CHELTUIELI: Costurile pentru implementarea acquis-ului de mediu au fost estimate la 29,3 miliarde de euro pentru perioada 2004-2018 CALITATEA APEI: Aici vor fi investiti cei mai multi bani: 19,08 milioane de euro (peste 65% din fonduri)
POLUAREA INDUSTRIALA: Reducerea emisiilor periculoase va costa 5,26 de miliarde de euro, managementul deseurilor, 4 miliarde, iar calitatea aerului, peste 1 miliard
Pe cine ati fi votat daca la alegerile pentru Primaria Capitalei ar fi candidat si Jonathan Scheele, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, alaturi de Videanu, Vanghelie sau Piedone? Nu e o intrebare deplasata. Caci una dintre consecintele integrarii in UE e tocmai aceasta: la functiile publice din administratia locala din Romania pot candida si cetateni ai altor tari din Uniune. Unul dintre cele mai importante capitole din noua Constitutie Europeana este cel privind drepturile fundamentale si cetatenia Uniunii. Odata intrati in UE, romanii vor deveni si cetateni europeni. Ceea ce le va conferi inclusiv dreptul de a candida si de a fi alesi la alegerile locale in statul membru in care isi au resedinta. Prin urmare, n-ar trebui sa mire pe nimeni daca in anii urmatori ar aparea asa-zisi capsunari romani printre candidatii la vreun consiliu local din Spania. Asa cum n-ar strica deloc daca vreun neamt sadea, vreun englez sau vreun suedez s-a incumeta sa descalceasca itele guvernarii locale din Romania si s-ar pune pe treaba la vreo primarie din tara. De ce nu, chiar Jonathan Scheele? Care marturisea, in urma cu doi ani, intr-o discutie informala cu cativa jurnalisti, ca ar putea sa se gandeasca la acest lucru, din moment ce s-a implicat deja enorm in integrarea Romaniei si s-a atasat destul de mult de tara noastra, in cei patru ani si jumatate petrecuti aici. Sunt voci care spun ca oficialul european, care a strabatut tara in lung si in lat, a facut pentru Romania mai multe decat numerosi politicieni si demnitari romani. Poate nu tot la fel de interesant, dar mult mai spectaculos, este faptul ca Romania va trimite 35 de deputati in Parlamentul European. Acestia vor fi alesi prin vot universal direct, Bucurestiul angajandu-se sa organizeze alegeri pentru Parlamentul European pana cel mai tarziu in data de 31 decembrie 2007. Constitutia Romaniei prevede deja ca cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi pentru PE. De altfel, Autoritatea Electorala Permanenta pregateste deja un proiect de lege in acest sens, precum si amendarea legii alegerilor locale, astfel incat sa permita cetatenilor UE sa candideze pentru diferite functii publice in administratia locala. In sfarsit, reprezentantii guvernului au anuntat intentia de a aduna toata legislatia electorala, inclusiv cea referitoare la alegerile pentru PE, intr-un cod electoral la standarde europene pe care sa-l supuna dezbaterii publice. Codul ar urma sa contina cinci mari capitole, referitoare la alegerile locale, parlamentare, prezidentiale, pentru Parlamentul European si norme de conduita electorala, spune liberalul Titu Gheorghiof. La randul lui, ministrul delegat pentru Relatia cu Parlamentul, Bogdan Olteanu, spune ca la dezbateri ar urma sa participe, deopotriva, partidele si organizatiile neguvernamementale. Iar forma finala a documentului, considera ministrul Olteanu, ar trebui sa fie aprobata de Legislativ in aceasta toamna. Ce se intampla daca Romania nu reuseste sa organizeze aceste alegeri in intervalul stabilit? Cele 35 de locuri din PE nu vor fi pierdute. Ele ii revin oricum Romaniei, asa cum Bulgariei ii revin 18 locuri. In cazul in care alegerile sunt organizate dupa data aderarii, se arata in Tratatul de aderare, cei 35 vor fi numiti de parlament, din randul senatorilor si al deputatilor, si isi vor exercita mandatul pana la alegerile propriu-zise. De altfel, Parlamentul European va avea oricum, de la data semnarii Tratatului de aderare (25 aprilie, a.c.), 35 de fotolii in plus pentru romani. Este vorba despre 35 de observatori in PE, numiti de Parlamentul Romaniei dintre actualii senatori si deputati, cei mai multi, probabil, din randurile membrilor Comisiei pentru Integrare Europeana. Negocierile privind componenta echipei de europarlamentari romani se vor duce, probabil, in raport cu actualul algoritm parlamentar. Si vor tine cont si de opinia grupurilor politice din Parlamentul European, declara deputatul Adrian Severin, membru al Comisiei pentru politica externa. Calitatea de observator in PE le va oferi celor 35 toate drepturile celorlalti europarlamentari (participare la dezbateri, luarea cuvantului s.a.m.d.) cu exceptia dreptului la vot. Alegerile pentru PE vor influenta, in mod cert, viata politica din Romania. In ultimele luni s-au facut deja multe valuri pe seama apartenentei partidelor politice romanesti la marile familii politice europene. In prima faza, de dupa semnarea Tratatului de aderare, prezenta eurodeputatilor romani nu va influenta in mod concret ecuatia politica a PE. Importanta echipei romanesti, a saptea ca marime, va creste in momentul in care cei 35 vor avea drept de vot. Chiar si pentru cel mai numeros grup (EPP-ED), cel al crestin democratilor populari, care numara deja 268 de membri, e important sa aiba cat mai multi eurodeputati romani. Asa se explica negocierile pe care le-au avut/le au PNL si PD cu popularii (EPP-ED), liberalii (ALDE) si socialistii (PSE) europeni sau ideile privind fuziunea celor doua partide din Alianta. Asa se explica schimbarile de denumire ale unor partide (PNTCD si PRM si-au adaugat cuvantul popular in denumire; taranistii, pentru a afirma raspicat ca apartin deja familiei populare crestin-democrate europene, cei din PRM pentru a incerca sa se apropie de aceasta). Interesate de eurodeputatii romani nu sunt doar cele trei grupuri mari ci si cele mai mici, care ar putea deveni, la randul lor, chiar mai interesante pentru eurodeputatii romani. Un numar de trei sau patru eurodeputati romani atrasi in G/EFA (ecologistii – 42 eurodeputati, in prezent), GUE (grupul de stanga – 41), I/D (euroscepticii – 36), UEN ( 27) ar putea schimba raportul de forte intre aceste grupuri. Tot astfel, cei 3-4 deputati adaugati unora dintre cei 28 de independenti ar putea duce la crearea unui grup nou. In oricare dintre aceste cazuri, eurodeputatii romani ar putea avea functii si influenta in respectivele grupuri, conform principiului mai bine la sat fruntas, decat la oras codas. De altfel, unul dintre reprezentantii verzilor europeni, Juan Behrend, marturisea pentru BUSINESS Magazin ca Partidul Ecologist European (din care face parte si Federatia Ecologista din Romania) monitorizeaza de mai bine de zece ani activitatea ecologistilor romani si are intalniri cu liderii acestora. Chiar daca nu a declarat-o raspicat, este limpede ca verzii europeni ii vor sprijini pe candidatii la PE a ecologistilor romani. La randul lui, Brian Crowley, liderul unui alt grup mic, UEN, ne declara ca se afla in discutii cu mai multe partide din Romania pentru a vedea care dintre cele care isi vor trimite reprezentanti in Parlamentul European ar fi interesate sa adere la grupul UEN. Prin urmare, oameni care pana in urma cu 15-20 de ani traiau prin vreun orasel de provincie din Romania vor avea sansa sa participe la luarea unor decizii europene. Si nu doar din Parlamentul European, ci si din alte institutii, precum Comisia Europeana, Banca Europeana de Investitii, Curtea de Conturi, Curtea de Justitie, Tribunalul de Prima Instanta, Comitetul Regiunilor, Comitetul Economic si Social s.a.m.d. Deja, conform capitolului Diverse, dupa semnarea Tratatului de aderare, Romania va avea statut de observator activ pe langa toate institutiile comunitare.
ROMANII: Vor putea fi alesi in functii din administratia locala a oricarui stat membru al UE in care vor locui. EUROPENII: Cetatenii unui stat UE, rezidenti in Romania, vor putea fi alesi in functii publice locale din Romania.
EURODEPUTATII: Romanii vor alege, prin vot direct si universal, 35 de eurodeputati care sa-i reprezinte in PE.
Glumita titulara, facila si enervanta fara doar si poate, nu vrea decat sa evoce (prin scriere de la coada la cap a titlului cartii la care ne referim) un moment din copilarie, cand impartiti in fratii sau gasti, cautam sa ne trimitem mesaje carora rivalii sa nu le poata da de cap.
Desi registrul este minor, el semnaleaza faptul ca nevoia de coduri, de incifrare a mesajului este adanc inradacinata in obiceiurile cotidianului. Cu atat mai interesant pare procedeul codificarii/decodificarii atunci cand in spatele sau se ascund nu doar fleacuri criptice adolescentine, frivole trocuri de timbre si povesti de amor, ci mize uriase, capitale, care pun in joc destine individuale, soarta unei natiuni sau deznodamantul unui razboi.
Despre acestea din urma ne vorbeste cartea lui Simon Singh, care este o poveste captivanta despre lupta intre cei care vor sa pastreze secrete informatiile si cei care vor sa le descopere, intre creatorii de coduri si spargatorii acestora. Eroii cartii sunt mari figuri istorice, spioni cu har sau matematicieni de geniu – intre care Charles Babbage si Alan Turing reprezinta numele cele mai sonore -, a caror munca a ramas decenii de-a randul secreta, dar care a influentat cursul istoriei.
Cel dintai scop declarat al cartii este acela de a evidentia evolutia codurilor de-a lungul istoriei. Pentru a ne infatisa plastic motivul acestei continue deveniri (metamorfoze) a limbajelor incifrate, Singh recurge la comparatia cu bacteriile infectioase. Acestea traiesc, se dezvolta si supravietuiesc pana in momentul cand doctorii descopera leacul la care sunt sensibile. Spre a se reface si a se dezvolta din nou, bacteriile sunt obligate sa evolueze si sa infrunte antibioticul, iar doctorii o iau de la capat.
Desi ii aminteste pe Herodot, pe Pliniu si pe criptanalistii arabi, povestea propriu-zisa incepe cu o pagina de istorie mai apropiata: cifrul reginei Maria a Scotiei, cea care a ticluit, prin 1586, un complot impotriva reginei Elisabeta si care si-a protejat corespondenta printr-un cifru pe care-l credea de nedezlegat. Specialistii reginei Angliei reusesc insa sa sparga cifrul, iar Maria Stuart e condamnata la moarte si executata.
Trecand in revista tipurile fundamentale de coduri si incercand sa le destainuie mecanismul, Singh deapana peripetiile codificarii din secolele XVI-XIX, relateaza mitica istorie a Enigmei (redutabila masina de criptat germana) si ajunge in zilele noastre, moment ce ii prilejuieste enuntarea scopului secund al cartii: demonstrarea faptului ca subiectul codurilor este azi mai relevant decat oricand. In conditiile in care convorbirile noastre telefonice trec prin satelit, iar e-mail-urile noastre calatoresc prin numeroase servere si calculatoare, criptarea este singurul mijloc care ne poate proteja intimitatea si care poate garanta succesul pietii digitale.
Arta comunicarii secrete va oferi lacatul si cheia in Era informatiei. Presupunind ca volumul o sa va destepte pofta pentru mistere si coduri, va recomandam, in chip de supliment, vizionarea admirabilei pelicule despre viata marelui matematician si criptolog John Nash, A Beautiful Mind, in care Russel Crowe face, probabil, cel mai izbutit si mai uman rol al carierei sale.
Simon Singh, Cartea codurilor,
Editura Humanitas, BucureSti, 2005
Masina de idei
Autorul este unul dintre cei mai harnici moderatori de sedinte de brainstorming din Romania, iar volumul de fata reprezinta rodul a mai bine de doua decenii de experienta la prima mana pe care domnia sa a acumulat-o in cercetarea si pragmatica creativitatii. Masina de idei este o culegere de tehnici creative, care descrie in registru aplicativ o suta trei astfel de metode individuale si de grup, de la cele sase palarii ganditoare la abstractiile progresive (procedeul abordarii unor probleme deja solutionate, dar ale caror solutii, desi larg folosite, nemultumesc pe toata lumea) si pana la pseudologie, sinectica si TRIZ (acronimul in limba rusa pentru Teoria rezolvarii inventive a problemelor). Desi valorifica experienta profesionala si stiintifica la zi, Masina de idei a lui Onut nu se adreseaza exclusiv si nici macar preponderent specialistilor, ci tuturor acelora care au nevoie de idei noi si valoroase.
Gheorghe Onut, Masina de idei,
Editura FundaTiei Pro, BucureSti 2005
O (simpla?) meserie
A ignora fenomenul prostitutiei, spune autoarea, inseamna inconstienta, a-l evita inseamna ipocrizie, a-l mistifica inseamna a-l reduce la un aspect particular, cel mistic-magic-religios. O abordare realista, precum cea din acest volum, ar insemna deci situarea echilibrata intre ignorare si mistificare, prin recurs la datele oferite de istoriografie si de studiul sociologic al fenomenului. Subiectul, ocolit din pudoare, exilat prin infierare sau, dimpotriva, tolerat, a fost si este unul resimtit ca foarte delicat. Cu toate acestea, problemele pe care le ridica, persistenta sa, banuiala ca meseria prostitutiei este nu doar cea mai veche din lume, ci si una cu vocatia perenitatii, fac ca discutiile ce o au drept tema sa constituie o prioritate in conditiile societatii romanesti actuale, in care luarea unei decizii legislative este evitata de ani de zile.
Elena Macavei, Prostitutia intre ignorare si mistificare,
Editura Antet, Bucuresti 2005
Ma tot gandesc la cat de amuzant ar fi sa se faca exact invers si anume sa invite oameni in ceea ce acestia cred ca e un studio de televiziune, dupa care sa fie trimisi in spatiu. Dar divaghez. Formatul reality TV al Popstars o fi el grozav in a determina natiunea sa stea in fata tembelizorului, dar este ultimul loc din care te-ai astepta sa apara muzica buna. Sa examinam dovezile: emisiunea romaneasca Popstars a reusit sa produca trupele Bliss si Cocktail. Nu vom mai auzi de nici una, deoarece nu mai exista. Longevitatea nu o poti asocia cu trupele de staruri pop – acestea binedispun publicul, lanseaza cateva piese si dispar. Drept pentru care faptul ca formatia Girls Aloud, produsul unei emisiuni reality TV din Marea Britanie (Popstars: The Rivals) si-au lansat nu primul, ci al doilea album in decembrie, numit Chemistry, ar trebui sa constituie o oarecare surpriza. La o prima vedere, arata ca o formatie de fete standard: cinci fete atragatoare, care canta un pop dulceag pentru piata preadolescentina. Ati mai vazut asa ceva? Sunt ele cele mai recente imitatoare ale Spice Girls dintr-un lung sir? Probabil ca da. Dar probabil ca nu. Pentru inceput, cele cinci par sa fie un pic, dar numai un pic, mai amuzante decat carnea de tun obisnuita produsa de fabrica de pop. Cheryl Tweedy castiga clar niste puncte in plus pentru faptul ca a pornit o bataie intr-o toaleta si a fost arestata pentru asta (i-a tras un pumn unui angajat de la toaleta, daca trebuie musai sa stiti). Iar primul lor single, Sound of the Underground a fost atat de bun, incat te facea sa uiti de absurditatea reprezentata de faptul ca o trupa fabricata pretindea sa stie cum suna underground-ul. Cu un refren in stil surf guitar Dick Dale, piesa a ajuns, pe merit, in varful clasamentelor, generand imediat un torent de imitatoare. Mai mult, spre deosebire de alte produse ale reality TV-ului, Girls Aloud au reusit sa treaca de granitele nationale si sa devina celebre in tari care n-au vazut emisiunea care le-a adus faima, cum ar fi Ca si primul lor single, Chemistry este creatia Xenomania, aceeasi echipa de productie care au creat hituri impresionante pentru Sugababes si Rachel Stevens. La fel ca Sound of the Underground, albumul este exact genul de amalgam de stiluri muzicale trantite impreuna asa cum ne-am astepta de la cei mai buni croitori din domeniul muzicii pop. In 45 de minute de muzica, fetele impun comparatii cu nume cat se poate de diferite, cum ar fi The Small Faces, Giorgio Moroder si pianistul de blues Fats Waller. In ciuda tuturor asteptarilor, Girls Aloud au venit cu un album foarte bun. Desigur, acum mi se permite sa spun asa ceva. Stim cu totii ca a-ti placea muzica pop in aceste timpuri liberale nu e ceva de care sa te rusinezi. Totul pare sa fi inceput de la Pharrell Williams, producatorul supertalentat care reuseste sa compuna aproape toate hiturile care apar pe MTV. Dupa aparitia lui Pharrell, a devenit credibil sa-ti profesezi iubirea pentru un grup serios ca The Incredible String Band in acelasi timp in care discuti despre ultimul single Britney Spears. Spre deosebire de vremurile intunecate din anii 80 muzica pop e un gen care ne poate placea tututor. Iar LP-ul Girls Aloud este cu siguranta menit sa placa. Traducere de Loredana Fratila-Cristescu
Din patru in patru ani, de alegeri, aflam ce-i framanta pe politicieni si cum mor de grija clasei de mijloc, cum sa o ridice, cum sa o impoziteze mai putin, cum sa o ajute sa se dezvolte. Si cum cer reformarea clasei politice – desi acest lucru il cer mai ales cei aflati in opozitie.
Subiecte majore, numai bune de discutie, fara dezvaluiri sau fara atacuri directe. Teme filozofice, care n-au ajutat la nici o schimbare. Dar politicienii vor plati pentru acest lucru intr-un mod cum nu se asteapta. Reforma clasei politice va veni de jos, de la cei peste doua milioane de romani care lucreaza in strainatate.
Ei vor deveni clasa adevarata de mijloc, ei vor reforma clasa politica in urmatorul deceniu.
Degeaba asteptam ca noi, cei care am ramas in
Ei sunt cei mai mari investitori in
Ei nu se vor intoarce in masa, asa cum ii vedem acum, la coada la vami de sarbatori. Dupa ce au adunat 100.000-200.000 de euro fiecare, ei vor incerca sa-si faca un rost aici. Ei vor deveni antreprenorii pe care nu i-am avut in anii 90. Fie ca isi vor face o pizzerie, asa cum au vazut in Italia unde au lucrat, fie ca vor oferi servicii de cleaning, fie ca isi vor deschide un minihotel, ei vor schimba intai locul in care vor activa. Nu vor mai accepta ca primarul sau alesul lor sa nu faca nimic, sa nu le traga gaze ca sa le mearga business-ul mai bine sau sa nu aiba drum asfaltat.
Credeti ca unul care a muncit din greu afara va accepta sa-i mai imbogateasca pe functionari? Credeti ca cineva care a curatat WC-uri la
Pe ei strainatatea ii schimba mai repede ca mentalitate fata de noi, cei care am ramas in
Sa vina altul. Promisiunile nu vor mai tine loc de asfalt. Poate chiar dintre cei care au lucrat afara se va ridica cineva ca sa conduca un oras. Schimbarea la nivel inalt, adica reformarea clasei politice, pe care o dorim de ani buni, nu se va face de sus, ci de jos. Degeaba asteptam ca reforma sa vina de la Basescu, Iliescu, Geoana, Tariceanu, Boc etc.
Ei nu au muncit o zi in strainatate si nu stiu ce inseamna sa castigi un ban scrasnind din dinti si injurandu-i pe cei ce i-au adus in acea situatie. Ei nu pot intelege de ce trebuie asfaltata acea strada, nu maine, ci ieri, ca sa vina mai repede un furnizor, sau de ce trebuie ca o autorizatie de functionare sa iasa mai repede, ca sa nu tina in loc afacerile.
Noi nu avem curajul si nici forta de a schimba lucrurile. Nu e lupta noastra. Ei si familiile lor, care depind de acei bani castigati din greu, vor schimba
Si ce sa faci aici?, a fost replica mea. Nu stiu ce, dar tot trebuie sa fac un business, o pensiune poate – a fost raspunsul pe care l-am primit. Noi trebuie sa ne temem de forta cu care se vor intoarce. Ei vor castiga lupta cu sistemul, pe care noi am fi dorit s-o castigam, dar pe care am pierdut-o.
Asa cum ne-au ridicat financiar in ultimii cinci ani, prin banii pe care i-au trimis in
Cati dintre cei 4,5 milioane de fumatori din
Taxa de viciu e pe punctul de a fi legiferata – guvernul si-a asumat deja saptamana trecuta raspunderea pentru pachetul de legi care prevedea introducerea acesteia ca sursa de finantare a reformei din sanatate. Dar deocamdata nimeni nu stie cu cat se va scumpi tutunul nici Ministerul Sanatatii, care facut proiectul de lege (pe care anuntase ca si l-ar dori aplicat de la 1 martie), nici producatorii de tutun, care vor adauga taxa la pretul pachetului de tigari.
Nu stim ce decizii sa luam (n.r. pentru scumpiri), pentru ca nu stim ce sa calculam, spune Gilda Lazar, director Corporate Affairs la Japan Tobacco International (JTI), al treilea mare producator de tutun din Romania. Nici British American Tobacco (BAT), nici Philip Morris nu au comentat pentru acest articol, dar ambele companii sunt, in mod evident, in aceeasi situatie.
Clarificari privind viitoarele preturi ale tigarilor vor aparea abia o data cu normele metodologice, termenul legal de publicare a acestora fiind de 60 de zile. Normele sunt esentiale pentru ca ar urma sa stabileasca in ce fel se aplica taxa de 20 de eurocenti pe pachet. Daca acesti circa 7.200 lei vor fi adaugati mai intai la pretul tigarilor si abia dupa aceea va fi aplicata acciza, asta va insemna 15-16.000 de lei in plus la fiecare pachet.
Producatorii de tutun spun ca o astfel de varianta e incorecta, pentru ca inseamna o dubla impozitare, fara sa mai vorbim de faptul ca legislatia europeana prevede doar trei tipuri de taxe, iar cea de viciu nu e inclusa printre ele. Si, oricum, acciza in sine este o taxa care se aplica tocmai pentru a descuraja consumul produselor daunatoare sanatatii.
Daca insa taxa va fi adaugata la pachetul de tigari abia dupa aplicarea accizei, asa cum si-ar dori producatorii, atunci tigarile se vor scumpi cu doar 7.200 de lei la pachet. Scumpirea tigarilor va fi, asadar, semnificativa, mai ales daca luam in calcul si majorarile de accize care se vor face in vara dupa calendarul convenit cu Uniunea Europeana. Guvernul a dat asigurari producatorilor de tutun ca va gasi o varianta sa evite dubla impozitare – dar chiar si asa, 7.200 de lei la fiecare pachet inseamna, daca presupunem ca doar jumatate dintre fumatorii din romani vor fuma dupa scumpire un pachet de tigari pe zi, circa 135 de milioane de euro in plus.
Calculul pare plauzibil, avand in vedere ca Ministerul Sanatatii a anuntat deja ca se asteapta anul acesta la incasari suplimentare de 150 mil. euro din aceasta taxa si de 200 mil. euro in 2007. Incasarile pe care le asteapta anul acesta guvernul sunt mai mari decat intreaga piata anuala a cafelei, pentru a lua un singur exemplu. Iar cele 150 de milioane, cat ar trebui sa obtina Ministerul Sanatatii din taxa de viciu, nu vor fi decat bani deturnati de la alte cheltuieli de fiecare fumator care nu va renunta la tigari pe motiv de pret.
Acum, din fiecare trei romani cu varsta de peste 18 ani, unul e fumator, ceea ce inseamna o incidenta de circa 31-32%, spune Gilda Lazar, de la JTI. E putin probabil ca incidenta fumatului sa se reduca semnificativ, cum spera Ministerul Sanatatii. Tigarile, arata studiile, intra in categoria produselor cu cea mai mare fidelitate din partea consumatorilor, spune sociologul Mircea Kivu, director al Institutului de Marketing si Sondaje (IMAS), fidelitate data de dependenta fiziologica.
E de asteptat, de aceea, ca multi fumatori sa plateasca taxa de viciu fara discutii, reducand alte cheltuieli cele la articolele de imbracaminte, incaltaminte dar si produsele nealimentare de larg consum, crede Kivu. S-ar adauga aici si cheltuieli mai mici pentru carti, presa si spectacole. Vom avea, in schimb, un sistem sanitar mai bun?
Un roman care fumeaza un pachet de tigari pe zi va trebui sa plateasca anul acesta, numai pentru taxa de viciu – in functie de felul in care aceasta va fi calculata – un plus de 2,16-4,5 mil. lei pentru tutun, daca taxa se va aplica de la 1 martie. Se vor adauga, de la 1 iulie, alte 3.000 de lei pentru fiecare pachet, reprezentand accize majorate.
VARIANTA OPTIMISTA: La pretul fiecarui pachet de tigari se vor adauga, dupa aparitia normelor metodologice pentru legile care prevad instituirea taxei de viciu, cate 20 de eurocenti (aproximativ 7.200 de lei vechi).
VARIANTA PESIMISTA: Taxa de viciu se va adauga la pretul tigarilor inainte de aplicarea celorlalte taxe (acciza si TVA), ceea ce va duce la o scumpire de 15-16.000 de lei la raft. Aceasta varianta a fost criticata de producatorii de tutun, care spun ca o astfel de taxare contravine normelor europene si inseamna o dubla impozitare. O astfel de taxare ar insemna scumpirea cu 100% a tigarilor ieftine (Carpati, Marasesti), cu 50% a celor din segmentul mediu si cu 40% a celor premium.
DE NEEVITAT: La 1 iulie acciza va creste cu 3.000 de lei/pachet, ceea ce inseamna o noua majorare a pretului tigarilor, pe langa taxa de viciu. Asta inseamna ca tigarile vor fi mai scumpe cu minim 10.000 de lei la sfarsitul lui 2006.
CONSECINTE: Prima si cea mai importanta consecinta a scumpirii tigarilor, spun producatorii, este inflorirea pietei negre. Ei dau ca exemplu Ungaria, unde piata legala a scazut cu 22,5% – afectand deopotriva producatorii si bugetul statului imediat dupa ce guvernul a decis sa majoreze accizele mai devreme decat se convenise cu UE. O alta consecinta ar fi scaderea, in bugetele familiilor de fumatori, a cheltuielilor pentru alte categorii de produse.
Daca ar avea
Si-atunci mi-am amintit de Dr. Jekyll – savantul acela de treaba din romanul lui Robert Louis Stevenson, care se transforma peste noapte in Mr. Hide si savarsea, la adapostul intunericului, felurite blestematii. In literatura de specialitate, cazul doctorului Jekyll e folosit ca metafora pentru cazurile de personalitate dedublata. In constiinta populara, intruchipeaza, alaturi de Dracula sau de creatia lui Frankenstein, imaginea monstrului. In ceea ce ma priveste, sunt convins ca, daca dr. Jekyll e monstru, e doar pentru ca nu poate fi nimic altceva decat Mr. Hide. Ce poate fi mai monstrous decat asta? Ce fel de om e asta, in care nu exista decat un ego bun si unul rau – un ego alb si unul negru?
Fiecare avem cate un ego pentru fiecare culoare a spectrului ROGVAIV – si asta mai cu seama atunci cand vine vorba despre intentia de vot. Uite, bunaoara, in cazul meu, ego-ul meu romantic, de la inceputul anilor 90, m-ar indemna sa votez cu PPCD sau PNTCD, sau cum i-o mai zice. Si ce daca n-are nici o sansa? – imi sopteste, persuasiv, ego-ul cu pricina.
La urma urmei, votul nu e neaparat utilitar. Votand cu PPCD, votezi cu un principiu si tragi un semnal de alarma. Mdea, replica ego-ul meu cinic (iar pentru ca pana si Fericitul Augustin converseaza in Solilocvii cu sine insusi, nu m-am ingrijorat catusi de putin de infiriparea acestui dialog). Inainte, insa, de a ne inamora de principii, s-ar cuveni sa adunam «unu» si cu «unu» – poate fac doi. Ce vrei sa spui? – intreba, foindu-se, ego-ul meu romantic.
Ciuhandu A Talpes in vizita neoficiala pe 13-15 februarie (nu iunie) la cancelarul Germaniei, Angela Merkel, presedintele Uniunii Crestin-Democrate, fac cat? Il stii doar pe Talpes, fostul director al SIE, fost senator PSD, «omul lui Iliescu», aparatorul pedofilului Treptow – sa mai spun? N-a mai fost nevoie. Ego-ul meu romantic a amutit brusc. Profitand de vidul de putere, ego-ul rational si-a incercat, la randu-i, puterile. Tot liberalii raman solutia!, a declamat el, undeva intre emisfera dreapta si corpul calos.
Nu-s populisti, si militeaza deopotriva pentru valorile dreptei – respectul individului si al legii! Ttt-ttt , tot copil ai ramas, a clatinat iar din cap ego-ul cinic. Ia de asculta declaratia premierului de saptamana trecuta, care incepe cu «Senatori, nu va temeti!» – de credeai ca maresalul Antonescu le mai ordona inca odata soldatilor sa treaca Prutul! Si continua, conform declaratiilor din presa: «Nu cred ca avem de ce sa NE temem, nu cred ca aveti de ce sa va temeti cu aceste masuri! DNA nu este decat fostul PNA, decat ca este cazat in cadrul Parchetului General. Nu este o schimbare de fond, nu este o schimbare de atributii», i-a asigurat premierul pe senatori. Te-ai linistit? Aducandu-si aminte si de Norica Nicolai, ego-ul rational a bagat, rusinat, capul intre umeri.
Acum ori niciodata, croieste-ti alta soarta! – se va fi imbarbatat singur ego-ul meu cenusiu, cel care incearca de fiecare data sa gaseasca o cale de mijloc. Ce dovada mai buna – s-a intrebat el, retoric – mai poate cineva astepta pentru a vota cu PD-ul? Doar e singurul partid care a adoptat doctrina populara a taranistilor si intransigenta morala la care aspira liberalii! – exclama el emfatic. He-he! Ma facusi sa rad, ca tot n-am mai ras de multisor!, chicoti, hatru, ego-ul cinic, aducandu-mi aminte de tatal meu. Parca era vorba aici despre alegerile parlamentare, nu de cele prezidentiale – sau ma-nsel? Astia la teorie stau bine, practica-i omoara! Aminteste-ti doar de toate declaratiile in favoarea interzicerii migratiei politice, de Seculici, de parlamentul unicameral, de Dobre, sau Cocos! Ego-ul cenusiu s-a facut una cu materia cenusie si-a amutit si el.
Tocmai cand speram ca solilocviile au incetat, am simtit in creier un bazait enervant – erau ego-urile mai mici, care ma indemnau sa votez ba cu PSD, ba cu PRM, ba cu PNG. Fiind, insa, vorba de niste ego-uri kamikaze, le-am lasat sa se turteasca in liniste de creierul reptilian, fara a mai catadicsi a le lua in seama. Pana si ego-ul meu cinic s-a lasat pagubas. S-a rasucit pe calcaie si a inceput a fluiera a paguba.
Tot memoria, sireaca, m-a pogorat de pe culmile disperarii. Daca