BusinessMagazin

Blog

  • O piata de 300%

    Nici promisiunile ambitioase si adeseori sforaitoare ale administratorilor de pensii obligatorii si nici investitiile masive facute de actionarii lor nu-i vor scuti pe multi dintre ei de soarta impartasita de colegii din Ungaria, Polonia sau Cehia: disparitia. Pentru cele (maxim) trei milioane de oameni ce ar putea intra in sistem, 18 administratori ar putea fi deja cam prea mult.

     

    Din ceea ce se vede pana acum, oferta de pensii private obligatorii va fi destul de unitara, putine companii alegand sa se diferentieze in vreun fel de masa plutonului (fie prin comisioane mai mici sau printr-un profil diferit al fondului). Batalia celor 18 administratori (presupunand ca toti cei care si-au depus dosarul pentru autorizare vor primi licenta de functionare) se va purta, in atari conditii, la capitolul marketing si prestigiu al companiei. Altfel spus, cine va avea forta financiara sa arunce in lupta cei mai multi/convingatori/abili agenti de vanzare si va pompa sumele cele mai importante in publicitate va castiga.

     

    In ochii romanilor, prestigiul companiei si notorietatea numelui ar putea conta si ele destul de mult, mai ales in conditiile in care multe dintre companiile ce vor intra in businessul cu pensii private sunt deja prezente pe piata financiara si vor exploata la maxim acest avantaj. Pentru numele mai putin cunoscute pana acum, lupta va fi cu atat mai grea. Nu degeaba companii mari, cum sunt olandezii de la Aegon, spre exemplu, au ales sa intre in Romania printr-un parteneriat cu Banca Transilvania. Mai mult decat atat, chiar daca Banca Transilvania dispune de o retea de circa 400 de sucursale, pentru partea de vanzare olandezii au ales sa incheie si un parteneriat cu Grawe, al cincilea jucator de pe piata asigurarilor de viata. Altii insa – asa cum sunt slovenii de la Prva Group sau francezii de la AG2R Prevoyance – au preferat sa intre direct, mizand pe renumele castigat pe alte piete in care sunt prezente sau pe forta actionarilor lor. Spre exemplu, BERD detine 20% din „Prima Pensie Fond de Pensii“, compania operata de slovenii de la Prva in Romania, iar confederatia sindicala Cartel Alfa detine o participatie de 3% la capitalul AG2R Fond de Pensii.

     

    Indiferent de solutia aleasa pentru a intra pe piata pensiilor, un lucru este cert: tintele sunt ridicate, iar lupta nu va fi deloc comoda pentru cei ce nu au reusit sa-si pregateasca din timp infrastructura. Nu intamplator, jucatorii ce anunta ca vor sa castige 20-30% din piata au inceput pregatirile cu luni bune in urma. Efervescenta nascuta in jurul pensiilor private – dar si promisiunile de business/castiguri pe care le face aceasta piata – au produs si surprize, cu companii care pana de curand n-au dat niciun semn de interes, dar au sfarsit depunandu-si si ele dosarul pentru autorizare. Surprize au aparut si in privinta domeniului din care provin cei ce vor sa administreze banii de pensie ai romanilor: spre exemplu, la Comisia de Pensii asteapta inca spre licentiere si dosarul celor de la Zepter, o companie de vanzari directe. Una peste alta, piata pensiilor strange la start companii cu radacini din cele mai variate: in sistemul bancar, pe piata de asigurari, in sistemele de pensii straine si vanzari directe.

     

    Un calcul simplu arata ca, pentru a satisface/indeplini ambitiile trecute de cei 18 in planurile de afaceri, piata romaneasca a pensiilor private ar trebui sa fie de 2-3 ori mai mare decat este in realitate, in conditiile in care vreo 3-4 companii vor sa fie lideri de piata (cu circa 30% din piata), majoritatea vor un mai „pamantean“ 10%, iar cei mai mici se avanta in lupta pentru 4-5 procente. Dar cum un intreg nu poate avea 200-300% cum ar vrea companiile, ci doar 100%, este mai mult decat probabil ca scenariul pe care l-au trait in urma cu opt ani polonezii sau maghiarii se va repeta in scurt timp si in Romania. In Polonia, care are o populatie de doua ori mai mare decat a Romaniei, la linia de start a pensiilor obligatorii s-au aliniat (in 1999) 21 de companii. In prezent mai exista doar 15, care administreaza active de peste 30 mld. euro si au peste 12 milioane de clienti. Si piata ungara, unde pensiile private au inceput sa functioneze in 1998, a trecut printr-un amplu proces de concentrare. Astfel, daca la start s-au plasat 38 de fonduri de pensii obligatorii, in timp au disparut 20, pe piata activand in prezent 18 fonduri ce aduna 2,6 milioane de clienti si administreaza active de aproape 6 miliarde de euro. Miscarea a fost si mai spectaculoasa pe piata fondurilor facultative, in conditiile in care din cele 315 fonduri existente in 1998 mai functioneaza in prezent doar 75. Gradul de concentrare in pilonul pensiilor private obligatorii este foarte ridicat, in conditiile in care sase fonduri aduna mai bine de 80% din activele totale si, daca cel mai mare fond are peste 680.000 de contributori, cel mai mic strange doar circa 2.800 (potrivit unui studiu al Bancii Mondiale).

     

    La fel stau lucrurile si pe alte piete: in timp, sistemul se concentreaza, pestii cei mari ii inghit pe cei mai mici, iar fuziunile si achizitiile reduc piata la doar cativa jucatori mari. Asa s-a intamplat in Bulgaria (unde sunt in prezent 8 administratori de fonduri obligatorii), in Croatia (cu 7 administratori), Estonia (sase), Letonia (cinci). Revenind la piata romaneasca, ramane doar de vazut cat timp va dura pana ce procesul de concentrare/disparitie va incepe, pentru ca daca printr-o minune 100% nu va deveni peste noapte 200-300%, nu-i loc de dubiu ca el va incepe.

  • Elegii de toamna cu motiunea de cenzura

    Daca as putea, as vota motiunea de cenzura pe care o pregateste PSD. Nu pentru ca as fi deja cucerit de argumentele anuntat „politice“ pe care le vor invoca semnatarii, nici pentru ca as considera oportuna schimbarea actualului guvern. As vota doar ca sa vad ce face mai departe PSD!

     

    De fapt, ca sa ma amuz de ce va face mai departe PSD! Sunt convins ca voi avea destule motive. Si sunt convins ca si multi social-democrati sunt convinsi de asta. Tocmai de aceea nu prea cred in sansele de reusita ale motiunii. Adica in reusita in care crede Mircea Geoana, care sa-l faca cel putin premier sau, daca nu, macar seful unui partid aflat la guvernare. Pentru ca politica romaneasca nu e un jam-session in care ataci o tema nepregatita dinainte stiind ca ceilalti de pe scena te vor acompania astfel incat sa te puna in evidenta; la noi, ca sa-ti permiti asa ceva, trebuie sa ai ori peste 50% in sondaje, ori intelegeri solide cu celelalte partide.

     

    In primele momente dupa ce au anuntat, la Bran, motiunea de cenzura, social-democratii au parut credibili: s-a vorbit de o analiza a unui grup de strategi care, dupa cum s-a vazut, a convins toata conducerea partidului de justetea argumentelor lor si hotararea a fost adoptata in unanimitate. In acel moment, motiunea de cenzura a plecat de la 100% sanse de reusita: PD si PLD erau cei mai previzibili aliati in daramarea Guvernului, in timp ce PNL si UDMR erau aproape condamnati la iesirea de la guvernare. Daca s-ar fi organizat o sesiune parlamentara ad-hoc, acum cred ca nu mai vorbeam decat la trecut de actuala formula a cabinetului Tariceanu.

     

    Numai ca prin tot comportamentul de dupa anuntarea intentiei de a depune o motiune de cenzura, PSD nu a facut decat sa-si indeparteze tot potentialul sprijin si sa hraneasca o neincredere tot mai mare in seriozitatea amenintarii lor. Si atingerea „minimului istoric“ a fost cel mai bine sesizata de (scato)logica – curata in judecata, insa maculata in prezentare – lui Teodor Melescanu: „Situatia PSD este foarte dificila: ori intra-n rahat, ori se fac de rahat“. Puteti sa-l contraziceti?

     

    Tocmai ca un oficial al PNL isi permite sa rada asa in nasul celor de care depinde in mare parte functia lui ar trebui sa le dea social-democratilor frisoane. De la tonul martial al lui Tariceanu, care avertiza – dupa o zi de mutenie care a urmat anuntarii motiunii – asupra pericolelor instabilitatii politice si pana la prestanta tip „halba-de-bere-cu-garnitura-de-mititei“ a analizei politice emise de Teodor Melescanu, PSD a facut pasul de la atacant scapat singur cu portarul la cel de candidat cu sanse mari la echipa a doua.

     

    Si, ceea ce ar trebui sa fie mai dureros, nici macar nu e vina celorlalti de pe gazon, pentru ca nimeni nu i-a obligat pe social-democrati sa se faulteze. Au facut-o singuri si inca si cu voiosia celui care crede ca a castigat cursa inainte de a se da startul.

     

    De la Adrian Nastase incoace, din pacate, PSD nu a mai avut un purtator de mesaj care sa imprime discursului rostit coerenta demonstrata in trecut.

     

    Si din aceasta cauza, poate, partidul nu a mai reusit sa fie consecvent cu tintele pe care si le-a fixat: in timp ce conducerea milita pentru suspendarea din functie a presedintelui, tot mai multe voci carteau impotriva deciziei, prevestind semiesecul care a urmat. Acum, in timp ce conducerea viseaza la premieri verzi pe pereti, alte voci (unele mai sonore decat data trecuta) incearca sa arate ca agenda e in alta parte. Pana la urma e chiar remarcabil cum s-a decalat calendarul politic al PSD in acest an: in primavara, cand alegerile europarlamentare erau fixate pentru 13 mai, partidul trudea la suspendarea din functie a presedintelui; cu ce succes, s-a vazut.

     

    Acum, toamna, cand scrutinul pentru Parlamentul European e fixat pe 25 noiembrie, PSD transpira la suspendarea din functie a premierului. Si, spre deosebire de primavara, europarlamentarele nu mai pot fi amanate din nou, ca sa ramana timp de regrupare dupa terminarea celeilalte batalii. Prin urmare, daca se pierde infruntarea din septembrie (si cam toate semnele arata ca e foarte probabil sa se intample asa), in noiembrie s-ar putea sa nu mai ramana de cules decat resturile de la masa celor care au stiut pe ce sa se concentreze de la inceput.

  • A-ti pierde busola

    Saptamana trecuta, Eugenio Scalfari (1) se intreba in L’Espresso de ce italienii zic „perdere la Trebisonda” (2) sau „andare in cimbali” (3) si comenta ca probabil eu stiu.

    Ii multumesc pentru incredere, dar in ceea ce priveste Trebizonda (pe care noi, cei „happy few”, o numim in mod familiar Trapezunt), nu trebuie decat  sa intri pe Internet, desi acolo vei da peste doua explicatii destul de diferite.

    Una este ca, dat fiind ca Trebizonda era cel mai important port la Marea Neagra, sa rataceasca drumul catre Trebizonda insemna pentru negutatori sa piarda banii investiti in calatorie. Cealalta, care mie imi pare mult mai credibila, este ca Trebizonda constituia un punct de referinta vizuala pentru nave, a carui pierdere presupunea pierderea orientarii sau a busolei.

    …

    1. Eugenio Scalfari, ziarist si scriitor italian
    2. Expresie fara corespondent in limba romana, „perdere la Trebisonda“ inseamna sa-ti pierzi orientarea, sa te ratacesti, sa-ti pierzi busola
    3. Tot fara corespondent in limba romana, „andare in cimbali“ inseamna a bea peste masura


    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“. Puteti citi in BUSINESS Magazin de luna viitoare urmatorul comentariu al lui Umberto Eco.

    T    raducerea si adaptarea de Cecilia Stroe


    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

     

  • Dacia pe bloguri

    Multe companii din toate colturile lumii aloca un procent din bugetul de promovare si publicitatii pe bloguri. In Romania, primele incercari timide, menite sa dea startul publicitatii pe paginile jurnalelor personale online, de-abia acum incep sa apara.

     

    In spatele primei campanii de publicitate desfasurate pe blogurile din Romania nu se afla vreo multinationala din domeniul IT sau telecom, ci o companie autohtona. Cel mai important producator local de automobile si totodata unul dintre principalii investitori in publicitate din aceasta industrie, Dacia, a inceput de saptamana trecuta o campanie de promovare care include pe langa presa scrisa, radioul sau televiziunea si blogurile.

     

    „Seria limitata Dacia Logan Kiss FM se adreseaza preponderent clientului tanar. Ne-am orientat campania de comunicare catre suporturile care se adreseaza tinerilor. Iar blogurile sunt, in general, ale tinerilor“, explica Eduard Croitoru, seful departamentului publicitate al Dacia.

     

    El spune ca pentru alegerea celor 13 bloguri (care insumeaza peste 600.000 de afisari) producatorul de masini s-a consultat cu agentia de media. „Ca si in cazul presei scrise, am tinut cont de audienta, am masurat traficul inregistrat pe blogurile respective“, adauga Croitoru.

     

    Ideea de publicitate pe bloguri sau blogvertising, cum mai este numita, nu este insa noua pentru mediul online romanesc. Inca de anul trecut se vorbea despre infiintarea unei retele numite chiar Blogvertising, in care sa fie incluse numele cele mai sonore din blogosfera si care sa ofere clientilor spatiu publicitar pe blogurile respective. In spatele acestui proiect, care a strans 150 de bloguri, dar a fost abandonat, a stat Razvan Varabiescu, managing director al companiei Media Direction. Tot el a fost cel care a convins acum Dacia sa intre cu publicitate pe bloguri. 

     

    Dar demersul lui Varabiescu nu a fost singular. Ionut Oprea, unul dintre fondatorii Blog Agency, adica „un shop de marketing si comunicare online specializat, atat pe blogvertising, cat si pe crearea de bloguri profesioniste“, derula in urma cu aproape doua luni o campanie pe blogurile din Romania care a atras peste 40 de bloggeri, precum si suma de 9.500 de euro oferita la licitatie de marketonline.ro, suma ce urma sa fie donata unui ONG.

     

    Intrarea Dacia cu o campanie de promovare pe bloguri, printre care se detaseaza www.zoso.ro, va deveni, potrivit analistilor, un reper pentru orice promotie online ce va fi derulata in viitor. Campania creata de Dacia, KissFM, Graffiti BBDO si Media Direction foloseste toate canalele traditionale (TV, radio, print, Internet) si actioneaza ca un teasing pentru site-ul concursului creat special pentru lansarea noului model Dacia. Piata de publicitate online se va ridica undeva la 8 – 10 mil. euro anul acesta, potrivit estimarilor mai multor specialisti din piata.

  • In the spotlight

    Ideea: Oricat de departe ai ajunge, Cosmote e alaturi de tine
    Client: Cosmote Romania
    Brand: Cosmote
    Agentia: Cohn & Jansen / Ashley & Holmes
    Canale: TV

    Cosmote Romania a lansat o noua campanie de comunicare pentru a anunta ca 97% dintre romani beneficiaza acum de acoperirea Cosmote. Spotul campaniei se bucura de participarea lui Rica Raducanu, una dintre cele mai populare personalitati ale sportului romanesc. Fost portar al echipei nationale a Romaniei timp de 10 ani, Rica Raducanu ramane unul dintre fotbalistii cei mai apreciati de publicul de toate varstele.

  • Audienta online a ziarelor, in crestere accelerata

    Tendinta descendenta a audientei publicatiilor traditionale, tiparite pe hartie, din Romania a inceput sa fie vizibila inca de acum doi ani. Insa versiunile online ale acestor publicatii, care inregistreaza cresteri de la o saptamana la alta, sunt departe de a egala popularitatea editiilor pe hartie.

     

    Timpul pe care il aloc presei online este absolut nesemnificativ“, spune Cristian Fugaciu, directorul general al brokerului de asigurari Marsh Romania. „Citesc in general numai ziarele si revistele economice si de business – cam o ora in fiecare zi – si le prefer pe cele pe hartie.“

     

    Nici Viorel Ognean, directorul general al Coty Cosmetics Romania, nu s-a mutat pe Internet cu lectura presei. Din timpul pe care il aloca informarii din ziare si reviste, estimat de el la circa cinci ore pe saptamana, mai putin de un sfert este alocat Internetului. „Citesc presa atat in format traditional, pe hartie, cat si pe Internet, numai ca varianta din urma este mai potrivita pentru brief-ul stirilor zilei“, explica Ognean.

     

    Pentru multi dintre managerii si oamenii de afaceri romani, intr-adevar, presa online este mai degraba un mod de informare rapida despre subiectele fierbinti ale zilei, pe cand o privire mai in detaliu asupra informatiilor ramane rezervata ziarelor si revistelor in editie tiparita. Iar aceasta tendinta este valabila pentru majoritatea cititorilor de publicatii.

     

    Un exemplu la indemana este ziarul Libertatea, cel mai citit cotidian central din mediul urban, cu un numar mediu de 1,38 milioane de cititori pe editie, conform celui mai recent Studiu National de Audienta (SNA), publicat in luna aprilie a acestui an. Versiunea online a acestei publicatii, situata pe locul al treilea in clasamentului celor mai citite publicatii online, realizat de Trafic.ro, nu reuseste sa atraga in medie decat aproximativ 70.000 de utilizatori unici in fiecare zi. Aceeasi diferenta uriasa se regaseste si in cazul celui de-al doilea cel mai citit cotidian central, Jurnalul National, care, cu o audienta medie de 932.000 de cititori pe editie, in scadere cu 1,6% fata de luna ianuarie, este citit in medie de 33.000 de utilizatori de Internet pe zi.

     

    Iar balanta inclina catre versiunile tiparite, inclusiv in ceea ce priveste publicatiile economice. Ziarul Financiar, spre exemplu, atrage in medie 19.000 de cititori din mediul urban pe zi in versiunea online, in timp ce varianta tiparita este citita de 209.000 de persoane. Saptamanalul Capital, cu 310.000 de cititori pe editie, nu este citit online decat de 42.000 de utilizatori in medie pe editie.

     

    Cristian Fugaciu pune pe seama penetrarii scazute a Internetului in Romania lipsa interesului din partea cititorilor de ziare si reviste pentru versiunile online ale acestora: „De acord ca este posibil ca la un moment dat cititorii sa migreze online, de vreme ce este un mediu mai modern, insa acest lucru se va intampla cand accesul la Internet va fi disponibil pe scara larga“.

     

    Chiar si managerii care prefera de multe ori sa se informeze la birou de pe Internet spun ca mai este mult de asteptat pana cand audientele versiunilor tiparite ale publicatiilor din Romania vor fi depasite de cele online. „Cred ca presa in varianta traditionala, pe hartie, va ramane mult timp in top, mai ales din ratiuni de obisnuinta a utilizatorilor“, comenteaza Alexandru Costin, general manager in cadrul Adobe Romania, care afirma ca in cursul zilei citeste stirile pe Internet, dar isi rezerva timp seara pentru a citi mai in detaliu ziare si reviste in varianta print. „Eu nu ma vad renuntand la ziarul sau revista tiparita pentru nimic in lume si, ca si acum, voi folosi intotdeauna Internetul doar ca pe un mediu complementar.“

     

    Din punctul de vedere al lui Costin, amenintarea pentru publicatiile tiparite vine mai degraba dinspre generatia foarte tanara, generatie despre care se stie ca isi petrece foarte mult timp online si pentru care informarea se va face mereu preponderent de pe Internet. Ceea ce inseamna ca in viitor versiunile online ale publicatiilor vor fi dedicate majoritatii cititorilor, in timp ce versiunile pe hartie vor ajunge un soi de lux. „Putini vor fi cititorii de ziare si reviste care vor mai plati pentru print, iar suma va creste tot mai mult, avand in vedere ca include si cheltuielile cu hartia, transportul si distributia, absente in cazul publicatiilor online“, este de parere Gabriel Mardarasevici, directorul general al Ness Technologies Romania.

     

    El adauga ca, in ceea ce il priveste, citeste zilnic presa timp de cel mult o ora in varianta traditionala, daca se afla in tara, si pe Internet daca pleaca in calatorii in strainatate.

     

    Motivele pentru care in cele din urma va avea loc migratia catre online sunt lesne de inteles. Structura informatiei pe Internet permite o eficientizare a timpului, comparativ cu versiunea pe hartie, care trebuie rasfoita pentru a se face selectia informatiilor de interes. In plus, editiile electronice ale publicatiilor permit o mobilitate sporita, putand fi citite oriunde, cu conditia sa existe un echipament conectat la Internet.

     

    Matei Malos, director general al agentiei MagazinulDeCase.ro, are chiar un punct de vedere hazliu: „Daca citesti intr-un restaurant editia print a unui ziar, constati ca persoanele din jur se uita la tine si cred probabil ca incerci sa te ascunzi in spatele ziarului de mari dimensiuni“. Morala ar fi ca este mult mai comod sa citesti editia online pe ecranul telefonului mobil, fara a mai atrage atentia celor din jur. Insa astfel de consideratii nu-s valabile pentru toti cititorii de presa, fie ei oameni de afaceri sau nu: deocamdata audienta editiilor online ale ziarelor nu depaseste la noi 10% din audienta acestor publicatii in versiunea tiparita, ceea ce inseamna ca va mai trece inca multa vreme pana cand lupta intre hartie si Internet se va transa in favoarea celui din urma.

  • Mai putin de jumatate

    In cazul celor mai multe dintre cotidienele centrale de top din SNA audienta online dintr-o saptamana nu reprezinta nici macar jumatate din totalul cititorilor in varianta tiparita, pe hartie, dintr-o singura zi.

     

    Publicatia

    Cititori/editie tiparita

    Cititori/saptamana online*

    Libertatea

    1.388.000

    492.000

    Jurnalul National

    932.000

    230.500

    Gazeta Sporturilor

    812.000

    861.000

    Evenimentul zilei

    746.000

    474.000

    Pro Sport

    593.000

    717.000

    Adevarul

    439.000

    172.000

    Romania Libera

    309.000

    123.200

    Compact Bucuresti

    272.000

    32.200

    Ziua

    246.000

    153.000

    Gandul

    233.000

    180.000

    Ziarul Financiar

    209.000

    131.000

    Ziarul

    167.000

    90.000

    Cotidianul

    136.000

    200.000

    Curierul National

    122.000

    19.100

    7 Plus

    70.000

    29.000

     

    *date valabile la inchiderea editiei         

    Sursa: SNA, trafic.ro

  • Semnele schimbarii

    Intregul esafodaj al televiziunii ca industrie se clatina sub impactul noilor tehnologii si, mai ales, al Internetului. Dar, spre deosebire de alte ramuri ale industriei divertismentului, televiziunea pare mult mai abila in a se adapta si chiar a se re-inventa.

    Cu cateva saptamani in urma, vorbind despre tendinta de convergenta a televiziunii cu Internetul, ma intrebam (cu sincera naivitate, recunosc) daca definitia televiziunii se mai potriveste cu cea din dictionare. Din momentul in care modalitatea tehnica prin care semnalul ajunge la mine (pe calea undelor, prin cablu TV, prin protocoale IP, pe DVD) devine irelevanta, o buna parte din definitie s-a pierdut. Cand nici macar aparatul cu care vizualizez acest semnal (televizor clasic, computer, iPod sau chiar telefon mobil) nu mai are importanta, definitia e pe cale sa se surpe. Si devine de-a dreptul caduca in momentul in care chiar si modalitatile de productie a continutului se diversifica: mai este YouTube televiziune?

     

    Insa oricat am largi rubrica din dictionar pentru a cuprinde toata aceasta pleiada de schimbari, vom ramane mereu in urma. Jeff Zucker – presedintele retelei NBC – spunea in octombrie 2006 ca, in materie de televiziune, schimbarile ce vor surveni in urmatorii cinci ani le vor pune in umbra pe cele petrecute in ultima jumatate de secol. Zilele trecute, intr-o conferinta gazduita de MediaGuardian Edinburgh International Television Festival, Vinton Cerf – unul dintre legendarii parinti ai Internetului – aprecia la randul lui ca dezvoltarile din ultimii ani vor continua si ca foarte curand vom privi majoritatea programelor TV prin Internet – „o revolutie care ar putea anunta inlocuirea televiziunii traditionale difuzata prin canale TV de catre noile servicii interactive“. Mai mult, Cerf (care este si vicepresedinte la Google) afirma ca deja se intrevad cai de a mixa informatii din medii diferite si invita auditoriul (format din executivi ai companiilor de media) sa-si imagineze posibilitatea de a opri un program TV si, printr-un clic de maus pe unul dintre obiectele sau personajele de pe ecran, sa obtina informatii suplimentare despre subiectul respectiv.

     

    Insa chiar daca acest gen de interactivitate nu va veni peste noapte, pentru intreaga industrie de televiziune este clar ca modelul de business pe care se bazeaza va trebui sa se schimbe. E adevarat ca modelul traditional al televiziunilor comerciale – bazat pe „publicitate de masa“ – a inceput sa se erodeze chiar inainte de impactul cu internetul: expansiunea posturilor de nisa a fragmentat si mai mult publicul, iar metodele de masurare a audientei se dovedesc din ce in ce mai putin relevante. Din fericire, televiziunea pare mult mai reactiva decat alte zone ale divertismentului (de pilda industria muzicala), astfel incat miscarile de adaptare sunt deja vizibile, semne clare ale unei radicale schimbari de paradigma: de la un mediu pasiv, in care spectatorul este un simplu consumator de programe, spre un mediu activ, capabil sa retina atentia audientei si sa „angajeze“ sau chiar sa implice privitorul. Industria publicitara este deja in cautarea unor metrici noi, care sa valorizeze in mai mare masura acest angajament (sau atasament), mai ales in conditiile in care videorecorderele digitale, distributia prin download si vanzarea de programe (mai ales seriale) pe DVD devin practica curenta, facand desuete metodele traditionale de masurare a audientei.

     

    Interactivitatea si implicarea – atat de aclamate de Web 2.0 – sunt noile imperative ale televiziunii. Poate ca cea mai radicala abordare a avut-o MTV, care a lansat un spatiu virtual tridimensional in care utilizatorii interactioneaza nu doar intre ei, ci si cu avatarurile personajelor din serialul Laguna Beach. Un exemplu ceva mai cuminte ne ofera reteaua ABC, care incearca sa fructifice si in web serialul de succes „Anatomia lui Grey“, dedicandu-i trei bloguri conexe: „Grey Matter“ (in care scriu realizatorii), „The Nurse’s Station“ (unde apar barfele asistentei Debbie) si „The Emerald City Bar“ (desigur, comentariile barmanului Joe). La acestea se adauga comunicarea pe orizontala intre fanii serialului, in diverse bloguri si forumuri. Plus situl web special dedicat de catre ABC, in care se furnizeaza nenumarate materiale si servicii conexe. Ca si in cazul altor seriale de succes, nu mai avem de-a face cu o productie de televiziune, ci de creatii media complexe. Mai mult chiar, substanta unor intregi productii incepe sa se schimbe in acest context, iar serialul „Lost“ („Naufragiatii“) este un exemplu concludent: mai elaborat, mai misterios, mai atractiv pentru un public pretentios, abordabil pe diverse niveluri de lectura, imbinand video si web… Altfel.

  • WiFi America

    San Francisco, Chicago sau Houston au visat sa ajunga printre primele orase din SUA cu retea de Internet wireless in banda larga pe tot teritoriul. Intre timp insa, costurile de acces online pentru utilizatori au scazut asa de mult, incat investitia in astfel de retele pare sa nu se mai justifice.

     

    Pentru proiectul sau de retea WiFi in valoare de aproape 19 milioane de dolari, municipalitatea din Chicago a negociat cu furnizorul de Internet EarthLink, angajandu-se sa imparta costurile cu acesta, mai precis sa subventioneze cheltuielile cu infrastructura, Earthlink urmand sa asigure operarea sistemului. Pana la urma, dupa luni multe de negocieri, planul a esuat. Neintelegeri la impartirea costurilor? Mai curand pare ca au contat precedentele altor orase: in ultimii doi ani, febra WiFi a cuprins pe rand San Francisco, Milwaukee, Philadelphia, Houston si alte municipalitati, in total cam vreo 450 pe tot teritoriul SUA, care au considerat ca o conexiune de Internet in banda larga de la un capat la altul al orasului, gratuita sau la un pret foarte mic (pentru Chicago ar fi fost 20 de dolari pe luna), noul serviciu se va dovedi superatractiv. Si, pe de alta parte, ca publicitatea presupusa de exploatarea lui va justifica investitia (e vorba de reclamele pe care utilizatorul le primeste pe site-urile accesate prin reteaua municipala).

     

    Pana acum, mai ales pentru orasele mai mici, speranta nu s-a confirmat (la Lompoc, California, unde reteaua WiFi a pornit acum aproape un an, municipalitatea a atras putin peste 400 de clienti, dintr-o populatie de 42.000 de oameni), iar in cele mari n-a apucat sa se confirme, fiindca disputele intre oficialitatile locale si neintelegerile cu investitorii au intarziat lansarea retelei cu luni de zile; la Houston nici acum nu s-a miscat nimic, desi contractul cu acelasi EarthLink a fost aprobat de consiliul local in primavara. Or, pe parcursul ultimilor doi ani, pretul accesului la Internet a scazut, ceea ce face retelele WiFi nerentabile; AT&T, de exemplu, cere 20 de dolari pe luna la Chicago pentru o viteza de transfer de 1,5 Mbs. Confruntat cu pierderi de 46 de milioane de dolari numai in primul semestru, EarthLink a decis sa renunte la contractul din San Francisco, nemaipermitandu-si sa acopere 14 din cele 17 milioane de dolari, cat ar costa reteaua de aici.

     

    Comentatorii optimisti sustin ca aceasta nu inseamna ca viitorul retelelor WiFi ar fi compromis, ci doar ca va trebui gasit alt model de business, unul care sa implice obligatii si contributii mai mari din partea primariilor. Dar intr-un climat in care deja chestiunea s-a politizat, acuzatia de risipire a banilor publici planand deja asupra autoritatilor locale dispuse sa preia o parte mai mare din costuri, slaba speranta ca visul unei Americi urbane prevazute cu WiFi se va implini asa de repede.

  • Contract la minut

    Pe vremea cand era student la Facultatea de Drept din Bucuresti, acum aproape 10 ani, Daniel Eduard Rociu (30 de ani) cauta pe Internet site-uri cu profil juridic din Romania, ca sa gaseasca modele de contracte. Deloc simplu insa, la ceea ce insemna Internetul romanesc de atunci.

     

    Nici acum situatia nu s-a schimbat radical, ceea ce i-a dat lui Rociu ideea sa ofere celor aflati in situatii similare o solutie. Site-ul Askme.ro gazduieste in prezent o lista de 200 de contracte, de la cele de vanzare-cumparare sau leasing si pana la contracte de management.

     

    „O parte din contracte le am de la prieteni avocati, iar cele in limba engleza le primesc din SUA si Canada, tot de la prieteni“, explica Daniel Rociu. Investitia initiala pentru acest proiect a fost de 50 de dolari in publicitate prin Google AdWords, iar site-ul destul de simplu realizat a fost o creatie personala a juristului, care nu a presupus deci cheltuieli suplimentare. Latura de business a acestei idei este ca oricine poate intra in mai putin de cateva minute in posesia unui contract de care are nevoie, contra unei sume medii de 2,5 euro, economisind astfel timpul si banii de care ar fi fost nevoie sa mearga la un jurist.

     

    Iar in loc de virament bancar – singura metoda de plata disponibila pe site-urile juridice, care dupa parerea lui Daniel Rociu este „o modalitate demna de mijlocul anilor ’90“, pentru ca presupune timp pana la intrarea in posesia documentului – plata pe Askme.ro se realizeaza in timp real prin intermediul telefonului mobil. Este suficient un SMS trimis catre un numar de telefon dedicat, prin care se face confirmarea platii, pretul contractului fiind astfel achitat prin intermediul facturii telefonice.

     

    „De la infiintarea site-ului, la inceputul lunii august, am avut peste 500 de vizitatori unici, dintre care 45% se intorc pe site in mod regulat“, afirma Daniel Rociu. „Multi dintre vizitatori se transforma in clienti. Iar daca sunt indecisi, sistemul de monitorizare de pe Askme.ro imi permite sa lansez contraoferte. Si de obicei, cei vizati cedeaza.“ Evident, cu conditia ca pe site sa existe modelul de contract cautat de cine intra pe site.