea pentru moda din banii pe care-i fac din cealalta afacere, dar este exact invers: moda mi-a dat sansa sa investesc in altceva. Am avut norocul sa aleg un domeniu care, in timp, s-a dovedit foarte profitabil”, explica Negrau.

     

    Dupa o pauza de trei ani – timp in care, o marturiseste chiar el, si-a dorit sa fuga cat mai departe de lumea modei, “in care exista mai multe invidii decat oriunde altundeva” – revenit la inceputul lui 2000, cu forte proaspete. A inceput atunci sa-si vanda produsele in toate orasele importante din Romania, dupa principiul ca nimic nu conteaza mai mult decat “vizibilitatea”. Totusi, si-a dat seama destul de repede ca a urmat un indicator care l-a dus intr-o directie gresita, “In perioada aceea vindeam mult, ieftin si, hai sa zicem, la o calitate mai slaba. Dar am realizat, la un moment dat, ca romanii nu mai vor uniforma; ca-si doresc modele unicat, chiar daca platesc mai mult pentru ele”, marturiseste Negrau.

     

    Pasul urmator a venit de la sine: si-a restrans aria de interes la doar cateva orase – Timisoara, Brasov, Constanta, Cluj si Bucuresti -, stabilindu-si apoi legaturi si cu cateva boutique-uri din Franta si Germania, in care creatiile sale se vand la fel de bine ca si in tara. Odata cu noua strategie de vanzari, Negrau si-a regandit si partea de promovare a colectiilor. “Lucrez cu o echipa de consilieri care ma ajuta sa fac cele mai potrivite alegeri legate de consolidarea brandului. Anul acesta am desemnat-o pe Cristina Cioran sa reprezinte imaginea <Dorin Negrau>. Este o practica frecventa la toate casele de moda importante si ofera avantaje atat designerului cat si vedetei implicate in promovare”, explica el. 

     

    Ce inseamna un brand in domeniul modei? “Poti spune ca ai creat un brand cand clientul iti recunoaste produsele dupa stilul croielii, fara sa se uite la eticheta”, explica Negrau. E posibil asa ceva in Romania? Raspunsul il da tot el: “Principala caracteristica a creatiilor mele, de exemplu, este feminitatea. Am eliminat, pe cat posibil, decolteul si transparentele si-am promovat lucratura manuala, borderia, aplicatiile. Aceasta este, cum ar veni, semnatura mea de designer”.

     

    La mijlocul lunii septembrie, Dorin Negrau si-a prezentat colectia de iarna, pentru care a folosit predominant tesaturi din bumbac si catifea – materialul vedeta al sezonului. Si incaltamintea a fost creatie proprie, pantofii si cizmele fiind realizate la un atelier din Bucuresti. “Eu lucrez numai cu asemenea ateliere (pe care italienii le numesc, foarte tehnic, laboratoare), specializate pe un anumit produs. Pielea, de exemplu, o lucrez la Gherla, iar blana de vulpe, la Brasov. Pentru colectia de iarna am comandat posetele in Maroc, iar colierele in Olanda”, rezuma Negrau in cateva cuvinte munca de conceptie a unei colectii care l-a costat 45.000 de euro. De remarcat si maniera inedita de prezentare, manechinele defiland pe muzica bisericeasca, interpretata chiar la fata locului de un cor de seminaristi. “Si pentru prezentarea colectiei de vara pregatim o surpriza… Trasaturile definitorii ale hainelor vor fi eleganta, stralucirea si misticul. Anul viitor scapam de modelele florale, pentru ca revin in moda culorile de pamant, albul si negrul”, dezvaluie Negrau, cu multa “zgarcenie”, cateva dintre tendintele  noului an.

     

    Iar daca vreti sa aflati mai multe, doamnelor si domnisoarelor, imbracati-va paltonul, puneti-va si un fular, si mergeti pe 26 noiembrie, la Teatrul National, sa vedeti ce rochite veti purta in vara lui 2006. 

     

  • In 3 ani ne listam la Bursa”

    Anuntul lui Felix Tataru – proprietarul agentiei de publicitate GMP – a venit saptamana trecuta, o data cu afilierea GMP la Ashley WorldGroup, un grup regional de publicitate. Anuntul sau este cel mai clar si, in acelasi timp, cel mai ferm obiectiv de management pe care vreun sef de agentie de publicitate din Romania l-a enuntat vreodata. Pe ce se bazeaza el?

     

    Intr-una din serile festivalului de la Portoroz desfasurat luna trecuta, mai exact la petrecerea romaneasca a Golden Drum-ului,  Felix Tataru si Bogdan Enoiu – seful de la McCann Erickson – pareau ca nu se mai satura de vorbit. Mai bine de jumatate de ora, Enoiu a vorbit si gesticulat in continuu, fara ca Tataru sau ceilalti doi-trei participanti la discutie sa-l intrerupa sau sa preia controlul discutiei. Era oarecum ciudat sa-i vezi empatizand pentru atat de mult timp pe cei doi “mari rivali” publicitari ai anului trecut: Tataru – creierul campaniilor lui Traian Basescu, si Enoiu – cel care a vegheat din umbra campania PSD.

     

    Era mai mult decat empatie intre cei doi? Cei care cunosc istoricul afilierii GMP la grupul regional de publicitate de origine greceasca, Ashley WorldGroup, ar putea spune ca da, pe cei doi ii lega la ora respectiva ceva mai mult decat o simpla conversatie “de festival”. Ce anume, pare sa fi fost dezvaluit saptamana trecuta. Vorbind despre radacinile afilierii GMP la Ashley, Tataru povesteste ca primul pas in acest parteneriat l-a facut Bogdan Enoiu, la inceputul acestui an. Acesta i-a propus in repetate randuri sa intre in reteaua Ashley, pe atunci parte din acelasi grup din care face parte si McCann Erickson. Este vorba de Interpublic, care detine pachetul majoritar in agentia condusa de Bogdan Enoiu, si care pana in primavara detinea control si in Ashley. Dupa o serie de amanari si declinari a ofertei, Tataru a luat in cele din urma decizia afilierii.

     

    Ce l-a motivat pe Tataru? Contul Cosmorom, un brand mort acum in Romania, dar care va renaste pana la sfarsitul anului (dar sub un alt nume, cel al companiei-mama nefiind exclus). Legatura dintre Cosmorom, GMP si Ashley este actionarul majoritar al Cosmorom, CosmOTE din Grecia, unul dintre cei mai grei clienti din portofoliul Ashley din Grecia. Asadar, vrand sa resusciteze Cosmorom, CosmOTE avea nevoie de o agentie locala partenera. McCann nu putea fi, dat fiind ca are clientul Connex (deocamdata, intrucat contul va merge cel mai probabil la Scala JW Thompson, agentia de casa a Vodafone la nivel international).

     

    Intre timp, Ashley a iesit din reteaua Interpublic, dar si-a pastrat clientul CosmOTE. Cautarile in Romania au continuat insa, de data aceasta din partea Ashley, nu a Interpublic. Iar Bogdan Enoiu i-a sugerat lui Makis Seriatos – fostul sau sef de la Interpublic, ce coordonase McCann si Ashley in Europa Centrala si de Est si care este actualmente presedinte al grupului Ashley – sa se asocieze cu GMP, o agentie independenta, dinamica si considerata ca fiind pe val la ora actuala.

     

    Ceea ce s-a si intamplat, anuntul parteneriatului dintre Tataru si Seriatos fiind comunicat saptamana trecuta. Dar colaborarea dintre Ashley si GMP nu se rezuma doar la CosmOTE, spune Makis Seriatos. GMP/Ashley Bucharest – cum se numeste acum – va mai prelua si alti clienti Ashley, grup care mai este prezent in alte 10 tari balcanice si printre clientii caruia se mai numara Microsoft, Nokia, Puma, Panasonic sau Citroen. Cu toate acestea, numarul conturilor venite din retea nu il va depasi pe cel al clientilor locali, spune Felix Tataru, care anticipeaza o pondere de “50%-50%” pentru 2006.  

    Care este previziunea cifrei de afaceri? De aproape sapte ori mai mare, dat fiind ca in 2004 GMP a avut 3 milioane de euro, iar targetul lui Tataru pentru 2006 este de 20 de milioane. Iar planurile lui merg si mai departe: “Peste trei ani vrem sa listam agentia la Bursa londoneza”, spune cel care inca detine controlul absolut in GMP/Ashley, dar din care va ceda jumatate peste 18 luni partenerilor sai. ”Procedurile de vanzare (la bursa, n.r.) le vom stabili in acest interval”, mai spune Tataru, care isi mai fixeaza un obiectiv: acela ca GMP/Ashley sa fie numarul unu in Romania in urmatorii 3 ani. Nu neaparat ca cifra de afaceri subliniaza el, ci ca valoare a brandului si satisactie adusa clientilor. Cu alte cuvinte, obiectivul lui Tataru este ca agentia “sa creasca bine” – cum probabil l-ar parafraza clientul sau, Traian Basescu.

  • Despre America, cu dragoste si oroare

    Ambrose Bierce, maestrul numarul unu al genurilor fantastic si macabru americane, a fost, in viata de zi cu zi, la fel de ciudat ca si scrierile sale, care descriu o America sumbra si apasatoare, cu oameni bantuiti de pasiuni exacerbate si de demoni interiori.

     

    Bierce nu a avut niciodata ceva al lui: nici casa, nici cal, nici caruta. A fost un om in miscare perpetua, care a disparut pe o martoaga imprumutata in desertul mexican, acolo unde se dusese sa-i insoteasca pe Pancho Villa si pe revolutionarii lui.

     

    Intrebat odata de William Randolph Hearst, patronul sau si pasionat colectionar de carti, tablouri si alte obiecte de arta, ce anume colectioneaza, Bierce i-a raspuns: “Colectionez cuvinte. Si idei. Si, ca si dvs., le inmagazinez. Dar nu in rafturi, ci in capatana mea. Pot sa le scot cand vreau si sa le arat. Sunt extraordinar de portabile, dle Hearst. Si nu cred ca e necesar sa le arat pe toate in acelasi timp.” Culegerea de fata – Valea bantuita – este o colectie de 24 de astfel de idei literare, care se citesc cu sufletul la gura si gura inclestata de teama.

     

    Ambrose Bierce, Valea bantuita, Editura Leda, Grupul Editorial Corint, Bucuresti, 2005

  • Seductia firului de matase

    José Frèches ne invita, in acest prim panou (“Acoperisul lumii”) al trilogiei “Imparateasa matasii”, la o calatorie pe drumul mitic ce unea, geografic, dar si in spatiul imaginarului, Europa de Asia.

     

    Pe fondul unor intrigi de palat din vremea dinastiei Tang, in secolul al VI-lea d. Hr., descoperim detalii legate de viata senzualei Wuzhao, sotia Imparatului Gaozong, fosta calugarita budhista. Ea nu are decat un vis: sa devina la randul ei imparateasa. Cei doi aliati sunt budhismul si faimosul fir de matase, pe care autorul il deapana, printre crime, tradari si jocuri de culise, pana in varful muntilor in incintele sacre ale manastirilor din India si China.

     

    Firul de matase, al carui secret il detin doar chinezii, este insa ravnit cu ardoare si de crestini si de maniheeni, si de nestorieni, si de banditi si de calugari, pentru ca toti au sentimentul ca acela care va dezlega misterul coconului alburiu va ajunge sa detina vesnic bogatia si puterea. Forta de atractie a acestui roman popular rezida in nuantele politiste, dar si descrierile picante ale scenelor de alcov.

     

    José Frèches, Imparateasa matasii, Editura Allfa, Bucuresti 2005

  • De tinut minte

    In ultimele doua luni, cei mai importanti actori ai industriei de media si publicitate au scris negru pe alb regulile de baza pe care autoritatile publice si agentiile de publicitate partenere ar trebui sa le respecte in alocarea banilor de reclama. A rezultat un act normativ care la inchiderea editiei inca se afla pe masa premierului Tariceanu, asteptand sa fie semnat. Va trece apoi pe la Ministerul de Finante si Agentia de Monitorizare si Reglementare a Achizitiilor Publice (organism infiintat acum doua saptamani). Daca primesc cele trei semnaturi, propunerile industriei vor deveni litera de lege. BUSINESS Magazin a intrat in posesia acestora si a selectat cele mai importante prevederi. Agentiile le pot decupa inca de pe acum, este posibil sa aiba nevoie de ele foarte curand.

     

    CRITERII DE ELIGIBILITATE: Articolul 4 al ordinului spune ca prin criterii de eligibilitate a ofertantilor de servicii de publicitate media se inteleg urmatoarele:

    A) Tirajul mediu difuzat pe editie al ofertantului, (certificat pentru o perioada de minim trei luni din ultimul an calendaristic de catre institutii autorizate, independente, de audit), aria de difuzare, profilul, publicul tinta, in cazul publicatiilor;

    B) Aria de acoperire si audienta certificata de o institutie specializata, profilul si publicul tinta, in cazul presei audio-TV;

    C) Profilul si publicul tinta, numarul de accesari lunare – in cazul Internetului.

     

    CAPACITATE TEHNICA: Prin capacitate tehnica se desemneaza existenta experientei similare, echipamentelor, tehnologiei (know-how) si personalului specializat care sa permita ofertantului prestarea serviciilor de publicitate media in conditii optime.

     

    capacitatea economico-financiarA: Prin capacitatea economico-financiara se desemneaza acele niveluri ale cifrei de afaceri, lichiditatii generale si solvabilitatii patrimoniale care sa garanteze ca ofertantul are capacitatea de a-si indeplini in mod eficient conditiile contractuale.

     

    ALGORITM DE CALCUL: In cazul aplicarii criteriului “oferta cea mai avantajoasa din punct de vedere tehnico-economic”, oferta stabilita ca fiind câstigatoare este, potrivit articolului 5,  oferta care intruneste punctajul cel mai mare rezultat din aplicarea urmatorului algoritm de calcul:

    A)      in cazul presei scrise: C/T (unde C a cost pentru 1 cm2 reclama calculat la o singura aparitie si T a tirajul mediu, difuzat pe editie, certificat).

    B)      in cazul presei audio-TV: costul pe punctul de audienta (CPP).

    C)      in cazul Internetului: cost pe o mie de afisari.

     

    Contractele de publicitate media: Vor contine in mod obligatoriu, potrivit art. 6, urmatoarele doua clauze contractuale:

    A) ”Partile contractante au obligatia sa asigure, inclusiv in timpul derularii contractului, accesul publicului cel putin la urmatoarele informatii: destinatarii finali ai fondurilor de publicitate, criteriile de alocare a acestor fonduri, sumele aferente fiecarui beneficiar final si termenele de executare a prevederilor contractuale”.

    B) ”Accesul la informatiile de la punctul a) se realizeaza prin intermediul autoritatii contractante, care are obligatia de a detine informatii actualizate cu privire la derularea contractului”.

  • BD – o dragoste (ne)impartasita

    Stiati ca artisti precum Sandu Florea, Livia Rusz sau Mircea Arapu au fost nevoiti sa plece din tara pentru a crea benzi desenate? Iar N. Batzaria (creatorul lui Haplea) sau Neagu Radulescu au avut de suferit din pricina personajelor pe care le-au imaginat? Toate acestea, si multe altele, le veti afla citind volumul pe care vi-l prezentam.

     

    BD-ul, sau banda desenata cum ii spun romanii si francofonii, este un subiect pe care am incercat sa-l deschidem, la nivel redactional, in nenumarate randuri. Cu vreo trei ani in urma, sub semnatura lui Horia Barna, Ziarul de duminica (supliment cultural al Ziarului Financiar) indraznea sa insaileze o ancheta, mestesugit ilustrata, dichisit scrisa si temeinic informata, care urmarea, in primul rand, sa desluseasca – prin intermediul reactiilor cititorilor – daca genul incepe sa aiba priza la noi. Un semnal pozitiv ne-ar fi incurajat sa continuam si, chiar, sa cream in spatiul ziarului o rubrica de specialitate.

     

    Din nefericire, lucrurile s-au oprit aici. Cu exceptia catorva cronici, asezate sub colontitlul “best-seller international”, in care am consemnat ultimele succese ale lui Asterix, Blake si Mortimer, Thorgal sau Largo Winch si care au fost tot atatea pledoarii pentru miracolul publicistic care se cheama BD, nimic nu s-a mai intamplat. BD-ul sufera, la noi, de un acut sindrom de neadaptare si, cu exceptia catorva amatori cultivati si vag nostalgici, nu are, practic, decat un stramt public de “connaisseurs”.

     

    In aceste conditii, e poate util sa amintim, din cand in cand, ca, peste granite, BD-ul isi face treaba cu asupra de masura si are, oricat de ciudat sau de frivol ne-ar parea, un succes ascendent la categorii din ce in ce mai diverse de public. Nu doar copiii, ci si adultii simandicosi citesc (pe ascuns sau la vedere) benzi desenate, ale caror personaje si tehnici grafic-narative prolifereaza cu veselie. Mai mult, BD-ul a ajuns sa alimenteze imaginarul marilor regizori de film, ajungand sa-si mute arsenalul de seductie nu doar in pelicule precum Superman si Batman, ci si in filme cultivate, rafinat aventuroase, precum recentul Sin City.

     

    Desigur, banda desenata traieste in Romania, dar are, oarecum, un statut de arta underground, cata vreme tirajele albumelor de BD se infunda undeva in cifre cu doar doua zerouri in coada. Dodo Nita si Virgil Tomulet, autorii acestui frumos si util dictionar dedicat celei de-a noua arte, sunt insa optimisti. Ei sustin ca 2005 a fost un an fast pentru BD, cata vreme au aparut noi edituri specializate si noi productii desenate. Entuziasmul exista, nimeni n-a negat acest lucru, dar este plasat doar in tabara producatorilor.

     

    Consumatorii degusta intamplator, din varful buzelor, temandu-se sa infulece pe saturate, sa rada homeric sau sa trepideze in ritmul imaginilor. In aceste conditii, in care pofta de a citi e anemica si in care educatia in spiritul BD e precara, un atare dictionar e mana cereasca. Pentru ca educatia intru BD dezvolta si slefuieste simtul umorului, ascute mintea si sfichiuie imaginatia, mai cu folos decat multe filme si carti traditionale. Dictionarul benzii desenate in Romania, copios ilustrat, e si un sipet care ascunde multiple secrete biografice ale autorilor de BD si, o data cu ele, nenumarate altele legate de mentalitatea societatii care i-a adapostit pe acesti fericiti-nefericiti creatori.

  • Aproape litera de lege

    Cat de curand, autoritatile publice si agentiile de publicitate vor vorbi aceeasi limba atunci cand vor face o campanie pe bani publici. Adica vor dispune de un “ghid” comun care le va indruma cum sa-si desfasoare campaniile de publicitate. E nevoie de inca trei semnaturi si acesta va fi publicat in Monitorul Oficial.

     

    Tehnic vorbind, ghidul mentionat anterior se numeste “Ordinul privind aplicarea dispozitiilor privitoare la publicitatea achizitiilor publice de servicii de publicitate media” – o denumire lunga si complicata, care se traduce printr-un set de reguli si proceduri de care autoritatile publice – ministere, autoritati, agentii, directii sau utilitati – si agentiile de publicitate partenere vor tine cont atunci cand vor demara campanii de comunicare finantate din bani publici.

     

    Aceste reguli si proceduri de lucru sunt o noutate pentru Romania. Ele se refera la modul in care autoritatile publice isi vor formula intentiile de comunicare si isi vor argumenta necesitatea campaniei de publicitate, dar aduc in discutie si criteriile de care vor tine cont in elaborarea media plan-ului sau realizarea unui raport de evaluare a eficientei campaniei. Toate fac parte dintr-un act normativ (ordinul pomenit anterior), rezultat in urma unui “efort comun al industriei de media si publicitate de a reglementa achizitiile de servicii de publicitate a organismelor publice”, a declarat, pentru BUSINESS Magazin, Cristian Ghinea de la Centrul pentru Jurnalism Independent, o organizatie non-guvernamentala, non-profit, care ofera instruire si asistenta profesionala jurnalistilor si organizatiilor de presa din Romania (CJI este un proiect al Independent Journalism Foundation, cu sediul la New York).

     

    Cristian Ghinea, care este coordonatorul programului “Cenzura financiara in presa romaneasca” – un proiect al CJI care consta in monitorizarea fondurilor publice pentru publicitate, finantat de Open Society Institute / Justice Initiative – spune ca, dupa o serie de discutii si intalniri repetate in ultimele doua luni, cele mai reprezentative organisme de media si publicitate au cazut de acord asupra unui document de doua pagini care sa arate negru pe alb agentiilor de publicitate si autoritatilor publice cum trebuie sa procedeze in momentul demararii unei campanii publice. Organismele de media si publicitate despre care vorbeste Ghinea sunt: CJI, Clubul Roman de Presa (CRP), Agentia de Monitorizare a Presei “Academia Catavencu”, Asociatia Patronala a Editorilor din Romania, Asociatia Romana pentru Masurarea Audientelor (ARMA), Biroul Roman pentru Audit al Tirajelor (BRAT), Freedom House Romania, International Advertising Association (IAA) si Studiul National de Audienta (SNA).

     

    Forma finala a documentului respectiv, impreuna cu cele 13 documente in anexa (documentele de lucru aferente procesului de demarare a unei campaniei de publicitate) au fost trimise la mijlocul lunii octombrie in atentia lui Valeriu Turcan, presedintele Agentiei pentru Strategii Guvernamentale (ASG). “Asteptam sa vedem ce se va intampla”, spune Ghinea de la CJI, ONG al carui lobby pentru transparenta bugetelor de publicitate guvernamentala s-a concretizat in luna mai a acestui an intr-o varianta imbunatatita a legii achizitiilor publice din 2001. Este vorba despre OUG nr. 40/mai 2005 care, printre altele, obliga autoritatile sa isi faca publice bugetele de reclama si sa elimine clauzele de confidentialitate din contractele cu agentiile (principalele obstacole pana anul acesta in accesul la informatiile cu privire la bugetele publice de comunicare).

     

    In ce faza se afla acum actul normativ in discutie? ”Se afla pe masa prim-ministrului, urmand sa ajunga la Ministerul Finantelor Publice si la Autoritatea pentru Achizitii azi sau maine (sfarsitul saptamanii trecute – n.r.)”, a declarat Valeriu Turcan de la ASG, pentru BUSINESS Magazin. ”Noi speram in adoptarea lui urgenta. Asteptam un raspuns”, a mai spus Turcan.

     

    Daca raspunsul asteptat de Turcan, de CJI si de toata industria de media si publicitate va fi pozitiv – si sunt sanse sa fie asa – atunci se poate spune ca in aproape un an de zile situatia bugetelor guvernamentale de publicitate s-a schimbat la 180 de grade. Raportul Comisiei Europene de monitorizare a Romaniei a indicat deja acest lucru,  saptamana trecuta: desi mai are de lucru la capitolul mass-media, spune raportul, Romania se afla pe un trend pozitiv in domeniul transparentei in mass-media. ”Ceea ce e imbucurator, daca ne uitam la Raportul de tara de anul trecut, care era dezastruos,” comenteaza Cristian Ghinea de la CJI, care subliniaza ca ideea reglementarii publicitatii publice a inceput practic chiar “o data cu raportul de anul trecut”.

     

    Asadar, cadrul legislativ a fost imbunatatit, raportul Comisiei Europene – de asemenea. Dar cercul nu este inca inchis, urmatorul lucru in agenda fiind reglementarea criteriilor de investitie a bugetelor publice de reclama. Criterii la care autoritatile publice, agentiile de publicitate, presa si opinia publica n-ar fi visat anul trecut pe vremea asta. Cu atat mai putin guvernul Nastase de atunci, acuzat in repetate randuri ca ar fi directionat haotic banii publici de comunicare – circa 60 de milioane de euro, la cât a fost estimat bugetul achizitiilor de publicitate intre 2000-2004.