BCR a stat ani multi dupa Bancorex, dar a ajuns sa o cumpere. A avut o soarta mai buna poate si pentru ca a fost condusa, vreme de opt ani, de un presedinte intelept, Ion Ghica – acum unul dintre cei peste cinci milioane de pensionari ai Romaniei. PRIMUL PRESEDINTE: Ion Ghica, care fusese director in BNR inainte de 1989, a preluat BCR imediat dupa infiintarea ei; e privit drept omul care a reusit sa creasca banca si s-o protejeze in tulburii ani ai capitalismului pe credite neperformante. PLECAREA LUI GHICA: In 1999, Ghica trimis la pensie, locul sau fiind luat de Nicolae Danila, care o conduce acum. Cu decenii in urma, imediat dupa terminarea facultatii, Danila a lucrat la sucursala din
Blog
-
Oamenii BCR
-
Media Pro lanseaza doua titluri noi
Saptamana aceasta, piata de publishing se imbogateste cu doua titluri: Maxim si Ce se intampla, Doctore?
Companiile de publishing ale Media Pro, Publimedia si PBR Publishing lanseaza doua noi reviste, incepand cu aceasta saptamana: Maxim si Ce se intampla, Doctore? Prima se adreseaza barbatilor, are o frecventa lunara si este editata sub licenta, detinatorul titlului fiind Dennis Publishing Ltd, unul dintre cei mai mari publisheri din lume. Iar cea de-a doua se adreseaza femeilor, fiind o productie locala.
Maxim, care este cea mai bine vanduta revista pentru barbati din lume, a creat un adevarat fenomen pe piata revistelor de gen existente pe plan mondial. Iar editia romaneasca, cea de-a 28-a editie internationala a publisherului vine sa consolideze pozitia acestuia de lider mondial in cadrul revistelor de lifestyle pentru barbati (audienta globala a titlului este de peste 17 milioane de cititori in 30 de tari).
Redactorul sef al editiei din Romania este Dragos Vasile, 31 ani, care a preluat aceasta pozitie dupa cea de Sef Serviciu Moravuri Usoare la saptamanalul Academia Catavencu. “MAXIM Romania e o revista de la noi din tara. Asta inseamna, in primul rand, continut editorial romanesc. In al doilea rand, inseamna femei celebre din Romania. In al treilea rand – umor de inspiratie locala. Nimic din ceea ce e romanesc nu ne este strain. Traim intr-o tara trista, plina de umor, iar din asta nu poate iesi decat o revista de ras, de citit, de colectie”, spune Dragos Vasile.
Cat despre Ce se intampla, Doctore?, aceasta este prima revista de sanatate si frumusete din Romania si, in acelasi timp, primul brand transmedia (titlul si vedeta Oana Cuzino fiind “imprumutate” de la emisiunea de la Pro TV, in print). Segmentul pe care intra publicatia este cel mass-market, in care Publimedia mai detine un titlu, Acasa Magazin, lider de segment conform ultimei livrari de date SNA. “Ce se intampla, Doctore? se diferentiaza de celelalte reviste de sanatate de pe piata prin faptul ca are o vedeta pe coperta, proportia imagine-text este de 60%- 40%, are o retorica dinamica si include rubrici de sex, frumusete, moda, shopping si calatorii, care nu se regasesc in celelalte reviste de sanatate”, spun editorii.
Spre deosebire de celelalte publicatii pentru femei, Ce se intampla, Doctore? se axeaza pe viata sanatoasa, trucuri ca sa arati si sa te simti bine, mentinerea energiei si a poftei de viata. Brandul se regaseste din august si la radio Info Pro.
“Avantajele de a avea un brand transmedia sunt acelea ca brandul este deja cunoscut din celelalte doua medii, daca unul dintre cele 3 produse are succes, au si celelalte”.
Publicatia se adreseaza femeilor cu varste intre 18-35 de ani din mediul urban. Frecventa este lunara, are 144 de pagini si un format glossy color. Directorul editorial va fi Oana Cuzino. Revista va fi distribuita la nivel national, intr-un tiraj de 40.000 de exemplare.
-
Sanatate sa fie!
Aventura realizarii unor modificari majore la casa personala m-a facut sa recurg la serviciile unui mester in varsta si cu o vasta experienta in varii domenii de activitate despre care abia acum am aflat ca exista, cum ar fi dulgheria. Pe langa bagajul de cunostinte, mesterul meu mai are si doua ticuri verbale, doua propozitii pe care le repeta intr-una: “Las’ ca videm noi” si “Sanatate sa fie, ca daca-i sanatate….”.
N-am aflat nicicum ce se intampla daca este sanatate, dar e de bine in mod sigur. In privinta lui “Las’ca videm noi”, initial m-am amuzat, dar cand am ajuns la chestiuni de genul “Intrebare: …da nu se lasa acoperisul daca facem asa? Raspuns: “Las’ ca videm noi” zambetul mi-a mai pierit.
Sunt sigur ca, in realitate, replica mesterului ascundea si o doza de ironie – replica la ingrijorarile mele nefondate. Si imi dau seama ca multe astfel de ingrijorari actuale sunt pasabile si cu astfel de replici sugubete, din care romanii au destule (dar nu numai, atentie!). Oricum, daca mai e si sanatate….
De exemplu acordul cu Fondul Monetar International. O delegatie a institutiei se afla in aceste zile la Bucuresti, de rezultatul discutiilor depinzand continuarea acordului pana la jumatatea anului viitor sau abandonarea intelegerii. Oficialii romani par decisi sa renunte la acord, in conditiile in care reprezentantii FMI solicita o austeritate bugetara maxima. Aceasta in conditiile in care semnalele de pana acum indica ca Guvernul roman este tentat sa deschida robinetul cheltuielilor pentru a acoperi nevoile de finantari publice, cu riscul de a tulbura si mai tare deficitele. Altfel spus, “las’ ca videm noi” ce facem cu deficitele,
Cred ca o eventuala rupere a acordului cu FMI va isca in mediul politic si in cel jurnalistic o emotie profunda. Comisia Europeana a sustinut mentinerea supravegherii din partea Fondului, si acesta ar fi un argument suplimentar pentru criticii deciziei de renuntare la acord, mai ales in prag de integrare europeana a Romaniei. Nu sunt un sustinator al ideii Guvernului, am mai vazut idei generoase care s-au pierdut in valmasag politic. Dar sunt de acord ca singura sansa a Romaniei de a deveni o natiune moderna sau civilizata sau europeana sau oricum altfel in bine este cea a dezvoltarii: infrastructura, servicii de buna calitate, companii viabile, fie ele mari sau mici. Asa ca un dram de nebunie economica mi se pare cel mai bun leac pentru combaterea unei cumintenii statute. “Las’ ca videm noi”.
Si oricum, daca e sa studiem stirile, tintele europene in materie de economie nu mai sunt de mult decat simple consemnari in tratate, despre care se stie ca sunt facute pentru a fi incalcate. Adica “sanatate sa fie…”.
Temerile legate de gestionarea unor deficite in crestere sunt indreptatite, odata pentru ca asa ne invata teoriile economice, dar si pentru aspectul, mai pragmatic, a unei potentiale lipse de abilitati a autoritatilor de a stapani o astfel de situatie. Iar o corectie a actualelor echilibre din economia romaneasca este inevitabila, poate un salt brusc al cursului, poate o scadere a bursei. Reversul este dezvoltarea, cu un sector privat sanatos, curat, pe fondul unor politici guvernametale coerente. Si
In primul rand integrarea. In 2007 sau in 2008,
Am citit de curand opinia unui economist americn care sustinea necesitatea schimbarii teoriilor economice de baza. Adica trecerea de la “piata regleaza si rezolva orice problema iar cererea si oferta stau la baza cresterii economice moderne” la “schimbarea tehnologica si organizationala, care duc la dezvoltarea economiei moderne”. Un experiment in acest sens ar putea avea loc in
Mai simplu spus, las’ ca videm noi, sanatate sa fie.
-
Sase bancheri despre euro si dobanzi
Strategia Bancii Nationale a Romaniei (BNR) de a face cursul impredictibil se pare ca da roade. Cu doar doua luni inainte de finalul anului, bancherii nu pot sa faca decat speculatii despre care va fi cursul leu/euro sau nivelul dobanzilor la 31 decembrie. Totusi, analistii celor mai importante banci de pe piata valutara, invitati la o noua intalnire BUSINESS Club, desfasurata la hotelul JW Marriott, au dat curs provocarii de a mai face un rand de previziuni.
BUSINESS Magazin: Buna seara si bine ati venit. In urma cu cateva luni, va ceream, fiecaruia in parte, o previziune pentru cursul euro-leu pentru finalul anului. O mentineti si acum?
Adrian Parvulescu: In istorie, cel putin, nu am avut previziuni de la inceputul anului pe care sa le mentin pana la sfarsit, din pacate. Ma misc cu piata. E foarte greu sa spun la inceputul anului cu cat se va termina, pentru ca sunt atat de multi factori care pot influenta… Ar fi un pronostic departe de realitate. Mi-am schimbat usor-usor previziunile. Nici acum nu sunt sigur cat va fi cursul la sfarsitul anului si mai e putin.
BUSINESS Magazin: …si pe ce mizati acum?
Adrian Parvulescu: Acum cred ca va fi undeva in jur de 36.500 de lei (3,65 RON – n.r.)…
BUSINESS Magazin: Dar in momentul in care iesea guvernatorul BNR aproape zi de zi si spunea ca “nu asta e valoarea leului” credeati in el sau nu?
Adrian Parvulescu: Nu stiu ce sa zic… Am observat ca aparea guvernatorul si spunea “mizati pe leu”, “pariati pe leu”. Incuraja economisirea in leu – o buna perioada de timp. Dupa care a venit partea asta cu liberalizarea, a inceput atacul speculativ pe leu, cursul s-a dus foarte mult in jos si nimeni n-a mai zis nimic.
Acum se intoarce putin trendul, cursul ajunge 36.000, se mentine si apare domnul viceguvernator (Eugen Dijmarescu – n.r.) si zice “sa nu uitati ca leul ramane o investitie buna si in 2006”. Ceea ce arata ca s-a ajuns acum la un nivel unde nu exista o mare presiune de apreciere, ci dimpotriva. Cumva, exista o teama ca ar putea sa creasca prea mult cursul euro/leu la sfarsit de an. Si asta pentru ca – banuiesc, nu am toate datele, dar banuiesc – sunt investitii, fonduri straine, care incep sa-si inchida treptat pozitiile. Si atunci exista riscul trecerii pe valuta. Economisirea in leu este cumva dezavantajata.
Radu Craciun: Eu cred ca avem o scuza foarte buna pentru faptul ca nu se fac previziuni pentru sfarsit de an. Si anume ca, in momentul in care faci niste estimari pentru sfarsit de an, pleci de la un scenariu care ti se pare rational. Cred ca nu poate fi cineva condamnat pentru ca nu si-a imaginat ca va ajunge in situatia de a avea dobanzi reale de zero sau chiar real negative.
In momentul in care faci predictia de sfarsit de an pornesti de la niste evolutii pe care le consideri plauzibile. Si faptul ca dobanzile vor ramane real pozitive ar fi putut fi un astfel de scenariu pe care probabil toata lumea l-a avut in vedere. Ori, in momentul de fata ne situam intr-o alta zona in care deja orice este posibil – de la dobanzile real negative pana la un curs de 3,65, poate chiar mai mult – nu este o parere pe care o am foarte clar definita. Deci, din punct de vedere al impredictibilitatii, BNR si-a jucat rolul foarte bine.
Si pana la urma, intrebarea este “de ce?”. Care este obiectivul? Si cu totii speram ca motivul nu este strict legat de investitorii speculativi. Pentru ca acesta ar fi un obiectiv pe termen foarte scurt. Ori, cu totii ne dorim ca Banca Nationala sa aiba niste obiective pe termen lung. Mai mult, daca astazi ii punem pe fuga pe investitorii speculativi, nu este in nici un fel o garantie ca peste cateva luni ei nu se intorc. Deci ar fi o victorie pe termen foarte scurt, in conditiile in care liberalizarea contului de capital pana la urma presupune ca noi sa invatam sa traim alaturi de acesti investitori. Si nu sa incercam sa ne mutam de la obiective pe termen foarte scurt la obiective pe termen lung.
BUSINESS Magazin: Si totusi, care credeti ca va fi cursul?
Radu Craciun: Eu cred ca se va situa in jur de 3,55-3,65. Maximul cred ca va fi atins undeva in noiembrie, probabil in jur de 3,65. In momentul in care cursul va ajunge in acest punct se vor gasi investitori din exterior care sa fie atrasi de un astfel de curs si sa-si propuna sa intre in
Mihail Ion: Daca ne referim la sfarsitul de an, eu cred ca sub 3,60. Pe termen foarte scurt, factorii de apreciere au disparut in cea mai mare parte.
BUSINESS Magazin: Adica investitorii acum se imprumuta in lei si cumpara euro?
Mihail Ion: N-as putea sa spun asta, ci doar ca diferentialul de dobanda de data asta s-a schimbat in devafoarea leului, in favoarea valutelor forte. Si-atunci probabil ca interes pentru capitalul speculativ nu mai avem. Nu stiu cat de repede vor iesi fondurile speculative din piata. In orice caz, nu mai sunt intrari succesive care sa duca la apreciere. Avem doua luni de varf de decontare pe importuri, in octombrie si noiembrie. Mai apoi o alta componenta care a tot crescut in ultimii ani si care a finantat balanta de credit este finantarea privata in valuta.
In cea mai mare parte, acum un an, bancile aduceau valuta de pe pietele financiare externe, de la bancile mama, apoi finantau in valuta clientii rezidenti. Din care o parte converteau valuta pentru ca o foloseau in lei. In prezent, vorbim de o situatie un pic diferita. Cel putin pentru anumite segmente din clientela. Vorbim aproape de o amputare a finantarilor in valuta, cel putin in conditiile in care ne gandim ca nu avem solutii alternative pentru a evita asta. Si-atunci ajungem la componenta din balanta de plati externe, care va fi diminuata in perioada urmatoare. Si daca ne uitam pe ultimii ani – 2002, 2003, 2004 – e o crestere continua. Aproape ca s-a dublat de la an la an. Eu ma astept ca in perioada urmatoare asta sa nu se mai intample. Sau poate chiar sa asistam la o diminuare.
Sunt doi factori care cel putin pe termen scurt nu vor mai presa pe apreciere. Si eu ma astept sa avem o evolutie oarecum lina. Poate spre depreciere spre octombrie-noiembrie. In decembrie, lucrurile se intampla putin diferit. In sensul ca se fac volume de vanzare mai mari. Sunt multi romani care lucreaza in strainatate si care vin in concediu. Asa ca este un varf de achizitii pe casa de schimb.
Radu Craciun: Oricum, varful pe curs e in iulie. In decembrie se va simti, exact cum s-a simtit si pe perioada verii volumul.
Mihail Ion: In afara de asta cred ca se mai intampla ceva. Cred ca Banca Nationala va avea un moment cand va fi bucuroasa sa fie pe partea cealalta. Nu ca si cumparator, ci ca vanzator.
Adrian Parvulescu: Eu cred ca o sa intervina doar la cursuri plasate foarte sus. Nu cred ca intervine la cursuri pana in 37.000 de lei vechi. O depreciere brusca nu cred ca e de tolerat.
BUSINESS Magazin: Dar de unde sa vina aceasta depreciere? Care sunt factorii care ar determina o asemenea depreciere? Ce s-ar putea intampla in
Radu Craciun: Exista doua componente. Una volatila, legata de fondurile speculative, si una sezoniera, care de trei ani incoace se simte. Dar in varianta in care investitorii speculativi nici nu intra, nici nu ies, componenta care conteaza este componenta sezoniera. In ultimii trei ani, in octombrie si – maxim – noiembrie, a existat in mod constant un deficit de valuta in piata.
Ori, practic, acesta este motivul pentru care si anul acesta, cum s-a intamplat si in anii trecuti, un astfel de deficit (cauzat de data asta de fluxuri comerciale) va duce la o depreciere a leului. Si, poate, anul acesta cu atat mai mult cu cat vom cumpara si mai multe bunuri de larg consum in decembrie. Iar cresterile la vanzarile cu amanuntul sunt foarte importante. Aceasta va fi componenta care va prevala.
BUSINESS Magazin: Ce ar mai fi, dincolo de acest flux comercial si de surplusul de necesar de valuta venit din cresterea deficitului comercial? Ce alti factori va asteptati sa duca la cresterea cursului valutar?
Dorin Badea: Principala componenta in perioada urmatoare va fi cu siguranta partea comerciala. Eu nu cred ca investitorii straini sunt atat de panicati incat sa se grabeasca sa iasa. In nici un caz la nivelul actual. Pe de alta parte, nu cred ca privesc lucrurile la ora actuala ca o ocazie de a intra. Am vazut doua categorii de pozitii. Pozitiile mai mult sau mai putin strategice (pe perioade mai lungi, orientate catre diverse piete: piete de capital, piata monetara si piata imobiliara).
In ceea ce priveste fondurile pe termen scurt, conteaza foarte mult pentru ei diferenta de dobanzi care deocamdata nu-i ajuta. Si atunci nu vor fi intrari. Nu vad insa nici iesiri majore, nu vad atacuri de panica. Daca privim lucrurile un pic in perspectiva, e destul de clar ca, si la anul, cursul trebuie sa mearga in jos.
Eu nu-mi aduc aminte cifra, dar am citit o declaratie a guvernatorului BNR care spunea ca-l amuza opinii care vad cursul pe final de an – era o valoare de 3,8-3,9 sau 3,7-3,8. Cred ca valorile rezonabile sunt intre 3,5-3,55.
Florian Libocor: Mi se pare mai firesc un curs de 3,35-3,45, pentru ca nu cred in iesiri – nu vad argumente pentru aceste iesiri. In urmatoarele trei saptamani o sa avem mai multe informatii economice – argumente in favoarea imposibilitatii deprecierii. Eu am spus la inceputul anului ca vor fi dobanzi active (la credite – n.r.) medii intre 12-14%, iar cele pasive (la depozite – n.r.) medii intre 8 si 10% la final de an. Atunci am fost contestat. La un moment dat, prin martie, guvernatorul a iesit si a spus ca vor fi 12-14%. Dar vom vedea.
Deprecierea care a survenit acum, sunt ferm convins ca nu vine exclusiv de pe urma iesirilor de capital. Nu vad investitorul care sa iasa din economie in contextul dat. Adica, in primul rand, o depreciere a cursului pana la 3,6, in conditiile in care dobanzile scad dramatic, dar apar problemele cu inflatia nu este logica. Deprecierea genereaza inflatie, dar teoria spune ca inflatia se combate prin cresterea dobanzilor. Prin urmare, situatia e un compromis. Cat o sa mai stea dobanzile acolo? Zic eu ca nu mult. Ma refer la dobanzile functionale, nu la dobanda BNR care mi se pare nefunctionala. Evolutia dobanzii de politica monetara a starnit cel putin zambete.
BUSINESS Magazin: De ce?
Florian Libocor: Fiindca nu au definit-o de la inceput…. Eu am incercat s-o definesc ca o maxima pana la care ar putea sa creasca dobanda in conditiile unui dezechilibru. Eu am spus ca ar putea sa creasca dobanzile la o limita din asta maxima in cazul in care ar aparea probleme pe iesirile de capital. Am convenit la un moment dat si au acceptat si ei ca principalul instrument pentru lupta impotriva inflatiei a fost amaratul de curs de schimb de care toata lumea a tras cum a putut. Mai ales banca centrala.
Pe de alta parte, sunt in proportie de 90% ferm convins ca integrarea va avea loc la 1 ianuarie 2007. Cine ar fi atat de talamb sa iasa din
Problema deprecierii de fapt au ridicat-o prima data exportatorii. Apoi a aparut in discutie necorelarea cu ritmurile economice si in ultima instanta, cred eu, in discutie ar trebui sa apara tot compromisul. Daca te uiti la volumul exporturilor, moneda apreciata n-a fost o problema pentru export. Moneda depreciata a fost cea mai facila solutie ca sa tii exporturile competitive. Daca timp de 15 ani ei s-au gandit la orice altceva decat retehnologizare, a venit momentul sa suporte consecintele.
BUSINESS Magazin: Si totusi, pentru exportatori este o problema reala…
Florian Libocor: Cineva mi-a spus la un moment dat ca nu exista instrumente de protectie impotriva fluctuatiilor cursului de schimb. Am raspuns sa-si angajeze un economist care sa-l ajute. Dar cati bani sa-i dea? “Ce functie e asta – analist?”. Si eu am intrebat cat a pierdut. “Pai, vreo 2 milioane” (de euro – n.r.). Si i-am spus: “Atat face un asemenea om”. Problema exportatorilor se va rezolva o data cu promovarea strategiei nationale de export.
A doua problema in subiectul deprecierii. Am dedus ca nu deprecierea unei monede, ci fluctuarea destul de vizibila creeaza presiuni pe functionalitatea normala a triadei autoritate guvernamentala – mediu de afaceri – autoritate monetara. Totdeauna cand aceste presiuni sunt create, factorul politic va reactiona si el si niciodata nu trebuie neglijata forta de persuasiune a factorului politic.
Sorin Olaru: Factorul politic face presiuni si afara. Ideea este ca BNR lasa impresia ca n-are o politica in problema leului si ca in loc sa tinteasca inflatia, acum vorbim despre “aia”. “Sa plece aia.” “N-avem nevoie de ei in
Dorin Badea: Oricum, sunt prea putini. Volumul zilnic nu depaseste 200 de milioane.
Radu Craciun: Cred ca atmosfera de la Londra – care e o piata financiara reprezentativa – vizavi de
Unii au inceput sa-si puna intrebarea daca va reusi Romania sa-si aduca sub control deficitul extern. Ceea ce ar putea duce la reactii diverse. Unii ar putea sa spuna “Ura! Nu intra” (n.r. – in UE). Dar, in acelasi timp, asta ar putea avea si alt tip de urmari. Care nu cred ca ar merita sacrificate de dragul de a tine cursul in frau. Tinerea in frau a cursului drept protectie fata de speculatori este un obiectiv pe termen scurt. Pe termen lung nu e sustenabil, pentru ca trebuie sa invatam sa traim cu ei.
Poate ca ar merita sa incepem sa ne gandim un pic ce va fi la anul. Investitorul strain va incepe sa fie reprezentat masiv in curs. Deci cursul va incepe sa se deprecieze. Orice banca nationala ce face in acel moment? Va creste dobanzile. Bun, in momentul in care va creste dobanzile, de la un punct incolo, diferentialul iarasi va fi suficient de interesant si extrem de pozitiv ca sa atragi investitori straini. Deci ce-ai facut? I-ai tinut departe in septembrie-octombrie-noiembrie-decembrie si apoi iar te trezesti cu ei. Deci sunt niste miscari libere de capital pe care trebuie sa le accepti. Si tu in acest timp sa-ti vezi mai departe de politicile tale macroeconomice.
Florian Libocor: Nu cred ca e corecta solutia.
Radu Craciun: Era un scenariu. Nu voiam decat sa spun ca deficitul de cont curent se va reflecta in piata valutara.
Florian Libocor: Nu se poate reflecta decat cu voia bancii centrale.
Radu Craciun: De ce?
Florian Libocor: N-are cum altfel in acest moment.
Radu Craciun: Pai daca importurile sunt mai mari decat exporturile?…
Adrian Parvulescu: Eu cred ca BNR a incercat acum o depresurizare. Presiunea a fost prea mare pe vanzare si a reusit sa creeze un oarecare echilibru. Cat se va mentine si cum, e greu de spus. Dar i-a reusit. Cursul este oarecum stabil, nu mai creeaza presiune mare pe vanzare. Nu e foarte sustenabil, dar e stabil. Pe termen lung, cursul o sa scada, evident. Dar pe termen scurt il poate tine la un nivel sus.
BUSINESS Magazin: Si totusi, cat credeti ca va fi cursul la final de an?
Sorin Olaru: Eu cred ca BNR o sa intervina in ultima zi si o sa faca euro vreo 36.500 de lei.
BUSINESS Magazin: Dar ce-o sa faca? O sa vanda sau o sa cumpere?
Sorin Olaru: O sa cumpere.
Radu Craciun: Chiar as vrea sa clarificam daca volatilitatea e sau nu buna. Pana la urma vom ajunge pe o piata valutara libera: intr-un an, intr-un an jumate, doi. Vom ajunge intr-o piata volatila. Intrebarea este cat de pregatite sunt firmele romanesti, care acum sunt tinute intr-un laborator foarte curat si izolat, in momentul in care piata va deveni libera, sa faca fata volatilitatii? Pentru ca nu stiu ce ati constatat voi, dar noi am constatat ca in lunile ianuarie-februarie clientii au inceput sa fie din ce in ce mai mult interesati de instrumentele de protectie, de hedging. Indata ce cursul s-a stabilizat, interesul s-a prabusit.
BUSINESS Magazin: Bancile castiga din volatilitate?
Radu Craciun: Toata lumea castiga cand e volatilitate: si investitorii din afara si investitorii dinauntru. Important este sa stii s-o joci. Si nu toata lumea stie sa joace volatilitatea. Mi se pare ca trebuie sa ne indreptam catre unde vom fi intr-un an jumatate-doi si sa fie un proces gradual. Ori, noi, practic am constatat ca au existat luni in anul acesta cand volatilitatea a fost mai scazuta decat acum un an cand aveam o politica de managing-floating (flotare controlata – n.r.) clar acceptata, pusa pe frunte. Ori, asta poate fi privita intr-un fel ca un pas inapoi.
BUSINESS Magazin: Ce se intampla cu supralichiditatea din sistem? Nu o inghite piata, in credite?
Adrian Parvulescu: Este o problema de dobanzi, la dobanzile actuale este inca greu.
BUSINESS Magazin: Dar daca scad dobanzile, de exemplu, cu cinci puncte procentuale?
Adrian Parvulescu: Cinci puncte procentuale e mult. Probabil ca la cinci puncte procentuale s-ar simti. Pentru ca te apropii de dobanda la valuta, te tenteaza. Dar bancile nu se pot misca atat de repede, pentru ca au aceasta teama. Ce te faci daca ai ramas blocat in credite pe termene lungi, cu dobanzi de 10-11%, dobanzile incep sa creasca, BNR-ul incepe sa atraga bani in piata, la 6-6,5%, tu esti obligat sa ridici dobanda pasiva, si atunci ti-ai diminuat foarte mult spread-ul. Tintele, bugetele bancilor sunt totusi optimiste, se cere din ce in ce mai mult si e foarte greu sa castigi. Si atunci se incearca taraganarea, usor-usor. Trebuie sa vii cu produse noi, sa-ti maresti volumul.
BUSINESS Magazin: De ce sunt diferente atat de mari la dobanzile la depozite practicate de bancile de pe piata?
Radu Craciun: Profilul de lichiditate al bancilor variaza foarte mult in sistemul bancar. Deci sunt banci foarte lichide si banci care au nevoie de fonduri pentru a putea continua activitatea de creditare. Credeam ca ma intrebati altceva: care este explicatia faptului ca la dobanzile la credite este o plaja atat de mare, pentru ca avem de la 8% pana la 15-16%. Ori, aici este vorba chiar de acea lipsa de directie in ceea ce priveste viitorul, deci probabil ca sunt banci care nu considera actualul nivel al dobanzilor sustenabil, vor sa-si lase o marja de operare in viitor si atunci prefera sa fie mai precaute, in eventualitatea ca tendinta se va inversa.
BUSINESS Magazin: Credeti ca, pana la finalul anului, vor mai scadea dobanzile la credite sau bancile vor sta in expectativa sa vada ce se va intampla cu inflatia si care va fi politica BNR?
Mihail Ion: Depinde despre ce vorbim si de la ce nivel plecam. Vorbim despre banci care au venit deja cu preturi foarte agresive, undeva sub 10%. Vor mai fi banci care vor veni de la nivelurile actuale catre acest nivel.
Sorin Olaru: Totusi, eu cred ca abordarea aceasta unilaterala a BNR nu are sorti de izbanda, pentru ca nu poti sa ceri unei banci sa-ti dea credit la trei ani si sa-ti finanteze peste noapte, sau la doua luni, sau la trei luni, pentru ca nu exista un yield curve (curba de randament – n.r.) in Romania.
BUSINESS Magazin: Daca voi ati fi in locul guvernatorului acum, ce ati face?
Sorin Olaru: E simplu. As lasa acei exportatori sa picheteze si as lasa leul sa-si vada de treaba lui si as incepe sa tintesc inflatia. Foarte simplu, cum scrie acolo in manualul de tintire a inflatiei.
Adrian Parvulescu: Cred ca ei incearca acum un instrument redus, mic, nu au experienta si cred ca de asta le e frica de volatilitate. Dobanda o tin jos sa vada cum reactioneaza pietele, asteapta miscarile bancilor si vor reactiona dupa aceea.
BUSINESS Magazin: Ati lua aceleasi decizii ca Isarescu?
Adrian Parvulescu: Eu nu stiu daca as fi liberalizat piata la momentul respectiv. Cred ca as mai fi asteptat putin.
Florian Libocor: Aaa, pai si asa a fost tarziu. Trebuia s-o faca mult mai devreme.
Adrian Parvulescu: Ori o facea mult mai devreme, ori mai astepta putin. As fi dus dobanzile mai jos inainte. Incep anul cu dobanzile la 18% la lei, nu am timp sa le duc pana in 5% si ma prinde cumva liberalizarea la mijloc.
BUSINESS Magazin: Noi suntem in situatia de astazi, cu dobanzile de astazi…
Adrian Parvulescu: As incepe treptat sa cresc sterilizarea. As lasa piata libera pe curs. M-as atinge de curs daca ar derapa foarte mult intr-o parte sau alta. Dar mult inseamna sub 3,35.
Dorin Badea: Eu personal n-as fi atat de critic, v-as propune sa ne gandim ca totusi fiecare dintre noi avem coltul nostru de masa, cu modelul nostru, ne dam cu parerea, sunt convins ca la BNR deciziile nu se iau cu banul, stie toata lumea ca au experienta in politica monetara. Nu traiesc intr-o lume a nimanui, ci sunt intercorelati intr-un sistem, care a vazut experienta Cehiei, Ungariei, Poloniei.
Sunt legati de un ECB (n.r. – Banca Centrala Europeana), mai mult sau mai putin informal, dar sunt legati, asa ca nu cred ca putem fi chiar atat de extraordinari, sapte-zece, cati suntem, incat sa zicem ca sunt la pamant. Mai departe, n-avem istoria unui esec. Vorbim despre un esec, dar esecul nu exista. Exista o tinta de inflatie pe 2005, exista o tinta de inflatie pe 2006, dar sunt abia la inceput. Eu personal apreciez ca pozitiva politica de dobanda la ora actuala. Se construieste o dobanda relevanta. In schimb, exista o problema de credibilitate a BNR.
Florian Libocor: Eu nu mi-as dori sa fiu guvernatorul acum… Dar daca as fi fost acum doi ani, nu m-as fi jucat cu dobanzile. Sincer, de doi ani de zile au scazut, au vazut ca se-ngroasa gluma, le-au crescut, le-au scazut, s-a ingrosat din nou, le-au crescut si tot asa. Stii ce intrebare le-as pune acum? “Ati calculat vreodata in
BUSINESS Magazin: Si despre viitor…?
Radu Craciun: Daca este sa ne referim la viitor, adevarul este ca daca toti suntem de acord ca economia romaneasca este in pericol de supraincalzire – daca nu este deja supraincalzita – pana la urma aceste lucruri ar trebui adresate de BNR si de Guvern, impreuna. In acest context, o politica de scadere a dobanzilor este un pic atipica dupa orice carte de macroeconomie. In tarile care s-au confruntat cu fenomenul de supraincalzire a economiei, de obicei s-a produs o crestere a inflatiei. In 1999, Polonia s-a confruntat cu o situatie absolut similara cu cea cu care se confrunta
Deficitul de cont curent in anul respectiv a fost de 9%, existau presiuni inflationiste care au crescut inflatia dupa o perioada indelungata de scadere si, practic, in acel moment, banca nationala din Polonia a hotarat sa creasca dobanda de referinta cu 4-5 puncte procentuale. Consecinta din punct de vedere economic a fost, practic, ca au omorat cresterea. De la 5-6% pe an s-a ajuns la putin peste 1%, din cauza acestei masuri. Dar, in anul urmator, deficitul de cont curent a scazut de la 9% pana la aproximativ 7%, iar inflatia a continuat sa scada. In acest context, faptul ca noi intr-un mod absolut corect spunem “lumea nu mai trebuie sa se imprumute in valuta, ci in lei”, dar la dobanzi de o singura cifra, mi se pare un pic ciudat. M-as fi asteptat mai degraba ca echilibrarea dobanzilor sa se faca prin cresterea dobanzilor la valuta pana la un nivel similar cu dobanzile la lei, decat printr-o scadere a dobanzilor la lei la acel nivel scazut al dobanzii.
BUSINESS Magazin: Si cu speculatorii ce ne facem…?
Radu Craciun: Sigur, intrebarea care se pune este: ce ar fi facut investitorii speculativi? Aici cred ca ne ramane la indemana masura, poate putin extrema, dar care la urma urmei a fost anuntata si de banca centrala – introducerea unei masuri de salvgardare, menita sa descurajeze capitalurile speculative. Sigur ca astfel de masuri ridica anumite probleme legate de acordurile pe care le avem cu UE. Dar nu cred ca trebuie sa asteptam sa fim in pericolul unei aterizari dure si sa spunem ca suntem cu spatele la perete si nu avem altceva de facut decat sa aplicam astfel de masuri de salvgardare.
Cred ca pana la urma toata problema este in ce masura cresterea economica in Romania este in limite sustenabile, pentru ca daca noi ne focalizam doar pe investitori speculativi sau pe intrebari de genul “de ce bancile romanesti fac treaba cu profit”, pierdem imaginea de ansamblu. Si imaginea de ansamblu este ca avem o economie care este turata la o turatie prea mare si pentru care trebuie sa facem ceva sa o aducem la o turatie rezonabila. Dar, daca ne uitam in jur, nu prea vedem nici o masura de natura sa ne micsoreze turatia economica. Dar avem credite mai ieftine, consumul continua sa creasca foarte mult. Nu cred ca doar masuri de genul ponderea ratei la credit vor face economia sa revina la o turatie sustenabila.
Cred ca tot ce am spus aici sunt masuri foarte nepopulare dar pana la urma, ca guvernator, mi-as asuma si acest lucru …
-
Cat te costa ca sa stii
Tarifele programelor de training variaza foarte mult, in functie de firma care le furnizeaza si tipul de curs.
FIRMA ROMANEASCA: Pentru o grupa de maximum 20 de participanti, cel mai scump curs ajunge la 1.800 de euro pe zi.
FRANCIZA: Pentru un curs desfasurat in aceleasi conditii, costul poate ajunge la 3.000 de euro.
CURS “IMPORTAT”: Daca vorbim de o firma de training din afara Romaniei adusa special pentru o grupa de 20 de participanti, aproape ca nu exista limita superioara. De exemplu, conferinta de business sustinuta de Philip Kotler in luna martie, incadrata de reprezentantii din piata tot in categoria cursurilor, a fost platita de organizatori cu mai mult de 10.000 de euro si a durat mai putin de o zi.
CURSURI DESCHISE: Preturile cursurilor la care se percepe taxa pe participant, numite cursuri deschise, “preturile variaza ca nebunele”, ajungand la 700 – 1.000 de euro per participant pe zi de curs, spune Marius Balasoiu de la Business Intelligence Agency (BIA).
MEDIE: Piata s-a educat destul de mult in ultimul timp si plateste in jur de 2 – 3.000 de euro pentru un curs bun de doua zile.
Vazuta din perspectiva companiilor consumatoare, piata de training e la fel de diversa.
QAB: Aproximativ 50% dintre angajatii QAB beneficiaza de traininguri. Din bugetul total de resurse umane alocat de companie, 20% reprezinta investitii in training. Intr-un an, compania lucreaza cu minimum 10 companii de training. Anca Podoleanu, manager de resurse umane in cadrul QAB, considera ca piata romaneasca de training trebuie sa “atace” si mai multe teme de nisa. Specialistul spune ca rezultatele imediate ale unui training asupra angajatilor sunt cele de motivare.
CARREFOUR: Compania a investit 112.00 de euro in traininguri in 2004. Costul unui training organizat in-house se ridica la 30-50 de euro per angajat, iar cel al unui training externalizat ajunge la 100-150 de euro. Cele mai vizibile rezultate apar in relatia angajatului cu clientul.
METRO: Sesiunile de training la Metro incep cu doua luni inaintea deschiderii magazinelor (compania are 22 de magazine), urmand apoi diferite sesiuni de scolarizare in functie de pozitia angajatului in companie. Impactul trainingurilor este masurat de companie prin cresterea numarului de clienti ai Metro Cash&Carry Romania, prin fidelizarea lor, cresterea vanzarilor, dar si prin masurarea performantelor angajatilor.
ING: Totate categoriile de angajati ai bancii trec prin traininguri, fie pentru cunostinte tehnice specifice, fie pentru dezvoltarea de abilitati precum comunicarea, managementul sau negocierea.
PRICEWATERHOUSECOOPERS: Cea mai mare parte a cursurilor din PwC sunt metodologice sau tehnice, iar 70% din instructori provin din cadrul companiei. “Aproape 30% dintre cursurile tehnice obligatorii sunt sub forma de studiu individual pe computer, urmat de un test si de obsinerea unui certificat de absolvire”, spune Dana Oniga, senior learning & development officer in cadrul PwC.
COCA-COLA
-
Inapoi la scoala
Piata mentorilor si a modelelor de urmat freamata de initiative. De la cursuri pentru parinti prea ocupati pana la traininguri pentru customer service, ofertele “de nisa” vin sa acopere lipsurile acestei piete tinere. Noi francize rasunatoare vor lungi lista optiunilor.
Telephone Doctor, lider mondial pe piata serviciilor de training pentru customer service, are din toamna aceasta birou si in
“Orice companie are nevoie de cursuri de customer service astazi pentru ca a oferi servicii de calitate devine o prioritate”, descrie Liana Avram, managing director, oportunitatile din piata in care tocmai a intrat. Dar viziunea Lianei Avram nu se opreste la granita: filiala Telephone Doctor din Polonia tocmai a incheiat un contract de cateva milioane de euro cu o companie de telefonie poloneza, ca atare proaspatul manager roman e increzator ca cifra de afaceri din
O alta intrare in piata a unei companii internationale prestigioase s-a facut prin franciza Dale Carnegie, cumparata recent de unul dintre cei mai mari prestatori de servicii integrate de resurse umane – AIMS Human Capital Romania – care si-a separat deja divizia de training pentru a indeplini conditia de francizat. Iar Rares Manolescu, senior manager la compania Human Invest – deja partener din 2004 al companiei Ken Blanchard – spune pentru BUSINESS Magazin ca se afla in negocieri “cu alti parteneri” pentru a-si imbunatati portofoliul.
“Pana la finalizarea negocierilor, putem spune doar ca anul 2006 va marca multe aparitii noi pe piata”, anunta Manolescu.
In acelasi spirit gandeste si Marius Balasoiu, managerul companiei de resurse umane Business Intelligence Agency (BIA), care spune ca va lua categoric o franciza cat de curand.
“Acesta e trendul”, explica Balasoiu, vorbind cu siguranta omului care a lucrat timp de 14 ani in training. “O firma de training creste pana cand poate cumpara o franciza”. Franciza in training inseamna sa primesti un material care este rulat in mai multe tari din lume, pe care il poti modifica mai mult sau mai putin – de obicei mai putin – dupa care il livrezi sub brandul francizorului.
Costul achizitionarii unei francize poate ajunge la cateva zeci de mii de euro si se compune dintr-o taxa de acreditare, din costurile interne cu pregatirea viitorilor traineri acreditati precum si dintr-un procent variabil din vanzarea ulterioara a oricarui curs, explica Ionut Datcu, marketing manager la Interact, o companie care se bazeaza in proportie de 90% pe licente straine (“francize”) si care si-a propus sa depaseasca 500.000 de euro ca cifra de afaceri in 2005. Nici Interact nu s-a lasat mai prejos in ce priveste noutatile aducand recent “Structural Tension” de la Robert Fritz si urmand sa aduca “Lateral Thinking” de la Edward de Bono.
Dar francizele nu sunt singurele “pe val”. Qualians, o companie a grupului People Solutions, s-a nascut pe taramul romanesc in aceasta luna din ideea directorului grupului, Octavian Pantis. Compania isi propune sa atraga in aceasta toamna 250 – 300 de cursanti pentru proaspat-lansatele cursuri deschise, contra unor tarife ce variaza de la 400 la 580 de euro.
Din oferta de cursuri Qualians, cel mai original pentru piata autohtona este cel de “Parenting”, care ii ajuta pe parintii ocupati cu serviciul sa-si dezvolte relatiile cu copiii in timpul insuficient pe care-l petrec impreuna. Cursul se adreseaza acelor manageri “care avem mai putin timp decat am dori pentru copiii nostri”, dupa cum il prezenta Octavian Pantis la inaugurarea din aceasta luna. Printre inscrisii la cursul pentru parintii ocupati se afla “manageri de companii mari si foarte mari”, conform afirmatiei Alinei Lazar, managing director Qualians. Costul unui astfel de curs: 389 de euro plus TVA.
Sa estimezi valoarea pietei in care se desfasoara atatea forte e o adevarata provocare. Odata, pentru ca piata de training are doua valori, extrem de diferite. Pe prima o afli daca iti propui sa calculezi cat se investeste in training in fiecare an. Imposibil de calculat, pentru ca in socoteala trebuie sa incluzi atat trainingurile contractate in afara tarii de catre companiile active in Romania, care isi trimit uneori angajatii la “studii” peste hotare, cat si cursurile oferite de trainerii straini adusi in tara, trainingurile contractele local si cele organizate “in-house”, cu personalul specializat din cadrul companiei.
Un calcul mai fezabil ar rezulta din insumarea cifrelor de afaceri ale tuturor companiilor si persoanelor fizice autorizate (PFA), active in piata de training. Conform unei estimari facute de BUSINESS Magazin, cele peste 60 de companii de profil alaturi de sutele de PFA aduna circa 20 de milioane de euro anual in bugetele lor. Cele mai mari dintre companiile de training au cifre de afaceri de 700-800.000 de euro. Venitul la finalul unei zile de training pentru o companie de profil variaza, in functie de specificul cursului, de la 600-700 de euro pentru cursurile “basic”, nu foarte specializate, pana la 1.800 – 2.500 de euro pe zi, in cazul cursurilor de management sau leadership. De exemplu, Human Invest, partenerul local al companiei Ken Blanchard, cere fiecarui participant la un curs de leadership intre 150 si 200 de euro pe zi, cursul durand una sau doua zile, conform senior managerului Rares Manolescu.
Piata insa creste de la an la an, mai ales pe masura ce si companiile romanesti au inceput sa descopere utilitatea unui training, dupa “anul de cotitura” 2003, identificat ca atare de specialisti. Astazi, aproape fiecare firma care a trecut de primii doi-trei ani de activitate are un buget de training. Iar beneficiul unui training nu mai e vazut doar in planul instruirii, ci si al motivarii si pastrarii angajatilor. Cele mai cautate traininguri in aceasta perioada sunt cele de leadership, cele de vanzari si team-building-urile, spun reprezentantii companiilor din piata.
“E normal sa creasca numarul cursurilor de vanzari”, considera Marius Balasoiu de la BIA. Meseria de vanzator are cel mai mare grad de supunere la stres, “rulajul” fiind, din acest motiv, mare. Astfel, “din cinci in cinci ani, in viata fiecarui om de vanzari apare o perioada de criza in care se gandeste sa renunte”. Un alt factor este cresterea numarului de companii din
“E firesc (sa creasca – n.r.)”, spune si Dan Berteanu, manager executiv la AchieveGlobal
Cresterea cererii pentru cursuri de leadership este iarasi lesne de inteles. Pe de o parte, pentru ca se face transferul conducerii companiilor din mainile expatilor in cele ale romani, explica Marius Balasoiu de la BIA. Pe de alta, pentru ca exista o tendinta de a “intari managementul de mijloc si procesele manageriale”, explica Ionut Datcu de la Interact. Un alt lider de pe piata de training din Romania – TMI, companie a grupului People Solutions, reprezentand o investitie straina directa facuta in 1999 – spune ca cele mai solicitate cursuri sunt cele din categoria management.
Astfel, aproape doua treimi din activitatea TMI Romania in acest an a insemnat pregatirea middle- si top-managerilor, spune Octavian Pantis, managing director TMI. TMI Romania a re in portofoliu 65 de companii multinationale si 36 de companii private romanesti, sustinand in fiecare an cursuri pentru peste 4.000 de persoane.
Tocmai in acest context de dezvoltare a segmentului de leadership, Human Invest, prin parteneriatul cu Ken Blanchard, va aduce in Romania cursuri din ce in ce mai specializate precum One Minute Manager (Manager Timp de Un Minut), Situational Leadership for Sales Leaders (Leadership Situational pentru Managerii de Vanzari), Raving Fans (un concept revolutionar de schimbare a mentalitatii in servirea clientilor) sau Whale Done – cum sa mentii relatii productive intre angajati si manageri. “Consideram ca fenomenul este unul cu tendinta globala: leadershipul e acum aspectul primoridal in performanta oricarei companii”, spune Rares Manolescu, senior manager la Human Invest.
Spuneam ca team-building-ul e de asemenea in topul preferintelor cumparatorilor de training. Explicatia sta in faptul ca firmele au ajuns in acel punct de criza din curba dezvoltarii lor in care “se duc in jos” din cauza ca echipele nu sunt sudate, explica Marius Balasoiu de la BIA. O firma aflata la inceput de drum nu se gandeste la echipa mai repede de un an-doi.
“Intotdeauna in viata unei echipe apare o etapa numita pseudo-echipa. Oamenii care nu se cunosc dar trebuie sa munceasca impreuna isi gasesc niste pseudo-norme la inceput, sa poata supravietui”. Dupa un timp, adevaratele lor valori ies la suprafata. “Atunci e furtuna”. Team-buildingul este un mod foarte productiv de a scoate furtuna la suprafata, explica managerul BIA.
Nevoia de training pentru customer service nu a fost simtita doar de Telephone Doctor, proaspat intrati pe piata. Si AchieveGlobal
Exista si un trend descrescator in piata: aducerea de traineri straini. Pe de alta parte insa, creste fenomenull aducerii de “speakeri” (vorbitori cu vaste cunostinte intr-un anumit domeniu, precum Philip Kotler).
“In 1992, cand au aparut primele traininguri in
De atunci, piata se tot dezvolta. Pe ea cine o invata?
-
Majoritate de trei stele
In Bucuresti sunt 46 de hoteluri, cu o capacitate totala de 4.962 de camere, cele mai multe camere fiind in segmentul hotelurilor de trei stele.
CINCI STELE: Capitala are cinci hoteluri de cinci stele, care au in total 1.326 de camere si o cota de piata de 26,7% din totalul locurilor de cazare. Pe primul loc se afla hotelul Intercontinental, cu o cota de piata de 31,9% pe segmentul de cinci stele.
PATRU STELE: Exista opt hoteluri de patru stele din Bucuresti, cu o cota de 18,6% din piata. Cele mai multe camere le are hotelul
TREI STELE: Cele mai multe hoteluri, respectiv 20, sunt clasificate la trei stele, cota de piata a acestui segment fiind de 34,2%. Cel mai mare hotel de trei stele este Best
DOUA STELE: Cea mai mica bucata de piata este reprezentata de hotelurile de doua stele, cele sapte existente avand in total 403 camere si o cota de piata de 8,12%. Cele mai multe camere sunt la hotelul
O STEA: Pana si hotelurile de o stea, desi reprezentate, ca si categoria anterioara, de cladiri vechi si nerenovate, stau mai bine. Cele sase hoteluri de o stea din Bucuresti reprezinta 12,2% din piata hoteliera, cu un total de 609 camere. Cele mai multe camere sunt la hotelul Turist (280).
Sursa: FIHR -
Un tabu de doua stele
De ce in Bucuresti nu se construiesc hoteluri de doua stele? De ce investitorii se incapataneaza sa ofere pietei doar camere de trei si patru stele? N-ar fi decat doua explicatii: avem doar vizitatori de minim trei stele sau sunt mult prea multi bani pentru investitii.
Din legendele pietei putem afla ca hotelierii romani care au pornit o investitie cu scopul de a construi in Bucuresti hoteluri de doua stele s-au decis pe parcurs ca suma investita (nu mica) ar fi nedrept clasata la doar doua stele. Asa ca au modificat din mers proiectul, i-au adaugat mobilier mai complex, televizoare cu antena satelit si asternuturi mai scumpe, un lobby mai pretentios si micul dejun in pret si le-au lansat pe piata ca hoteluri de trei stele.
Asa se face ca, in acest moment, hotelurile de doua stele din Bucuresti reprezinta un segment de piata relativ inexistent, cele cateva proprietati hoteliere clasificate la doua stele cumuland un numar nesemnificativ de camere in raport cu piata bucuresteana, iar pe de alta parte, aproape toate facand parte din “zestrea veche” si suferind doar minime interventii cosmetice, dupa cum arata datele furnizate BUSINESS Magazin de compania de consultanta si management hotelier Peacock Hotels/Global Hotel Management.
“De fapt, vorbim de proprietati de nivel real de o stea sau de unele chiar greu de clasificat. In ciuda mesajelor adresate pietei privind acest segment, interesul investitional se cantoneaza inca la limita a trei stele si mai sus”, declara pentru BUSINESS Magazin Paul Marasoiu, presedinte al Peacock Hotels. De ce? Fiindca se pare ca nu sunt inca intelese mecanismele si nevoile generate pe o piata hoteliera: investitorii considera neadecvata, chiar degradanta in planul imaginii clasificarea noii lor proprietati la numai doua stele, iar multe investitii sunt initiate fara sa aiba la baza un studiu de fezabilitate, analize comparative si proiectii bugetare pentru diferite scenarii, explica Paul Marasoiu. “Daca ar folosi aceste instrumente de evaluare si decizie absolut necesare, investitorii ar constata ca pentru segmentul hotelurilor de tip <budget> exista o cerere potentiala deloc de neglijat, cu resurse evidente de crestere”, motiveaza directorul companiei de consultanta.
Dar exista target pentru aceasta piata? Stim ca Bucurestiul este mult prea putin dezvoltat pentru turismul de placere, iar turismul in Bucuresti este dominat de segmentul de business. “Dupa parerea mea, targetul pentru doua stele este suficient pentru a motiva o investitie pe termen lung”, afirma Radu Enache, directorul lantului Continental Hotels, pentru BUSINESS Magazin.
Mici intreprinzatori aflati in calatorii de afaceri, delegati ai firmelor mari de distributie, personal detasat temporar, tineri in calatorii de studii, romani sau straini aflati in programe turistice “low budget” ar fi categoriile pe care pot sa se bazeze investitorii. “Acest segment de piata nu e mai mare decat cel al hotelurilor de patru stele, dar are avantajul ca poate oferi o recuperare mai rapida a unor investitii simtitor mai putin costisitoare si costuri de operare mult mai reduse decat cele pentru un hotel de patru stele”, spune presedintele Peacock Hotels/Global Hotel Management, Paul Marasoiu.
Mai greu e de raspuns la intrebarea cine ar fi dispus sa investeasca. Intentii sunt, dar investitii lansate, lucruri puse clar la punct, bugete in curs de finalizare nu prea. “Pentru sfarsitul anului viitor ne gandim serios sa lansam pe piata bucuresteana un proiect pentru constructia unui hotel de doua stele”, declara pentru BUSINESS Magazin Jerry van Schaik, unul dintre cei doi proprietari ai hotelului Rembrandt, din Capitala. Acesta, pasionat de cladiri cu structuri arhitecturale deosebite, inca urmeaza sa decida daca va construi o cladire noua sau va reconditiona una deja existenta.
Un singur hotel de doua stele aruncat in valtoarea pietei bucurestene nu pare insa o idee foarte buna altor viitori investitori. Directorul Continental Hotels considera ca o amortizare sigura si profitabila vine atunci cand ai puterea sa intri pe piata cu un numar mare de camere, organizate intr-un lant hotelier. “Rentabilitatea unui singur hotel va acoperi investitia initiala, dar nu va lasa foarte mult spatiu de manevra pentru modernizare si imbunatatire continua a serviciilor. De aceea, cel mai bine e sa fie mai multe hoteluri organizate intr-un lant, care sa aiba o imagine impecabila in piata – mai precis, un pret acceptabil si conditii bune”, spune Radu Enache.
Compania hoteliera Continental intentioneaza sa dezvolte, in anii urmatori, o retea de hoteluri clasificate la doua stele, sub unul dintre brandurile Accor, Continental Express sau Etap. “Dorim sa dezvoltam hoteluri de doua stele. Numele retelei va fi decis in viitor, urmand sa fie operata fie de Continental, fie in parteneriat cu grupul francez Accor”, a declarat agentiei MEDIAFAX presedintele Continental, Radu Enache. Planul de investitii pentru urmatorii patru ani se ridica la 54 milioane de euro, Continental avand in plan sa deschida zece noi hoteluri, sub marcile Ibis si Continental.
De cate astfel de hoteluri are nevoie Bucurestiul? Aici piata e de acord: cel putin 1.000 de camere pentru a acoperi cererea. “Segmentul de doua stele a ramas putin dezvoltat, fiind nevoie de circa 1.000 de camere pentru a acoperi cererea”, spune Mihai Rajnita, secretarul general al Federatiei Industriei Hoteliere din Romania (FIHR). Iar aceste camere ar trebui sa apara in viitorul cat mai apropiat. “In urmatorii cinci ani, adaugarea progresiva a unor hoteluri noi de doua stele, in standarde international acceptate, cu o capacitate totala de minim 900-1.100 camere, distribuite in circa 9-12 proprietati, ar fi extrem de utila pietei hoteliere bucurestene si, in acelasi timp, profitabila pentru investitorii ce se vor convinge de eficienta si oportunitatea acestei brese neacoperite de piata”, spune Paul Marasoiu.
Analizele Peacock Hotels/Global Management arata ca, daca luam ca referinta totalul celor circa 9.000 de camere de hotel prefigurate a exista in Bucuresti pana in 2012, atunci minim 16-18% din aceasta capacitate ar trebui acoperita de hoteluri de doua stele. “Capacitatea pe care o estimam ar fi logic sa se repartizeze in proprietati cu 60 pana la 150 camere, plasate in zonele de mare trafic urban pe caile de circulatie catre centrul orasului, in arealele cu concentrari comerciale de tip mall-uri, hipermarketuri, la intrarile in oras, in zonele de expansiune de pe centura orasului, in apropierea nodurilor de transport ale orasului (gari, autogari, aeroporturi)”, apreciaza Paul Marasoiu.
Conceptul ar trebui sa fie simplu, curat si decent, iar micul dejun poate fi optional, deoarece legea nu prevede expres mic dejun obligatoriu decat de la hotelurile de minim trei stele. Cu toate acestea, managerul Continental spune ca viitoarele lor hoteluri vor avea mic dejun in pret, pentru ca oaspetii sa simta un tratament cat mai apropiat de hotelurile de trei stele. Cat despre hotelurile de la marginea orasului sau de pe centura, o solutie ar fi o componenta minima de “food & beverage”, snack / bistro / café, dupa cum arata studiile Peacock Hotels.
Daca in urma cu zece ani principalii vizitatori ai Bucurestiului erau oameni de afaceri care tatonau terenul si aveau nevoie de cazare de la trei stele in sus, dezvoltarea de astazi a micilor afaceri, a studiilor transfrontaliere sau a turismului de tranzit determina o nevoie clar definita de hoteluri “low budget”.
-
Astral, incotro?
Americanii de la UPC au preluat, saptamana trecuta, managementul Astral Telecom. Fuziunea dintre cele doua companii a generat prima schimbare importanta. Aurel Costea nu mai este directorul Astral, de managementul celor doua entitati ocupandu-se seful UPC Romania – Richard Anderson.
Aurel Costea (55 de ani) si-a inceput cariera ca inginer stagiar la Intreprinderea de Masini Grele Bucuresti (IMGB). Treptat, a urcat in ierarhia intreprinderii pana la postul de director general. Dupa 18 ani de cariera in metalurgie, renunta la otel pentru cablul coaxial. In 1994, se angajeaza la compania de comunicatii prin cablu Astral Telecom ca director executiv al sucursalei Bucuresti, iar ulterior devine CEO-ul companiei.
Saptamana trecuta, Aurel Costea, care se considera un autodictat in ale managementului, participa la o conferinta de presa in care isi anunta plecarea din fruntea Astral. Dupa eveniment, este fotografiat de jurnalisti in timp ce ii strange mana succesorului sau, americanul Richard Anderson.
Ce va face Aurel Costea de acum inainte? Prima tentatie careia i-ar putea cadea prada un observator (ne)avizat ar putea fi aceea sa creada ca, data fiind experienta acumultaa pana acum, Costea ar putea prelua conducerea unei alte companii sau, de ce nu, sa faca afaceri pe cont propriu. Totusi, fostul CEO marturiseste ca nu-l intereseaza nici una dintre cele doua variante. “Am iesit la pensie”, marturiseste el, fara vreo urma de regret.
Plecarea lui Costea de la managementul celei de-a doua mari companii romanesti de cablu si Internet poate fi pusa pe seama globalizarii. Nu mai e un secret pentru nimeni ca Aurel Costea se gandea la varianta retragerii de ceva vreme, insa a luat o decizie finala abia dupa ce Astral Telecom a fost achizitionata de UPC in vara acestui an, pentru 417 milioane de dolari (suma in care au fost incluse si datoriile companiei). De altfel, Costea avea o intelegere cu fondatorii Astral (printre care oamenii de afaceri clujeni Horia Ciorcila, Dorel Goia, Sorin Ghite) ca in momentul vanzarii el sa se retraga.
UPC, divizia europeana a Liberty Global, al treilea mare operator de cablu din lume, intentioneaza sa conduca noua companie rezultata in urma achizitionarii Astral dupa regulile proprii. Acesta pare sa fie si principalul motiv pentru care Richard Anderson, care se poate mandri cu o experienta profesionala de trei decenii in cadrul “companiei mama”, a fost numit in fruntea noii entitati.
Adevarul este ca noul UPC se va dezvolta, intr-o proportie semnificativa, pe structura Astralului. In momentul tranzactiei, Astral avea 890.000 de clienti pe cablu TV, 50.000 de abonati la serviciile de date, iar numarul utilizatorilor de telefonie alternativa este in crestere. UPC avea, la sfarsitul anului trecut, 390.000 de clienti CATV si nici un client pe date si telefonie.
Si la capitolul rezultate financiare, compania condusa pana de curand de Aurel Costea, sta bine. Grosul cifrei de afaceri a Astral si UPC pe 2005 provine din veniturile companiei fondate in
Cresterea noii entitati va veni, in special, tot dintr-un “asset” al companiei adminsitrate anterior de Aurel Costea. Este vorba de serviciile de date care, in opinia, noilor actionari vor ceste venitul pe cap de abonat. Prin politica de achizitii, proprietarii si managerii Astral exact asta au urmarit: largirea bazei de abonati ai serviciilor de date, care sunt mai profitabile decat cablul TV. Un exemplu relevant este achizitia Kappa, companie care a fost cumparata in special pentru clientii de date.
Care va fi insa contributia UPC in dezvoltarea Astral? In primul rand, o expereinta de zeci de ani in afacerile telecom. Sa nu uitam ca Liberty Global (compania mama a UPC) s-a format in urma fuziunii dintre Liberty Media International si UnitedGlobalCom. Iar presedintele Liberty Media International este nimeni altul decat John Malone, pionierul televiziunii prin cablu. Forta financiara este un alt atu al investitorului, care va fi in stare sa dea noii companii din
Deocamdata, Astral si UPC vor coexista ca entitati separate urmand ca o echipa condusa de Dragos Tanase, directorul financiar al UPC, sa se ocupe de integrare. Acest proces va dura, in opinia lui Richard Anderson, circa 18 luni. Dincolo de latura juridica, integrarea va insemna combinarea echipelor celor doua companii. Alte schimbari de management nu au fost anuntate. Cat despre numarul de personal,
Concret, plecarea lui Aurel Costea de la conducerea Astral marcheaza, simultan, un sfarsit si un inceput in viata companiei. Acelasi lucru se poate spune despre destinul lui Costea: “De cinci ani imi doream sa ma retrag ca sa fac ce nu am facut in ultimii treizeci de ani”.
-
In jurul pamantului
Cand gandesc circuite sau croaziere in jurul lumii, care dureaza de la o luna la 9-10 luni, agentiile iau ca principal target persoanele cu mult timp liber, cum ar fi salariatii fara program fix, oamenii cu afaceri consolidate si pensionarii.
JUMA
TRASEU: Croaziera incepe la
CLIENTI: Deocamdata, nici un roman nu a optat pentru acest pachet integral. Exista insa circa 100 de romani care au ales fragmente din aceasta croaziera, la preturi cuprinse intre 4.000 si 9.200 de euro.