Blog

Sunt celebri si bogati. Au foarte multi bani lichizi – cat nu reusesc sa stranga majoritatea oamenilor de afaceri intr-o viata intreaga. Teoretic, pot incepe orice business. Practic, cu rare exceptii, investesc in imobiliare si turism. Sunt sportivii care au facut zeci de milioane de dolari din fotbal: jucatori – Gheorghe Hagi, Gica Popescu, Ilie Dumitrescu, Adrian Ilie – sau antrenori ca Mircea Lucescu sau Mircea Rednic.

Fiecare dintre marii fotbalisti sau antrenori romani care au evoluat la echipe de top din strainatate au acumulat, pe langa faima, averi considerabile. Dupa ce au semnat, ani la rand, contracte de ordinul sutelor de mii si milioanelor de dolari, sfarsitul carierei i-a gasit pe unii dintre ei cu cel putin zece milioane de dolari in cont. Pe parcursul acumularilor, au realizat ca se afla in fata unei probleme: cum ne investim banii pentru a le mentine si creste valoarea? 

Fostul international roman Gica Popescu (38 de ani), poreclit de colegi si de fani „Baciul“, marturiseste ca problema investitiilor a aparut imediat dupa 1990, cand au venit si primele contracte cu echipele straine. „M-am straduit, insa mi-am investit banii si bine, si prost. Cu timpul, am inteles ca e nevoie sa invat“, explica Popescu.  

Totusi, cei mai multi dintre fotbalisti s-au bazat pe fler cand a venit vorba de investitii. In loc sa apeleze la consultanti profesionisti, au mers pe mana rudelor sau a oamenilor de incredere. Adrian Ilie a investit intr-un hotel la Poiana Brasov care este administrat de socrul sau. Majoritatea angajatilor hotelui Iaki de la Mamaia, detinut de Gheorghe Hagi, sunt rude cu fostul jucator, iar Ilie Dumitrescu isi conduce afacerile impreuna cu sotia sa, Letitia. De asemenea, este de notorietate ca managerul sportiv Giovanni Becali este un sfatuitor apropiat al fotbalistilor pe care i-a impresariat: Gica Popescu, Dan Petrescu, Gica Hagi. „Giovanni intotdeauna a sfatuit fotbalistii sa tina de bani“, isi aminteste Popescu. 

Lipsa de incredere in oameni din afara cercului de apropiati are si explicatii. Sunt situatii cand sportivii au dat credit unor parteneri care, nesupravegheati indeaproape, au pus pe butuci afacerile care le erau lasate pe mana. Este cazul antrenorului Mircea Lucescu care, desi s-a orientat catre afaceri teoretic bune, a avut surpriza neplacuta sa-si vada firmele falimentate. Sunt deja de notorietate insuccesele lui Lucescu la fabrica de pantofi din Iasi, la compania de asigurari Croma sau la intreprinderea Romradiatoare de la Brasov. Ce e de facut daca ai multi bani, insa nu te pricepi sa faci afaceri, iar „prietenii“ sunt gata sa confirme teoria ca „omul se cunoaste la bani“? In Occident exista consultanti specializati care se ocupa exact de aceasta categorie de oameni bogati, insa fara cunostinte de management: mari fotbalisti, vedete de televiziune sau cinema, avocati, medici. In baza unui contract de consultanta, banii sunt investiti si administrati in mod profesionist, iar consultantii dau un raport regulat clientului sau clientilor lor. Sunt situatii cand o asemenea firma de consultanta pune la un loc banii mai multor indivizi si creeaza un mic fond de investitii de tipul private equity. Banii sunt plasati in proiecte mai mari, cu randamente superioare.

Si in Romania exista know-how pentru un asemenea tip de consultanta, insa realitatea este ca sportivii nu apeleaza la astfel de servicii. Lipsa de incredere si, uneori, de deschidere sunt principalele motive. „Am mers in afaceri cu familia. Ne-am dezvoltat incet. Nu ne-am aruncat cu capul inainte“, isi defineste Adrian Ilie filozofia de investitii. In varsta de 31 de ani, fotbalistul supranumit „Cobra“ a jucat pana in aceasta vara la FC Zürich, insa nu mai este dispus sa semneze un contract in orice conditii. Pana acum a castigat din fotbal aproximativ 10 milioane de dolari.

Horia Galateanu, consultant la Roland Berger Strategy Consultants, subliniaza prapastia dintre fotbalisti si profesionistii in investitii: „In Romania s-a format o clasa de oameni care castiga foarte multi bani fara sa aiba cunostinte de management sau cultura investitionala. Din pacate, oamenii din aceasta categorie nu apeleaza la serviciile unor profesionisti si investesc dupa ureche sau dupa sfaturile rudelor“. Consultantul de la Roland Berger mai spune ca, folosind expertiza unor profesionisti, banii fotbalistilor ar putea aduce randamente mai bune. In plus, acestia ar beneficia de castiguri viitoare solide, prin diversificarea investitiilor.

E adevarat ca sportivii cu multi bani nu dau navala in birourile specialistilor in investitii, dar ceva consultanta tot folosesc. Intervievati de BUSINESS Magazin, Gica Popescu sau Ilie Dumitrescu au confirmat existenta unui „prieten“ care ii povatuieste in materie de plasamente. Prietenul fotbalistilor – Paul Prodan, director in cadrul ING Bank – a refuzat sa comenteze pe aceasta tema. Fotbalistii consiliati de Prodan au conturile la ING si sunt considerati clienti de lux, statut care ii revine oricarei persoane care are un depozit de cel putin 100.000 de euro. Clientii de lux ai unei banci beneficiaza de servicii de private banking. „Asa pot sa-si negocieze individual cursul de schimb sau dobanda“, spune Calin Pop, corporate affairs manager in cadrul ING.

„Am investit bazandu-ma pe fler“, declara fostul international roman Ilie Dumitrescu (36 de ani) care, dupa incheierea activitatii fotbalistice, a devenit  antrenor la echipa greceasca Akratitos Atena. Dumitrescu explica foarte clar de ce fotbalistii prefera sa investeasca in imobiliare si turism: „Mai ales imobiliarele sunt investitii care nu necesita prezenta mea in Romania si care se pot administra fara prea multa bataie de cap“. In cazul lui Ilie Dumitrescu, toate investitiile pe care le-a facut pana acum au fost in domeniul imobiliar: a cumparat galeria de arta „Hanul cu Tei“ nu doar pentru ca fostul fotbalist este pasionat de arta, ci mai ales, datorita pozitiei cladirii, in centrul istoric al Capitalei.

Dumitrescu a cumparat anul trecut etajul I al cladirii si 350 mp din curtea interioara. „De cand am cumparat, pretul pe metrul patrat a crescut cu 60%. Pretul platit de mine a fost de 1.000 de euro/mp“, mai spune fostul international, care estimeaza valoarea acestei investitii la peste trei milioane de euro. Dumitrescu a mai cumparat o casa pe strada Paris, in care, de altfel, locuieste. Pe langa faptul ca valoarea unei case intr-o asemenea zona (resursa limitata!) nu poate decat sa creasca, Dumitrescu pune pret pe casa din strada Paris pentru prestigiu: cum spune el, „locuinta te reprezinta“. 

Deocamdata, activitatea „Hanului cu Tei“ nu este o afacere foarte banoasa, actualul proprietar afirmand ca este bucuros daca le poate plati celor 40 de angajati ai sai (mosteniti de la stat) salariile. Una peste alta, interzicerea traficului rutier in centrul vechi a redus cu 50% vanzarile de obiecte de arta, se plange Dumitrescu. „Galeria de arta nu este o afacere. Targetul meu este sa mentin valoarea brandului «Hanul cu Tei».“ Aplecarea spre arta nu este atributul exclusiv al lui Ilie Dumitrescu. Dupa meciuri si antrenamente istovitoare, Adrian Ilie se deconecteaza in timpul liber cantand la orga. Totusi, pentru el, arta a ramas doar la capitolul „loisir“, nereprezentand o preocupare investitionala. Principalele active ale lui Ilie sunt hotelul de patru stele Ruia din Poiana Brasov si complexul de vile din aceeasi statiune turistica.

„Cobra“ a investit circa cinci milioane de dolari la Poiana Brasov, adica jumatate din toti banii pe care i-a castigat din fotbal de-a lungul carierei. A ales aceasta statiune datorita sfaturilor socrului sau, care a lucrat in turism la Poiana Brasov inainte de Revolutie. „Din 1997 am inceput sa investim in cabana Ruia, pe care am transformat-o ulterior in hotel de patru stele“, povesteste Ilie. In opinia sa, investitia in teren (in total doua hectare), incluzand modernizarea constructiei si dezvoltarea unui cartier de vile pentru inchiriat, si-a dublat sau chiar triplat valoarea de-a lungul anilor. „Daca vorbim doar de teren, pretul unui metru patrat a explodat de la 40 de dolari la 150 de euro.“

Adrian Ilie a mers in afaceri alaturi de Iulian Filipescu, cei doi fiind colegi de echipa la FC Zürich. Doua din cele 13 vile din minicartierul de la Poiana Brasov ii apartin lui Filipescu. Aceeasi asociere a functionat si in zona rezidentiala Pipera din apropierea Bucurestiului, unde cei doi au construit impreuna vile de inchiriat pe o suprafata de 3.000 mp. Adrian Ilie mai are o vila in zona Herastrau si o casa in Craiova, orasul sau de bastina. Tot in Craiova, Ilie a avut la inceputul anilor ‘90 discoteca Aristocrat, afacere de mare succes la care a renuntat din cauza unor neintelegeri cu proprietarii cladirii. Poate, Aristocrat este singurul business care are ceva in comun cu pasiunea lui Ilie pentru muzica. 

Pana la urma, fotbalul – sportul din care s-au castigat mult mai multi bani decat au putut acumula oameni de afaceri „de meserie“ – mai reprezinta ceva pentru fostii jucatori sau pentru cei aflati la final de cariera? „Pentru mine, fotbalul a fost si va ramane cea mai buna afacere“, afirma Ilie Dumitrescu. Asa se explica dorinta fostului fotbalist de a antrena in continuare. In aceeasi situatie se afla si Gheorghe Hagi, supranumit „Regele“, care recent a fost in carti pentru postul de antrenor la Steaua Bucuresti. 

Gica Popescu a continuat sa faca bani din fotbal si dupa ce a dezbracat tricoul de fotbalist. Popescu este asociat cu Giovanni si Victor Becali in compania de management sportiv Becali & Popescu. Business-ul de promovare si vanzare a fotbalistilor nu este insa nici constant, nici previzibil. „In 2003, anul in care am devenit actionar la Becali & Popescu, s-au facut 20 de transferuri, insa ulterior nu ne-a mai mers la fel de bine“, povesteste fostul fotbalist, actualmente investitor. „Managementul sportiv reprezinta o tranzitie catre altceva. Deocamdata, imi face placere, pentru ca am radacini in lumea fotbalului.“ 

Legaturile lui Popescu cu fotbalul s-au pastrat si prin crearea scolii de fotbal de la Craiova, investitie care a totalizat 2,7 milioane de euro. La scoala lui Gica Popescu sunt inscrisi 250 de copii cu varste cuprinse intre opt si 18 ani. Investitia intr-o asemenea afacere este, in mod cert, una pe termen mediu si lung: este suficient ca trei-patru tineri fotbalisti sa fie transferati la echipe mari de peste hotare, pentru sume cuprinse intre 500.000 si un milion de euro, pentru ca banii plasati in scoala de fotbal sa fie recuperati. Cu ideea de a deschide o scoala pentru tineri fotbalisti cocheteaza si Adrian Ilie. Acum studiaza mai multe posibile amplasamente pentru scoala, in Ardeal (inclusiv din Brasov, zona in care detine doua hectare de teren). „Vreau sa fac o echipa pentru liga a doua, de aceea sunt interesat de o baza sportiva omologata“, explica Adrian Ilie. Fotbalistul oltean are si propria companie de impresariat. Unul din jucatorii manageriati de Adrian Ilie este chiar fratele sau, Sabin – in prezent fotbalist la o echipa din China. „O scoala de fotbal are sens alaturi de o companie de management sportiv“, afirma Ilie Dumitrescu, care nu crede ca va investi in acest domeniu, desi el insusi a deschis la sfarsitul anilor ‘90 o companie de impresariat, Sport & Business World. 

Prietenia de pe terenul de fotbal s-a pastrat si in afaceri. Nu este un secret ca Gheorghe Hagi, Dan Petrescu si Gica Popescu sunt parteneri de afaceri. „Eu impreuna cu Gheorghe Hagi, Dan Petrescu si Victor Becali dezvoltam un proiect imobiliar la Bucuresti, pe Soseaua Nordului“, afirma Gica Popescu. De fapt, afacerile lui Popescu cu Hagi pot fi considerate afaceri in familie, cei doi fosti jucatori fiind cumnati. In plus, contactat de BUSINESS Magazin, Dan Petrescu a spus ca merge in afaceri pe mana lui Gica Popescu – un adevarat mentor pentru cel poreclit „Bursucul“. „Gica este seful. Asa a fost dintotdeauna“, a declarat Dan Petrescu.

Imobiliarele reprezinta specialitatea lui Gica Popescu. De altfel, lui ii place sa compare structura sportiva solida a generatiei sale cu structura unui bloc construit inainte de 1990. „In anii premergatori Revolutiei ne-am format ca sportivi si, ulterior, avand ocazia sa jucam la echipe de club din strainatate, ne-am slefuit. Ne-am schimbat mentalitatea“, conchide Popescu. „Generatia noastra a schimbat eticheta fotbalistului roman.“  Popescu a facut o pasiune pentru Spania, dupa perioada in care a jucat pentru FC Barcelona. Cu aceasta echipa, el a castigat in sezonul 1996-1997 Cupa Spaniei si Cupa Cupelor. Dupa ce a incetat sa mai fie fotbalist activ, a devenit un investitor imobiliar pe piata spaniola.

Daca Adrian Ilie se lauda ca nu a vandut si nu va vinde nici una din achizitiile sale de real estate, modelul lui Gica Popescu este inspirat de piata de capital: cumpara si vinde cu un anumit castig. Impreuna cu alti investitori imobiliari, cumpara cladiri de apartamente in faza de proiect, dupa care vinde apartamentele separat. „Impreuna cu partenerii mei, luam cate 50 de apartamente o data si le vindem unul cate unul. Acest gen de investitie ne aduce un randament de circa 30-40% intr-un an si jumatate“, povesteste Popescu, omul care a investit, in special, la Ibiza si Madrid. „Am cumparat constructii mai ales pe malul Marii Mediterane.“ Investitiile imobiliare ale fostului capitan al nationalei au avut si randamente de 400% pe o perioada de cinci ani (tot in Spania), iar valoarea unei case cumparate in Dubai a crescut de 20 de ori: de la 90.000 de dolari la doua milioane, in doar cativa ani. Popescu spune ca in acest caz a avut inspiratie, dar si mult noroc.

Desi nu este absolvent de MBA, actualul om de afaceri aplica un principiu „de aur“: nu investeste doar banii proprii, ci se dezvolta si cu fonduri atrase. „Banii tai sunt cei mai scumpi“, spune Popescu, ale carui investitii in real estate se ridica la 10 milioane de dolari. Cat despre studii de specialitate, este interesat sa urmeze cursurile unui MBA romanesc, daca ar avea mai mult timp liber la dispozitie.

Imobiliare si iar imobiliare. Horia Galateanu de la Roland Berger pune investitiile in cladiri si terenuri ale oamenilor de fotbal mai mult pe seama inspiratiei. „Intamplator, zona imobiliara are potential. Din intamplare, au ales o zona buna“, comenteaza Galateanu.

Hotelaria este o alta afacere predilecta a fotbalistilor. Hotelaria privita tot ca investitie imobiliara. Adrian Ilie are hotelul de 32 de camere Ruia din Poiana Brasov, Hagi este proprietarul hotelului Iaki de la Mamaia, iar Gica Popescu a terminat un hotel la Calafat, inceput in primii ani ‘90. Ilie Dumitrescu a achizitionat cabana Belvedere, situata intre Paraul Rece si Predeal. Deocamdata, antrenorul de la Akratitos Atena doar a cumparat imobilul si terenul de 2.100 mp, insa nu s-a ocupat de aceasta investitie. El urmeaza sa construiasca pe acest teren un hotel impreuna cu un partener strain. „Oricum valoarea locului creste“, comenteaza Ilie Dumitrescu. Nici Anghel Iordanescu, fost antrenor al echipei nationale, nu s-a tinut departe de turism, fiind proprietarul a doua hoteluri din Predeal. 

Hotelaria este o afacere buna din doua puncte de vedere: valoarea activelor imobiliare creste, iar marjele de profit sunt bune (circa 50%). Acest al doilea avantaj permite o amortizare rapida. „In cinci ani, mi-am amortizat investitia in hotelul Ruia, motiv pentru care am inceput si alte proiecte“, afirma Adrian Ilie, care a investit in terenul de la Poiana Brasov si in hotel circa trei milioane de dolari.

Si Iaki, hotelul lui Hagi de la Mamaia, merge bine. De notat ca Hagi este cel mai discret fotbalist atunci cand vine vorba de afacerile sale. Fostul hotel Bucuresti de pe litoral a fost achizitionat de compania Hagi Sport, detinuta de fotbalistul roman la sfarsitul anilor ‘90, investitiile pentru modernizarea imobilului ridicandu-se la peste zece milioane de euro. Iaki a avut inca din primul an de functionare venituri de peste un milion de euro. Remarca: desi afacerile in turism ale fotbalistilor nu merg rau, managementul este realizat in general cu ajutorul rudelor si al apropiatilor si nici un sportiv nu s-a gandit pana acum sa-si afilieze hotelul unui lant international pentru a beneficia de stabilitate pe termen lung. Probabil ca majoritatea jucatorilor se gandesc ca numele lor este un brand suficient de puternic pentru a atrage clientii. Deocamdata au dreptate.

Pe langa sportivii care au facut investitii extrem de conservatoare (imobiliare, turism, depozite bancare), exista si o categorie – restransa – de investitori mai curajosi. Antrenorul Mircea Rednic a cumparat o fabrica de echipament sportiv (vanduta ulterior), Gica Popescu detine 76% din actiunile producatorului de vinuri Vincon, iar Mircea Lucescu este, de departe, cel mai diversificat antreprenor-sportiv. Cel botezat „Il Luce“, actualmente antrenor la echipa ucraineana Sahtior Donetk, si-a incercat norocul in afaceri cu incaltaminte, asigurari, turism si radiatoare pentru autovehicule. 

Practic, Lucescu a fost singurul care incercat sa faca afaceri cu adevarat. Principala sa greseala? S-a aliat cu parteneri care, profitand de absenta sa din Romania, au administrat business-urile in mod pagubos. „Eu am fost furat“, se plange Mircea Lucescu.  Cel mai recent esec al antrenorului este scoaterea la licitatie a intreprinderii brasovene Romradiatoare, unde detinea 40% din actiuni. „Compania a mers bine intre 2000 si 2005, insa ne-au ingropat datoriile istorice din perioada 1990-2000, de care eu nu stiam cand am devenit actionar in 2000“, explica Lucescu. Dupa schimbarea puterii de la finele lui 2004, Romradiatoare a fost nevoita sa-si plateasca datoriile catre Ministerul de Finante, motiv pentru care a fost scoasa la licitatie si vanduta pentru sapte milioane de euro, in conditiile in care valoarea sa este estimata de Lucescu la 15 milioane de euro. De altfel, antrenorul a contestat aceasta decizie.

O alegere cel putin la fel de proasta a fost si investitia la firma de asigurari Croma, a carei activitate a fost suspendata de Comisia de Supraveghere a Asigurarilor in primavara lui 2004, intrucat Croma ajunsese in imposibilitate de a-si mai plati obligatiile financiare fata de asigurati. Ulterior, Lucescu a vandut compania (numai de o afacere n-a fost vorba!) catre Eurom Bank. Situatie proasta si la fabrica de pantofi „Lucescu“, in care a fost asociat cu doi frati italieni. Lucescu spune ca spera sa-si recupereze de la cei doi macar banii investiti initial. 

„Nu mai vreau sa fac nici o afacere. O sa imi tin banii la banca, oricat de mica ar fi dobanda“, explica Lucescu. El mai spune ca esecurile sale au drept cauza absenta sa din Romania. „Ceilalti sportivi care s-au intors acasa au putut sa aiba grija de afacerile lor si nu au avut probleme“, conchide Lucescu.

„Il Luce“ recunoaste ca nu si-a ales oamenii potriviti pentru administrarea propriilor afaceri, insa considera ca este prea tarziu ca sa apeleze la consultanti de investitii. Totusi, daca ar fi devenit actionar 100% in afacerile spre care s-a orientat si si-ar fi ales echipe de manageri profesionisti, situatia sa ar fi fost acum cu totul alta.

Un alt antrenor care a incercat altceva decat turism si imobiliare este Mircea Rednic (43 de ani). Impreuna cu cumnatul sau, fostul elev al lui Lucescu a devenit la sfarsitul anilor ‘90 actionar intr-o fabrica de echipament sportiv si imbracaminte. In urma cu an si jumatate, Rednic si cumnatul sau au primit in schimbul actiunilor un pret de nerefuzat din partea asociatilor italieni. „Eu si cumnatul meu am primit o oferta de cumparare de patru milioane de euro“, spune Rednic, care s-a ales cu doua milioane de euro din aceasta afacere. „Am decis sa vand, pentru ca oricum nu ma pricepeam la confectii.“

Cu banii castigati a decis sa se indrepte catre domeniul preferat al fotbalistilor: real estate. Rednic a investit patru milioane de euro in terenuri si imobile pe Valea Prahovei, in Bucuresti si la Liege. Antrenorul are in Belgia doua case: una in care locuieste si cealalta pentru inchiriat. „Belgia este o tara cu resurse imobiliare limitate. Totodata, aici oricand voi gasi sa inchiriez, pentru ca aceasta tara este centrul administrativ al Uniunii Europene si al NATO.“ Dupa 26 de ani petrecuti in lumea fotbalului, ca antrenor si fotbalist, Rednic a ales, pentru moment, sa isi petreaca mai mult timp alaturi de familie. „Daca mi se va oferi ocazia sa mai antrenez, n-o sa refuz“, conchide Rednic.

Picioarele si talentul sunt considerate, in general, principalele active ale fotbalistilor si antrenorilor. Cu toate acestea, numele este „asset-ul“ numarul unu. Sportivii de succes isi vand notorietatea, asociindu-si imaginea cu diverse branduri celebre. Gheorghe Hagi a fost imaginea Texaco, a Gillette si, acum, a producatorului german de autovehicule BMW. De asemenea, Bogdan Stelea este imaginea Hummer. Mutu a fost imaginea Pepsi si Adidas, insa, dupa suspendarea sa de anul trecut din cauza consumului de cocaina, contractele sale publicitare, in valoare de 2,5 milioane de euro, au cazut. 

Ce castiga un brand puternic cand se asociaza cu imaginea unui fotbalist sau a unui sportiv? „De pilda, in Statele Unite, brandul induce consumatorului sentimentul ca performanta sportivului este determinata de utilizarea produsului promovat. In Romania, acest lucru fiind interzis, produsul se asociaza cu momente din viata privata a sportivului, sau ramane la «asocierea pasiva»“, explica Mihai Ghyka, director de marketing la producatorul de bere Interbrew si presedintele International Advertising Association Romania. 

Compania in care activeaza Ghyka este sponsorul echipei nationale de fotbal de sapte ani (cu marca Bergenbier), fiind cel mai lung parteneriat sportiv din Romania. Cat castiga fotbalistii si echipele din tara din asocierea cu mari branduri? „Contractele de asociere cu sportul variaza intre 5.000 de euro si sute de mii de euro, sumele depinzand de notorietate, rezultate si audienta generate de sportiv/echipa“, mai spune Ghyka.   In definitiv, publicitatea aduce sportivilor venituri la fel de mari ca si contractele de joc.

De exemplu, contractul record al lui Mutu din 2003 cu gruparea londoneza Chelsea, de 3,5 milioane de euro salariu pe sezon, este comparabil cu contractul de publicitate semnat cu Adidas si Pepsi. Ca sa nu mai vorbim de nivelul veniturilor obtinute de starurile fotbalului occidental: inainte de a semna cu Pepsi, despre David Beckham s-a scris ca isi va mai adauga in cont intre 30 si 50 de milioane de lire sterline.  Adrian Mutu (25 de ani) a stralucit in materie de sume de transfer si salarii anuale, insa la afaceri nu a prea excelat. Si-a construit mai degraba un renume de mare cheltuitor decat unul de investitor. Se pare ca este proprietarul clubului Melody Bar din Bucuresti si al unei fabrici de blugi care se comercializeaza la Paris. 

Sunt fotbalistii romani care si-au pus ghetele in cui oameni de afaceri? Oameni de afaceri mai putin; mai degraba investitori cu multi bani, dar foarte precauti. Nu apeleaza la specialisti, iar cand sunt trasi in piept de parteneri, ajung sa „sufle si in iaurt“. Lectia pe care o stiu bine este sa investeasca in turism si imobiliare, iar o parte din bani si-i tin la banca. De ce nu sunt dispusi sa indrazneasca mai mult? Ne intoarcem la vorba lui Ilie Dumitrescu: „Am ales investitii care nu necesita prezenta mea in Romania si care se pot administra fara prea multa bataie de cap“.