BusinessMagazin

Blog

  • Inca un an cu Greenspan

    Cu toate ca unii dintre colegii sai intrevad la orizont o crestere a inflatiei, presedintele Rezervei Federale a SUA, Alan Greenspan, pare foarte linistit, scrie Business Week. Inainte de sedinta Comitetului de Politica Monetara a Fed, din aceasta saptamana, pietele financiare au inceput sa freamate. Investitorii se tem ca Greenspan si colegii de la banca centrala vor renunta la strategia de crestere lenta a ratei dobanzii adoptate pana acum, in favoarea uneia mai agresive.

     

    Aceasta pentru ca la precedenta reuniune, de la jumatatea lui decembrie 2004, unii participanti s-ar fi ingrijorat cu privire la presiunile inflationiste atrase de deprecierea dolarului, de costurile inca mari ale energiei si de evolutia prea putin favorabila a productivitatii. Cu toate acestea, apropiatii lui Greenspan sustin ca acesta este in continuare adeptul unei strategii de crestere lenta a dobanzii de referinta, cu un sfert de punct procentual la fiecare sedinta a Fed.

     

    Pe de alta parte, unii presedinti de filiale ale Fed sunt adeptii ideii ca banca centrala americana ar trebui sa urmeze exemplul celor europene si sa fixeze o cifra anume pentru rata inflatiei avuta in vedere ca obiectiv anual. Nici aceasta idee nu este agreata de Greenspan, care considera ca procesul de calcul ar fi mult prea greoi si n-ar justifica efortul.

     

    Unii analisti sunt insa de parere ca influenta lui Greenspan s-a diminuat simtitor, mai ales ca urmeaza sa-si paraseasca functia la inceputul lui 2006, cand ii expira mandatul. Dat fiind capitalul de credibilitate pe care il detine Greenspan – si pe care nu se stie daca succesorul sau va fi capabil sa-l mentina – astfel de discutii sunt totusi inevitabile, atata vreme cat bancherii de la Fed considera ca trecerea la tintirea inflatiei ar face mai putin vulnerabila institutia in momentul tranzitiei de la Greenspan la un nou presedinte.

  • SCHIMBAREA LA FATA

    Cea mai mare companie romaneasca se pregateste de cutremur. De mare intensitate, si cu multe replici in urmatorii ani. Si care nu va zgudui doar Petrom, ci intreaga economie romaneasca. Concedieri de 15.000 – 20.000 de oameni, vanzarea unei rafinarii, a unui combinat chimic si a zeci, poate sute de benzinarii, renuntarea la multi parteneri de afaceri „traditionali“, cresterea pretului benzinei catre nivelul european. Asa va arata, cel mai probabil, programul de curatenie al noului proprietar Petrom, grupul austriac OMV.

     

    O zi obisnuita de lucru la una dintre statiile Petrom din Bucuresti. Si probabil de oriunde din tara. Ora 18:10. Un client intra in benzinarie, trecand pe langa patru-cinci angajati care fumeaza la cativa metri de pompele cu carburanti. Imediat ce intra in statie, o doamna care sta la casa de marcat il anunta: „Intre 18 si 19 nu vindem alte produse, in afara de benzina“. Si tot ea explica: „Colegii mei fac inventarul acum“. Sa fie vorba despre acei colegi care stau si fumeaza? Greu de spus. Cert este ca, in ciuda armatei de oameni care lucreaza la statia in cauza, pare imposibil de evitat perioada de pauza zilnica „pentru inventar“.

     

    Asa se prezinta lucurile acum. Ceea ce probabil nu banuiesc multi dintre muncitorii de la statia de benzina este ca in curand va trebui sa isi caute de lucru. Sau ca vor fi „vanduti“ de noul patron, cu tot cu benzinarie, catre alta companie. Programul de disponibilizare masiva a personalului va fi insa partea cea mai putin vizibila a unei restructurari pe care managerii austrieci de la OMV, instalati de cateva saptamani in conducerea Petrom, nu vor in-tarzia sa o inceapa.

     

    Restructurare care nu va schimba radical doar fata Petrom, ci a intregului mediu de business romanesc. Si asta nu doar din cauza liberalizarii pretului benzinei care isi va incepe, dupa privatizare, cursa sigura catre nivelul de 1 euro/litru. Austriecii vor renunta la multi dintre furnizorii de pana acum ai Petrom si iau in calcul vanzarea integrala sau a unor parti importante din rafinaria Arpechim Pitesti si din combinatul chimic Doljchim. Pe lista viitoarelor posibile instrainari se afla, de asemenea, si campul petrolifer Suplacu de Barcau si o parte din statiile de distributie, cele nerentabile.

     

    Pe un orizont de timp mai larg, probabil ca si numele Petrom va deveni istorie, la finalul unui proces de integrare a carui durata a fost estimata la 4-5 ani de presedintele OMV – mai nou, si al Petrom – Wolfgang Ruttenstorfer. Dar sa revenim la prezent si la cea mai spinoasa problema a lui: disponibilizarile.

    Petrom este acum una din cele mai ineficiente companii petroliere din Europa. Are 53.000 de salariati si vanzari anuale care abia depasesc 2 miliarde de euro. Profit nu a existat in 2003, iar in 2004 este estimat la 100 – 120 de milioane de euro.

     

    Pentru comparatie, OMV are o cifra de afaceri de trei ori mai mare, cu de zece ori mai putin salariati. Zece fiind si cifra care arata de cate ori e mai mare profitul OMV decat cel al Petrom. Necesitatea disponibilizarilor este asadar evidenta. Ea a fost considerata de altfel si cel mai delicat aspect al privatizarii. Multi dintre potentialii cumparatori ai Petrom, initial 12 la numar, s-au retras si din cauza ca restructurarea personalului parea o nuca prea tare.

     

    Cu atat mai tare cu cat liderul sindicatului Petrom, Liviu Luca, este considerat unul din ce mai puternici oameni din Romania. Atat de puternic, incat a iesit victorios in urma cu patru ani si dintr-o disputa cu Fondul Monetar International (FMI). In 2001, cand FMI a solicitat disponibilizarea unei parti importante a personalului Petrom (atunci aproape 70.000 de oameni), sindicalistii condusi de Luca au gasit o solutie originala. Au infiintat o societate, Petrom Service, care are ca actionar majoritar sindicatul. Compania nou-nascuta a preluat 15.000 de salariati ai Petrom. Obiect de activitate: servicii de reparatie si intretinere, in special pentru… Petrom.

     

    FMI a protestat atunci impotriva „solutiei“, insa lucrurile au ramas neschimbate. Care este situatia acum? Surse din Ministerul Economiei, Petrom si chiar din interiorul sindicatului afirma ca OMV este hotarata sa treaca la restructurari masive de personal. Iar contractul de privatizare, care spune ca grupul poate mentine personalul „in limita planului de afaceri“, ii permite acest lucru.

     

    Cifra exacta a celor care vor pleca din Petrom nu este cunoscuta deocamdata, dar cifrele vehiculate variaza in intervalul 15.000 – 20.000. Chiar Liviu Luca estima, anul trecut, un numar de circa 15.000 de angajati la serviciile carora s-ar putea renunta. „Pozitia sindicatului a fost foarte corecta: este de acord cu concedierile, in masura in care cei care raman vor avea salarii corespunzatoare, care sa compenseze disponibilizarile“, au declarat pentru BUSINESS Magazin surse apropiate procesului de privatizare. In curs de negociere sunt in prezent doar modalitatile de „cosmetizare“ a procesului.

     

    Pe parcursul discutiilor purtate de Liviu Luca, presedintele sindicatului, cu oficialii OMV, dar si cu Codrut Seres, ministrul economiei si comertului, au aparut mai multe variante posibile pentru petrolisti. O varianta ar fi ca OMV sa accepte acordarea unor contracte suplimentare de servicii societatii Petrom Service. In schimb, aceasta ar urma sa preia o parte importanta a personalului disponizibilizat, pe langa cei 15.000 de salariati pe care ii are acum. Demersurile in acest sens au fost facute chiar si de Dan Ioan Popescu, fostul ministru al economiei si comertului. El s-a intalnit, la un moment dat, cu Wolfgang Ruttenstorfer, presedintele companiei austriece, pentru a discuta soarta Petrom Service. Surse apropiate discutiei spun ca seful OMV s-ar fi aratat de acord cu propunerea ca firmele externalizate din Petrom sa fie implicate in derularea unor contracte externe ale societatii.

     

    O alta modalitate de curatare a structurii de personal este chiar transformarea Arpechim, a campului petrolier Surplacu de Barcau si a unor benzinarii in companii separate de Petrom. Acestea ar urma sa fie controlate in prima faza tot de OMV. Daca insa austriecii vor alege sa vanda sau sa renunte la participatia majoritara in aceste companii, angajatii lor vor disparea de pe statele grupului.

     

    Reprezentantii Petrom nu au dorit sa precizeze pentru acest articol care este numarul de salariati cumulat al entitatilor mentionate. Pe langa metodele de amortizare a efectelor sociale, restructurarea se va face si prin metoda clasica. Adica disponibilizari directe cu plati compensatorii.

     

    Pentru ca si acest program mai dur sa fie indulcit, viitorii disponibilizati ar putea avea optiunea de a deveni si actionari ai Petrom (titlurile companiei se tranzactioneaza in prezent la preturi foarte mari pe Bursa).

    Aici, tot Liviu Luca are rolul determinant. El a avut o serie de intalniri cu Codrut Seres, noul ministru al economiei. Subiectul numarul unu a fost posibilitatea ca sindicatele din Petrom sa cumpere 8% din actiunile societatii, conform contractului de privatizare.

     

    „Nu cred ca vor cumpara 8% de prima data, ci pachete mai mici, problema principala fiind ca nu au (sindicatul – n.r.) fondurile necesare. Din partea mea nu exista absolut nici o problema sa le vindem cele opt procente rezervate“, a spus Seres, dupa discutia cu Luca. Sa nu aiba sindicalistii de la Petrom bani pentru actiuni? Poate deocamdata. Daca liderul de sindicat obtine, in negocierile cu OMV sau cu statul roman, pachete importante de plati compensatorii pentru viitorii disponibilizati, situatia s-ar putea schimba.

    Liviu Luca nu a dorit sa comenteze pentru acest articol.

     

    Daca restructurarile de personal sunt cu bataie ceva mai lunga, urmand sa se desfasoare in trepte, restructurarea organizationala a Petrom poate incepe foarte curand. Asta pentru ca sefii OMV-Petrom pot aplica masuri acceptate deja in programul de privatizare: formarea de societati separate din rafinaria Arpechim, combinatul chimic Doljchim, campul petrolifer Suplacu de Barcau si unele statii de distributie. Deocamdata nu s-a luat o decizie referitoare la viitorul acestor filiale. In functie de rezultatele lor financiare, se va stabili daca ele vor ramane in cadrul grupului sau vor fi vandute.

     

    „OMV vrea sa transforme Arpechim, Doljchim si unele statii in centre de profit“, au precizat surse din industria petroliera. Pana acum, unitatile in cauza erau sucursale ale Petrom, iar veniturile si cheltuielile lor erau asimilate in bilantul contabil al societatii-mama.

     

    „Prin crearea de societati separate, va exista o evidenta exacta a situatiilor financiare ale acestor unitati si ele nu vor mai fi subventionate din activitatea de explorare, spre exemplu“, au mai spus sursele citate. Apoi, OMV va decide daca societatile amintite merita pastrate in cadrul grupului, daca vor intra in parteneriat cu alte companii sau daca vor fi vandute. Procesul de vanzare va fi insa, si el, unul de durata. „Cam intr-un an se vor lamuri cat produc si cat pierd societatile formate“, au mai afirmat surse din industria petroliera.

     

    Si ministrul economiei, Codrut Seres, se asteapta la modificari substantiale de strategie o data cu preluarea conducerii de catre austrieci. „OMV abia a intrat la Petrom si va curata tot ceea ce inseamna contracte neperformante si va restructura anumite domenii. Sunt intr-un  proces de analiza in legatura cu viitorul diviziilor de petrochimie (Arpechim – n.r.). Din cate stiu eu, nu prea ii intereseaza petrochimia“, a precizat Seres.

     

    Cine ar putea prelua unitatile externalizate? Cei mai importanti jucatori de pe piata romaneasca a petrolului s-au aratat, deja, interesati de unitati din cadrul Petrom. „Vrem sa cumparam benzinarii sau sa construim unele noi. Asteptam sa vedem care este decizia Petrom cu privire la eventuale vanzari“, a declarat Karoly Robak, directorul general pentru Romania al grupului petrolier ungar Mol. Compania nu este insa interesata de preluarea nici unei rafinarii.

     

    La acest capitol, eventualii parteneri de dialog sunt grupul rus Lukoil sau chiar Rompetrol. Daca OMV decide sa vanda rafinaria Arpechim, statul roman a lansat, din nou, varianta ca aceasta sa fie oferita „la pachet“ cu combinatul chimic Oltchim, acum in proprietatea Ministerului Economiei. Arpechim este singurul furnizor de etilena si propilena (principalele materii prime pentru PVC) al Oltchim.

     

    Rompetrol si-a aratat deja disponibilitatea sa se extinda in sectorul petrochimic. Ba chiar Dinu Patriciu, presedintele grupului, a sustinut ca societatea sa are nevoie de capacitati de rafinare noi. La randul lor, rusii de la Lukoil au cochetat cu ideea preluarii Oltchim. „Analizam proiecte din piata petrochimica si din Europa de Est, in special Oltchim. Cu parere de rau, exista in acest proiect probleme, intrebari legate de aprovizionare“, a spus, recent, Vagit Alekperov, presedintele Lukoil. Dar aceste probleme legate de materia prima ar putea disparea prin asocierea cu rafinaria Arpechim.

     

    Daca pentru Arpechim ar exista potentiali cumparatori sau parteneri, deocamdata nu au aparut investitori care sa fi „curtat“ producatorul de ingrasaminte chimice Doljchim. De cand echipa OMV a „intrat in paine“, a inceput sa schimbe si partenerii de afaceri. O prima masura a fost aceea de alegere a unei alte firme care sa faca auditul financiar al Petrom pentru anii 2004 si 2005. Adunarea Generala a Actionarilor a decis, la mijlocul lui ianuarie, sa renunte la serviciile societatii Elite Consulting Bucuresti. Locul acesteia a fost luat de reprezentanta din Romania a firmei de consultanta Deloitte & Touche.  Alegerea a fost determinata de faptul ca intre OMV si Deloitte exista, deja, o relatie de parteneriat, firma efectuand auditul pentru compania austriaca.

     

    Dar OMV nu a renuntat numai la serviciile societatii de audit, ci si la multi dintre furnizorii de materii prime. Bursa Romana de Marfuri (BRM), prin care aveau loc o mare parte a achizitiilor importante, a primit deja o notificare prin care a fost anuntata ca urmeaza sa i se comunice daca Petrom va mai continua achizitiile prin intermediul bursei, au precizat surse din cadrul BRM.

     

    Cert este ca, de la inceputul anului, Petrom a mai incheiat contracte prin intermediul BRM doar pentru licitatiile amanate din 2004. Casele de comert si companiile de brokeraj care participau la licitatiile pentru Petrom au fost anuntate, deja, ca acestea se suspenda. „Am fost anuntati de BRM ca Petrom nu mai face actiuni pe bursa“, a declarat pentru Business Magazin Aurel Bacila, reprezentantul firmei de brokeraj Kronos Worldwide Ltd. „Se pare ca au luat decizia de a nu mai participa la licitatii. Probabil cumpara doar in functie de necesitati“, a mai spus Bacila.

     

    Decizia OMV de a renunta la achizitiile de titei pentru Petrom de la BRM poate afecta veniturile bursei. Compania petroliera era cel mai important ordonator al BRM. Numai in prima jumatate a anului trecut, societatea a cumparat titei in valoare de aproximativ 170 de milioane de dolari prin intermediul bursei de marfuri. Noua conducere a Petrom analizeaza de altfel in momentul de fata toate relatiile comerciale ale companiei, urmand sa decida daca va pastra sau nu reteaua de dealeri si de furnizori.

     

    Toate aceste modificari si restructurari au ca scop eficientizarea activitatii Petrom. Cand aceasta va fi realizata, compania petroliera romaneasca va fi integrata efectiv in OMV. Asa se explica de ce, deocamdata, statiile pe care OMV le are sub nume propriu in Romania vor avea o activitate independenta. „Benzinariile OMV se vor integra in noua societate peste 3-4 ani“, a precizat Rainer Schlang, directorul general al OMV Romania.

     

    Care vor fi insa efectele preluarii Petrom de catre OMV asupra pietei? Un prim rezultat este alinierea preturilor pentru carburanti la cotatiile internationale ale titeiului. Compania a anuntat, deja, ca va aplica „practicile europene“ pentru formarea preturilor. Mai clar, tarifele vor putea varia periodic, in functie de pretul titeiului. De altfel, aceasta miscare era asteptata de competitori.

     

    „Intram in normalitate. Preturile nu vor mai fi influentate politic, ci vor fi stabilite in piata“, a declarat, pentru BUSINESS Magazin Dinu Patriciu, presedintele grupului petrolier Rompetrol. El a estimat ca, in felul acesta, va creste marja dintre pretul titeiului brut si cel al produselor petroliere, iar companiile vor avea un fond disponibil mai mare pentru investitii.

     

    Veste buna pentru petrolisti, dar proasta pentru consumatori: pretul unui litru de benzina va fluctua insa intr-un interval aflat cu mult deasupra nivelului actual: 36.000 – 45.000 de lei. Dar nu numai preturile se vor schimba. „Cred ca in Romania vor ramane trei-patru rafinarii“, sustine Patriciu. Falimentul rafinariilor nerentabile va fi insa doar un detaliu al tabloului.

     

    Mentinerea Petrom in proprietatea statului atat de mult timp a fost de fapt o modalitate mascata de subventionare a pretului benzinei, de care au beneficiat toate companiile romanesti. Profitul Petrom a fost sacrificat pentru a diminua efectul social si economic al cresterii pretului benzinei.

     

    Cum de acum incolo menirea Petrom va fi sa faca profit pentru actionarul sau, nu sa protejeze alte companii, mediul de business romanesc va suferi inca un soc, alaturi de intarirea leului sau cresterea pretului energiei electrice si gazului. Si in afara de cele cateva rafinarii, vor trece probabil pe tusa alte mii de firme care nu vor face fata jocului eficientei.

  • INCA 10%, DUPA NEVOI

    Impresionat si el de explozia actiunilor Petrom la bursa, noul guvern a hotarat sa faca rost de bani vanzand in piata un pachet de 10% din actiuni. Cum se va face vanzarea? Treptat, in functie de necesitati.

     

    „E cam scumpa la 500 de lei. Cumpar cand ajunge la 200 de lei.“ Acesta era in 2001 pozitia brokerilor fata de actiunile Petrom, proaspat listate la bursa. Acum, aceiasi brokeri nu mai au nici o problema in a cumpara actiunile la 4.500 de lei si sunt analisti care opineaza chiar ca titlurile valoreaza si 5.000 de lei. 

     

    Ce s-a schimbat intre timp? A avut loc privatizarea, insa numai aceasta nu are cum sa influenteze atat de mult actiunile. Mai ales ca in activitatea Petrom nu s-au schimbat multe lucruri deocamdata. Adevaratul motiv este ca, pe fundalul revirimentului economic, actiunile Petrom sunt printre putinele care pot oferi investitorilor straini suficienta lichiditate.

     

    Astfel, presiunea la cumparare este mare iar pretul creste artificial. In urma ascensiunii pretului, Petrom a ajuns la o capitalizare bursiera de peste 5 milioane de euro, mai mare decat cea a OMV. Nimeni nu are de pierdut insa, cel putin deocamdata, din acest lucru. Din contra, sindicalistii Petrom, de exemplu, se pot lauda ca au facut poate cea mai buna afacere a lor, cumparand circa 0,3-0,5% din actiunile companiei la un pret de 400 – 500 de lei. Aceasta inseamna ca sindicatul si-a inmultit de aproape zece ori banii in numai trei ani.

     

    Din cresterea titlurilor la bursa are de castigat insa si statul, care mai este inca „fericitul posesor“ al unui pachet de 40,74% din actiuni. De acest lucru si-a dat seama si noul guvern, care se gandeste sa vanda un pachet de 10% pe bursa, treptat, in functie de necesitatile Ministerului Finantelor. 

     

    „Se pare ca vanzarea se va face. E o chestiune de decizie politica. Daca avem sau nu avem nevoie de bani. Asta poate sa o spuna Ministerul Finantelor“, a declarat pentru Business Magazin Codrut Seres, ministrul economiei. „Aici e o decizie: daca banii pe care ii ai imobilizati in actiuni ti-i recuperezi anul acesta sau ii tii pentru mai departe.“

     

    El a explicat ca listarea se va face „in conditiile de pret de pe piata“. MEC a obtinut, deja, acordul OMV pentru scoaterea pachetului de 10% pe bursa. Singura problema identificata de ministrul economiei a fost aceea ca, in pretul actiunilor, exista, in momentul de fata o „cota foarte ridicata de influenta emotionala si ceea ce inseamna randament si perfomanta economica ar putea sa vina din urma intr-o perioada mai lunga de timp“, a precizat Seres.

  • Recurenta prostiei

    O idee ridicola revine permanent pe lista de prioritati a guvernelor romanesti: impozitatea veniturilor din meditatii. Noul Executiv aduce insa si ceva original: scaderea salariilor personalului sanitar. Isi mai aduce cineva aminte de independenta CNAS sau reforma administratiei?

     

    Guvernul Tariceanu a rezolvat in scurt timp toate probleme de suprafata ale Romaniei si a ajuns in sfarsit la adevarata tumoare a economiei, pe care Executivul anterior nu a reusit sa o extirpe, desi a identificat-o: veniturile din meditatii ale profesorilor romani. Neimpozate fiind, acestea produc, dupa cum va puteti imagina, pagube incalculabile bugetului de stat.

     

    La fel, extrem de discretul, pana in prezent, ministru al sanatatii – Mircea Cinteza, ar putea debuta si el cu o masura in forta, care va rezolva probabil multe din blocajele financiare ale sistemului sanitar: scaderea salariilor personalului din Sanatate, dupa ce acestea au fost marite, cu pana la 23%, de fostul Guvern.

     

    Rasunatoarea solutie, propusa chiar de ministerul unde sef este presedintele Colegiului Medicilor, este insotita, paradoxal, de cresterea cu 25% a salariilor pentru alte categorii de bugetari. Scriam in editorialul de saptamana trecuta ca Romania pare sa fie blestemata de a avea parte de guverne cu idei recurente. Si proaste, pe deasupra.

     

    Atunci era vorba despre un program fictiv de incurajare a dezvoltarii Bursei de Valori. In scurt timp insa, noul guvern a pus pe lista de prioritati inca o „problema“ care revine obsedant printre preocuparile mai marilor tarii: impozitarea veniturilor din meditatii. Este adevarat, noua putere aduce si nota sa de originalitate, gandindu-se, in premiera absoluta, sa micsoreze salariile din Sanatate.

     

    In mod normal, astfel de idei nici nu ar merita sa fie comentate. Ele sunt insa o ocazie buna pentru a atrage atentia asupra adevaratelor probleme. Romania este una din cele mai ineficiente tari din Europa, din punctul de vedere al raportului salariati in administratie / salariati in sectorul privat. Este cunoscut astfel faptul ca tara are nevoie de o reforma drastica in administratie, care sa injumatateasca personalul stufoaselor ministere si administratii locale.

     

    De cealalta parte, Romania sta foarte prost la capitolul locuitori / medic, ajungand, in ultimii ani, in coada Europei din cauza salariilor jignitoare din sistemul sanitar. Situatia va deveni si mai grava in viitor: odinioara mult cautata Facultate de Medicina abia mai reuseste sa adune la concursurile de admitere un candidat pe loc.

     

    Si, in aceste conditii, ce masuri propune noul Guvern? Cresterea salariilor pentru categoriile de bugetari (unde, in mod normal ar trebui sa aiba loc disponibilizari) si scaderea lor pentru medici (unde exista deficit de personal). Asta sa fie solutia pentru un buget echilibrat? Scaderea salariilor medicilor sa fie prioritatea noului ministru al sanatatii – si el, tot medic?     

     

    Daca domnul Cinteza a uitat, imi ingadui eu sa ii readuc in atentie adevarata problema a sistemului sanitar: subordonarea Casei Nationale de Asigurari de Sanatate (CNAS) Ministerului Finantelor. CNAS este institutia statului cu una din cele mai bune rate de colectare a taxelor. Bani exista asadar, si pentru salarii mai mari la medici, si pentru plata la timp a furnizorilor de medicamente pentru spitale. Numai ca ei nu sunt administrati si dirijati de o CNAS independenta si subordonata doar Parlamentului, ca in tarile vestice, ci de Ministerul Finantelor. Minister care a folosit banii in ultimii ani pentru a plati pensii sau alte datorii ale statului, lasand sanatatea in coada listei de prioritati.

     

    Cate sanse exista ca una din cele mai flagrante deturnari bugetare de fonduri sa ia sfarsit, mai ales ca independenta CNAS s-a aflat printre promisiunile electorale ale actualei puteri? Dar ca un medic rezident sa aiba in sfarsit venituri mai mari decat ale unui gunoier?

     

    Situatia profesorilor nu este cu mult mai diferita fata de cea a medicilor. Aceleasi salarii jignitoare, aceeasi obsesie a guvernelor de a lua o parte din fondurile care le asigura ceva decenta sociala. Sa nu sesizeze oare ministrii stupizeniile pe care le spun si le infaptuiesc? Ca fara Invatamant si Sanatate, ambele in stare jalnica acum, vor guverna o tara goala, si fizic si intelectual?

     

    Anul trecut, Ministerul de Interne condus de PSD anunta cu mandrie ca a descoperit categoriile profesionale cele mai corupte: medicii si profesorii. Urmand teoria recurentei, probabil ca ministrul justitiei din actualul Guvern PNL-PD-PUR va declansa, in curand, o razie fara precedent pentru arestarea profesorilor care incaseaza fara sa declare 150.000 de lei / ora meditatie sau a medicilor care beau cafeaua pacientilor.

  • Intre cartea lui Iliescu si cea a lui Barroso

    Problema problemelor, cauza si efectul, subiectul vedeta ramane coruptia. Sfarsitul anului 2003. Paris. Presedintele Ion Iliescu da mana cu presedintele Jacques Chirac, in fata Palatului Elysée, la capatul unei intalniri „importante“ si a unor discutii „bune“, dupa cum le explica unor ziaristi ministrul de externe Mircea Geoana, putin dupa aceea.

     

    In timp ce-si iau la revedere, Iliescu, zambind larg, strecoara in mana lui Chirac o cartulie, ceva cu reforma sau revolutie sau amandoua la un loc. Usor jenat, seful statului francez zambeste si el, protocolar, ia cartea si o vara in buzunarul hainei. Curtea palatului e scaldata intr-un soare rece, garzile de onoare saluta, portiera masinii care il poarta pe oficialul roman se inchide cu un zgomot specific, liderul de la Paris face cu mana si coloana oficiala se pune in miscare. Imediat, Chirac duce mana la buzunar, prinde cartulia cu fix doua degete si i-o paseaza unui aghiotant, in timp ce se intoarce pe calcaie si strabate grabit covorul rosu.

     

    Un an si ceva mai tarziu, noul premier al Romaniei, Calin Popescu-Tariceanu da mana cu presedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso. Zambesc amandoi, scaldati in lumina catorva blitzuri. De data aceasta, romanul este cel care are o carte in buzunar. Chiar daca n-o scoate de acolo, stie toata lumea despre ce e vorba. E cartea de vizita a portughezului. E trecut acolo numarul telefonului meu personal pe ea, si l-am rugat sa ma sune ori de cate ori va avea nevoie, a explicat Barroso.

     

    Ce semnificatie au cele doua episoade? Care e legatura dintre ele? Cum sta, in realitate, Bucurestiul privit dinspre capitalele occidentale? Si acum, ca si atunci, Romania primeste mesaje. In mare, aceleasi: starpiti coruptia, asigurati independenta justitiei si a presei, creati un mediu de afaceri sanatos.

     

    Diferenta e ca regimul Iliescu a avut mai mult timp la dispozitie decat Guvernul Tariceanu. Faptul ca mesajul e acelasi, dupa un an, ar putea sa insemne ca in Romania s-a cam batut pasul pe loc. Dar scuza mostenirii dezastruoase nu mai tine. Acum, totul apare ca o cursa contracronometru. Conteaza rezultatul si nu justificarile. Caci pe 13 aprilie Parlamentul European urmeaza sa decida daca Romania va semna Tratatul de aderare la termenul stabilit, respectiv pe 25 aprilie.

     

    Ce poate face Tariceanu in cele aproximativ 70 de zile pe care le are la dispozitie? De ispravit, nu mare lucru. De pornit, o gramada. Deocamdata, primul lucru inceput, destul de anevoios si cu destul de multe greutati, este reforma fiscala. Multi se tem insa ca pentru ceea ce a dat cu o mana (cota de 16%), guvernul va lua inapoi cu doua (acize, majorarea TVA, a impozitelor pe dividende, a celor pentru microintreprinderi, amanarea recalcularii / majorarii pensiilor, intarzierea liberalizarii contului de capital s.a.m.d.). Negocierile cu FMI sunt in toi si se poarta inclusiv in hotelurile vicepremierului George Copos si pe partiile de schi din Poiana Brasov. „Socializam“, a spus Tariceanu care, au remarcat carcotasii, n-a ratat nici un week-end, de cand e premier.

     

    De multa „socializare“, mai altfel, e nevoie prin Justitie, unde rezistenta la reforma e, deja, clasica. Nu exista declaratie a vreunui oficial european sau american care sa nu ceara reforma in acest domeniu. Primul meci, numirile din CSM, a fost pierdut de „echipa reformatoare“ a ministrului justitiei, grupul provenit „din sistem“ dovedindu-se puternic si unit. Urmatorul pas: varianta CNSAS, adica buchisirea dosarelor lui Piciorus & Co. O masura tarzie dar necesara. In conditiile in care, insa, radicalizarea pozitiilor poate insemna nu rezolvarea problemelor ci o disputa surda, de durata.    

     

    Problema problemelor, cauza si efectul, subiectul vedeta ramane coruptia. Nici o diferenta intre episodul „cartea lui Iliescu“ si cel al „cartii de vizita a lui Barroso“. Decat, poate, declaratiile mai binevoitoare ale ambasadorilor american, JD Crouch II („simt“ ca noua putere a luat o pozitie clara si se afla pe o cale buna), si britanic, Quinton Quayle (abia acum lupta anticoruptie este abordata serios), in loc de avertismentele clasice de pana acum. E adevarat, s-a dat drumul la dosare grele, precum „Afacerea Rafo“, iar pe la PNA au trecut nume altadata mari (Mischie, Iacobov, Tender) sau pitoresti (cuscra ex-senatorului Platica ori menajera ex-presedintelui C.J. Galati Gogoncea).

     

    Dar exista riscul ca, din prea mult „entuziasm“, lupta anticoruptie sa se suprapuna cu o batalie anti-PSD. Ar fi un mesaj prost. Chiar daca eventualul corupt liberalo-democrato-udemeristo-umanist s-ar gandi, astfel, ceva mai mult la alternanta la putere. Caci aici ar trebui sa se vada o diferenta esentiala intre episoadele marcate de cele doua carti, cea a lui Iliescu si cea a lui Barroso, in aplicarea corecta a celei de a treia, Constitutia.

  • Surprizele inceputului de saptamana

    Daca ar fi sa alegem „Cel mai disputat business al momentului, la noi si aiurea“, as alege petrolul. Si poate ca ar face-o si altii, pentru ca petrolul a fost si este, in ultima parte a anului trecut si la acest inceput de an, unul din actorii cei mai prezenti in mass-media.

     

    In curand, finantistii din multe companii vor avea o noua grija pe cap, peste cele mai vechi sau mai noi, cum ar fi variatia cursului de schimb. Este vorba de fluctuatia preturilor la carburanti, pana mai ieri o actiune cu mare impact pe piata din Romania, pentru ca orice crestere a valorii litrului de benzina sau motorina se regasea imediat in costul kilogramului de zahar sau al transportului. Reducerile de preturi, cele trei – patru care au fost, au fost ignorate, in schimb. Este adevarat ca o data cu trecerea timpului si pe masura ce piata s-a consolidat, formula „5% la benzina egal 5% in plus la pretul meu“ a fost oarecum uitata, dar cred ca unii o mai au salvata prin calculatoare si s-ar putea aplica iarasi.

     

    Aceasta pentru ca jucatorii importanti din distributia romaneasca de carburanti s-au decis sa schimbe mai des preturile, in functie de evolutiile de pe plan international. Primul pas l-a facut Petrom, si, mai recent, si Rompetrol, cele mai importante companii din petrolul romanesc, care au anuntat ca vor modifica preturile saptamanal. Este o liberalizare a pietei distributiei de carburanti indelung asteptata de jucatori, tinuti in frau ani de zile, pana acum, de politica de preturi a Petrom din perioada in care compania a fost detinuta de stat.

     

    In conditiile unei evolutii absolut neasteptate a pretului titeiului in ultima parte a anului trecut, cand a crescut la niveluri record de peste 50 de dolari/ baril, dependenta pietei interne de evolutia cotatiile internationale devine de neevitat. Spun neasteptate pentru ca la inceputul lui 2004 marile companii isi intocmeau bugetele pe un pret mediu al petrolului de 24,5 dolari pe baril, inselandu-se cu aproape 14 dolari.

     

    Vestea proasta ar fi ca majorarea pretului carburantilor pe piata romaneasca pana la un nivel apropiat de cele practicate in restul Europei este un fenomen care nu va mai putea fi oprit, astfel incat nivelul de un euro pentru un litru de premium la finele acestui an pare o ipoteza destul de fezabila.

     

    Vestea buna este ca romanii ar trebui sa se uite nu spre evolutia pretului titeiului Brent, cotat la Londra, ci spre titeiul rusesc, de tip Ural, care alimenteaza rafinariile romanesti. Chiar daca urmareste cu fidelitate evolutia Brentului, petrolul rusesc este constant cu cativa dolari in urma celui din Marea Nordului (in 2004, pretul mediu al petrolului Ural a fost cu patru dolari/baril mai mic decat Brent-ul). „Influenta pretului Brent in Rusia nu este foarte puternica din cauza dependentei de exporturi a economiei rusesti“, explica Dinu Patriciu, presedintele Rompetrol.

     

    Patriciu spune ca grupul sau va anunta preturile la pompa la inceputul fiecarei saptamani, in baza evolutiei a trei factori: pretul titeiului cu 25 de zile inainte de data anuntului, evolutia ratei de schimb a dolarului in raport cu leul si competitia de pe piata.

     

    Chiar daca pentru moment Petrom a redus preturile unor sortimente de carburanti, minunea nu va tine mult: preturile vor creste. Afirmatia se bazeaza pe diferenta dintre o actiune ce tine mai mult de imaginea companiei si realitatile pietei. Dovada este si faptul ca restul jucatorilor din piata nu au urmat de aceasta data tendinta data de Petrom, anuntand, in schimb, potentiale majorari de pret.

     

    Dar nu va determina oare cresterea preturilor si o scadere a cererii? Parerile sunt impartite. „In nici un caz. Cererea este inflexibila, nu scade cu un gram, indiferent de pret“, spune Patriciu. Gheorghe Constantinescu, director general executiv la Petrom, crede totusi ca puterea redusa de cumparare din Romania se va resimti in cazul cresterilor de pret.

     

    Nu sunt excluse noi surprize nici pe plan international, in acest an. „Pretul ar putea fi oriunde intre 40 si 100 de dolari barilul. Cresterea din ultima perioada a fost una structurala, iar pretul este unul politic si nu este determinat de cerere si oferta“, crede seful Rompetrol.

     

    Faptul ca petrolul nu va mai avea preturi scazute este sustinut si de evolutia investitiilor in zona de productie, care nu mai izbutesc sa creasca rezervele certe ci sa le mentina, cel mult. Exemplul cel mai bun sunt cele 8 miliarde de dolari cheltuite in intreaga lume anul trecut pentru lucrari de explorare si care au adus rezerve de numai 4 miliarde de dolari.

     

    O alta mutatie interesanta care se va manifesta pe piata este cresterea importantei motorinei in vanzari. Pe piata internationala pretul motorinei l-a depasit pe cel al benzinei, iar in tari unde proportia accizelor in pret o permite benzina a devenit la pompa mai ieftina deca motorina, este cazul Elvetiei. Iar in rest exista o tendinta clara de apropiere a preturilor la benzina si motorina.

  • Brain-hunting la Instituto de Empresa

    David Standen „miroase“ un manager bun in doua ore. Director de admisii la Instituto de Empresa, una dintre cele mai bune scoli de business din lume, el zboara din capitala in capitala pentru a-si recruta bursierii. Pe romani i-a „incercat“ pentru prima data saptamana trecuta, cand a acordat revistei BUSINESS Magazin un interviu despre cum sunt recrutati „studentii“.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum ati organizat recrutarea in Romania?

    David Standen: In Romania nu avem o baza de date cu studenti, asa ca tot ce am facut a fost sa anuntam intr-un ziar ca venim. Puteau aparea la intalnire 100, sau nimeni. Au venit patru. Mai putini decat speram, dar a fost un inceput bun avand in vedere ca am avut o campanie de comunicare intarziata si destul de slaba. Oricum, cel putin doi dintre ei vor fi niste candidati foarte buni si nu m-ar mira sa devina studenti ai IE in 2005 sau 2006.

     

    Ce presupune o sesiune de recrutari reusita?

    In Bulgaria am avut una dintre cele mai reusite intalniri. Desi am fost pentru prima data acolo, au venit peste 50 de oameni. In Bulgaria insa am facut mai multa publicitate. Cea mai slaba reactie am primit-o anul trecut cand am fost pentru prima data in Budapesta. A venit o singura persoana. Multe scoli n-ar mai fi revenit acolo, dar noi, cand ne angajam fata de o tara, ne pastram angajamentul. La fel vom face si cu Romania.  Vom reveni in toamna sau la inceputul anului viitor, si atunci vom pune la punct o campanie de comunicare mai buna.

     

    In ultimii ani asistam la o inflatie de programe MBA. Prin ce se deosebeste Instituto de Empresa de alte programe?

    Se afla in Spania si suntem cunoscuti drept „antreprenori“. Antreprenoriatul a aparut in curicula tuturor scolilor de business acum cinci ani, dar noi suntem antreprenori de 20 de ani. De 20 de ani nimeni nu a absolvit IE fara sa produca macar un business-plan.

     

    Diversitatea este un alt lucru pentru care suntem bine cunoscuti. Scolile europene, in general, sunt cunoscute ca fiind mai diverse decat cele americane. IE e chiar mai diversa decat media lor. Nu vorbesc doar din perspectiva nationalitatii studentilor, ci si sub aspectul pregatirii lor anterioare si al afacerilor pe care vor sa le inceapa. Sa va dau exemplu al diversitatii de la IE: un profesor din Pennsylvania, care a predat un curs la IE in toamna, a primit la o intrebare 20 de raspunsuri diferite de la o clasa de 30 de oameni.

     

    Nu i-a venit sa creada. Le-a spus studentilor: „Pun intrebarea asta de ani de zile, si intotdeauna clasa cade de acord asupra unui singur raspuns“. Asta intelegem prin diversitate la IE. Si inca un lucru de care suntem foarte mandri este ca avem cel mai mare procentaj de femei inscrise la cursurile unei scoli de business. Media europeana este de 19%. Noi avem aproape 40% in acest an, iar la anul vom avea 50%.

     

    Cum controlati aceste proportii?

    Anul acesta, Centrul pentru Diversitate si Management Global condus de Selia de Anca, faimoasa in domeniul diversitatii in educatia de busines, ofera 20 de burse pentru femeile din Europa de Est, din Orientul Apropiat sau din Africa. Aceste burse acopera 50% din cheltuielile totale.

     

    Ce scop urmariti prin acest echilibru numeric intre sexe?

    Selia de Anca a facut recent o cercetare asupra unor companii americane foarte mari, care voiau sa creasca diversitatea in administratiile lor, angajand manageri femei. Ceea ce au constatat ulterior aceste companii este ca femeile angajate nu aduceau absolut nici o schimbare. Iar concluziile cercetarii au fost ca, de fapt, femeile nu aduc diversitatea. Oricine s-ar fi oprit cu cercetarea acolo. Selia nu s-a oprit. A descoperit ca aceste femei au fost educate in programe de MBA unde barbatii constituiau majoritatea covarsitoare.

     

    Au fost invatate sa fie manageri barbati. Au fost dezvatate de strategiile manageriale feminine. Si concluzia a fost ca femeile trebuie educate in locuri in care opiniile si strategiile femeilor sa fie nu doar acceptate, dar si discutate ca alternative. Selia spune: nu avem nevoie doar de femei manageri, ci si de barbati manageri care sa stie sa foloseasca caracteristicile managementului feminin.

  • Guvernul a relaxat impozitele, FMI a venit sa stranga la loc surubul

    Dupa ce a inghitit neintrebat galusca introducerii cotei unice de impozit pe mai multe categorii de venituri, Fondul Monetar International si-a trimis oamenii la Bucuresti pentru a incepe sa stranga surubul. Si dupa ce l-au strans trei zile la rand, guvernul i-a scos in week-end la Poiana Brasov, pentru a relaxa discutiile.

     

    Pana pe 8 februarie, cele doua parti trebuie sa cada de acord asupra textului unui nou memorandum de politici economice, care sa amendeze acordul semnat de Romania cu FMI in vara anului trecut. Ajustarea acordului se impune in urma reducerii de impozite pe profit si pe venit, aplicate de guvern in numele respectarii unei promisiuni electorale si care a redesenat cadrul fiscal in lipsa unor consultari prealabile cu Fondul.

     

    Daca lucrurile merg bine, in urma actualei runde de negocieri guvernul Tariceanu va primi un ragaz pentru indeplinirea anumitor preconditii, iar daca se va tine de cuvant, lumea financiara internationala va afla pe la inceputul primaverii daca Romania are in continuare binecuvantarea FMI asupra politicilor macroeconomice. Iar aceasta binecuvantare este esentiala in fata Comisiei Europene, care a delegat Fondului bataia de cap a urmaririi eforturilor Romaniei de continuare a reducerii inflatiei, a restructurarii economiei si a recuperarii decalajelor de dezvoltare printr-o crestere economica rapida, insa in conditiile mentinerii unui echilibru macroeconomic.

     

    In contextul nou creat de reducerile de impozite, FMI se teme ca inflatia va incepe sa creasca, alimentata de cererea de consum care oricum era foarte puternica. Dupa primele zile de tatonari, greul de-abia incepe, pentru ca vine randul adevaratelor negocieri, pe solutii concrete de limitare drastica a deficitului bugetar pe 2005. Pentru ca reducerea deficitului este chiar nodul discutiilor. Deficitul bugetar este chemat inca o data sa ajute la tinerea in frau a inflatiei prin evitarea unei stimulari suplimentare a cererii de consum, respectiv la controlul deficitului de cont curent.

     

    Si pentru ca minuni in materie de strangere a banilor la buget nu s-au inventat, negocierea cu FMI aduce pe masa trei variante mari si late: majorari de accize si, eventual, de TVA, introducerea de noi impozite, cum ar fi un impozit specific pe tranzactiile imobiliare ori a unui impozit pe avere, si, in fine, reducerea de cheltuieli publice.

     

    Iar daca oficialii guvernamentali spun „vom gasi surse de venituri la buget, altele decat majorarea TVA“, inseamna ca nu ramane la indemana decat varianta taierii de cheltuieli. Si cum salariile in sectorul bugetar si al companiilor de stat trebuie platite orice ar fi, la fel ca si pensiile, inseamna ca 2005 ar trebui sa aduca o restrangere a cheltuielilor cu investitiile publice. Aceasta in conditiile in care bugetul este supus unei presiuni in crestere de nevoia cofinantarii fondurilor acordate de Uniunea Europeana si care nu pot fi trase in lipsa unei contributii locale.

     

    Noul guvern instalat in urma cu o luna are drept partener de discutie un nou negociator-sef care se ocupa de relatia Fondului cu Romania. In ultimii ani a supravegheat derularea acordurilor dintre FMI si Ucraina, asa incat cunoaste bine problemele economiilor din regiune. Belgianul Emmanuel van der Mensbrugghe, al carui nume cu multe consoane a pus in dificultate chiar biroul purtatorului de cuvant al guvernului, este cunoscut ca un expert riguros, care da dovada de inflexibilitate cand e vorba de intelegeri nerespectate.

     

    Cu toate ca stie ca Guvernul Tariceanu nu a avut la dispozitie decat o luna pentru a se pregati de negocieri, si a fost plimbat pe Valea Prahovei, Van der Mensbrugghe o va tine una si buna: ca deficitul bugetar al Romaniei pe anul 2005 trebuie tinut cat mai jos, pe la 0,5% din PIB. Si nu va da verde discutarii memorandumului suplimentar in board-ul de la Washington pana cand nu va fi sigur ca guvernul a luat toate masurile pentru ca bugetul sa poata strange banii necesari mentinerii unui decalaj cat mai mic intre veniturile si cheltuielile publice.

     

    Masurile cu pricina nu trebuie inventate; ele exista in instrumentarul Fondului si vor fi puse pe masa guvernului roman. Cum-necum, reducerea de impozite de inceput de an va ajunge sa ne coste, cel putin anul acesta: prin scumpirea mai mare a carburantilor accizati, dar posibil si prin introducerea unor noi impozite.

     

    Razvan Voican este redactor-sef adjunct la Ziarul Financiar

  • Despre Marii si palarii populare (II)

    Dreapta romaneasca va trebui sa decida cat de curand intre liberalism si corporatism. Lucrurile vin de se leaga. Nodul, aparent incalcit, incepe sa se desfaca de la sine, in momentul in care incepi sa tragi de unul dintre capete.

     

    Cand se vorbeste – cum se vorbeste acum in Romania din ce in ce mai raspicat – despre avantajele unui sistem bipolar, in care doua blocuri politice alterneaza mai mult sau mai putin disciplinat la guvernare, stii sigur ce te asteapta dupa colt: regim prezidential, vot uninominal cu sistem de reprezentare majoritara, stat minimal(ist), neo-liberalism. Conceptele, prin natura lor, tind sa se imbarlige unul de celalalt si sa umble, precum cainii vagabonzi, in haite. Tocmai de aceea, a vorbi despre unul fara a le pomeni pe celelalte este mai mult decat o greseala logica – poate fi o catastrofa cat se poate de practica.

     

    Salutam saptamana trecuta, in aceasta pagina, interventiile si propunerile lui Toader Paleologu, un excelent analist de altminteri, cu care se intampla sa fiu de aceasta data intr-un dezacord complet. Ii admiram insa limpezimea expunerii si coerenta. Dupa stiinta mea insa, este singurul comentator care, dincolo de disputele zilei, propune un sistem politic articulat, conform principiului „daca «x», atunci «y»“, „daca «y», atunci «z»“. Macar sa stim cum stam. Sa stim cum stam, inainte de a fi prea tarziu, vreau si eu. De aici incolo insa, pozitiile noastre difera fundamental.

     

    Dupa cum spuneam si saptamana trecuta, politicienii romani ar trebui sa mai treaca pe la biblioteca: mitul statului minimalist s-a spulberat de multisor in societatea occidentala. Statul nu e Pilat din Pont, sa se poata spala pe maini deopotriva de problemele economice si de cele sociale. Si-atunci intrebarea care se pune nu este „daca“, ci „in ce fel trebuie statul sa se implice?“. Or, daca una dintre premisele de baza ale neo-liberalismului s-a dovedit la fel de gaunoasa precum cea a eliminarii exploatarii omului de catre om in socialismul marxist, ne putem astepta ca si alte „canoane“ ale liberalismului sa scartaie pe ici, pe colo, si-anume prin partile esentiale.

     

    Ca sistemul de vot majoritar (uninominal, pe districte) favorizeaza, pe termen mediu si lung, aparitia sau intarirea unui sistem bipartinic intra deja in categoria de cunostinte „Ana are mere“. Ca acest sistem, insa, ar fi mai eficient – din toate punctele de vedere (politic, economic sau social) decat cel multipartinic, cu reprezentare proportionala, nu mai este atat de sigur. Dimpotriva. Studii deopotriva teoretice si empirice demonstreaza – aproape fara putinta de tagada (daca asa ceva e vreodata posibil in stiintele politice) – ca sistemul de reprezentare proportionala este mai democratic, mai stabil si mai coerent.

     

    M-am numarat, si ma numar, printre sustinatorii introducerii votului uninominal – cu doua conditii. Prima – sa fie aplicat doar la Senat. In fond, Senatul ar trebui sa reprezinte un fel de Sfat al Batranilor, in care greutatea si experienta personalitatilor sa asigure continuitatea si echilibrul necesare pentru balansarea unei vieti politici altminteri zbuciumate prin definitie.

     

    A doua conditie – ciclurile electorale ale Senatului si Camerei Deputatilor sa fie modificate si decalate, in sensul prelungirii mandatului senatorilor si scurtarii celui al deputatilor, dupa modelul american, ba chiar armonizate cu alegerile pentru Parlamentul European. Sistemul mixt, propus la un moment dat de catre liberali, dupa modelul rusesc, imi apare drept o struto-camila experimentala, lipsita de orice fel de legitimitate teoretica sau practica.

     

    Abia cand aceste doua conditii vor fi satisfacute putem lua in considerare o discutie despre avantajele si dezavantajele regimului prezidential versus cel parlamentar. Pentru moment, dupa cum se poate constata si cu ochiul liber, republica semi-prezidentiala reprezinta, in Romania si aiurea, o struto-camila cu o capacitate de adaptare mult superioara celei mentionate anterior. Struto-camilele, ca si oamenii, nu sunt nascute egale decat, cel mult, in fata creatorului lor.

     

    Marea alegere, in fata careia este pusa insa dreapta romaneasca, este cea intre neoliberalism si neocorporatism. Liberalismul e abstract. Corporatismul e organic. Diferenta dintre ele e cea dintre copilul conceput „in eprubeta“ si cel nascut pe cai naturale. Stiu. In Romania de astazi, liberalismul „suna bine“, corporatismul „suna rau“. Aduce aminte de Mussolini si de legionari. Conceptele nu sunt insa servicii de telefonie mobila.

     

    Daca cineva ar avea curiozitatea sa-si faca privirea roata prin Europa, ar constata, cu surprindere, ca Germania, bunaoara, e corporatista, iar crestin-democratii germani („populari“, la nivel european) au avut o contributie esentiala in crearea acestui sistem corporatist, in care vocile diferitelor segmente sociale resping, macar in principiu, cacofonia si tind, macar teoretic, spre o democratie consensuala. Iar Germania nu este singurul exemplu (si, poate, nici cel mai bun).

     

    Neoliberalismul tinde sa favorizeze sistemele cu reprezentare majoritara, bipartinice, cu guvernare monocolora si, de aceea, pretins mai eficienta. In contrapartida, neocorporatismul favorizeaza sistemul de reprezentare proportionala, multipartinic si guvernarile bazate pe coalitie. Stiu.

     

    La aceasta ora, a preamari avantajele guvernarii in coalitie pare a fi un gest sinucigas pentru orice analist politic roman. Daca o fac, totusi, e pentru ca – parafrazand un slogan electoral – stiu ce spun si spun ce stiu. Din nou va cer sa ma credeti pe cuvant. Pentru o tara latina si predominant ortodoxa, copiii nascuti pe cai naturale sunt intotdeauna de preferat celor din eprubeta. Chiar daca toti sunt botezati Maria.

  • Cinema pe picior mare <BR>

    In timp ce privesc un peisaj de iarna, spectatorii din sala de cinema intind mana sa prinda in palma fulgii de zapada. Apoi merg in viteza cu trenul si stomacul li se strange ghem la curbele mai stranse. Toti vad imaginile printr-o pereche de ochelari speciali. In fata lor, desenul animat „Polar Express“ ruleaza pe un ecran a carui inaltime poate ajunge pana la opt etaje de bloc si este mai lat decat pot cuprinde ochii dintr-o singura privire. Oamenii au senzatia ca au intrat in universul filmului. In realitate, stau in fotoliu intr-un cinematograf Imax.

     

    Imax, tehnologia ecranului gigant, inventata acum 40 de ani, a ajuns in sfarsit o afacere profitabila, cunoscand in prezent o extindere rapida in salile de cinema si inregistrand incasari tot mai mari din vanzarea biletelor. Imax este acronimul de la Image MAXimum (imagine maxima), dar se aplica fara exagerari si pentru a descrie interiorul unui cinematograf Imax, care arata asemeni unui urias auditorium.

     

    In ultima luna, cererea de bilete la cinematografele Imax a crescut in mod spectaculos o data cu lansarea variantei 3D a desenului animat „Polar Express“ produs de studiourile Warner Bros. De la bun inceput, filmul s-a transformat intr-un veritabil record de box office pentru cinematografele Imax, desi performantele sale au fost mai putin remarcabile in proiectiile obisnuite.

     

    Tehnologia Imax a fost dezvoltata de corporatia canadiana cu acelasi nume, care saptamana trecuta a anuntat ca – in 11 saptamani de la lansare – toate cinematografele din reteaua Imax in care a rulat „Polar Express“ au vandut bilete in valoare de peste 40 de milioane de dolari. Intrarea desenului animat „Polar Express“ in salile de cinema Imax a fost echivalentul unei premiere cinematografice, acesta fiind primul film de fictiune lansat concomitent atat in versiunea pentru ecran obisnuit cat si in versiunea pentru o proiectie 3D.

     

    Dar ce inseamna de fapt o proiectie in Imax? In primul rand este vorba de formatul peliculei, care in cazul Imax are o latime de 70 mm si 15 perforatii pe fotograma. In consecinta, pelicula este mai lata decat cea de la o proiectie normala (35 mm), si astfel imaginile proiectate pe ecran sunt mai luminoase si mai cuprinzatoare.

     

    Cu alte cuvinte, tonurile de albastru sunt mai albastre si cele rosii mai rosii, iar claritatea este „de cristal“. Pentru o proiectie in 3D se folosesc doua role de film, cate una pentru fiecare ochi, care impreuna recompun o imagine color 3D, perceputa de spectator printr-o pereche de ochelari speciali. „Polar Express“ este primul film de fictiune care a fost retranspus in format 3D, si asta datorita faptului ca tehnologia folosita la realizarea acestui desen animat a permis ca procedeul de reconversie sa fie mai simplu.

     

    Pana acum, tehnologia Imax 3D a fost folosita in principal pentru  realizarea de documentare in format 3D despre stiinta, natura sau calatoriile spatiale. Cum insa efectele obtinute au fost cu adevarat fascinante, tehnologia Imax 3D a reusit sa convinga inclusiv nume sonore din lumea filmului, unul fiind cel al lui James Cameron, regizorul filmului „Titanic“.

     

    In 2003, Cameron a realizat documentarul „Ghosts of the Abyss“ („Fantomele abisului“), o explorare a epavei Titanicului, iar saptamana trecuta studiourile Walt Disney au anuntat lansarea unui nou documentar marca Cameron destinat proiectiilor in 3D. Noul film se numeste „Aliens of the Deep“ („Monstrii din adancuri“) si are ca subiect viata creaturilor din adancurile oceanelor care traiesc la adancimi unde lumina soarelui nu mai ajunge.

     

    Retranspunerea unui desen animat pentru o proiectie in 3D e cea mai noua intrebuintare a tehnologiei Imax, insa chiar si fara un efect in 3D, vizionarea unui film pe un ecran Imax are un impact vizual considerabil mai mare. Initial, filmele care rulau in cinematografele Imax erau realizate de la bun inceput pentru acest tip de proiectie, insa in 2002, compania canadiana a introdus o tehnologie cu costuri reduse, prin care practic orice film obisnuit putea fi transpus digital pentru a fi proiectat pe ecrane Imax. In consecinta marile studiouri de film americane au lansat pentru productiile cele mai spectaculoase – precum „Spider-Man 2“, „Matrix Revolutions“ sau „Harry Potter si prizonierul din Azkaban“ – inclusiv varianta pentru proiectii pe ecrane Imax.

     

    Insa nici un film de fictiune difuzat pana acum in cinematografele Imax nu a cunoscut succesul inregistrat de varianta 3D a desenului animat „Polar Express“, regizat de Robert Zemeckis. Prima reactie a venit de la producator, si anume studiourile Warner Bros., care au anuntat la mijlocul lunii decembrie ca urmatorul film al cunoscutului regizor Tim Burton, „Charlie And The Chocolate Factory“, avandu-l in rolul principal pe Johnny Deep, va fi lansat simultan atat in format normal cat si in varianta retranspusa digital pentru ecran Imax.

     

    Filmul este programat sa apara la inceputul lunii iunie a acestui an si aduce pe ecrane best-seller-ul lui Roalt Dahl, despre povestea unui excentric fabricant de ciocolata si cea a micutului Charlie, care lucreaza in fabrica lui. „Am lucrat cu Imax la sase proiecte in ultimii doi ani, iar atat performantele de box office cat si reactia publicului au depasit in mod constant asteptarile la fiecare lansare“, spune Dan Fellman, presedintele diviziei de distributie al Warner Bros.

     

    Succesul inregistrat de filmele retranspuse digital pentru proiectii Imax, si nu in ultimul rand vanzarile record de bilete pentru „Polar Express“ varianta 3D, au avut efect si la bursa electronica americana NASDAQ, unde actiunile companiei canadiene au crescut cu 64% in ultimele trei luni. Mai mult, in ultima vreme Imax anunta aproape in fiecare saptamana ca a mai incheiat un contract pentru a deschide noi sali de cinema cu tehnologie Imax, si trebuie spus ca beneficiarii sunt raspanditi prin toata lumea, din China pana in Quatar si din Rusia pana in Mexic. Extinderea rapida a acestui tip de cinematografe se datoreaza si noului sistem MPX, dezvoltat de compania mama, si anume o tehnologie prin care o sala de proiectie obisnuita poate fi reconvertita la formatul cu ecran urias la costuri care fac proiectul eficient din punct de vedere economic.

     

    In prezent exista 235 de cinematografe Imax in 35 de tari, insa oficialii companiei au declarat ca pana la sfarsitul anului numarul lor va ajunge la 300, inca 60 aflandu-se pe lista de asteptare. In general, contractul incheiat pentru utilarea unui cinematograf prevede ca Imax va primi la inceput o taxa de 1,5 – 2,5 milioane dolari iar ulterior drepturi de concesiune echivalente cu 5-7% din incasari.

     

    Sistemul MPX si tehnologia de retranspunere digitala a filmelor obisnuite in formatul pentru ecran urias au atras atentia si marilor distribuitori, unul dintre ei fiind divizia de cinema a Viacom, al doilea grup media din Statele Unite, care a semnat acum cinci luni un contract pentru 18 sisteme Imax.

     

    Dincolo de evolutia surpriza a filmului „Polar Express“, se intrevede un nou model de exploatare a filmelor, care nu numai ca a inregistrat audiente mai mari decat proiectiile normale, dar le permite proprietarilor de sali de cinema sa ceara pe bilete mai mult, in medie 13 dolari pentru adulti si 10 dolari pentru copii, in ideea ca filmul se proiecteaza pe un ecran mai mare.

     

    Deocamdata, incasarile realizate de cinematografele Imax reprezinta doar o fractiune din veniturile totale ale Hollywood-ului, insa se asteapta ca acestea sa creasca in 2005, o data cu lansarea de noi productii in format Imax. Este vorba de pelicula lui Tim Burton produsa de Warner Bros., desenul animat „Robots“ – realizat de studiourile Twentieth Century Fox – si de doua productii in 3D produse chiar de Imax. In plus, compania investeste masiv in realizarea unei tehnologii care sa converteasca filmele obisnuite in format 3D si nu este straina nici de ideea dezvoltarii unui sistem care sa permita trasmisii de televiziune in 3D.

     

    Pentru publicul din Romania, experienta unei proiectii Imax ramane deocamdata la nivel de informatie, insa pentru doritori cea mai apropiata destinatie e Polonia, care are deja cinematografe Imax in Varsovia, Katowice si Cracovia.