BusinessMagazin

Blog

  • The self-destructive habits of good companies

    Introducere
    De ce esueaza marile companii? De la aceasta intrebare incepe cartea lui Jagdish N. Sheth, care se situeaza la antipodul retetarelor ce isi propun sa ofere cheia succesului in afaceri. Daca analizam companiile aflate decenii la rand pe culmile succesului, vom vedea, cu uimire, ca multe dintre ele au fost detronate sau au disparut pur si simplu.

    Prima concluzie a autorului, in incercarea lui de a gasi un raspuns, este ca esueaza acele companii care refuza sa se schimbe, atunci cand mediul exterior se modifica substantial. Simptomele rezistentei la schimbare sunt anumite obiceiuri autodistructive pe care marile companii si le-au insusit pe parcursul evolutiei lor.

    Exista doua teorii care incearca sa explice de ce „dispar“ companiile. Prima dintre ele sustine ca doar cele mai bune reusesc. Astfel, companiile mor pentru ca apar altele mai mari sau cu oferte mai bune, inlaturandu-le pe cele care intr-un anume moment sunt lideri pe piata. A doua teorie sustine ca, la fel ca organismele, companiile se nasc si mor si nu se poate face nimic pentru a opri acest curs firesc. Totusi, Jagdish Sheth afirma ca organizatiile ar putea trai la nesfarsit daca ar sti sa recunoasca simptomele generate de obiceiurile distructive si daca le-ar infrunta inca de la inceput, caci obiceiurile sunt comportamente dobandite, nu factori determinanti si inevitabili.

    Renuntarea la rutina ce se poate dovedi fatala incepe cu recunoasterea ei. De multe ori, ne dam seama ca avem probleme doar cand se instaleaza criza. Cam ca atunci cand mancam mult, nu facem miscare si avem tot felul de obiceiuri nesanatoase: nu ne dam seama cat de periculos e stilul acesta de viata pana cand un infarct ne aduce aminte ca suntem muritori. Aproape imediat, ne promitem sa urmam un regim strict si sa parcurgem cativa kilometri pe zi. In cazul companiilor, crizele pot lua forma unui concurent, a unei pierderi in cota de piata sau a aparitiei unei tehnologii noi care ne debusoleaza. Astfel de lucruri pot dezlantui o criza care sa puna in miscare echipa de conducere, dar, in termeni medicali, este intotdeauna mai bine sa previi decat sa vindeci. Nu ne ramane decat sa vedem care sunt cele sapte simptome distructive ale marilor companii.

    PRIMUL SIMPTOM: Negarea realitatii
    In domeniul psihologiei, negarea realitatii e definita ca un mecanism inconstient de aparare utilizat pentru a reduce anxietatea, negand ganduri, sentimente sau fapte care sunt greu de suportat. In cazul nostru, aceste „ganduri, sentimente sau fapte greu de suportat“ pot fi acelea care tin de faptul ca, in mare parte, succesul unei companii tine de noroc si nu doar de pricepere sau de merite, iar intr-o zi acest succes poate disparea printr-un joc al hazardului propriu vietii.

    In multe companii, negarea realitatii incepe atunci cand sunt uitate inceputurile umile si se ajunge la o mitologie a grandorii. Acest model de conduita este surprinzator, mai ales pentru ca e bine stiut ca multe companii au triumfat in mod absolut intamplator. Un foarte bun exemplu de succes „norocos“: Daimler-Benz, proprietarul marcii Mercedes. In 1926, o masina Mercedes a fost implicata intr-un accident frontal. Soferul nu a suferit nicio rana si a fost profund impresionat de securitatea vehiculului. Era vorba nici mai mult, nici mai putin decat de Adolf Hitler, care a decis ca Mercedes-Benz sa fie masina oficiala a guvernului si ca Daimler-Benz sa construiasca toate vehiculele militare ale Germaniei. La scurt timp, Daimler-Benz a devenit cea mai mare companie privata din Germania.

    Nu e nimic rau in a reusi din intamplare. Succesul este bun, oricand ar fi sa apara. De multe ori, nu fondatorii unei companii sunt cei care decid sa ii iroseasca fondurile si sa „moara de succes“, ci generatiile urmatoare. Dupa disparitia fondatorilor, isi fac aparitia miturile. Dar, cu trecerea timpului, aceste mituri se transforma in dogma si ritualuri, care pot functiona bine atat timp cat conditiile sunt aceleasi. Dar cand conditiile se modifica, raspunsul „ortodox“ tinde sa fie negarea realitatii.

    Studiu de caz. Daca exista un exemplu de companie care a transformat mediul de afaceri in SUA prin dezvoltarea unei noi tehnologii, acesta este oferit de Xerox. Ne aflam in fata unui unei legende si a unui mit.

    Tehnologia xerografierii ii este atribuita lui Chester Carlson, fiu de barbier, care a luptat sa iasa din saracie si a devenit inventator. Din 1937, cand a avut aceasta geniala idee, a avut parte de zece ani de refuzuri. Si-a oferit inventia unor companii importante, precum IBM, RCA, GE si Kodak, de la care a obtinut doar „o entuziasta lipsa de interes“.

    Lucrurile s-au schimbat in 1947, cand Carlson a gasit asociatul de care avea nevoie: Joe Wilson, un intreprinzator care se ocupa cu vanzarea de hartie fotografica in Rochester, New York. Wilson a fost entuziasmat de ideea patentului de xerografie si si-a rebotezat compania, dandu-i numele Xerox. Dupa abia 12 ani a fost fabricat copiatorul care folosea hartie normala, ceea ce a facut ca tanara companie sa aiba toata lumea la picioare.

    In timpul anilor ‘60, la adapostul patentelor pe care le detinea, compania s-a bucurat de un monopol virtual in sectorul copiatoarelor. Mai mult, Xerox PARC, faimosul sediu al departamentului de cercetare si dezvoltare din Palo Alto, California, era plin de idei noi. Dar chiar aici, in Xerox PARC, au inceput sa apara primele simptome de negare a realitatii.

    PARC a recomandat crearea „biroului viitorului“. A fost creat un prototip de PC numit Alto. Dar in 1977, dupa cateva luni de evaluare a pietei si a efectului pe care l-ar avea introducerea primului calculator personal, Xerox a preferat sa lanseze o masina de scris electrica, „de ultima generatie“, Xerox 850. Chiar din prima zi, 850 a fost uitata, iar Xerox a pierdut sansa istorica de a fi un pionier in domeniul computerelor.

    In acelasi timp, era amenintata pozitia companiei ca lider pe piata copiatoarelor. Japonezii invadau piata cu modele mai bune si mai ieftine, iar profiturile Xerox incepeau sa scada. Solutia a parut sa apara odata cu angajarea fostului director de la IBM, Rick Thoman, prin intrarea pe piata imprimantelor cu laser si reducerea importantei pe piata a HP. Dar in 2000 a inceput criza. Dificultatile din economie au obligat compania sa renunte la mai mult de 5.000 de angajati si sa isi reduca drastic cheltuielile. Pe noua piata, Xerox parea un intrus, iar concurenta era feroce.

    Cum a fost posibil ca unul dintre cei mai importanti lideri in tehnologie din istorie sa ajunga sa fie privit ca un intrus? Raspunsul poate fi gasit, si de aceasta data, in negarea realitatii. Noua viziune introdusa de Rick Thoman a fost considerata nepotrivita intr-o cultura organizationala afectata de morbul rezistentei la schimbare. Surprinzator, noua directie a companiei s-a axat pe salvarea vechii glorii a copiatoarelor si a abandonat orice incercare de a conduce revolutia digitala a viitorului care, la inceputul secolului, era inca usor de castigat pentru Xerox.

    …

    Cititi restul articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Ganditi in locul soferului

    Sisteme avansate de franare care functioneaza pe baza de microprocesoare ori un GPS care nu mai este util doar pentru orientarea pe drumuri necunoscute, ci ajuta soferul sa parcheze masina cu ajutorul senzorilor de parcare. Sunt tehnologii de crestere a sigurantei in trafic, dezvoltate de producatorul american de semiconductori si solutii tehnologice Freescale Semiconductor. Compania, ca si competitorii sai, a dezvoltat in ultimii ani mai multe tehnologii menite sa limiteze riscul accidentelor in trafic, sectorul componentelor auto devenind o importanta sursa de venit pentru companiile din IT&C.

    Divizia de transport si produse standard a Freescale, cea care se ocupa cu astfel de tehnologii, ar putea sa isi deschida un birou de cercetare si in Romania, potrivit lui Denis Griot, senior vicepresedinte si manager general pentru regiunea Europa, Orientul Mijlociu si Africa (EMEA). Biroul s-ar putea adauga centrului de dezvoltare de software pentru tehnologiile de comunicatii wireless, deschis in 2006. „Bucurestiul este un centru de excelenta globala pentru noi. Ceea ce se dezvolta acolo din punctul de vedere al comunicatiilor wireless si al infrastructurii 3G si 4G nu se mai dezvolta in niciun alt centru de-al nostru“, a declarat Denis Griot pentru BUSINESS Magazin cu ocazia ultimei editii a Freescale Technology Forum, organizat la München.

    Centrul de dezvoltare din Bucuresti s-a deschis cu 200 de specialisti, fiind cel mai mare de acest fel al companiei din Europa si al doilea in lume dupa cel din India, iar specializarea lui vizeaza aplicatiile pentru echipamente destinate retelelor de telecomunicatii si soft pentru platforme destinate telefoanelor 3G. Anul trecut, oficialii Freescale vorbeau de posibilitatea unei extinderi a activitatii in Romania catre design hardware. Acum, Denis Griot spune ca analizeaza posibilitatea ca in Romania sa fie deschise si centre de dezvoltare software pentru celelalte divizii ale companiei, cea a componentelor auto fiind prima pe lista. „Ramane de vazut, desigur, dar mai avem multe de realizat in Romania.“

    Divizia de transport si produse standard a Freescale a obtinut in 2006 venituri de 2,7 miliarde de dolari, din care aproape o treime a fost adusa de segmentul auto. Iar castigurile companiilor de IT&C de pe urma investitiilor in tehnologie pentru industria auto au toate sansele sa creasca, daca ne gandim ca Uniunea Europeana si-a facut un obiectiv din a reduce numarul accidentelor rutiere din spatiul comunitar la jumatate pana in 2020. „Anul trecut au avut loc aproximativ 60.000 de accidente rutiere fatale in spatiul UE, iar 95-97% dintre acestea au fost cauzate de erori umane“, spune Paul Grimme, manager general al diviziei de transport si produse standard a Freescale. Managerul companiei spune ca pentru a fi redus numarul accidentelor sunt necesare sisteme tehnologice bazate pe senzori si microprocesoare incorporate in automobile, cu ajutorul carora sa se poata evita accidentele.

    Calea spre dezvoltarea masinilor inteligente, in stare sa comunice intre ele si cu drumul pe care merg, este deschisa. IBM, prin laboratorul sau de la Haifa, Israel, a anuntat in urma cu cateva luni o initiativa de „collaborative driving“ care presupune echiparea cu senzori deopotriva a soselelor si a masinilor, permitandu-le sa faca schimb de informatii (exista deja in SUA, Europa si Japonia proiecte de instalare a unor senzori rutieri care sa adune informatii despre trafic si sa le transmita automobilelor) si sa le ierarhizeze dupa un anumit algoritm de selectie, in asa fel incat soferul sa poata avea la dispozitie cea mai buna varianta de depasire a unei situatii complicate sau periculoase in trafic. Si Motorola are astfel de preocupari, pariul sau fiind legat de dezvoltarea unor gadgeturi pentru soferi care sa interactioneze cu tehnologiile „smart car“.

    Freescale, la randul sau, si-a propus sa realizeze sisteme tehnologice care sa dea posibilitatea masinii de a alege singura cele mai bune solutii in trafic. Masina care gandeste va avea un singur scop: siguranta pasagerilor, explica Armin Sulzmann, senior manager in cadrul DaimlerChrysler AG. „Inchipuiti-va ca soferul unui automobil adoarme la volan. Cu ajutorul unui sistem tehnologic incorporat ar putea fi evitata coliziunea cu un automobil de pe contrasens, masina calculand singura probabilitatea unui impact si avand puterea de a vira singura.“ Sulzmann mai spune ca o alta aplicatie ar fi posibila pe timp de ceata puternica, atunci cand la o curba a drumului exista riscul ca automobilul sa iasa de pe banda sa de rulare. „Sistemul va proiecta pur si simplu linia despartitoare dintre benzi sau dintre sensurile de rulare, chiar daca este un drum in curba, si il va atentiona pe sofer ca iese de pe banda sa. Daca soferul nu va reactiona, automobilul ar putea prelua controlul directiei.“

    Astfel de tehnologii sunt testate la ora actuala pentru un automobil aflat in faza de proiect si denumit SPARC. Prototipul automobilului, realizat in colaborare de DaimlerChrysler si Freescale, ar putea evolua spre productia de serie peste cativa ani, o posibilitate mai apropiata in timp de a lansa masini inteligente pe soselele europene fiind aceea de a incorpora tehnologiile in TIR-urile producatorului german.

    Un proiect asemanator al companiei IT&C americane este realizat in colaborare cu producatorul german de componente auto Continental AG. Cele doua companii au inceput colaborarea pentru dezvoltarea unui microcontroller multi-core (MCU) denumit Space, care urmeaza sa fie integrat in noul sistem de franare EBS al Continental.

  • Nu e voie cu mobilul

    Se intampla destul de des sa sune un telefon mobil in sala de cinema cand unul dintre personaje spune cea mai buna gluma din tot filmul, in autobuzul aglomerat sau la biblioteca, unde toata lumea paseste pe varfuri. Oricine a trecut cel putin o data printr-o astfel de situatie in care vrand-nevrand a ascultat conversatia zgomotoasa a celui apelat sau, dimpotriva, s-a aflat in situatia de a-i deranja pe cei din jur.

    Exista insa o metoda mai radicala de a scapa de aceste probleme, iar pe masura ce tehnologia a avansat si preturile au scazut, a devenit din ce in ce mai populara. Este vorba despre echipamente de bruiaj de mici dimensiuni, comparabile cu cele ale unui pachet de tigari, de exemplu, care impiedica pe o anumita raza semnalul GSM, astfel incat apelurile telefonice devin imposibil de realizat. Principiul de functionare a acestor echipamente este emiterea unui semnal radio foarte puternic care acopera semnalul emis de telefonul mobil pentru a se conecta la retea. Aria de acoperire a echipamentelor de bruiaj poate varia de la cativa metri si pana la cateva zeci de metri, variabila de care depinde pretul, de la 50 de dolari (aproximativ 35 de euro) pana la cateva sute de dolari.

    Cati sunt dispusi sa plateasca aceasta suma de bani pentru o perioada de liniste? Kumaar Thakkar, un comerciant de echipamente de bruiaj din Mumbai, India, sustine ca exporta in SUA in jur de 20 de bucati lunar. La fel ca Thakkar, magazine din toata lumea primesc comenzi care se traduc lunar in vanzari de cateva sute de echipamente de bruiaj pentru telefoane mobile. Nu este vorba despre o tehnologie noua, insa cei interesati au inceput sa considere necesara folosirea unui astfel de echipament in anumite situatii. Cei mai multi dintre cumparatori sunt proprietarii unor afaceri care implica prin definitie un nivel redus de zgomot conversational, cum ar fi cinematografele sau salile de teatru, de exemplu, dar se simte si tendinta de crestere a vanzarilor in randul publicului obisnuit, mai ales oameni care circula cu transportul in comun.

    Un medic terapeut din Ohio a platit 200 de dolari (aproape 140 de euro) pentru un echipament de bruiaj pentru telefonul mobil, in incercarea de a evita intreruperile telefonice in timpul consultatiilor, situatie cu care se confrunta destul de des. Echipamentul l-a gasit pe internet, pe site-ul PhoneJammer.com, un magazin online specializat in vanzarea de astfel de produse, unde cel mai scump echipament de bruiaj, dedicat companiilor, costa aproape 4.000 de dolari (in jur de 2.760 de euro). „Vanzarile au ajuns la 400 de bucati in fiecare luna, in crestere de la 300 anul trecut. Insa in perioada sarbatorilor, cererea depaseste 1.000 de echipamente“, spune Victor McCormack, proprietarul site-ului.

    Gunjan Bajoria, un tanar de 25 de ani angajat intr-o companie londoneza de import-export, este unul dintre cei ce au achizitionat un astfel de echipament. Face naveta spre serviciu zilnic si, de cel putin doua ori pe saptamana, cand se intampla sa lucreze pe laptop in tren, apasa un buton aflat pe cutiuta neagra din buzunar si ii impiedica astfel pe cei din jur sa-l deranjeze cu conversatii telefonice zgomotoase. „De multe ori reactia celor patiti este chiar amuzanta. Intai continua sa vorbeasca singuri cateva secunde, pana realizeaza ca apelul s-a incheiat, iar apoi incep sa intrebe oamenii din tren daca au semnal la telefonul mobil“, spune Bajoria. „Uneori ma simt vinovat pentru ca folosesc echipamentul de bruiaj. Ma gandesc ca poate aveau o conversatie importanta. Dar, sincer, nu as apasa butonul daca nu ar vorbi atat de tare.“

    Un alt exemplu este cel al unui arhitect american pe nume Andrew. Acesta nu a vrut sa-si dezvaluie intreg numele, pentru ca stie ca echipamentul de bruiaj pe care-l foloseste, tot in tren, este ilegal si risca astfel o amenda de aproximativ 11.000 de dolari (aproape 7.600 de euro). Andrew apeleaza uneori la dispozitiv atunci cand o discutie telefonica din jurul lui devine deranjanta. Un caz concret despre care povesteste ar fi cel al unei persoane care, in urma cu cateva luni, vorbea foate zgomotos la telefonul mobil in tren, avand de altfel un limbaj nu tocmai elegant. „Asa ca am apasat butonul. Ea a continuat sa vorbeasca la telefon inca vreo 30 de secunde, pana a realizat ca de la capatul celalalt al firului n-o mai asculta nimeni“, spune Andrew, care in acest fel nu a impiedicat-o numai pe tovarasa lui de drum sa deranjeze atmosfera din vagonul de tren, dar a blocat orice apel telefonic pe o raza de peste 9 metri.

    Pentru operatorii de servicii de telefonie mobila, popularitatea echipamentelor de bruiaj reprezinta un semnal de alarma, fiindca astfel de practici le aduc daune financiare. Orice apel telefonic blocat cu ajutorul unui astfel de echipament inseamna o suma de bani pe care operatorul nu o mai incaseaza. Pierderi marunte poate, dar operatorii nu sunt dispusi sa si le asume, mai ales in conditiile in care cheltuiesc miliarde de dolari pentru a inchiria benzi de frecventa, la care se mai adauga si costurile de mentenanta – in total 6,5 miliarde de dolari (4,5 miliarde de euro) in cazul operatorului american Verizon Wireless.

    La argumentul furnizorilor de servicii de telefonie mobila impotriva echipamentelor de bruiaj se adauga si altele. Problema nu este faptul ca un client mai zgomotos este impiedicat sa mai vorbeasca la telefon printr-o asemenea metoda ilegala, ci ca odata cu el sunt afectati si utilizatorii mai discreti de telefoane mobile, aflati pe raza de actiune a aparatului. Prin urmare, Comisia Federala pentru Comunicatii din SUA, impreuna cu cativa operatori de telefonie mobila, printre care si Verizon Wireless, a organizat investigatii pentru a depista cel putin companiile ce apeleaza la un echipament de bruiaj si a le aplica amenzi. In opinia autoritatii americane de reglementare, aparatele respective pot fi chiar periculoase daca ajung pe mana cui nu trebuie, pentru ca pot impiedica apeluri telefonice absolut necesare in situatii de urgenta.

    Specialistii sunt insa de parere ca folosirea echipamentelor de bruiaj nu poate fi oprita, chiar daca la mijloc sunt amenzi usturatoare. „O caracteristica a secolului 21 este inabilitatea oamenilor de a se controla in anumite situatii pentru binele celor din jur“, declara recent James Katz, directorul Centrului pentru studii in domeniul comunicatiilor mobile din cadrul Rutgers University, citat de The New York Times. „Un ins zgomotos considera ca are dreptul sa treaca peste persoanele din jur, pe cand posesorul echipamentului de bruiaj considera ca drepturile sale la liniste sunt mai importante.“

  • Glob-roll

    Inca o dovada ca internetul este cel mai rapid mediu de comunicare. Finantatorul Stelei, Gheorghe Becali, sustinea recent in presa ca a primit amenintari cu moartea, aparent de la serviciile secrete, care „umbla toata ziua pe globuri“ (voia sa spuna „bloguri“). Confuzia lui Becali a facut „prima pagina“ a multor bloguri din Romania.

    La inceputul acestei luni a fost lansat un site al carui nume speculeaza interesul cititorilor de bloguri pentru distractiva intamplare. Globber.ro, lansat de iMedia, unul din publisherii online importanti de la noi, este practic un serviciu de fluxuri RSS pentru bloguri, un format folosit pe internet pentru transmiterea unor parti din articole catre programe specializate de citire. Unul dintre obstacolele utilizarii programelor RSS este insa faptul ca majoritatea cer instalarea pe calculator a programului – si implicit, pentru cei care folosesc internetul in timpul serviciului, obliga la o solicitare catre departamentul de IT sau a celor ce pastreaza parola de administrare pe calculatoarele companiei. Cu Globber, lucrurile sunt mult mai simple. In varianta standard, selectia de bloguri personale cuprinde nume cunoscute in blogosfera romaneasca, precum piticu.ro, Vivi sau Ionut Oprea, iar la „primul buton pe telecomanda“, pozitia din stanga sus, apare blogul lui Zoso. Daca selectia sau ordonarea acestor bloguri nu este conforma cu ce alege utilizatorul, totul se poate rezolva dupa crearea unui cont pe Globber. Logarea cu nume de utilizator permite gruparea in pagina initiala a oricator categorii de bloguri, in functie de orice criterii. De exemplu, apasarea unui buton cu eticheta „ziaristi“ duce la afisarea blogurilor scrise de jurnalisti.

    Fiecare dintre bloguri are un spatiu standard de forma unei carti de vizita, pe care apar ultimele cinci articole publicate pe blog. Cele pe care utilizatorul de Globber le-a citit deja apar scrise cu un font normal, iar cele noi cu unul ingrosat. Cei ce folosesc serviciul sunt liberi sa aleaga care bloguri ii vor fi afisate in contul de Globber, introducand adresa web sau alegand numele dintr-o lista a celor mai citite bloguri. Pe langa grafica foarte simpla, faptul ca utilizatorul poate sa verifice de pe orice calculator, doar introducand numele si parola, daca autorii cititi au mai publicat ceva intre timp e un argument pentru folosirea acestui serviciu.

  • Intr-un singur sens: in sus

    La inceputul unei perioade in care, in mod traditional, si bancile (asemenea multor companii din diferite domenii) se intrec in a pune pe piata campanii promotionale cat mai imbietoare, cresterea dobanzii de politica monetara anuntata in urma cu doua saptamani de banca centrala a cam dat peste cap planurile bancherilor. „Dobanzile la credite si la depozite ar trebui cel putin sa nu mai scada in perioada urmatoare“, este de parere Steven van Groningen, presedintele Raiffeisen Bank, adaugand ca ar fi mai degraba de asteptat o scumpire a creditelor decat o ieftinire a acestora. Dupa aproape un an in care banca centrala a scazut in pasi mici, dar constanti dobanda de politica monetara – reperul in functie de care si bancherii isi ajusteaza costurile pentru creditele si depozitele in lei -, ultima zi a lunii octombrie a pus punct acestui ciclu de ieftinire. Comentandu-si decizia de a majora dobanda de politica monetara cu un abrupt 0,5%, guvernatorul Isarescu nota de curand ca aceasta miscare s-ar putea sa nu aiba un impact prea mare asupra dobanzilor la creditele in lei. „Avem un canal al dobanzii care functioneaza cu greutate si este imperfect“, aprecia Isarescu, pe care o crestere a dobanzii la creditele in lei l-ar ajuta in lupta sa nesfarsita (si pierduta pentru moment) cu tinta de inflatie, fiind o frana in calea unui tot mai mare consum al populatiei. Numai ca atunci cand vine vorba de cresterea dobanzilor, bancherii comerciali se misca destul de rapid. „Mai devreme sau mai tarziu vom vedea miscari de crestere a dobanzilor in piata“, spune Lucian Anghel, economist-sef al BCR, completand ca o astfel de miscare este cu atat mai probabila cu cat sunt sanse mari ca in ianuarie BNR sa mai urce inca o data dobanda de politica monetara, pana la 8%. In acest context, aliniindu-se rapid la decizia din octombrie si anticipand-o pe cea din ianuarie, bancherii vorbesc deja de scumpirea creditelor in lei, mai ales pe segmentul finantarilor pentru populatie si IMM, conform lui Misu Negritoiu, directorul general al ING Bank Romania.

    „Vorbim probabil de o crestere de 1-2 procente“, considera el, argumentand ca desi costul banilor a crescut in ultima vreme atat in Romania, cat, mai ales, pe plan international, „la noi nu s-a simtit inca foarte puternic, din cauza concurentei mari“. In special in segmentul marilor companii, „acolo unde lupta este deja foarte puternica“, dupa cum spune Negritoiu, bancherii ar putea ezita sa decida scumpiri prea abrupte ale finantarilor. Pentru bancherii romani mai cu seama pericolul este evident, pentru ca deschiderea granitelor pentru institutiile financiare straine inseamna, din momentul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, sansa acestora de a oferi servicii financiare pe piata romaneasca direct din tarile lor de origine, in conditii de pret competitive. Circa 100 de institutii de credit au notificat deja BNR pentru a putea face afaceri aici in baza pasaportului european. Alte banci straine au decis sa intre direct pe piata, deschizandu-si birouri sau chiar sucursale ce urmaresc, in principal, tot businessul cu marile companii – printre ele numarandu-se Fortis, Bank of Cyprus, La Caixa sau Millennium Bank. Mai putin afectati de o urcare a dobanzilor la finantare, clientii mari ar putea beneficia de dobanzi superioare la depozite, este de parere Lucian Anghel. In opinia sa, cresterea dobanzilor pe piata interbancara, generata de majorarea dobanzii BNR, scumpeste „materia prima“ pentru bancheri si determina in lant si cresteri de costuri pentru clienti.

    Nu toate tipurile de credite vor simti insa aceasta scumpire sau cel putin nu intr-o prima faza. Mai intai, cresterea dobanzilor va afecta creditele in sold si mult mai putin imprumuturile nou acordate. Explicatia este, de altfel, destul de banala: apropierea sarbatorilor de iarna – una din perioadele cu cele mai mari vanzari de credite, mai ales de consum – ii face pe bancheri sa lanseze, care mai de care, promotii cu reduceri de dobanzi sau de comisioane. Astfel de promotii au aparut deja spre finalul lunii octombrie, cand BCR, Alpha Bank sau Garanti Bank au anuntat ca scad dobanzile la anumite categorii de credite (BCR, de exemplu, pentru creditele imobiliare in euro a coborat dobanda la 5,3% pe an) sau elimina pentru o vreme comisioanele pentru acest tip de finantare, ca in cazul Alpha Bank. Totusi, odata ce aceasta perioada de promotii se va termina, „vom vedea o crestere a dobanzilor la lei si la creditele noi“, este de parere Dragos Cabat, presedinte al CFA (Chartered Financial Analyst) Romania. In opinia sa, finantarile in lei se vor scumpi intr-o prima faza cu circa 0,5-0,75%.

    Clientii care au deja imprumuturi in lei la banci vor simti insa chiar de la urmatoarea scadenta de plata a ratei aceasta majorare. „La cele existente in sold, cu siguranta ca se va intampla rapid“, este de parere Anghel. Portofoliul de credite ce ar putea fi, cel putin in teorie, afectat de aceasta scumpire nu e mic deloc, atata vreme cat din soldul total al creditului neguvernamental, de peste 129 de mld. lei (circa 39,17 mld. euro), aproape jumatate sunt finantari in lei, potrivit datelor publicate de banca centrala pentru luna septembrie a.c. Cel putin o parte dintre clienti, cei ce au luat un imprumut cu dobanda fixa, mai beneficiaza insa de o „amanare“. Dobanzile variabile, calculate in functie de indicii pietei monetare, sunt intalnite mai ales la creditele pe termen lung, asa cum sunt cele ipotecare sau cel de nevoi personale cu garantii imobiliare. De cele mai multe ori, pentru aceste tipuri de finantari, bancherii stabilesc dobanzi fixe pentru o perioada de un an-doi, iar mai apoi costul variaza in functie de „conditiile de piata“. Cel mai adesea, dobanzile fixe pe toata perioada de creditare se intalnesc la credite de consum – imprumuturi pe termen scurt si de mai mica valoare. Pe aceste produse, „realocarea dobanzii nu se va face imediat, dar se va face cu siguranta cand dobanda devine variabila“, este de parere economistul-sef al BCR.

    Exista si bancheri care au anticipat scumpirea creditelor, dupa cum puncteaza Mihai Bogza, presedintele Consiliului de Administratie al Bancpost. La finele lunii trecute, grecii de la Bancpost au decis sa creasca dobanzile la creditele pentru nevoi personale si ipotecare acordate de la 0,45% pana la 0,6%. La inceputul toamnei, si Volksbank, iar mai apoi Banca Transilvania au majorat costurile pentru toate creditele sau doar pentru cele nou acordate. Primele scumpiri au afectat costul creditelor in valuta, dependent de costul finantarii bancilor de aici pe piata internationala, releva Steven van Groningen. Acest cost a crescut – si este de asteptat sa mai creasca si in continuare, crede Groningen – din cauza a doi factori. Pe de o parte, dobanda de politica monetara a Bancii Centrale Europene (BCE) s-a majorat continuu in ultimii doi ani din cauza presiunilor inflationiste din zona euro. Totusi, in sedinta de saptamana trecuta, oficialii BCE au decis mentinerea dobanzii de referinta la 4%, lasand totusi loc de speculatii privind unele majorari viitoare, din moment ce si economia europeana se lupta cu inflatia. Al doilea factor care creste costul finantarii externe pentru bancile romanesti (si implicit costul finantarilor in valuta pentru populatie) este prima de risc perceputa pentru Romania, sustine Groningen. Marjele la care se imprumuta bancile romanesti pe piata internationala „au crescut substantial in ultima perioada, ca urmare a cresterii perceptiei de risc a investitorilor nerezidenti fata de Romania, in contextul turbulentelor la nivel international“, comenteaza presedintele Raiffeisen. Iar costul acestor finantari accesate de bancheri se transmit, aproape automat, in costul creditelor in valuta pe care clientii romani le iau de la banci.

    Marirea dobanzii BNR ar trebui – cel putin in teorie – sa aduca si o veste buna pentru clientii bancilor: scumpirea creditelor ar trebui sa fie insotita si de o sporire a randamentelor la depozitele in lei. „Probabil ca o parte dintre banci vor decide si majorarea dobanzilor la depozite“, admite Mihai Bogza, estimand insa ca nu va fi totusi o miscare generalizata. Mai precis, astfel de miscari vor veni mai ales din partea bancilor care se confrunta cu o lipsa de lichiditate si care, ca atare, au nevoie sa atraga depozite de la populatie. Totusi, semnaleaza van Groningen, majoritatea bancilor se confrunta cu un exces de lichiditate in lei, pe care il plaseaza la BNR: „In functie de acest exces de lichiditate, banca poate decide cresterea sau nu a ratei dobanzii la depozite“.

  • Mandarini, maslini, ciresi

    Privite pragmatic, hotelurile boutique sunt afaceri mici. Aduc venituri mari per camera, dar cum numarul camerelor rareori depaseste 40, sunt greu de comparat cu hotelurile mari ca rata a profitului sau, mai precis, ca rata a recuperarii investitiei.

    Cu toate acestea, cu doua luni in urma a fost vandut pentru 18 milioane de euro primul lant de hoteluri boutique din Bucuresti, TH Hotels, controlat de Tonya Halpern, om de afaceri israelian care controleaza M.T.IL Group, cu afaceri din domeniul aparaturii foto si al cosmeticelor. Lantul avea o cifra de afaceri cumulata de aproximativ 7 milioane de euro din trei hoteluri (Venezia, Opera si Central), avand si un hotel in faza terminala de constructie, Palas.

    Cumparatorul, compania de investitii Africa Israel, estima la momentul achizitiei ca cele patru hoteluri (cele trei functionale, plus Palas, vor avea impreuna 300 de camere) pot genera impreuna afaceri de 10,5 mil. euro anual. „Valoarea imobiliara a celor patru hoteluri situate central in Bucuresti (in zona parcului Cismigiu, n. red.), precum si cresterea pietei hoteliere, respectiv segmen-tarea acesteia ne fac sa spunem ca am platit un pret foarte convenabil“, au comunicat reprezentantii Africa Israel saptamana trecuta.

    Deocamdata, alte fonduri de investitii care ar vrea sa cumpere un lant de boutique-uri in Bucuresti nu prea ar avea ce sa cumpere. In acest moment, in afara de lantul TH achizitionat de Africa Israel, mai este un singur brand hotelier care leaga mai mult de doua hoteluri in Bucuresti, care inca nu sunt de vanzare. Si aceasta pentru ca Cristian Penescu, proprietarul hotelurilor Residence (doua in Bucuresti, unul in sudul Frantei, plus un club intr-o zona mai verde a capitalei), mai are inca planuri de dezvoltare.

    Cristian Penescu si-a inceput afacerea la mijlocul anilor ’90, cand locuia in Franta si a construit pe un teren achizitionat „din intamplare“ primul hotel, Residence les Mandariniers. Hotelul, cel mai mic din lantul care s-a construit ulterior, este si cel mai jos clasificat (la doua stele), fata de cele patru stele pe care le au cele din Romania.

    Investitiile din Bucuresti au inceput in 2001, cand Cristian Penescu – un om de afaceri foarte discret – s-a gandit sa dezvolte casa parinteasca si sa o transforme intr-un hotel. „Casa avea doua atuuri: al zonei (aproape de Arcul de Triumf), o arie rezidentiala placuta, nu in una aglomerata si impersonala, de aici venind si ideea de a pastra numele hotelului din Franta, situat intre case private“, povesteste Cristian Penescu. Primul a aparut restaurantul, cu spatiu de cazare de sase camere in spate, iar pana in 2004 au urmat mai multe etape de extindere pana la varianta actuala, de 35 de camere, doua restaurante si patru sali de conferinte.

    Residence Oliviers a fost clasificat la patru stele, clasificare pe care Penescu o vizeaza pentru toate investitiile sale. Investitia se incadreaza undeva in jurul sumei de doua milioane de euro, conform standardelor hoteliere internationale, care evalueaza constructia unei camere de patru stele intre 60.000 si 80.000 de euro. Hotelul a generat insa de atunci venituri de aproximativ un milion de euro anual, avand in 2006 afaceri de 1,46 mil. euro, conform informatiilor Ministerului de Finante. Profitul insa a fost foarte mic (250.000 de euro), din cauza costurilor mari – personal numeros (aproape 40 de angajati, ceea ce inseamna peste un angajat la camera), retusuri dese, bucatarie pretentioasa -, dar mai ales din cauza investitiilor pe care Cristian Penescu le-a facut anul trecut. Investitii care au avut ca rezultat un nou hotel, Residence Cerisiers, cu 32 de camere, clasificat la patru stele lux, cu o investitie de 2,5 milioane de euro. „Cele doua hoteluri au in comun atat numele, inregistrat cu mari peripetii la OSIM (fiind vorba de un nume atat de des utilizat de dezvoltatorii imobiliari), precum si o identitate vizuala comuna, bazata pe reperele arhitecturii clasice, de Mic Paris“, afirma Cristian Penescu.

    Intre constructia celor doua hoteluri, Penescu a mai facut in 2004 un Residence, de data aceasta sub forma de club – restaurant, baza sportiva, plus cateva camere pentru cazare, intr-o zona mai departe de oras.

    Pentru acest an, Cristian Penescu nu spune la ce afaceri se asteapta, mai ales pentru ca abia a inceput operarea la Residence Cerisiers, hotelul dat in folosinta in acest an. Pentru anul viitor, spune insa ca afacerile Residence vor creste cu 12%. In primul rand datorita cresterii pietei, iar apoi pentru ca gradul de ocupare estimat pentru toate hotelurile va fi de 95% (in perioada noiembrie-decembrie 2007), grad de ocupare pe care spera sa il mentina si la anul, fata de media de 85% din anii anteriori. Dar nici pentru urmatorii ani nu va raporta profituri prea mari, deoarece are planuri sa se extinda in continuare, urmatorul hotel urmand a fi construit in 2009 aproape de Piata Victoriei.

  • Unde fugim de criza

    Cand am venit prima data in Romania, in urma cu un deceniu, probabil ca oamenii interesati de private equity ar fi incaput intr-unul dintre lifturile care v-au adus aici“, spunea saptamana trecuta Robert Luke in deschiderea primei conferinte anuale a Asociatiei de investitii private si capital de risc din sud-estul Europei (SEEPEA). Afirmatia era facuta in fata unei sali pline a hotelului Howard Johnson Grand Plaza din Bucuresti, prilej pentru Luke de a completa ca se bucura ca „numarul celor interesati a crescut nu numai in Romania, ci si in intreaga Europa de Sud-Est“.

    Iar daca pana acum jocurile in industria de private equity au fost facute de fondurile de dimensiuni mici sau medii, cu capitaluri de cateva zeci sau sute de milioane de euro, acum sunt semnale ca numele mari au pus Romania pe harta lor. „Urmatorul mare val in tranzactii vor fi investitiile de private equity“, sustine Florian Nitu, managing partner al firmei de avocatura Popovici Nitu si Asociatii. El spune ca mai multe fonduri care pana acum nu au intrat pe piata romaneasca analizeaza acum companii din cele mai diverse domenii.
    In ultimii ani, valoarea sumelor stranse de firmele de administrare ale fondurilor cu capital privat a crescut exponential in toata Europa, zona de est a continentului nefacand exceptie, arata Javier Echarri, secretar general al EVCA (asociatia europeana a fondurilor de private equity). Fondurile stranse pentru Europa Centrala si de Est au atins in 2006 un nivel record de 2,25 mld. euro, cu un miliard mai mult decat in anul precedent, potrivit statisticilor EVCA. „Aceasta realizare reflecta interesul in crestere al investitorilor institutionali pentru prezenta in regiune“, comenteaza oficialii asociatiei. Cu atat mai mult cu cat peste 80% din capital a fost strans din afara zonei central si est-europene. In plus, EVCA atrage atentia ca cele 2,25 miliarde reprezinta doar sumele adunate de fondurile care au declarat Europa Centrala si de Est drept zona lor tinta, neincluzand acele fonduri care ar putea aloca o parte din investitii in aceasta regiune, dar centrul lor de interes este in alta parte.

    Nivelul record nu arata neaparat ca sunt mai multe fonduri interesate de partea aceasta a Europei, cat ca fondurile au capitaluri din ce in ce mai mari. Lucru reflectat deja in valoarea afacerilor incheiate. „Vom trece la o alta talie a tranzactiilor“, sustine Cristian Nacu, partener al Enterprise Investors (EI), companie poloneza ce administreaza mai multe fonduri cu activitate in Europa Centrala si de Est. EI, care a strans in urma cu un an al saptelea fond, Polish Enterprise Fund VI, cu un capital de 660 de milioane de euro, este actionar la compania Siveco din Bucuresti si la producatorul de materiale de constructii Macon Deva si a vandut recent lantul de supermarketuri Artima catre grupul Carrefour. Nacu aduce ca exemplu chiar portofoliul Enterprise Investors: „Toate tranzactiile incheiate de PEF VI sunt de 35-40 de milioane de euro. Acum 2-3 ani, o tranzactie de 30 de milioane era ceva special“.

    La randul lor, reprezentantii Bancii Europene pentru Reconstructie si Dezvoltare (BERD), probabil cel mai important investitor cu capital de risc de pe piata romaneasca din ultimii 15 ani, apreciaza ca in zona sud-est europeana vor intra noi jucatori de dimensiuni mai mari, cu fonduri de peste un miliard de euro. Fondurile cele mai mari cu activitate in regiune au in prezent capitaluri de 500-700 de milioane de euro. Pentru acestea, valoarea medie a unei investitii este cuprinsa intre 50 si 75 de milioane de euro, in timp ce pentru fondurile de peste un miliard – care ar urma sa intre, conform BERD, in piata din 2008 – o tranzactie medie ar fi la nivelul de 150-200 de milioane de euro.

    Intrebarea este daca exista suficiente tranzactii posibile de asemenea dimensiuni, iar analistii BERD incearca un raspuns indirect, aratand ca – potrivit statisticilor EVCA – penetrarea capitalului de risc in regiune este extrem de redusa si este suficient loc de crestere. Deocamdata, in 2006 au fost investite in Romania, potrivit EVCA, 110 milioane de euro din capitalul fondurilor de investitii, iar pentru acest an Robert Luke estimeaza depasirea pragului de 200 de milioane de euro. „Valoarea afacerilor s-ar putea dubla, pe baza tranzactiilor despre care am informatii in acest moment“, spune Luke, completand insa ca exista si varianta ca negocierile in aceste tranzactii sa se prelungeasca pana anul viitor. Pe baza datelor comunicate de companiile implicate sau estimate de unele surse din piata, este perfect posibil ca valoarea investitiilor realizate de fonduri in acest an sa fi trecut deja de 250 de milioane de euro.

    Insa tendinta e clara din perspectiva lui Robert Luke: „valoarea investitiilor cu capital privat se va dubla an de an in urmatorii 3-5 ani“. Luke este managing director al companiei de administrare GED Capital, care a inchis deja un fond (Fondul Roman Post-Privatizare) cu activitate in Romania, dupa investitii de 44 de milioane de euro, si a lansat un al doilea fond destinat regiunii balcanice – GED Eastern Fund II – cu un capital de 140 de milioane de euro.

    Piata de private equity din Romania ar fi de fapt la inceputul unei pante ascendente, dupa un recul in perioada 2004-2005, nu atat la nivel de valoare, cat ca numar de tranzactii, cauzat de ciclul de viata al fondurilor de investitii. In 1996-1997 s-au strans mai multe fonduri destinate Romaniei si tarilor din zona care s-au implicat in cateva zeci de companii. Durata de viata a unui asemenea fond este in general de 7-10 ani, astfel ca acum doi-trei ani si-au incheiat activitatea. Cum economia nu a evoluat prea bine inainte de 2000 si unele fonduri chiar au avut probleme cu unele investitii, nu s-au mai strans alte sume pentru Romania. Abia dupa ce economia a inceput sa creasca si a devenit evident ca Romania va deveni membru al UE, interesul industriei de private equity pentru cea mai mare piata din sud-estul Europei si-a revenit. Dar fondurile noi s-au strans abia dupa 2004 si doar in ultimii doi ani au fost active.

    Pe de alta parte, zona est-europeana este inca relativ nedescoperita de multi investitori, apreciaza Jim Strang, director de investitii si director de achizitii la Gartmore Private Equity. „Multi investitori vor cauta noi zone in care sa se extinda, mai ales in contextul in care industria de private equity trece acum printr-o criza la nivel de finantare, dupa criza creditelor ipotecare subprime din SUA“, considera Strang. „Sunt mai multe fonduri mari care prospecteaza deja piata din regiune“, spune si Michael Tetreault Schilling, partener al Linklaters, una dintre cele mai mari firme de avocatura la nivel global. Linklaters lucreaza deja la cateva tranzactii mari in regiune, dar Schilling nu a dat mai multe detalii.

  • Dupa zece luni

    In 2007, administratorii fondurilor de investitii au fost mai ocupati decat in anii precedenti, iar numarul tranzactiilor a fost in crestere. Pe baza datelor comunicate de companiile implicate sau estimate de unele surse din piata in cazul unor tranzactii, valoarea investitiilor realizate de fonduri in acest an ar fi trecut deja de 250 de milioane de euro.

    MATERIALE DE CONSTRUCTII. Americanii de la Advent International sunt la a doua investitie in acest sector (dupa producatorul de vopseluri Düfa), dupa ce au cumparat Ceramica Iasi intr-o tranzactie de peste 22 milioane de euro. Oresa Ventures continua parteneriatul cu omul de afaceri Daniel Guzu – de la care au cumparat anul trecut producatorul de vopseluri Guzuchim, actualmente Fabryo – investind circa trei-patru milioane de euro intr-o afacere cu adezivi.

    SERVICII FINANCIARE. Oresa Ventures a achizitionat brokerul de credite Gemini Capital Consult, pentru peste trei milioane de euro. Cehii de la PPF Investments au cumparat doua firme de asigurari RAI si Ardaf. Fondurile RAEF si BAF, administrate de Enterprise Capital, au preluat recent o institutie de microcreditare cu 15 milioane de euro, dupa ce RAEF iesise din afacerea Certinvest, vanduta catre Aviva, intr-o tranzactie estimata la trei milioane de euro.

    SERVICII MEDICALE. Sectorul este una dintre tintele predilecte ale fondurilor cu capital privat in toata lumea, intrand in urma cu un an si in atentia fondurilor din Romania. 3i a preluat aproape 50% din afacerea Centrul Medical Unirea pentru circa zece milioane de euro, iar Reconstruction Capital 2 a cumparat o treime din businessul Romar cu circa trei milioane de euro. Gemisa Investments si-a crescut prezenta in sector prin achizitia Centrului Medical Diagnosis, intr-o tranzactie complexa evaluata la 1,5 milioane de euro.

    RETAIL. Aici s-au consemnat cele mai mari tranzactii: achizitia a 75% din Domo de catre Equest Balkan pentru 62,5 milioane de euro si exitul EI din afacerea Artima prin vanzarea contra a 55 de milioane de euro catre grupul Carrefour.

    IT&C. Un alt domeniu favorit al fondurilor de venture capital. Tiger Global a intrat in actionariatul a doua dintre cele mai mari afaceri de pe internet din Romania, Neogen si Ejobs, doua tranzactii in valoare cumulata de zece milioane de euro. AIG New Europe Fund II a intrat in afacerea Digital Cable Systems (compania care detine platforma digitala de televiziune prin satelit Max TV), cu 45 de milioane de euro.

    ALTE SERVICII. Fondurile de investitii raman in continuare interesate de afacerile de servicii, care au potential semnificativ de crestere. PPF s-a alaturat omului de afaceri Radu Enache in lantul hotelier Continental, intr-o tranzactie estimata la 30 de milioane de euro. Oresa a iesit din afacerea La Fantana, vanzand tot catre un fond de investitii, unul administrat de Innova Capital, intr-o tranzactie evaluata la peste 35 de milioane de euro. 3i a preluat si un pachet minoritar la furnizorul de servicii de curatenie Romprest, afacere in care a fost implicat si unul dintre actionarii clubului de fotbal Dinamo, Cristi Borcea, pentru o suma estimata la noua milioane de euro.

    FMCG. SigmaBleyzer si-a facut simtita prezenta pe piata romaneasca printr-o prima tranzactie: preluarea majoritatii in cadrul producatorului de lactate Covalact pentru o suma estimata la sapte milioane de euro.

  • Poate daca-si revine bursa

    Recent, o banca isi facea reclama la o dobanda ce poate ajunge la 8,5% anual, iar decizia Bancii Nationale de a majora dobanda de politica monetara e de asteptat sa mai urce putin aceste randamente. Pentru comparatie, Indicele Fondurilor Mutuale (IFM) avea, la sfarsitul lunii octombrie, o crestere de 12,2% fata de inceputul anului si de 14,7% in ultimele 12 luni.

    IFM a fost lansat de Uniunea Nationala a Organismelor de Plasament Colectiv (UNOPC), insumeaza valoarea activelor a 34 fonduri de investitii si calculeaza, saptamanal, cresterea sau scaderea acesteia. Practic, prezinta o medie ponderata a fondurilor, un randament mediu al acestora. Cine vrea sa achizitioneze unitati ale fondurilor (certificate de investitor) si se uita la acest indicator va observa ca nu este mult superior dobanzii bancare pentru depozitele la termen. Prin urmare, isi va mai investi oare romanul in fonduri mutuale banii economisiti? Daca a fost atent la criza sectorului imobiliar american, unde s-au pierdut sume de ordinul miliardelor, probabil ca nu. La urma urmei, depozitele bancare sunt garantate, cel putin in parte – cele ale fondurilor nu. Dar daca se va uita la randamentele individuale ale fondurilor existente in Romania, ar putea gasi si profituri bune. Mai ales la fondurile de actiuni, adica cele care au activele in titluri listate la bursa.

    „Fondurile de investitii reprezinta, totusi, un instrument bun de economisire pentru randamente mai ridicate decat cele ale depozitelor bancare, dar multi potentiali investitori nu au suficiente cunostinte sau nu au timpul necesar sa faca plasamentele“, spune Sorin Ichim, director de mar-keting si vanzari la Raiffeisen Asset Management, care adauga ca in tarile dezvoltate, peste 30% din activele unei familii sunt investite in astfel de produse.
    In functie de destinatia banilor, fondurile se impart in patru categorii – monetare, cu instrumente cu venit fix, diversificate si fonduri de actiuni. Fondurile monetare, cu cele mai reduse profituri, dar si riscuri zero, sunt cele care investesc in active precum plasamente interbancare, depozite pe termen scurt sau certificate de trezorerie. Din cauza randamentului scazut, fondurile monetare sunt putine ca numar. Simfonia 1, administrat de SG Asset Management BRD, a inregistrat in 2007 un profit de 5,3%, valoare apropiata de cea din anul precedent. Bancpost Plus, administrat de EFG Eurobank Mutual Funds Management Romania, a crescut anul acesta cu 5%, iar in 2006 cu 5,4%. Randamentele se situeaza si aici sub cele oferite de depozitele bancare, ceea ce le face putin atractive in prezent.

    Profiturile mici nu sunt insa o surpriza. „La fondurile mutuale vor fi anul acesta randamente de 4-6% probabil, la cele cu instrumente cu venit fix sper sa obtinem peste 10%, iar la cele diversificate cred ca va fi in jur de 14-16%. Doar cele de actiuni vor creste anul acesta peste 20%“, spune Eugen Voicu, director general al Certinvest. Fondurile de obligatiuni sau instrumente cu venit fix au performat sub asteptari anul acesta. Cel mai bine au mers Orizont, administrat de Certinvest, care a urcat cu 6,8% de la inceputul anului, si Stabilo, administrat de Pioneer Asset Management, cu un profit de 6,6%. Pioneer mai are un fond de acelasi tip, Europa Obligatiuni, care a inregistrat cel mai scazut profit in acest an, de 2,6%, dupa ce anul trecut a fost incheiat cu un minus de 5%.

    Evolutia fondurilor de instrument cu venit fix, cu plasamente in instrumente ale pietei monetare si obligatiuni, a fost influentata de dobanzile in scadere de pe piata interbancara, dar situatia s-ar putea schimba in ultimele doua luni ale anului, dupa ce Banca Nationala a decis majorarea dobanzii de politica monetara cu jumatate de procent. Fondul BCR Clasic, administrat de BCR Asset Management, care a adunat cei mai multi bani de la investitori pentru fondurile de obligatiuni, 25,8 milioane de lei, are un randament, in 2007, de 5,8%. Anul trecut, fondul a crescut cu 6,8%.

    Fondurile diversificate sau mixte ar trebui sa fie cele mai atractive ca mijloc de economisire. Investitiile se fac in proportie de pana la 45% in actiuni listate, iar restul in obligatiuni, certificate de trezorerie sau depozite. Riscul este astfel scazut, iar randamentul poate urca pana la 20% anual. Fortuna Classic, administrat de Target Asset Management, are un profit de 19% in acest an, urmat la mare distanta de BT Clasic, fondul Bancii Transilvania, cu aproape 13%, si Capital Plus, al Certinvest, cu 12%. Bancpost Active Balance, fondul cu cele mai mari active, peste 76 de milioane de lei, a crescut cu 11,8 procente in 2007. Cel mai redus randament este intalnit la Concerto, fondul SG Asset Management, cu un plus de 7,3%.

    Alaturi de profit, un indicator important este cel de risc. Denumit VAR (Value At Risk – Valoarea fata de risc), indicatorul lansat de UNOPC calculeaza posibilitatea pierderii a 95% din valoarea activelor fondului pe parcursul unui an de zile. Evident, cu cat nivelul de risc este mai mic, cu atat si profitul este mai redus. Posibilitatea cea mai mica de pierdere o inregistreaza fondul mixt Raiffeisen Benefit, cu o valoare de 8,02%, in conditiile unui randament de 7,6% in 2007. Fortuna Classic, cel mai performant fond mixt, are un nivel de risc de 19,6%.

    Cele 34 de fonduri cuprinse in indicele IFM au active in valoare totala de 885 de milioane de lei (circa 270 de milioane de euro), in crestere de la aproximativ 200 de milioane de euro la sfarsitul anului trecut. Grosul banilor este impartit intre fondurile mixte, cu 315 milioane de lei (95 de milioane de euro) si cele de actiuni – 390 de milioane de lei (aproximativ 120 de milioane de euro). „Fondurile de investitii sunt dominate de cele de actiuni si mixte, cu o proportie de circa 80%. Situatia a fost creata de randamentele mai mari si de deschiderea catre risc a investitorilor“, spune Dan Nicu, presedintele SG Asset Management.

    Fondurile de actiuni sunt adresate persoanelor care doresc sa investeasca in companii listate la bursa, dar nu au timpul sau cunostintele necesare. Teoretic, profiturile acestui tip de investitii sunt cele mai mari, dar la fel sunt si riscurile. Evolutia actiunilor listate se reflecta direct in valoarea activelor. Cel mai putin performant fond este Premio, administrat de Pioneer, cu un randament de 3,9% la sfarsitul lunii octombrie. Situatia de pe piata de capital se reflecta cel mai bine in evolutia acestui fond. La finele lunii septembrie, valoarea activelor crescuse cu numai 0,64% fata de inceputul anului. Bursa de Valori a revenit pe crestere usoara in octombrie, majorare reflectata imediat in profitul fondului. Ramane de vazut daca pana la sfarsitul anului Premio va reusi sa recupereze mai mult din decalajul fata de celelalte fonduri de actiuni. Evolutia slaba se reflecta si in active, fondul Pioneer avand doar 4,2 milioane de lei (circa 1,3 milioane de euro) in administrare. Indicatorul de risc aferent Premio este de 40,7%.

    Numai sase fonduri au reusit sa obtina o crestere mai mare de 20% in cursul acestui an.

    Fondurile administrate de banci comerciale au adunat si in cazul acestui tip de investitii cei mai multi bani de la investitori. Raiffeisen Prosper are in administrare active de 86,6 mil. lei (26,2 mil. euro) si a reusit sa creasca in 2007 cu 13,6%, sub media principalilor indici bursieri (indicele BET a urcat cu 22% de la inceputul anului). Fondul bancii Raiffeisen are insa un indicator de risc scazut, de 19,4%. „O expunere pe termen lung pe piata de capital genereaza si castiguri mai interesante. De aceea, Raiffeisen Prosper a obtinut de la lansare randamente mai ridicate decat Benefit, fond cu o expunere mult mai redusa pe piata de actiuni“, spune Sorin Ichim.

    O valoare ridicata a activelor are si BT Maxim, administrat de BT Asset Management, cu o valoare totala de 79,4 milioane de lei (24 mil. euro). BT Maxim a crescut anul acesta cu 25,8%, indicatorul de risc fiind de 27,5%.

    Valoarea profiturilor este legata de suma activelor. Pentru toate fondurile deschise de investitii, lichiditatea este un aspect important. Administratorii trebuie sa fie capabili oricand sa rascumpere unitatile detinute de investitori, o parte din bani fiind retinuti pentru solvabilitate. Astfel, cu cat investitiile vor creste, cu atat fondurile au sanse sa evolueze mai bine. In prezent, piata fondurilor mutuale reprezinta circa 1,5% din valoarea economiilor plasate in depozite bancare, cu un total de aproximativ 80.000 de investitori. Ceea ce inseamna ca piata are din belsug de unde creste. Insa majorarea dobanzii de politica monetara, ce va duce la o urcare a randamentelor bancare, dar si evolutia proasta din ultimul timp a Bursei ar putea da peste cap planurile administratorilor de fonduri. Sperantele raman in revenirea la un moment dat a Bursei si a actiunilor listate acolo.

  • Nu mai ploua cu bani

    Acum exact un an, presedintele filialei romanesti a Citigroup, cel mai mare grup bancar din lume, spunea ca se asteapta la o crestere a numarului companiilor care vor folosi listarea la bursa pentru a atrage fonduri. „Cred ca anul viitor vom vedea mai multe listari, atat la Bucuresti, cat poate si la Londra“, declara atunci Shahmir Khaliq, presedintele Citibank Romania. Khaliq a fost contrazis in ceea ce priveste bursa de la Bucuresti – singura listare importanta anuntata pentru 2007, Transgaz, inca urmeaza sa se produca -, iar Londra s-a dovedit intr-adevar o tinta pentru mai multe companii din Romania in cautare de finantare, dar o tinta neatinsa pana acum decat de A&D Pharma, distribuitorul de farmaceutice care a ajuns anul trecut la cota London Stock Exchange (LSE).

    RCS&RDS, operatorul telecom care testeaza la Oradea intrarea si pe teritoriul comunicatiilor mobile, anuntase lunile trecute ca are nevoie de 500 de milioane de dolari pe care spera sa-i gaseasca la investitorii de la bursa din City, iar mai nou spera sa obtina chiar pana la 575 de milioane de dolari (peste 390 de milioane de euro). „Conditiile neprielnice ale pietei“ au fost motivul invocat in comunicatul de presa trimis prin serviciul online de informare al LSE. Aceeasi sintagma a aparut si in comunicatul de presa al Telemobil, cel care anunta in septembrie ca suma de 125 de milioane de dolari necesara pentru finantarea operatorului mobil Zapp nu mai poate fi obtinuta prin emiterea de obligatiuni pe piata internationala.

    Nu e mai putin adevarat ca, in ciuda crizei financiare in plina manifestare, LSE ar putea parea in continuare favorabil pentru tranzactii. Luna trecuta, Banca Reglementelor Internationale prezenta un studiu care indica faptul ca pe bursa din Londra s-a tranzactionat anul acesta cea mai mare cantitate de lichiditati din lume, conchizand ca dominatia Londrei continua sa creasca in fata celor din New York sau Tokio, aflate in scadere. Totusi, RCS nu e singura reticenta fata de sansele oferite de bursa londoneza; operatorul turc de televiziune prin satelit Digiturk a anuntat si el de curand ca renunta la intentia de a se lista la LSE.

    Daca prima optiune pentru Zapp este acum suportul din partea actionarilor, RCS nu are aceasta varianta. Prin natura actionariatului, RDS nu are surse externe care sa poata pompa jumatate de miliard de dolari. Despre Zoltan Teszari, omul de afaceri care controleaza 60% din RCS&RDS prin Cable Communications Olanda, se spune ca nu are alte afaceri si reinvesteste integral profiturile in dezvoltare. Dar nivelul profitului de anul trecut e doar o fractiune din suma necesara, fara a mai pune in discutie faptul ca mai exista 40 de procente sanse ca ceilalti actionari sa-si doreasca incasarea dividendelor. Surse din piata financiara, citate de Ziarul Financiar, spun ca RDS e acum in discutii pentru a contracta un imprumut sindicalizat de 500 de milioane de dolari, cel mai mare de acest fel initiat in Romania, cu ajutorul Citi in consortiu cu ING Bank.

    O alta companie care isi pregateste listarea e BitDefender, companie desprinsa de curand din grupul Softwin. Florin Talpes, proprietarul BitDefender, si-a ajustat la randul lui planul, declarand recent pentru BUSINESS Magazin ca fata de acum cateva luni, cand alegerea era intre bursa din Londra si cea din New York, acum este luata in calcul si cea din Bucuresti. Argumentul lui e ca aproape jumatate din investitorii care cumpara in ringul londonez sunt prezenti si la Bucuresti.

    Deloc surprinzator, brokerii sustin ca BVB e o optiune valida si chiar de preferat in raport cu o bursa straina. Razvan Pasol, presedintele Intercapital Invest, spune ca daca RCS&RDS ar fi ales sa se listeze la Bucuresti, „influentele internationale ale crizei ar fi fost mai reduse“. La randul lui, Stere Farmache, presedintele BVB, spune ca listarea aici ar fi fost finalizata cu succes: „Au mai fost cazuri in care listarile au fost amanate din cauza conditiilor nefavorabile de pe piata. La bursa din Bucuresti ar fi gasit probabil banii pe care ii cereau in oferta. Anul trecut s-au strans circa 225 de milioane de euro pentru oferta initiala a Transelectrica, deci o oferta RCS&RDS de pana in 400 de milioane de euro nu ar fi fost greu de acoperit“.