BusinessMagazin

Blog

  • OTP, pe lista pentru CEC

    Dupa Bank Austria Creditanstalt, Raiffeisen si Erste Bank, si banca ungara OTP s-a declarat interesata de privatizarea CEC, cu acelasi argument ca si primele – extinderea retelei lor in Europa Centrala si de Est. OTP, cea mai mare banca din Ungaria, urmareste sa castige o cota de 10% din piata bancara din tarile unde este prezenta, in special prin cumpararea de banci scoase la privatizare.


    Recent, OTP a cumparat o banca in Croatia si intentioneaza sa se extinda si in Slovacia. Despre Banca Comerciala Romana, scoasa si ea la privatizare in 2005, OTP n-a spus insa nimic. Ungurii au mai incercat sa candideze pentru privatizarea BCR, dar oferta lor a fost descalificata de autoritatile romane.

  • Verizon a castigat MCI

    A treia mare fuziune din industria americana de telecomunicatii s-a consumat saptamana trecuta, prin preluarea operatorului de telefonie la distanta MCI de catre Verizon Communications, intr-o tranzactie de peste 6,7 mld. $. Pretul oferit de Verizon a fost cu o jumatate de miliard mai mic decat cel oferit de firma Qwest Communications, si ea candidata la preluarea MCI, insa Verizon a avut castig de cauza pentru ca se afla intr-o situatie financiara mai buna decat Qwest si acopera o zona (nord-estul SUA) mult mai populata decat cea acoperita de Qwest (Muntii Stancosi si nord-vestul SUA). Tranzactia vine la doua saptamani dupa fuziunea de 16 mld. $ intre operatorii SBC Communications si AT&T, in urma caruia primul a devenit li-derul pietei americane. In decembrie au fuzionat si Sprint si Nextel.

  • ARMATA FARA LOCOTENENTI

    La doua luni de la instalare, Guvernul Romaniei arata mai degraba ca un balaur cu o parte din capete lipsa si cu multe din cele existente ciocnindu-se intre ele. Saptamana trecuta nu existau inca, dupa negocieri, cautari si analize, toti secretarii de stat in ministerele cu rol important in business-ul romanesc. Cei numiti se impart, si ei, in trei categorii. Unii nu au experienta si nu stiu inca exact, prin urmare, ce au de facut. Altii au experienta, dar tot nu stiu exact ce au de facut. Exista si a treia categorie, insa ceva mai slab reprezentata: secretarii de stat care au si expertiza, si viziune.

    Intr-o armata, un rol esential il au locotenentii si sergentii – ei sunt elementul de legatura intre soldati si generalii lor. Executarea ordinelor, aplicarea strategiei de lupta si in final castigarea bataliei de ei depinde. Daca am face o comparatie intre Guvernul Romaniei si o armata, rolul locotenentilor ar putea fi jucat de secretarii de stat. Ministrii au rolul de a supraveghea implementarea programului de guvernare pentru fiecare domeniu in parte, dar aplicarea masurilor concrete, executia propriu-zisa a programelor cade in sarcina secretarilor de stat. Ceea ce face ca functia de secretar de stat sa fie importanta iar calitatea si pregatirea oamenilor din spatele functiei, cruciala.

    De altfel, din seria de cauze pentru care in Romania a pierdut sansa dupa sansa multe tin de mediocritatea profesionala si uneori etica a „managerilor“ din sectorul public – adica a acelor functionari care au grija de banii si de celelalte active ale tarii. 

    Profilul majoritatii secretarilor si subsecretarilor de stat din ministerele econo-mice romanesti l-a copiat, la nivel general, pe cel al ministrilor: inertiali (eufemistic vorbind), incompetenti si etatisti inainte de 1996, confuzi, slab pregatiti si lipsiti de viziune intre 1996 si 2000. Au existat, fireste, si secretari de stat competenti, insa au fost mai degraba accidentali si cu viata scurta – abia dupa 2000 prin structurile ministerelor si agentiilor economice au inceput sa apara, timid, ceva mai multi profesionisti.

    La aproape doua luni dupa formarea guvernului intrebarea zilei a ramas aceeasi ca si in ziua investiturii: cu ce se lauda noua putere la capitolul secretari de stat in domenii cheie pentru business? 

    Preluand structura stabilita de fosta guvernare, Alianta D.A., UMDR si PUR s-au ales cu 57 de posturi de secretari de stat, la care se adauga si vicepresedintii, cu rang de se-cretar de stat, ai institutiilor aflate in subordinea sau in coordonarea guvernului. Numarul total al secretarilor de stat ajunge, astfel, la peste 60. 

    Iar dupa bunul obicei romanesc, la aproape doua luni de la investirea prim-mi-nistrului Calin Popescu Tariceanu, aproape toti fostii secretari de stat au fost demisi inainte ca in locul lor sa apara neaparat altii. Grav e ca acelasi lucru s-a intamplat si la ministere sau agentii importante, precum Finante sau Privatizare, unde nici pana la sfarsitul saptamanii trecute nu se completase schema secretarilor de stat – si asta dupa doua luni de tintar politic si negocieri care au frizat ridicolul.

    Pe ce criterii insa au fost numiti noii demnitari? Potrivit intelegerii dintre Alianta D.A., UDMR si PUR, formatiuni politice aflate la guvernare, posturile de secretari de stat au fost impartite, la fiecare minister, in functie de culoarea politica a ministrului, de ponderea partidelor in coalitia guvernamentala si de intelegerile directe dintre li-derii celor patru partide.

    Asa se face ca unele ministere s-au pricopsit cu demnitari care nu au avut legatura prea mare cu domeniul pe care trebuie sa il administreze sau care abia acum incep sa-si defineasca prioritatile mandatului. Ce s-a intamplat la ministerele cheie, acelea de care depinde atat integrarea Romaniei in Uniunea Europeana, cat si dezvoltarea economica a tarii?

    Poate unul dintre cele mai dificile sectoare a fost preluat de Partidul Umanist Roman, prin Codrut Seres, noul ministru al economiei si comertului. S-a putut vedea cu ochiul liber, inca de la primele aparitii publice, ca noul ministru al economiei are goluri mari in privinta sectorului pe care-l pastoreste. Exemplul cel mai frecvent invocat este confuzia pe care ministrul a facut-o, vorbind la o conferinta de presa despre furtul din conducte, intre doua companii de transport petrolier. Seres a vorbit despre furtul din conductele Petrotrans, care insa se petrecuse cand acele conducte apartineau altei societati, Conpet. Nu e, poate, o greseala capitala cand e vorba despre un ministru – de astfel de probleme ar trebui sa se ocupe secretarul de stat care raspunde de sectorul energetic. In organigrama Ministerului Economiei si Comertului (MEC) sunt prevazute sase secretari de stat. Ultimul dintre ei, Traian Popa, responsabil de sectorul petrol si gaze, a fost numit abia saptamana trecuta. 

    Experienta profesionala a noilor demnitari din MEC pare, la prima vedere, solida. Pe secretarul de stat pe probleme de resurse naturale, Ionel Mantog, il recomanda cei 25 de ani experienta in sectorul minier, iar cel care se ocupa de politici energetice, Dan Victor Alesandru, e familiarizat cu domeniul pentru ca a condus, ca director general, o firma privata de distributie a gazului, Vital Gaz. La randul lui, Demeter Attila, secretar de stat pentru integrare europeana, a fost consilier la Agentia Nationala de Dezvoltare Regionala, iar Eugen Tapu-Nazare, care se ocupa de politica industriala, a fost director la o companie privata si consilier in Consiliul Judetean Neamt.

     Lucrurile se complica insa atunci cand vine vorba despre responsabilitatile fiecaruia: un scurt tur de orizont arata ca unii dintre secretarii de stat se calca pe picioare: fie se ocupa de aceleasi domenii, fie au aceleasi obiective.

    Principalele obiective pe care si le-a formulat Eugen Tapu-Nazare intr-o declaratie pentru BUSINESS Magazin sunt „finalizarea in cel mai scurt timp a investitiilor la Unitatea 2 de la CNE Cernavoda si recupe-rarea creantelor de la Krivoi Rog“. In plus, spune el, departamentul pe care il conduce  va „implementa proiectul de constructie a conductei Constanta – Trieste“, conducta ce va transporta titeiul din Marea Caspica pe piata europeana. 

    De aceeasi Centrala Nucleara de la Cernavoda si de aceeasi conducta se ocupa insa si un alt departament – cel condus de Dan Alesandru, care spune ca printre obiectivele lui se afla „pregatirea incheierii parteneriatului public privat, in vederea realizarii Unitatii 3 de la CNE Cernavoda“. Dan Alesandru spune, in acelasi timp, ca se va ocupa de „abordarea finantarii proiectelor Nabucco si Constanta-Omisalj, in regim privat si/sau parteneriat public privat“. 

    Suprapunerile de obiective nu se leaga doar de Cernavoda sau de conducta de titei. De complexurile energetice Rovinari, Turceni si Craiova se vor ocupa, potrivit propriilor declaratii, atat Ionel Mantog de la resurse minerale cat si Dan Alesandru de la politici energetice.

    Impresia de lipsa de coordonare si chiar de improvizatie se accentueaza cand secretarii de stat par s-o ia inaintea mi-nistrului Seres. Alesandru, de exemplu, isi propune „reanalizarea planurilor de restructurare a SC Termoelectrica SA, insistandu-se pe termene scurte si solutii de privatizare mixte hidro-termo“. E adevarat, solutia formarii de complexuri energetice care sa cuprinda hidrocentrale si termocentrale a fost enuntata si de Seres, insa ministrul n-a vorbit de „termene scurte“, ca secretarul sau de stat, si a vorbit de un proces dificil, care trebuie inceput cu un studiu de fezabilitate. 

    E drept, sectorul termo nu este unul dintre domeniile in care Dan Alesandru sa fi strans experienta. El a lucrat cu precadere in domeniul de petrol si gaz si va trebui sa-si faca repede temele in privinta productiei de energie electrica si termica, domeniu care are nevoie de investitii de patru miliarde de dolari si in care ministerul vrea sa aplice un program strict de restructurare. Inchiderea de unitati nerentabile, atragerea de investitori straini pentru cele viabile sunt, si ele, obiective aflate pe lista MEC. 

    De restructurarea sectorului minier se va ocupa Ionel Mantog, care vorbeste de controlul „mai ferm“ al proceselor de privatizare, si de „accelerarea lor si obtinerea de produse, servicii si lucrari mai multe si de calitate mai buna cu aceiasi bani“. In aceasta privinta, totul pare in regula – pro-blema ar fi ca numele sau a aparut intr-un scandal legat de Compania Nationala a Lignitului Oltenia (CNLO). Presa a scris ca secretarul de stat a cumparat ieftin doua gospodarii pe care le-a revandut la CNLO, in momentul cand au inceput lucrari de forare in acele zone. 

    Mantog neaga insa aceste acuzatii. „Nu am folosit informatii confidentiale, acestea erau cunoscute de locuitorii zonelor miniere si, de altfel, nu erau declarate confidentiale sau clasificate de CN Oltenia“, spune el. 

    Dar sa trecem de la MEC la Turism, un alt domeniu in care Romania isi pune multe spe-rante. Situatia e albastra. Noul presedinte al Autoritatii Nationale pentru Turism, care are rang de secretar de stat in Ministerul Transporturilor, Constructiilor si Turismului, pare sa aiba cu domeniul pe care il conduce doar legaturi superficiale, de cetatean care stie si el cate ceva despre turism pentru ca a fost an de an in concediu. Marius Crivtonencu a absolvit Institutul de Marina si, in ultimii ani, si-a dezvoltat afaceri in domeniul auto si in sectorul constructiilor, la Brasov. Promite ca va invata foarte repede domeniul – deocamdata din discutia pe care BUSINESS Magazin a purtat-o cu presedintele ATN reiese ca acesta nu poate spune numele a macar cinci agentii romanesti de turism, nu stie cate hoteluri sunt in Romania – nici daca numarul lor e de ordinul miilor, zecilor de mii sau sutelor de mii – si nici macar nu banuieste care ar putea fi bugetul de promovare internationala pe care-l administreaza – sute de mii de euro, milioane sau zeci de milioane? Oricum, Crivtonencu „va face economii“. Cat despre programele turistice, primul la care s-a gandit e legat, spune el, de 1 si 8 martie. Crivtonencu nu ne-a spus cum poate stimula un program de martisor turismul, motivand ca „vrea sa pastreze surpriza“, in ciuda faptului ca in turism „surprizele“ nu sunt indicate, de vreme ce potentialii turisti trebuie sa stie din timp ce anume li se ofera in schimbul banilor.

    Va trebui sa invete ca avem circa 1.000 de hoteluri si moteluri, ca numarul agentiilor de turism depaseste cu putin numarul de hoteluri, si ca bugetul de promovare externa al ministerului nu trece de patru milioane de euro. Si, in plus, ca Romania a fost vizitata anul trecut de doar 1,6 milioane de turisti straini, restul de pana la peste patru milioane – cifra avansata de secretarul de stat – referindu-se la trecerile de frontiera.

    Marius Crivtonencu nu e singurul care abia acum face cunostinta cu domeniul pe care il administreaza. Cu siguranta ca oamenii de afaceri sunt interesati, de exemplu, de cine este secretarul de stat care are in grija fondurile SAPARD, de la care se asteapta salvarea industriei alimentare si zootehniei romanesti.

    „Cerberul“ fondurilor SAPARD, de fapt al tuturor programelor de dezvoltare rurala, este Danut Apetrei.

    Apetrei este, insa, specialist in cercetare, nicidecum in proiecte de finantare. El a avut activitate de cercetare la Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Timisoara si a fost „doctorand cu frecventa“, dupa cum ne-a spus. In perioada 2007-2009, Romania va beneficia de fonduri europene in valoare de patru miliarde de euro, prin programul SAPARD, in conditiile in care miliardele alocate pana in prezent nu au fost „inghitite“ decat in parte din cauza deficientelor sistemului. 

    Apetrei spune ca prioritatile mandatului sau sunt „construirea institutiilor responsabile de asimilarea acestor bani. Dezvoltarea trebuie sa aiba o componenta integrata, sa nu facem investitii disparate“. Pe de alta parte, Apetrei este de parere ca trebuie tinuta seama si de aspectele socio-economice, de cele traditionale ale satului romanesc. „Sunt anumite zone in care traditia este un factor determinant. Spre exemplu, zonele in care se fac oua incondeiate, localitatile unde se lucreaza ceramica, covoare traditionale“, spune el. Oficialul Ministerului Agriculturii crede ca trebuie dezvoltate astfel de traditii, cu atat mai mult cu cat exista posibilitatea accesarii fondurilor SAPARD si pentru aceste indeletniciri. Daca au existat vreodata cereri de fonduri pentru asemenea proiecte, Apetrei nu stie insa. 

    „Nu am situatia exacta, dar sunt proiecte facute“. Cat despre fondurile care trebuie accesate pana in 2007, Danut Apetrei a confirmat – dupa o documentare prealabila – ca acestea se ridica la 600 de milioane de euro. 

    „Abia acum intram in sut, cum spun minerii. Vom face o analiza profunda (a modului de acordare a banilor din programul SAPARD – n.r.)“, a dat asigurari secretarul de stat.    Domeniul pe care il coordoneaza se impleteste, dupa cum spune Danut Apetrei, si cu integrarea europeana.

    In acest sector, secretar de stat a fost numit Mugur Craciun, care e specialist in seminte si a fost director ge-neral al Diviziei de seminte a companiei Agricover precum si director general pentru Romania al companiei germane Saaten Union, specia-lizata in producerea si comercializarea semintelor.

    Daca la Agricultura exista totusi sefi, Casa Nationala de Asigurari de Sanatate (CNAS) este cu adevarat „fara cap“. Iar primele care resimt acest lucru sunt companiile din industria farmaceutica. Piata medicamentelor depinde in mare masura de sistemul public de sanatate, compensarile CNAS sustinand jumatate din valoarea consumului.

    „Multi jucatori de pe piata resimt, in activitatea lor, faptul ca CNAS nu are inca o conducere stabila. Normele la contractul cadru au intarziat foarte mult sa apara, exista si problema recuperarii unor sume de bani, chestiune la care nu am primit inca un raspuns“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Dragos Dinu, director general al holdingului A&D Pharma. 

    A&D Pharma reuneste cel mai mare distribuitor de produse farmaceutice din Romania – Mediplus, precum si lantul de farmacii Sensiblu. Cum banii stransi de CNAS de la contribuabili sunt insa administrati de Ministerul Finantelor, e esential si ce se intampla in „parohia“ lui Ionut Popescu. Fost jurnalist si jucator la Bursa de Valori Bucuresti, Ionut Popescu stie ca pentru a aplica programul de guvernare are nevoie de specialisti de prima mana – iar ministrul finantelor si-ar fi dorit secretari de stat apolitici, alesi strict pe criterii profesionale. Argumentele lui au fost simple: activitatea institutiilor este extrem de tehnica, iar masurile din planul de guvernare trebuie aplicate chirurgical, de oameni cu expertiza. S-a vehiculat chiar la un moment dat ideea mentinerii in functie a unor secretari de stat din fosta guvernare, care nu erau membri de partid. Un exemplu ar fi cel al lui Paul Ichim, care a fost seful Trezoreriei.

    Dorinta ministrului finantelor nu a fost impartasita, insa, si de conducerea Partidului National Liberal (PNL): potrivit algoritmului politic, PNL si-a propus sa aiba la Ministerul Finantelor trei secretari de stat. Doar ca dupa ce i-a demis pe toti cei sase secretari de stat din guvernarea PSD, actualul cabinet, in speta PNL, a constatat ca nu are oameni potriviti pentru toate locurile. Situatia devine grava: de aproape doua luni, ministerul lucreaza fara secretar de stat pe probleme de fiscalitate, intr-o perioada in care noul Guvern a declansat, aproape involuntar, un fel de revolutie fiscala: introducerea cotei unice de impozitare a veniturilor, urmata insa de anuntarea cresterii altor zece impozite (sub presiunile Fondului Monetar International). 

    Cine sunt insa trei din cei cinci secretari de stat numiti deja? Dragos Neacsu, fost presedinte al societatii de brokeraj Raiffeisen Capital & Investment, a devenit secretar de stat la Trezorerie si Datorie Publica. Tot de la Raiffeisen, din pozitia de analist de credite, vine si secretarul de stat pe Asistenta Financiara Nerambursabila – Istvan Jakab.

    Responsabilul de integrarea europeana la Ministerul Finantelor va fi Nicolae Ivan, fost sef pe Romania al NBG Ventures, fondul de investitii al National Bank of Greece. Pe scurt, este vorba de trei finantisti cu experienta substantiala in dinamicul sistemului bancar privat, dar nula intr-o administratie dominata de un aparat de stat cu rezistenta la schimbari. Esentiala va fi si capacitatea secretarilor de stat de la finante de a-si asigura sprijinul politic pentru masurile care le vor lua.

    Dragos Neacsu, de exemplu, a fost unul din finantistii care a solicitat aproape permanent in ultimii ani listarea la Bursa de Valori a titlurilor de stat si crearea unei curbe de randament (dobanzile oferite de imprumuturile Ministerului de Finante pentru diferite orizonturi de timp). Formarea curbei este acum la indemana sa, la fel si listarea titlurilor de stat. Lucrurile nu sunt insa atat de simple, cel putin in privinta ti-tlurilor de stat, a caror listare nu este tocmai cea mai fierbinte dorinta a guvernatorului Bancii Nationale – Mugur Isarescu. 

    Intr-o situatie similara celei de la Ministerul Finantelor se afla si Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului (AVAS), care nu are secretar de stat tocmai la departamentul de privatizare, inima institutiei, in conditiile in care, in prezent, sunt in proceduri de vanzare unele dintre cele mai importante societati din portofoliul AVAS: Banca Comerciala Romana, Electroputere si Tractorul Brasov. Iar pentru privatizari au fost deja stabilite termene, inclusiv prin intelegerile semnate cu Fondul Monetar International. 

    Dar probleme nu sunt numai la departamentul privatizare: organigrama AVAS prevede patru posturi de secretari de stat. Dintre acestea, doua erau neacoperite saptamana trecuta. In privinta experientei sefului AVAS, lucrurile stau mai bine decat la Finante: presedintele Gabriel Zbarcea are o experienta de peste 10 ani in privatizari. El s-a ocupat, ca avocat de partea statului sau a cumparatorilor de dosare importante, precum Sidex Galati, Alro si Alprom Slatina, Electrica Banat si Dobrogea. 

    Zbarcea nu a reusit insa pana in prezent sa isi numeasca decat doi secretari de stat, dintre care unul – Corin Lunganu (Postprivatizare) – are probleme de imagine. Lunganu este liderul filialei din Teleorman al Partidului Democrat, iar presa a relatat de mai multe ori despre o afacere controversata a politicianului, care ar fi vandut o firma proprie, inglodata in datorii, catre SNP Petrom.  

    Exista si cazuri fericite, in care mi-nistrul are in subordine oameni experimentati in domeniul pe care il coordoneaza – e vorba, in cele mai multe cazuri insa, de ministere „ne-economice“. Asa se intampla la Ministerul Afacerilor Externe. Teodor Baconschi, secretar de stat pe probleme globale, a fost ambasador al Romaniei la Sfantul Scaun si in Portugalia. Anton Niculescu, secretar de stat pe probleme de cooperare si reforma, a fost secretar de stat pe probleme de integrare europeana in perioada 1998-1999, iar Valentin Naumescu, care coordoneaza departamentul de diplomatie publica, a fost director al Directiei Generale de Relatii Internationale la Ministerul Educatiei. 

    La Ministerul Integrarii Europene, negociator-sef a devenit Leonard Orban, adjunctul fostul negociator al Romaniei. La fel si la Justitie, unde unul dintre posturile de secretari de stat a fost ocupat de Cristina Coteanu, care este avocat, membru al baroului de la Bruxelles. 

    Care este concluzia dupa acest minitur de forta al ministerelor si agentiilor? Ca Romania ar putea plati inca o data pretul imaturitatii politice a conducatorilor sai, care de teama aparitiei unor lideri noi nu au lasat sa se formeze in jurul lor echipe. Ca doua partide, PNL si PD, care au stat pe tusa patru ani, se comporta ca si cum s-ar fi pregatit tot de stat in opozitie, nu la putere, de vreme ce nu au reusit sa vina cu o formula coerenta de guvernare in doua luni. Ca multe din ministerele cheie sunt conduse de oameni care, desi au nevoie, nu vor avea timp sa invete, si daca nu vor sti, vor gresi. Poate nu e nimic nou in asta, ar spune unii. In fond, cam la fel s-a intamplat in ultimii 15 ani. Este adevarat. Insa acum un esec al guvernarii va fi mai mult ca oricand un esec al Romaniei.

  • In cautarea unui compromis onorabil

    N-au iesit preferatii nostri, inseamna ca alegerile au fost viciate: aceasta e concluzia dupa scrutinul din Irak, castigat de siitii ayatollahului Ali Sistani si de kurzi, pierdut de siitii laici ai premierului Iyad Allaui si de sunitii actualului presedinte Ghazi Al-Yauar. Rezultatele alegerilor nu convin nici SUA – care acum se tem ca nu cumva in Irak sa ajunga la putere tocmai prin vot democratic un regim islamist siit, la fel ca in Iran – si nici Turciei, nelinistita ca succesul electoral al kurzilor va redestepta vechile lor ambitii separatiste, so-lidare cu ale kurzilor din Turcia. 

    Cum insa nimeni nu are interesul sa provoace o repetare a alegerilor, avand in vedere dificultatea cu care a fost mentinuta securitatea scrutinului din ianuarie, viitorul politic al Irakului va depinde de jocul aliantelor electorale, din urmatoarea perioada, cand va trebui ca noul parlament sa pregateasca votarea unei noi Constitutii, proces imposibil fara acordul sunitilor, majoritari in Irak. In ceea ce priveste functia de prim-mi-nistru, pierduta de Allaui, analistii sustin ca Alianta Irakiana Unita, coalitia siita sprijinita de liderul religios Ali Sistani, va prefera totusi un candidat moderat, in persoana medicului Ibrahim Al-Jaafari (foto). Al-Jaafari, emigrat din Irak in anii ‘80 si actualmente vicepremier, s-a pronuntat pentru o Constitutie care, desi sa aiba la baza Islamul ca religie oficiala, sa contina insa si principii laice, ca de pilda dreptul femeilor de a alege si de a fi alese in structurile puterii. 

    Daca insa kurzii si sunitii se vor opune numirii lui Al-Jaafari, Alianta are la dispozitie, in chip de solutie de compromis, candidatura lui Ahmad Chalabi, un alt emigrant siit, fost favorit al Washingtonului, insa iesit din gratiile acestuia ca urmare a suspiciunilor ca ar fi furnizat informatii secrete Iranului despre misiunile de spionaj americane.

  • Iarasi va zic voua: mizati pe leu

    BNR si-a continuat politica staruitoare de descurajare a speculatiilor pe cursul valutar: saptamana trecuta a cumparat de pe piata 600 de milioane de euro, recuperand astfel 8-10% din deprecierea monedei europene fata de leu si, in alta ordine de idei, completandu-si la un pret bun rezerva valutara.

    Guvernatorul Mugur Isarescu a si iesit in public ca sa repete ceea ce spune din toamna trecuta: ca nu are nici un obiectiv de curs valutar, ci dimpotriva, ca vrea ca evolutia cursului sa fie cat mai putin previzibila (ba chiar, intr-o intalnire anterioara cu exportatorii, un reprezentant al BNR a spus ca nu banca centrala a stabilit cursul mediu de 39.000 lei/euro la care urmeaza sa se faca rectificarea bugetului pe 2005). Ca toate bancile centrale din lume, BNR nu are, deci, decat un obiectiv, cel de asigurare a stabilitatii preturilor, adica de limitare a inflatiei. 

    In subsidiar insa mai are un obiectiv, pe care n-a incetat sa-l enunte de fiecare data cand reprezentantii ei indemnau cetatenii si firmele „sa mizeze pe leu“ atunci cand decid unde sa-si plaseze economiile sau cum sa-si evalueze riscul de credit. De la vremurile incipiente ale tranzitiei, cand aveam o economie „dolarizata“ – preturile ori salariile erau calculate automat in dolari, fiindca moneda americana era considerata elementul tare si stabil in raportul leu-dolar – ar urma deci sa ajungem la o economie „leificata“, cu preturi, salarii si credite calculate, contractate si exprimate in lei (grei). Inceputul a fost facut in tranzactiile imobiliare, unde proprietarii si constructorii sunt impinsi sa stabileasca preturile locuintelor in lei, ca sa nu mai aiba probleme cu scaderea continua a euro. Tot variatiile de curs ar urma sa-i convinga si pe angajatori sa renunte la negocierea salariilor in euro sau dolari, in favoarea mo-nedei nationale. 

    In fine, BNR incearca sa-i determine acum si pe cei ce iau credite sa prefere leii: a cerut bancilor comerciale sa constituie rezerve minime obligatorii si pentru pasivele cu scadenta mai mare de doi ani, ceea ce va atrage o scumpire a creditului in valuta. Banca Nationala urmareste sa descurajeze creditele in valuta, care anul trecut au crescut in termeni reali cu peste 50%, ca sa-i protejeze pe debitori in cazul unei prabusiri a monedei nationale – pe care unii analisti o considera posibila in a doua jumatate a anului sau anul viitor, ca efect al retragerii capitalurilor speculative din strainatate, care in prezent imping in sus cursul leului.

  • Magnatii rusi tintesc Ucraina

    Compania siderurgica ru-seasca Severstal planuieste sa participe la a doua licitatie pentru privatizarea combinatului ucrainean Krivorojstal, recent readus in proprietatea statului dupa ce guvernul condus de Iulia Timosenko a anulat privatizarea dubioasa facuta in timpul regimului Kucima. Este de asteptat ca investitorii rusi sa vizeze multe achizitii pe piata ucraineana, avand in vedere ca guvernul Timosenko a promis sa revizuiasca aproape 3.000 de contracte de privatizare incheiate de fostul regim. Se confirma astfel promisiunea presedintelui Iuscenko ca Rusia va continua sa fie un partener economic de prim rang al noului regim de la Kiev. Mai ales ca presedintele ucrainean si-a luat si un consilier rus pe probleme economice, in persoana omului de afaceri si a fostului lider liberal Boris Nemtov. 

    Severstal, companie controlata de miliardarul Aleksei Mordasov (foto), nu e la prima achizitie in strainatate. Saptamanile trecute, Mordasov a anuntat ca ofera 570 de milioane de dolari pentru 62% din actiunile producatorului italian de otel Lucchini, pretul modic fiind explicabil prin datoriile mari ale firmei italiene – 2,4 miliarde de dolari.  Faptul ca Mordasov preia o firma cu datorii asa de mari e explicat de comentatori mai putin prin ratiuni comerciale si mai mult prin pura vanitate: pe langa Lucchini si Krivorojstal, magna-tul negociaza si preluarea unui combinat siderurgic din Canada si a unuia din Cehia.

  • Siria si Iranul, in aceeasi oala

    Asasinarea fostului premier libanez Rafik Hariri, un adversar declarat al prezentei militare siriene pe teritoriul tarii sale, a tensionat si mai mult relatiile intre Siria si Statele Unite, tocmai intr-un moment cand SUA si-au inasprit tonul la adresa Iranului si a Siriei, state considerate principalele focare ale terorismului in Orientul Mijlociu. 

    Desi autoritatile de la Damasc au negat orice legatura cu atentatul in care a fost ucis Hariri, SUA si-au rechemat ambasadorul din Siria, in semn de protest, seful diplomatiei ame-ricane, Condoleezza Rice, a afirmat ca SUA „incearca sa destabilizeze Libanul“, iar seful Pentagonului, Donald Rumsfeld, a spus ca Siria „saboteaza eforturile SUA in Irak“.  Siria mentine o prezenta militara de 14.000 de oameni pe teritoriul Libanului si continua sa ofere sprijin unor organizatii ca Hezbollah, Hamas sau Jihadul Islamic, considerate de SUA inamici ai procesului de pace dintre Israel si Autoritatea Palestiniana. Desi raspunderea Siriei nu a fost dovedita in asasinarea lui Rafik Hariri, este posibil ca atentatul sa grabeasca impunerea de catre ONU a sanctiunilor impotriva regimului de la Damasc, pentru faptul ca nu-si retrage militarii din Liban. SUA au impus deja in mod unilateral sanctiuni impotriva Siriei, dar la nivelul ONU exista inca o reticenta in acest sens. 

    Deocamdata, Damascul a acuzat Israelul ca a pus la cale uciderea lui Hariri ca sa submineze pozitia Siriei pe plan international. Oficialii iranieni, vizati si ei de amenintarile Statelor Unite pe motiv ca vor sa fabrice arme nucleare, s-au solidarizat cu sirienii, declarand ca Iranul si Siria vor face front comun impotriva amenintarilor din exterior. 

    Cel mai mult gaz pe foc a pus insa Rusia, membru al Consiliului de Securitate al ONU, care saptamana trecuta a sfidat indirect SUA, anuntand ca va vinde sisteme de aparare antiaeriana Siriei (intentie criticata virulent de SUA si de Israel in ultimele luni) si ca va semna cu Iranul un acord de punere in functiune a primei centrale nucleare civile din aceasta tara, in virtutea convingerii exprimate de presedintele Vladimir Putin ca Teheranul nu are de gand in nici un caz sa se doteze cu arme nucleare.

  • MINISTRII NOSTRI

    • MINISTERUL FINANTELOR

    MINISTRU: Ionut Popescu (independent)
    SECRETARI DE STAT: 6
    OCUPATE: 5
    DE OCUPAT: 1
    OBSERVATII: La doua luni de la numirea unui guvern care a declansat o  revolutie fiscala, ministerul functioneaza fara secretar de stat tocmai la departamentul „Fiscalitate“, unde s-au produs cele mai multe modificari legislative. Trei din secretarii de stat numiti sunt finantisti cu expertiza in sectorul bancar privat, insa fara experienta in administratie publica.

    • MINISTERUL ECONOMIEI SI COMERTULUI

    MINISTRU: Codrut Seres (PUR)
    SECRETARI DE STAT: 6 
    OCUPATE: 6
    DE OCUPAT: 0
    OBSERVATII: La Ministerul Economiei au fost numiti toti secretarii de stat, ultimul abia saptamana trecuta. Unii dintre ei au aceleasi prioritati: Cernavoda, conducta Constanta-Trieste si complexurile energetice. Cei mai multi au experienta in domeniile pe care le coordoneaza, insa in declaratiile ministrului si cele ale secretarilor de stat este vizibila o lipsa de coerenta in privinta prioritatilor si a termenelor.

    • AVAS

    PRESEDINTE: Gabriel Zbarcea (independent)
    SECRETARI DE STAT: 4
    OCUPATE: 2
    DE OCUPAT: 2
    OBSERVATII: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului are doar doi din cei patru vicepresedinti cu rang de secretar de stat, iar unul dintre ei (responsabilul cu postprivatizarea) a fost implicat intr-o tranzactie controversata. Unul dintre domeniile ramase fara sef este tocmai privatizarea, intr-un an in care calendarul prevede privatizarea BCR, Tractorul, Electroputere si Rulmentul.

    •  MINISTERUL AGRICULTURII

    MINISTRU: Gheorghe Flutur (PNL)
    SECRETARI DE STAT: 4 
    OCUPATE: 4
    DE OCUPAT: 0
    OBSERVATII: Dintre cei patru secretari de stat, doi au putina experienta in domeniile pe care le coordoneaza. Secretarul de stat responsabil pentru programele de dezvoltare rurala, printre care si SAPARD, este Danut Apetrei, pana acum cercetator, iar cel responsabil cu integrarea europeana, Mugur Craciun, a condus doua companii de comercializare seminte.

  • Raiffeisen vrea 15% din piata

    Activele Raiffeisen Bank Romania au crescut, in 2004, cu 107%, pana la 2,085 mld. euro. Dintre acestea, aproape 58% reprezinta credite, in timp ce profitul net a urcat de peste cinci ori, totalizand 28,1 mil. euro. „Practic, bilantul s-a dublat, in conditiile in care noi am prevazut o majorare de 60%“, aprecia presedintele bancii, Steven van Groningen.

    Potrivit datelor prezentate de banca, depozitele au totalizat 1,387 mld. euro, iar imprumuturile au ajuns, in 2004, la 1,198 mld. euro. El a adaugat ca banca isi propune sa atinga, in urmatorii 4-5 ani, o cota de piata de 15%. La 31 decembrie 2004, Raiffeisen avea o cota de piata de 9,2%, ceea ce o situeaza pe locul al treilea in sistem, dupa BCR si BRD-Société Générale.        

  • Orice, numai nu TVA

    Planul autoritatilor de a aduce mai toate impozitele catre orizontul de 16%, cu dublul scop de a aduce bani la buget si de a limita speculatiile, continua sa defriseze pe rand alte zone ale economiei. Cum era de asteptat, impozitul majorat de la 1% la 10% urmeaza sa fie aplicat nu numai pentru tranzactiile imobiliare ale firmelor, ci si pentru cele ale persoanelor fizice, in speta pentru cele care isi vand locuintele mai devreme de trei ani de la data cumpararii lor. Deocamdata, nimic despre introducerea si a unei taxe pe mostenire, ca in Occident, pentru a completa tabloul reformei fiscale. 

    Daca impozitarea tranzactiilor imobi-liare a starnit doar criticile companiilor de pe aceasta piata, mai delicat stau lucrurile cu alte categorii de venituri care urmeaza sa fie impozitate. Federatia agricola Agrostar sustine ca intentia Finantelor de a mari din 2006 impozitul pe terenurile agricole „va duce la rascoala“, fiindca taranii romani fac in majoritate agricultura de subzistenta si deci nu au cu ce plati impozite majorate. Ministrul agriculturii, Gheorghe Flutur, a incercat sa impace spiritele, afirmand ca terenurile agricole n-ar trebui sa fie impozitate decat in conditiile in care proprietarii lor reusesc sa faca profit de pe urma lor.

    De astfel de conflicte profita opozitia, care anunta vremuri grele pentru contribuabilii incantati de promisiunea cotei unice. Reprezentantii PSD au acuzat guvernul Tariceanu ca pune in discutie contractele de achizitii publice incheiate anul trecut, incepand cu cele semnate cu EADS sau Bechtel, tocmai pentru ca nu e in stare sa faca rost de bani pentru achitarea lor. Fostul ministru de finante, Mihai Tanasescu (foto), sustine ca gaura la buget este atat de mare incat, cu toate majorarile de impozite anuntate, o majorare a TVA este inevitabila. Actualul ministru, Ionut Popescu, a explicat ca majorarea TVA ar fi avut un impact inflationist imposibil de contracarat. In plus, spune Popescu, majorarea TVA ar fi fost inechitabila social, pe cand impozitele marite pentru piata de capital si tranzactii imobi-liare sunt suportate numai de categoriile cu venituri mari.