Blog

E adevarat, datele din teren nu sunt de partea lui Rampl, fost sef al grupului HVB si viitor presedinte al noului grup bancar Unicredit-HVB: expunerea pe o zona atat de nerentabila ca piata imobiliara germana (mai ales est-germana) a impins banca germana intr-o situatie delicata, aducandu-i pierderi de peste 2 miliarde de euro in fiecare din ultimii doi ani. Chiar si in comparatie cu concurentii din Germania, HVB a pierdut: anul trecut, HVB a avut venituri de numai 461 de euro pe client, fata de 595 de euro pentru Deutsche Bank sau 550 de euro pentru Dresdner.

Dar nu de asta e vorba neaparat: adevaratul avantaj al partenerului italian al HVB nu vine din datele financiare mai bune ale trecutului, ci din ceea ce poate sa faca de acum incolo cu ele. Agentiile de rating au pus sub observatie Unicredit, cum e normal atunci cand o institutie profitabila preia una cu pierderi; cei mai multi analisti cred insa ca sunt mai multe sanse ca italienii sa castige pariul decat sa-l piarda. De altfel, in comunicatul oficial difuzat de Unicredit si HVB se spune ca fuziunea va determina „sinergii brute de aproape un miliard de euro anual, realizabile pana in 2008, in proportie de 90% gratie reducerii costurilor, iar restul de 10% gratie cresterii veniturilor“.

Pe ce se bazeaza? Alessandro Profumo, viitorul CEO al Unicredit-HVB, a anuntat deja ca in urmatorii trei ani, numarul angajatilor noului grup bancar va fi redus cu 7%, ceea ce inseamna mai mult de 9.000 de concedieri. Cum peste 4.000 din aceste concedieri vor fi operate in Germania, e lesne de inteles ce simpatic a devenit bancherul italian in aceasta tara (unii i-au si tradus ironic numele: „profumo“ inseamna „parfum“, in germana „Duft“), unde incapacitatea economiei de a genera locuri de munca a urcat deja rata somajului peste 10%.

Profumo a promis insa ca nu va vinde cele mai importante active ale HVB din Germania, ba chiar a prezis ca in cinci ani, activitatile Unicredit-HVB din Germania vor fi mult mai dezvoltate decat acum. Cheia optimismului lui Profumo par sa fie afacerile est-europene ale HVB, coordonate de divizia Bank Austria Creditanstalt, cu filiale in 11 tari din aceasta zona si a carei rentabilitate a compensat si pana acum pierderile grupului de pe urma pietei germane.

Adevarata sinergie intre Unicredit si HVB va veni deci dinspre estul Europei, catre care Alessandro Profumo s-a incapatanat ani la rand sa orienteze resursele de expansiune ale grupului italian. De opt ani, de cand conduce Unicredit, a lucrat neintrerupt la extinderea bancii sale, ajunsa una din primele forte financiare ale continentului. El a lansat, in 1999, prima oferta ostila de preluare a unei banci italiene, punand la bataie 14 miliarde de dolari pentru Banca Commerciale Italiana. Daca ar fi reusit, rezultatul ar fi fost a cincea mare banca europeana a vremii.

Tranzactia a esuat din cauza contraofertei din partea Mediobanca. Sase luni mai tarziu insa, Profumo reia ofensiva, de data aceasta in strainatate, tintind Banco Bilbao Vizcaya Argentaria (BBVA), una din cele mai mari banci spaniole. Iar de aici incepe o lupta care de fapt s-a dus mai putin in strainatate si mai mult in interiorul culturii bancare italiene, pentru ca mai toate incercarile lui Profumo de a cumpara banci straine (mai exact occidentale) s-au izbit de opozitia lui Antonio Fazio, presedintele bancii centrale, adept al unei separari nete intre piata bancara autohtona si cea straina.

Fazio l-a blocat pe Profumo si in cazul BBVA, si al bancii germane Commerzbank, cativa ani mai tarziu, dar si in cazul a doua banci italiene pe care seful de la Unicredit intentiona sa le cumpere. Drept urmare, seful Unicredit s-a reorientat spre est, cumparand intre 1999 si 2002 nu mai putin de sapte banci est-europene, pentru 3, 2 miliarde de dolari. Plus o banca in Turcia si o companie americana de management al activelor, Pioneer Investment Management, pe care a dat 1,2 miliarde de dolari.

Anul trecut, bancherii incepusera sa dea ca sigura o noua tranzactie pe care ar urma s-o vaneze Profumo. Iar ea a venit, nu inainte ca semetul bancher sa ridice miza, glumind public ca e deschis pentru orice potential ofertant care ar dori sa cumpere el Unicredito. Cumpararea HVB il razbuna intr-un fel pe Profumo pentru nereusita cu Commerzbank, tinand cont ca HVB a dus discutii si cu aceasta banca, in ultimul an, pentru o posibila fuziune.

Dar pentru Profumo, HVB e net mai pretioasa, pentru motivul amintit mai devreme – reteaua est-europeana, care o completeaza atat de bine pe cea a Unicredit, incat italianul a trecut peste toate avertismentele despre riscul implicat de cumpararea unei banci intr-o situatie financiara atat de rea. Si pentru Unicredit, afacerile din Est sunt o bijuterie a coroanei: profitul net din divizia est-europeana a crescut numai in 2003 cu 45,5%, la 374 de milioane de dolari, iar Profumo estima atunci ca pana in 2008, contributia zonei la totalul veniturilor va creste de la 18% la 25%, „in functie de oportunitatile de achizitii“.

Probabil sedusi de siguranta italianului, analistii incep sa faca acum comparatii, in favoarea lui, cu cealalta mare fuziune bancara transfrontaliera din Europa, incheiata anul trecut pentru 16,6 miliarde de dolari intre banca spaniola Santander Central Hispano (SCH) si banca britanica Abbey National. In afara de rezerva fata de posibilitatea unei integrari adevarate intre banci din culturi asa de diferite, problema e cu pietele pe care le-au capatat cumparatorii: spaniolii au obtinut cu Abbey National o piata de credit infloritoare, mai ales pe partea de credite ipotecare, in timp ce italienii s-au ales cu o piata de credit nemteasca extrem de slaba. Pe termen lung insa, calculele lui Profumo s-ar putea dovedi mai bune decat cele ale sefului SCH, Emilio Botin, tocmai pentru ca piata englezeasca a ajuns la saturatie, pe cand cea germana are mare potential inainte.

Ce urmeaza acum? Cu siguranta, italianul nu se va opri aici, iar daca autoritatile antitrust ii vor sta in cale, e posibil chiar sa-si lase scaunul de CEO si sa intre in politica, poate ca ministru de finante intr-un viitor guvern. Orice ar fi bun ca sa-si poata realiza visul, pe care si l-a recunoscut inclusiv la incheierea tranzactiei cu HVB – acela de a crea o adevarata banca paneuropeana. Tocmai el, un italian. Si tocmai cand seful bancii centrale a tarii, Antonio Fazio, respinge recomandarile Comisiei Europene in materie de deschidere a pietelor bancare nationale din Europa si, mai nou, incercand sa impiedice preluarea bancii Antonveneta de catre ABN Amro. In ceea ce il priveste, Profumo a avut intotdeauna credinta ca deschiderea fata de investitorii straini, inclusiv in privinta bancilor, e cea mai buna cale spre competitivitate si ca Italia va ramane o piata bancara provinciala daca nu incearca ea insasi o ofensiva in strainatate.

Comentatorii sunt inclinati sa explice viziunea lui prin faptul ca Profumo si-a petrecut cativa ani lucrand la firma de consultanta McKinsey, unde ar fi castigat gustul pentru conceptiile anglo-saxone in privinta transparentei si a managementului bancar. De altfel, unii il si califica drept cel mai putin italian dintre bancherii italieni, bazandu-se si pe un gest al lui ramas memorabil, acela de a oferi acum cativa ani un costum medieval celor prezenti la o sedinta la varf de la Unicredit, anume ca sa ironizeze practicile invechite ale colegilor sai.

Dar e posibil ca viziunea grandioasa a lui Profumo sa se explice in mare parte pur si simplu prin orgoliul care l-a impins mereu inainte in toata cariera. Cand a vorbit la un moment dat despre ceea ce isi doreste el pentru Unicredit, a raspuns: „Daca ma uit in ochii concurentei, nu vreau sa fiu nevoit sa ridic privirea la cineva mai inalt de doi metri“. Alessandro Profumo are 1,95.